Grăniţuire. Decizia nr. 8266/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8266/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 8266/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8266/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. P.
Judecător: M. P.
Judecător: M. C.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanta G. L. și pârâtul B. V. D., împotriva deciziei civile nr. 82 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – secția I. Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamanta G. L., lipsind recurentul pârât B. V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurenta reclamanta G. L. învederează instanței ca apărătorul său nu se poate prezenta, din motive medicale, si solicită judecarea cauzei în lipsa apărătorului, cu luarea în considerare a concluziilor scrise și a adeverinței pe care le depune la dosar.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constatând cauza in stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta reclamanta G. L. a solicitat admiterea recursului, conform concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecata.
Cu privire la recursul paratului, pune concluzii de respingere ca neîntemeiat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 741/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G. L. împotriva pârâtului B. V. D..
S-a respins capătul de cerere privind acțiunea în revendicare imobiliară, ca neîntemeiat.
S-a stabilit hotarul dintre proprietățile părților ca fiind linia între punctele 1-17, conform schiței anexe la raportul de expertiză topo întocmit de expert P. M., cu distanța dintre puncte, după cum urmează: intre punctele 17-18 = 14,80 m, între punctele 18-19= 18,26 m, între punctele 19-20 = 18,90 m, între punctele 20-21= 16,18 m, între punctele 21-22 = 17,29 m, între punctele 22-23= 0,94 m, intre punctele 23-24= 11,78 m, intre punctele 24-25 = 9,59 m, intre punctele 25-1 =34,38 m.
S-a luat act ca nici una dintre părți nu solicita cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara suprafeței de teren de 1100 mp, conform sentinței civile nr.55/18.01.2011 pronunțata de Judecătoria B., individualizat astfel: 350 m.p. in T 35 P61, 390 m.p. in T 35 P61/1, 360 m.p. in T35 P62.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamanta deține in fapt 74 m.p., adică cu 74 m.p. mai mult decât in acte; conform concluziilor raportului, pârâtul deține in fapt 1091 m.p., cu 9 m.p. mai puțin teren, el fiind proprietarul suprafeței de 1100 m.p., conform sentinței civile nr.590/2009 pronunțata de Judecătoria B..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelanta reclamantă G. L., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
În motivele de apel a arătat că modul în care instanța de fond a soluționat ambele capete de cerere, s-a bazat în exclusivitate pe concluziile raportului de expertiză, ignorând actele depuse la dosarul cauzei, din care rezultă o altă situație juridică a dimensiunilor terenurilor și implicit a celor care se referă la lățimea frontului stradal.
Referitor la capătul de cerere privind revendicarea terenului, consideră că pârâtul, prin construirea gardului despărțitor, a ocupat din terenul său în adâncime aproximativ 3,3 m..
A susținut că expertul nu a fost obiectiv, nerespectând actele de proprietate.
Cu privire la grănițuire, a susținut că expertul a ignorat autorizația de construire și actele anexă din care rezultă expres lățimea frontului stradal de 14 m, iar adâncimea de 45 m..
A mai arătat că i-a fost încălcat dreptul de proprietate prin diminuarea proprietății sale și s-a stabilit un hotar despărțitor care nu respectă limitele stabilite prin autorizația sa de construcție, memoriul tehnic și planul de situație.
Apelanta reclamantă a anexat înscrisuri reprezentând copii de pe cerere de autorizație pentru executare de lucrări, autorizația pentru executare de lucrări nr. 596/10.06.1966, memoriu tehnic, plan de situație, certificatul de moștenitor nr. 788/12.10.1979 și copie de pe registrul agricol privind pe titularul B. F. pe anii 1959-1962.
La termenul de judecată din 06.09.2012, instanța a acordat cuvântul părților prin apărători cu privire la cererile de probatorii.
Apelanta reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice judiciare în vederea soluționării situației privind frontul stradal.
În apărare, intimatul pârât a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv documentația cadastrală în baza căreia s-a realizat intabularea proprietății.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu expertiza de specialitate topografie cadastru stabilind ca obiective identificarea terenurilor părților, măsurarea acestora, stabilirea liniei de hotar și exprimarea punctului de vedere cu privire la dimensiunile și lățimea la stradă înscrise în memoriul tehnic și schița, documente care au stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 596/1966.
