Sechestru asigurător. Decizia nr. 3095/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3095/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 3095/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3095/2015
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător M. C. Ț.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., în numele STATULUI ROMÂN prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în C., .. 2, jud. D., împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 21.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații: C. M. V. – Penitenciarul C., S. N., domiciliată în C., Bld.N. R. nr.203B, C., Județul D., J. G. A., domiciliat in C., ., jud.D., G. M. B., domiciliat în C., ., jud.D., V. L., domiciliată în ., și ., cu sediul în localitatea Almăj, jud.D., prin L. J. A. S. Insolenta SPRL, cu sediul în C., ., județul D..
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile scrise au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.06.2015, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 29.06.2015
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
P. cererea înregistrată sub nr._ /12.01.2015 petenta Direcția G. R. a Finanțelor P. C. a solicitat instituirea măsurilor asiguratorii până la concurența sumei de 800.120 lei, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând intimaților C. M. V., S. N., J. G. A., G. M. B., V. L. Și . L. J. A. S. Insolventa Sprl.
În motivare a susținut că, s-a constituit parte civilă în dosarele penale nr._, nr._, nr._, pentru prejudiciul suferit în urma activităților infracționale ale intimaților, în final, prin decizia penală din data de 16.05.2014 a ÎCCJ, pronunțată în dosar nr._, fiind lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
P. încheierea din Camera de Consiliu din data de 21.01.2015 Tribunalul D. a respins cererea de instituire a măsurilor asiguratorii formulată de petenta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., cod postai_, cod fiscal_, cont RO06TREZ__ deschis la Trezoreria C., fax_, în contradictoriu cu intimații: C. M. V., domiciliată în C., ., nr.7, ., având CNP_, S. N., domiciliată în C., .,, ., ., având CNP_, J. G. A., domiciliat in C., ., jud.D., având CNP_, G. M. B., domiciliat în C., ., jud.D., având CNP_, V. L., domiciliată în ., având CNP_ și . L. J. A. S. INSOLVENTA SPRL, cu sediul în localitatea Almăj, jud.D., prin lichidator judiciar A. S. Insolventa SPRL, cu sediul în C., ., județul D..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cererea dedusă judecății, instanța a constatat că, atât dispozițiile alineatului 1, cât și cele ale alineatului 2 ale art. 952 NCPC, prevăd o condiție imperativă a instituirii sechestrului asigurător, și anume aceea că în ambele cazuri în care creditorul care nu are titlu executoriu și a cărui creanță, fie că este constată în scris, fie că nu, trebuie să dovedească că a intentat cerere de chemare în judecată pentru recuperarea debitului.
Or, în speță, în mod cert, astfel cum a rezultat din chiar susținerile petentei, în prezent nu există pe rolul instanțelor o astfel de acțiune, litigiul penal în care a fost lăsată nesoluționată latura civilă fiind finalizat cu mult timp în urmă, motiv pentru care cererea dedusă judecății a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel Direcția G. R. a Finanțelor P. C. prin care solicită admiterea acestuia, anularea încheierii atacate pronunțate de instanța de fond, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii formulate, și instituirea măsurilor asiguratorii, până la concurența valorii pagubei în sumă de 800.120 lei, pagubă adusă bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată.
Consideră că încheierea apelată este netemeinică și nelegală și a fost pronunțată bazându-se pe o interpretare greșită a prevederilor legale aplicabile și a probelor administrate în cauză.
În primul rând subliniază faptul că prin hotărârea atacată, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activă în cauză, respectiv Direcția G. R. a Finanțelor P. C., în nume propriu.
Cu privire la respingerea cererii unei persoane care nu are calitate procesuală activă în cauză, arată faptul că în mod neîntemeiat instanța de fond a dispus această soluție față de Direcția G. R. a Finanțelor P. C., în nume propriu, întrucât aceasta nu are calitate activă în prezenta cauză.
Arată că cererea de chemare în judecată a fost promovată de Direcția G. a Finanțelor P. C., dar nu în nume propriu, așa cum a reținut în mod eronat instanța de fond, ci în numele Statului Român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală București în baza mandatului nr._/29.12.2014, transmis de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
De asemenea, în motivarea cererii privind instituirea măsurilor asiguratorii ce face obiectul prezentei cauze, au arătat că prin cererea ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului D., (cerere depusă la dosarul prezentei cauze), au solicitat obligarea pârâților la plata prejudiciului cauzat bugetului de către Statul Român reprezentat de ANAF, ci nu de către Direcția G. R. a Finanțelor P. C. în nume propriu.
Mai arată faptul că în baza dispozițiilor art.7 lit.A pct.32 din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, coroborat cu art.19 din OG nr.86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezint ă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale, precum și orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise; renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale și vamale, precum și cu orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției.
În conformitate cu prevederile art.15 Cod pr.penală, în cauzele penale partea vătămată trebuie să se constituie parte civilă, respectiv Statul Român, coroborate cu prevederile art.7 lit.a pct.32 din HG nr.520/2013, Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezintă statul în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale:
„ În realizarea funcțiilor sale, Agenția are, în principal, următoarele atribuții: 32. reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale, precum și orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise; renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale și vamale, precum și cu orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției;
De asemenea, potrivit art.11 alin.(3) din OUG 74/2013 pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a Vămilor și ale
Finanțelor publice, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art.13 alin.(1). De la aceeași dată, în litigiile în care direcțiile generale ale finanțelor publice județene au fost mandatate să asigure reprezentarea structurilor ierarhic superioare, calitatea de reprezentant al acestora se transmite către direcția generală regională a finanțelor publice care a preluat activitatea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene respective.
Art.10 din OUG 74/2013 stipulează că 2) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență stabilită potrivit prevederilor alin. (3) și preia prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale din aria de competență stabilită potrivit prevederilor alin. (3).
În temeiul acestor dispoziții legale invocate anterior, reclamant în cauză este Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, și nu Direcția G. R. a Finanțelor P. C. în nume propriu, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
P. cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună instituirea măsurilor asiguratorii, până la concurența valorii pagubei în sumă de 800.120 lei, paguba adusă bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată asupra bunurilor mobile și imobile aparținând pârâților.
În motivarea cererii au arătat faptul că Direcția G. R. a Finanțelor P. C., în numele Statului Român prin ANAF, a formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata prejudiciului adus bugetului general consolidat prin activitatea infracțională a acestora, în calitate de inculpați, în cuantum de 800.120 lei, față de Statul Român prin ANAF.
Această cerere formulată de Direcția G. R. a Finanțelor P. C., în numele Statului Român prin ANAF, în temeiul prevederilor art.1381-1386 din Noul Cod Civil, coroborate cu prevederile art.27 alin.21 din Noul Cod de procedură penală, face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului D..
P. încheierea de ședință din data de 21.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de Direcția G. R. a Finanțelor P. C., în contradictoriu cu pârâții C. M. V., S. N., J. G. A., G. M. B., V. L. și ., prin lichidator judiciar A. S. Insolvență SPRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că dispozițiile art. 952, atât alin.1, cât și alin.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, prevăd o condiție imperativă a instituirii sechestrului asigurător, și anume aceea că în ambele cazuri în care creditorul care nu are titlu executoriu și a cărui creanță, fie că este constată în scris, fie că nu, trebuie să dovedească că a intentat cerere de chemare în judecată pentru recuperarea debitului.
Astfel, instanța de fond reține faptul că, în prezent nu există pe rolul instanțelor o astfel de acțiune, litigiul penal în care a fost lăsată nesoluționată latura civilă fiind finalizat cu mult timp în urmă, aspecte care ar rezulta chiar din susținerile petentei.