S-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară, specialitatea topografie - cadastru și geodezie întocmit de expert tehnic judiciar C. I. A..
Apelanta reclamantă Gogi L., prin apărător, a depus la dosar obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat, care au fost puse în discuția părților și încuviințate de către instanță.
S-a depus la dosar supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie – cadastru privind concluziile referitoare la obiectivele stabilite.
Prin decizia civilă nr. 82 din 18 aprilie 2013, Tribunalul O. a admis apelul declarat de apelanta reclamantă G. L., cu domiciliul în C., General Dt. I. C., nr. 21, ., împotriva sentinței civile nr. 741/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. V. D., cu domiciliul în Baldovinești, ..
A schimbat sentința nr.741/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în sensul că admite în parte acțiunea apelantei reclamante.
A obligat intimatul pârât să-i lase apelantei reclamante în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5 mp delimitată în schița Anexa 6 din suplimentul la raportul de expertiză (fila 62 dosar apel) de punctele 19-31-23-22-21, având distanțele dintre puncte conform schiței Anexa nr. 6, unde punctele sunt reprezentate în teren astfel: punctul 19- stâlp din țeavă metalică, ce susține gardul din plasă de sârmă dintre proprietății; punctul 21- stâlp de gard din lemn, ce susține gardul de plasă de sârmă dintre proprietății; punctul 22- stâlp de gard din lemn ce susține gardul de plasă de sârmă dintre proprietăți; punctul 23 - stâlp de gard din lemn ce susține gardul din plasă de sârmă ce desparte proprietățile; punctul 31 - stâlp de gard din lemn, ce susține gardul de scândură care începe de la punctul 31 spre punctul 32, între punctele 23 și 31 fiind limita convențională.
A stabilit hotarul dintre proprietățile părților ca fiind linia delimitată de punctele: 19-31-32-40-41-42-52-56-58-60-62-69, unde punctul 19 este reprezentat de stâlp de țeava ce susține porțile de la proprietatea pârâtului, iar punctele 31,32,40,41,42,52,56,58,60,62,69 sunt reprezentate de stâlp de gard din lemn, linie de hotar, reprezentată de schița Anexa1 la raportul de expertiză - fila 42 dosar apel.
A obligat intimatul pârât la plata sumei de 835 lei către apelantă - cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 150 m.p. teren intravilan situat pe teritoriul comunei Baldovinești, județul O., formulat de apelanta reclamantă s-a constatat că aceasta este proprietara suprafeței de 2260 m.p. teren intravilan situat pe teritoriul comunei Baldovinești, ., compusă din suprafețele: 350 m.p. in T 35 P61, 390 m.p. in T 35 P61/1, 360 m.p. in T35 P62 si 1160 m.p. în T31 P33, conform sentinței civile nr. 55/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ definitivă și irevocabilă.
Intimatul pârât B. V. D. este proprietarul suprafețelor de: 753 m.p. categoria de folosință curți - construcții, T 35 P 60; 1775 m.p teren situat în T 31 P 22 și 347 m.p. teren situat în T 35 P 60/1, situate în intravilanul comunei Baldovinești, ., conform sentinței civile nr. 590/18.03.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. I. A., specialitatea topografie cadastru și geodezie, rezultă că apelanta reclamantă G. L. deține o suprafață de 1100 m.p. teren situat în comuna Baldovinești, . P61, 61/1 și 62, județul O.. La fața locului reprezentantul apelantei C. D. a susținut că aceasta a mai cumpărat o suprafață de teren de 350 m.p. dar actul de vânzare-cumpărare nu a putut fi prezentat, acesta fiind depus la dosar, act verificat de expert care nu este încheiat în formă autentică.
Conform actelor de proprietate pârâtul B. V. D., deține u suprafață de 1100 m.p. teren situat în comuna Baldovinești,. . n T 35 P 60 și 60/1.
Expertul a reținut că potrivit documentației cadastrale intimatul pârât deține suprafața de 1081,00 m.p., suprafață de teren pe care a acceptat-o în momentul în care i s-a întocmit documentația pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În urma acestor constatări, intimatul pârât deține în proprietate o suprafață mai mică cu 14,00 m.p. față de actele de proprietate și mai mare cu 5,00 m.p. față de suprafața înscrisă în cartea funciară.