Arată că motivarea instanței de fond este netemeinică și nelegală și nu corespunde adevărului.
În primul rând, subliniază faptul că pe rolul Tribunalului D. se află dosarul nr._, având ca obiect acțiunea în pretenții formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul prevederilor art.1381-1386 din Noul Cod civil, coroborate cu prevederile art.27, alin.21 din Noul Cod de procedură penală.
Direcția G. R. a Finanțelor P. C., în numele Statului Român prin ANAF, a formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea numiților C. M. V., S. N., J. G. A., G. M. B., V. L., în solidar și în solidar cu ., (în calitate de parte responsabilă civilmente), la plata prejudiciului adus bugetului general consolidat prin activitatea infracțională a acestora, în calitate de inculpați, în cuantum de 800.120 lei, față de Statul Român prin ANAF, reprezentând: - 307.507 lei (reprezentând taxa pe valoarea adăugată, stabilită ca deductibilă prin procesul verbal de control nr.2406/24.05.2004), la care urmează a fi calculate accesoriile legale prevăzute de art.119 și art.120 din OG 92/2003 de la data de 24.05.2004 și până la data stingerii sumei inclusiv; - 492.613 lei (reprezentând taxa pe valoarea adăugată, stabilită ca deductibilă prin procesul verbal de control nr.4979/19.10.2004), la care urmează a fi calculate accesoriile legale prevăzute de art.119 și art.120 din OG 92/2003 de la data de19.10.2004 și până la data stingerii sumei inclusiv;
Arată faptul că aceste aspecte au fost invocate și în fața instanței de fond în cuprinsul acțiunii formulate la pagina 2 din acțiune, fiind indicat numărul dosarului (_ ) ce face obiectul acțiunii în pretenții.
Subliniază faptul că în dovedirea prezentei cereri ce are ca obiect solicitarea privind instituirea măsurilor asiguratorii, au depus în copie dovada înregistrării pe rolul Tribunalului D., acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ . Cu toate acestea, instanța de fond nu a avut în vedere aceste aspecte dispunând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Menționează faptul că instanța de fond se află în eroare cu privire la cererea ce formează obiectul dosarului nr._, în cuprinsul încheierii atacate menționând faptul că DFRGP C. s-a „constituit parte civilă” în această cauză.
Conform prevederilor art. 952 din Noul Cod de procedură civilă, referitoare la condițiile de înființare a sechestrului:
„(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
(2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond se bazează pe o interpretare eronată a probelor aflate la dosarul cauzei.
Pentru înființarea sechestrului asigurator sunt necesare a fi întrunite, în mod cumulativ numai următoarele condiții: - creanța să fie constatată printr-un act scris; în lipsa unui înscris creditorul trebuie să depună o cauțiune reprezentând o jumătate din valoarea reclamată în justiție; creanța să fie exigibilă; reclamantul să dovedească că a intentat acțiunea civilă.
Așa cum rezultă din lecturarea acestui text de lege, pentru a se încuviința sechestrul asigurator de către instanță, este necesar ca reclamantul să dovedească că a intentat acțiunea civilă.
Astfel, Direcția G. regională a Finanțelor P. C. a făcut dovada faptului că a intentat acțiune civilă, cerere ce face obiectul dosarului nr._ fiind întemeiată pe prevederile art.27 alin.21 din Noul Cod de procedură penală: „Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acțiune la instanța civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în fața instanței civile”.
Fapta ilicită cauzatoare a prejudiciului a fost constatată de către instanța penală prin hotărârea definitivă pronunțată în cauză.
De asemenea, la pronunțarea soluției de respingere a acțiunii, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că sunt îndeplinite atât prevederile art.952, alin.1, cât și prevederile art.952, alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
Alineatul 2 al art.952 din Noul Cod pr. penală, se referă la „creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune”.