Prin suplimentul la raportul de expertiză, suprafața de teren de 5,00 m.p deținută în plus de către intimatul pârât, față de suprafața înscrisă în cartea funciară este delimitată 5 mp delimitată în schița Anexa 6 din suplimentul la raportul de expertiză ( fila 62 dosar apel) de punctele 19-31-23-22-21, având distanțele dintre puncte conform schiței Anexa nr. 6, unde punctele sunt reprezentate în teren astfel: punctul 19- stâlp din țeavă metalică, ce susține gardul din plasă de sârmă dintre proprietății; punctul 21- stâlp de gard din lemn, ce susține gardul de plasă de sârmă dintre proprietății; punctul 22- stâlp de gard din lemn ce susține gardul de plasă de sârmă dintre proprietăți; punctul 23 - stâlp de gard din lemn ce susține gardul din plasă de sârmă ce desparte proprietățile; punctul 31 - stâlp de gard din lemn, ce susține gardul de scândură care începe de la punctul 31 spre punctul 32, între punctele 23 și 31 fiind limita convențională.
Conform art. 6 alin. (6) din Noul cod civil – Legea nr. 287/2009 - în vigoare de la data de 01.10.2011 “ Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Astfel, în drept sunt aplicabile dispozițiile art.555 alin.1 din Noul cod civil potrivit cărora „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.”, art. 563 alin.1 potrivit cărora „ Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”
Referitor la capătul de cerere privind stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile părților, tribunalul a constatat:
Conform dispozițiilor art. 560 din Noul Cod civil, „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”
Grănițuirea, în sensul textului citat, constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separe două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasat pe traseul dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. I. A. specialitatea topografie, cadastru și geodezie rezultă că în urma constatărilor efectuate la fața locului apelanta reclamantă Giogu L. nu se învecinează pe toată lungimea cu terenul proprietatea intimatului pârât B. V. D..
Expertul a propus hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, pe aliniamentul delimitat de punctele: 19-31-32-40-41-42-52-56-58-60-62-69, unde punctul 19 este reprezentat de stâlp de țeava ce susține porțile de la proprietatea pârâtului, iar punctele 31,32,40,41,42,52,56,58,60,62,69 sunt reprezentate de stâlp de gard din lemn, linie de hotar, reprezentată de schița Anexa1 la raportul de expertiză - fila 42 dosar apel.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul.
A schimbat sentința civilă nr.741/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în sensul că a admis în parte acțiunea apelantei reclamante.
A obligat intimatul pârât să-i lase apelantei reclamante în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5 mp delimitată în schița Anexa 6 din suplimentul la raportul de expertiză ( fila 62 dosar apel) de punctele 19-31-23-22-21, având distanțele dintre puncte conform schiței Anexa nr. 6, unde punctele sunt reprezentate în teren astfel: punctul 19- stâlp din țeavă metalică, ce susține gardul din plasă de sârmă dintre proprietății; punctul 21- stâlp de gard din lemn, ce susține gardul de plasă de sârmă dintre proprietății; punctul 22- stâlp de gard din lemn ce susține gardul de plasă de sârmă dintre proprietăți; punctul 23 - stâlp de gard din lemn ce susține gardul din plasă de sârmă ce desparte proprietățile; punctul 31 - stâlp de gard din lemn, ce susține gardul de scândură care începe de la punctul 31 spre punctul 32, între punctele 23 și 31 fiind limita convențională.
A stabilit hotarul dintre proprietățile părților ca fiind linia delimitată de punctele: 19-31-32-40-41-42-52-56-58-60-62-69, unde punctul 19 este reprezentat de stâlp de țeava ce susține porțile de la proprietatea pârâtului, iar punctele 31,32,40,41,42,52,56,58,60,62,69 sunt reprezentate de stâlp de gard din lemn, linie de hotar, reprezentată de schița Anexa1 la raportul de expertiză - fila 42 dosar apel.
În baza art. 274 Cod procedură civilă și art. 560 din Noul Cod civil, cu privire la cheltuielile privind grănițuirea a obligat intimatul pârât la plata sumei de 835 lei către apelanta reclamantă - cheltuieli de judecată, ce reprezintă ½ din totalul cheltuielilor de judecată suportate de apelanta reclamantă constând în taxă judiciară de timbru de 19,50 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, 700 lei onorariu avocat și 950 lei onorariu expert.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta G. L. și pârâtul B. V. D..