Așa cum au arătat și anterior, cât și în cuprinsul cererii introductive adresată instanței de fond, ce face obiectul prezentei cauze, Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a promovat o astfel de acțiune, ce face obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului D., făcând dovada în acest sens și cu toate acestea, instanța de fond le-a respins cererea, fără a avea în vedere toate aceste aspecte.
Subliniază faptul că necesitatea instituirii măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând pârâților este dată și de existența pericolului ca pârâții să-și risipească averea, având în vedere soluția de condamnare pronunțată de instanța penală pentru infracțiuni le reținute în sarcina acestora.
Solicită instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța, să autorizeze Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția G. R. a Finanțelor P. C. să ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii dispuse de instanța de judecată.
Conform art.954 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă hotărârea instanței de judecată prin care s-a dispus luarea măsurii asiguratorii se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc, însă, întrucât ANAF este una din instituțiile care are organe proprii de executare prevăzute de Codul de procedură fiscală, există posibilitatea ca prin organele proprii de executare să identifice bunurile din averea pârâților, chiar dacă acestea nu sunt cuprinse în evidențele fiscale, astfel încât consideră că nu este necesar ca în momentul instituirii măsurilor asiguratorii să se adreseze executorului judecătoresc pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii.
În aceste condiții, atâta vreme exista posibilitatea ca măsurile asiguratorii să fie aduse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale unităților păgubite, consideră că nu este necesară aducerea la îndeplinire prin executorul judecătoresc.
Având în vedere aspectele anterior invocate, consideră că încheierea de ședință din 21.01.2015, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și solicită admiterea prezentului apel, anularea hotărârii atacate, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii formulate și instituirea măsurii asiguratorii, până la concurența valorii pagubei în sumă de 800.120 lei, pagubă adusă bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată.
În drept a invocat prevederile art.466 și următoarele din Noul Cod pr.civilă.
Intimata S. N., la data de 26.05.2015 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes, în promovarea acțiunii, în condițiile în care în cursul procesului penal s-a instituit deja măsuri asiguratorii, care sunt menținute și în prezent, conform extraselor de carte funciară.
Referitor la fondul cauzei, a arătat că, față de dispozițiile art. 28 C.pr.pen, atât timp cât în procesul penal s-a stabilit că doar prejudiciul în cuantum de 120.000lei are legătură cu fapta reținută în sarcina sa, asupra bunurilor sale se poate institui sechestrul doar până la concurența acestei sume.
De asemenea nici celelalte condiții prevăzute de art. 952 nu sunt îndeplinite, deoarece nu se face dovada existenței unui pericol de a sustrage, ascunde sau risipi averea, în condițiile în care măsura sechestrului figurează în continuare notată la cartea funciară.
La data de 10.06.2015 intimata C. M. V. a depus notă de ședință solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei Tribunalului D., arătând că în favoarea intimatei s-a instituit deja sechestru asigurator în procesul penal.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat.
Excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de intimata S. N., nu este întemeiată.
Astfel, este adevărat că în cursul urmăririi penale, în cauza ce a făcut obiectul dosarului penal nr._, prin ordonanța procurorului nr. 292/D//P/2005 din 01.02.2007, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând pârâților S. N., C. M. V. și ., măsuri care au fost menținute de instanțe prin hotărârile pronunțate în primă instanță și respectiv în apel.
Însă, prin decizia penală nr. 1695/16.05.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a lăsat nesoluționată latura civilă, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 5 C.pr.pen.
Ori, potrivit dispozițiilor art. art. 397 alin. 5 C.pr.pen., în cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 5 C.pr.pen., instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asiguratorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Ori, dosarul penal a fost soluționat definitiv la data de 16.05.2014, când a fost pronunțată
decizia penală nr. 1695/16.05.2014 a ÎCCJ, iar acțiunea civilă ce face obiectul dosarului nr._ a fost introdusă pe rolul Tribunalului D. la data de 12.01.2015, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 397 alin. 5 C.pr.pen., astfel încât apelanta reclamantă justifică un interes legitim în formularea cererii privind instituirea unor noi măsuri asiguratorii.