In recursul sau, reclamanta G. L. a criticat decizia instanței de apel pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând următoarele motive:
-netemeinicia sentinței rezultă din modul în care Tribunalul O. a ignorat probele administrate în cauză, respectiv suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert C. A., în sensul că hotarul despărțitor este delimitat de punctul 24 și nu de punctul 19. Instanța a procedat în mod greșit stabilind linia de hotar greșit funcție de anexa 6 și nu de anexa 5.
Conform anexei 5 dacă punctul de delimitare era 24 și nu 19, la frontul stradal trebuia sa existe o deschidere de 13,39 ml.
După interpretarea instanței, care nu are nici o justificare temeinică frontul stradal al subsemnatei are o deschidere de 10,58 ml, rezultând o diferență în minus de 2,81 ml.
La modul cum a procedat, instanța de apel a favorizat pârâtul atribuindu-i un front stradal de 10,98 ml, front care nu se justifică.
Din înscrisurile depuse la dosar și ignorate de către instanța de apel rezultă că deschiderea la frontul stradal este de 14 ml. In acest sens sunt și înscrisurile; plan de situație, anexă la autorizația de construcție nr. 596/10.06.1966.
În varianta expertului propusă prin suplimentul la raportul de expertiză (anexa 5) recurenta trebuia să dețină la frontul stradal 13,39 ml, situație ce se aproprie de planul de situație anexă la autorizația de construcție din 1966. Diferența de lungime a frontului stradal (14 ml-13,39 ml=0,61 ml) se explică prin aceea că în 1966 la stradă exista un gard de lemn cu o sigură intrare pentru ambele familii, în anul 1974, eu am făcut un gard din plăci de beton ce deservea ambele proprietăți și este posibil ca cei 61 cm să se fi pierdut prin aplicarea plăcilor de ciment.
-nelegalitatea sentinței constă în faptul că nu respectă dreptul sau de proprietate raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei contrar normelor legale care protejează proprietatea.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au soluționat cauza în baza unor titluri de proprietate care au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale așa cum rezultă și din constatările expertului C. A., situație în care soluționarea celor două capete de cerere de revendicare și grănițuire s-a făcut în baza unor titluri de proprietate eronate.
A solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii liniei de hotar funcție de suplimentul la raportul de expertiză (anexa 5) luând ca punct de delimitare punctul nr. 24 și nu punctul 19 și implicit stabilirea unei deschideri la frontul stradal de 13/39 ml.
In subsidiar, având în vedere titlurile de proprietate eronate, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei ca recurate și reținerea cauzei spre rejudecarea fondului cu efectuarea unei alte expertize topocadastrale.
In motivarea recursului paratul B. V. D. a arătat ca din probele administrate in fata Judecătoriei Bals, s-a demonstrat ca linia de hotar dintre el si reclamanta nu a fost mutata si este stabilita printr-un gard construit de către reclamanta in anii "70 (declarația martorei troi F.).
Din expertiza topo efectuata in cauza, s-a constatat ca reclamanta deține cu 74 m.p. mai mult decât in actele de proprietate, iar eu cu 9 m mai puțin. Pentru aceste motive a fost respinsa acțiunea reclamantei.
A mai arătat ca in apel, a fost dispusa o noua expertiza topografica, care a ajuns la aceleași concluzii, cu mici deosebiri, respectiv ;
- reclamanta G. L. deține o suprafața mai mare cu 47 m.p, decât in actele de proprietate" (pag nr 4 din Raportul de expertiza realizat in apel de exp. C. I. A.) ;
- paratul B. V. Dumtru deține o suprafața mai mica cu 14 m.p. fata de actele de proprietate si cu 5 m.p. mal mare decât in documentația cadastrala.
Astfel, având in vedere definiția acțiunii in revendicare, este de neînțeles cum instanța de apel a admis acțiunea reclamantei, in situația in care a acordat in mod nelegal o suprafața mai mare de teren reclamantei; suprafața adăugata la cea de 47 m.p. pe care o deține oricum ilegal,
Daca paratul deține o suprafața mai mica cu 14 m.p. decât in actele de proprietate, dar mai mare cu 5 m.p. decât in actele cadastrale, rezulta ca cineva ii ocupa cei 11 m.p. din proprietatea tabulara sau nu, Daca nu s-au găsit cei 14 m.p. nu însemna ca paratul a pierdut proprietatea asupra lor. Din toata motivarea instanței de apel nu s-a putut deduce care este suprafața pe care o ocupa paratul din proprietatea reclamantei.
Analizând recursurile, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul reclamantei;
Potrivit art. 304 cod proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate:
1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
2. când hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
3.*) când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2);
6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;
8. când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
9. când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;
Din analiza textului de lege de mai sus reiese că o hotărâre poate fi atacată cu recurs doar pentru motive de nelegalitate și nu și pentru motive de netemeinicie, motive ce ar presupune o reverificare a stării de fapt reținută de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, printr-o reapreciere a materialului probator administrat în cauză.
În speță, primul motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă vizează tocmai aceste aspecte, și anume stabilirea stării de fapt de către instanțele inferioare pe baza unei aprecieri eronate a probelor.
Analizarea acestui motiv de recurs ar presupune o reanalizare a probatoriului, lucru nepermis de lege, așa cum s-a arătat.
Și cel de-al doilea motiv de recurs pe care recurenta îl invocă și pe care îl caracterizează ca fiind unul de nelegalitate, și anume faptul că instanțele de fond ți apel s-au bazat pe niște titluri de proprietate care au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, vizează tot motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Chiar dacă nu ar viza motive de netemeinicie, motivul de recurs în sine nu ar conduce la nelegalitatea hotărârilor respective, titlurile de proprietate pe care susține recurenta că s-au bazat cele două instanțe fiind legale cât timp nu s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă ilegalitatea acestora.
Aceste considerente conduc la concluzia că recursul astfel formulat este nefundat urmând ca în baza art. 312 cod proc. civ. să fie respins.
În ceea ce privește recursul pârâtului, Curtea reține că acesta vizează doar greșita admitere de către instanța de apel a acțiunii în revendicare, motiv care înseamnă practic greșita aplicare a legii de către instanța de apel.
Acțiunea în revendicare așa cum este definită de art. 563 alin. 1 din noul cod civil, este acțiunea prin care proprietarul unui bun, revendică acel bun de la posesorul care îl deține fără drept.
Așadar ceea ce trebuie să dovedească titularul unei asemenea acțiuni este atât faptul că este proprietarul bunului revendicat cât și faptul că posesorul acelui bun îl deține fără drept.
În speță, instanța de fond a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantă, reținând că pârâtul deține o suprafață de teren cu 14 mp mai mică decât cea din actele de proprietate, dar cu 5 mp mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară. Acest fapt nu face însă dovada că pârâtul deține o suprafață de teren din proprietatea reclamantei.
Aceasta, deoarece pe de o parte simplul fapt că acesta deține cu 5 mp mai mult decât ce are înscris în cartea funciară, nu conduce la concluzia că terenul respectiv nu îi aparține. Înscrierea în cartea funciară nu face dovada dreptului de proprietate asupra bunului respectiv.
Este adevărat că potrivit art. 565 din noul cod civil în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.
Potrivit art. 56 alin.1din legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit alin. 2 până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți.
Rezultă deci că dovada dreptului de proprietate în cazul acțiunii în revendicare se face cu titlul de proprietate, ori din probele aflate la dosar reiese, așa cum au reținut cele două instanțe, că pârâtul are în posesie o suprafață mai mică decât cea din titlul de proprietate.
De asemenea din aceleași probe reiese că reclamanta deține în posesie o suprafață mai mare cu 74 mp decât cea din titlul său de proprietate.
În aceste condiții este evident că nu se poate concluziona că pârâtul ocupă o anumită suprafață de teren din proprietatea reclamantei, acțiunea în revendicare fiind astfel neîntemeiată.
Acestea sunt considerentele pentru care constatând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii sub acest aspect, în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civ. și 312 cod proc. civ. va fi admis recursul pârâtului și modificată decizia instanței de apel în sensul că va fi respins apelul și menținută sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul B. V. D., împotriva deciziei nr. 82 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – secția I. Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul și menține sentința.
Respinge recursul declarat de reclamanta G. L., împotriva deciziei nr. 82 din 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – secția I. Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013.
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.M.P.
Tehnored.M.M.
3ex./19.09.2013
j.a.I.B.
j.f.D.L.
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 10-09-2013, Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 7712/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