Criticile apelantei referitoare la respingerea acțiunii formulate de o persoană care nu are calitate procesuală activă în cauză, anume Direcția G. R. a Finanțelor P. C., nu sunt întemeiate.
Astfel, prin încheierea apelată prima instanță a respins acțiunea pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 952 NCPC, și nu pentru lipsa calității procesuale pasive a apelantei reclamante.
Este incontestabil faptul că apelanta a formulat acțiune în numele Statului Român, în baza mandatului transmis în acest sens de Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar împrejurarea că nu a fost menționată în această calitate în dispozitivul încheierii apelate reprezintă o omisiune cu privire la calitatea părții, ce poate fi remediată potrivit procedurii prevăzute de art. 442 alin. 1 NCPC.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, va reține instanța că dispozițiile art. 952 NCPC – devenit art. 953 în urma republicării NCPC republicat - invocate de apelantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reglementează trei situații în care instanța, la solicitarea creditorului, poate înființa sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului.
Astfel, potrivit art.953 alin. 1 NCPC republicat, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Conform alin.2 al aceluiași articol același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
Conform alin.3, instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. (1) și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
În cuprinsul motivelor de apel, apelanta a invocat incidența în cauză atât a dispozițiilor art. 953 alin. 1, cât și a dispozițiilor art. 953 alin. 2 NCPC republicat.
Dispozițiile art. 953 alin. 1 NCPC republicat fac referire la creditorul a cărui creanță este constată printr-un înscris; ori, prin procesul verbal de control nr. 2406/24.05.2004 și respectiv procesul verbal de control nr. 4979/19.10.2004, invocate în acest sens de apelantă, s-au stabilit sumele reprezentând TVA pentru care contribuabilul . avea drept de rambursare, în cuantum de 307.507 lei și respectiv 492.613 lei.
Aceste procese verbale nu pot fi avute în vedere ca act scris în sensul art. 953 alin. 1 NCPC republicat, care are în vedere actul constatator al creanței, din textul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani.
Situația în care creanța nu este constatată prin act scris este reglementată de dispozițiile art. 952 alin. 2 NCPC republicat, potrivit cărora același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
Aceste condiții erau îndeplinite în cauză, având în vedere faptul că apelanta a invocat existenta unei creanțe împotriva pârâților, a intentat acțiune împotriva acestora având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 800.120 lei, în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalul D., și, potrivit art. 229 din OG 92/2003, este scutită de la plata cauțiunii in cuantum de ½ din valoarea reclamată, litigiul vizând creanțe fiscale.
P. prisma acestor considerente, încheierea pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 953 alin. 2 NCPC republicat, dar numai în ceea ce privește intimații pârâți – persoane fizice.
Astfel, intimata . se află în procedura insolvenței, iar potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Ori, cererea de instituire a sechestrului asigurator este o cererea pentru realizarea unei creanțe asupra debitoarei aflate în insolvență, care intră așadar sub incidența art. 36, apelanta având posibilitatea valorificării creanței sale doar în cadrul procedurii speciale.
Referitor la suma până la care va putea fi instituit sechestrul, apelanta a solicitat înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale tuturor pârâților până la concurența sumei de 800.120 lei, sumă care, după cum s-a menționat, a fost stabilită prin procesul verbal de control nr. 2406/24.05.2004 și respectiv procesul verbal de control nr. 4979/19.10.2004, și reprezintă TVA pentru care s-a stabilit că contribuabilul . avea drept de rambursare TVA, în cuantum de 307.507 lei și respectiv 492.613 lei.
Ulterior, în dosarul penal_, pârâții – persoane fizice din prezenta cauză au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță, printre altele, și pentru infracțiunea de înșelăciune în formă calificată, în diferite forme de participație, reținându-se contribuția diferită a acestora la obținerea rambursării de TVA în mod ilegal, astfel: pârâții C. M. V., S. N., J. G. A. și V. L. în ceea ce privește TVA rambursat conform procesului verbal de control nr. 2406/24.05.2004 și respectiv pârâții C. M. V., S. N., G. M. B. și V. L. în ceea ce privește TVA rambursat conform procesului verbal de control4979/19.10.2004.
P. decizia penală nr. 1695/16.05.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus încetarea procesului penal pentru aceste infracțiuni, urmare a intervenirii prescripției penale, și a lăsat nesoluționată latura civilă, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 5 C.pr.pen.
Din interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. 1 C.pr.pen. rezultă că hotărârea definitivă a instanței penale, chiar de încetare a procesului penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, fără ca instanța civilă să fie ținută de hotărârea penală în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției.
De asemenea, Curtea va avea în vedere și faptul că în procedura întemeiată pe dispozițiile art.953 NCPC republicat instanța nu poate verifica conținutul și cuantumul creanței, ci numai îndeplinirea condițiilor pentru înființarea sechestrului.
În consecință, chiar dacă instanța va avea în vedere contribuția fiecăruia dintre pârâți la producerea prejudiciului solicitat de apelantă prin raportare la cele două procese – verbale invocate de aceasta, astfel cum a fost reținută de instanța penală, nu va putea stabili, în concret cuantumul creanței ce poate fi reținută în sarcina fiecăruia, așa cum a solicitat pârâta S. N., acesta fiind atributul instanței investite cu soluționarea acțiunii civile ce face obiectul dosarului_ .
În ceea ce privește solicitarea apelantei reclamante privind autorizarea ANAF, prin DGRFP C., să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse, Curtea va constata că aceasta nu reprezintă o cerere care să se circumscrie procedurii prevăzute de art. 952 – 958 NCPC republicat, ci vizează procedura executării hotărârii, care se va face potrivit dispozițiilor legale în materie.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 NCPC republicat, Curtea va admite apelul și va schimba în tot încheierea din data de 21.01.2015 dată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în sensul că va respinge excepția lipsei de interes și va admite în parte cererea formulată de DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Se va dispune înființarea sechestrului asigurator pe bunurile mobile și imobile ale pârâților, după cum urmează: - pârâții C. M. V., S. N. și V. L. până la concurența sumei de 800.120 lei; - pârâtul J. G. A. până la concurența sumei de 307.507 lei; - pârâtul G. M. B. până la concurența sumei de 492.613 lei.
Cererea formulată în contradictoriu cu intimata ., prin lichidator judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva încheierea din data de 21.01.2015 dată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații: C. M. V. – Penitenciarul C., S. N., domiciliată în C., Bld.N. R. nr.203B, C., Județul D., J. G. A., domiciliat in C., ., jud.D., G. M. B., domiciliat în C., ., jud.D., V. L., domiciliată în ., și ., cu sediul în localitatea Almăj, jud.D., prin L. J. A. S. Insolenta SPRL, cu sediul în C., ., județul D..
Schimbă în tot încheierea din data de 21.01.2015 dată în dosarul nr._ al Tribunalului D., în sensul că admite în parte cererea formulată de DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. C., în numele Statului Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge excepția lipsei de interes.
Dispune înființarea sechestrului asigurator pe bunurile mobile și imobile ale pârâților, după cum urmează: - pârâții C. M. V., S. N. și V. L. până la concurența sumei de 800.120 lei; - pârâtul J. G. A. până la concurența sumei de 307.507 lei; - pârâtul G. M. B. până la concurența sumei de 492.613 lei.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu intimata ., prin lichidator judiciar A. S. INSOLVENȚĂ SPRL.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2015
Președinte, I. M. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, G. D. L. |
30.06.2015
Red.jud.C.M.Ț.
j.f.D.F.S.
| ← Radiere ipoteca. Decizia nr. 139/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 428/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
