Obligaţie de a face. Decizia nr. 35/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 3598/245/1996
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ nr. 35/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător C. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
S-au luat spre examinare recursurile formulate de recurent E. D. împotriva deciziilor civile nr. 354 din 21.05.2012 și nr. 663 din 12.11.2012 ale Tribunalului Iași, intimată M. I. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata M. I. M., lipsă recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către intimata M. I. M. întâmpinare – un exemplar și precizări.
Instanța constată că în prezenta cauză s-a formulat două cereri de recurs împotriva a două decizii pronunțate de Tribunalul Iași în dosar nr._, criticile invocate se încadrează în motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Având în vedere că întâmpinarea formulată de intimata M. I. M. a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă nu va fi comunicată, înscrisul va fi considerat de instanță ca fiind concluzii scrise. Cât privesc precizările formulate de intimată cu privire la împrejurarea efectuării pe actele dosarului a unor însemnări, datări și mențiuni de către partea adversă, instanța arată că acestea, nepurtând semnătură și sigiliu nu vor fi luate în calcul.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata M. I. M. solicită instanței respingerea recursurilor, cel declarat împotriva deciziei civile 354 ca nefundat, în mod corect Tribunalul Iași a admis excepția tardivității apelului, încheierea a fost comunicată apelantului la data de 21.12.2011, termenul de apel a expirat la data de 06.01.2012 ori unde apelul a fost declarat la data de 09.01.2012 cu depășirea termenului legal. Recursul declarat împotriva deciziei 663 este de asemenea nefundat. Prin decizia 663 s-a completat de către Tribunalul Iași dispozitivul deciziei civile nr. 354 la cererea intimatei cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul a respins corect excepția tardivității formulării cererii de completare dispozitiv care a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicare. Decizia Tribunalului i-a fost comunicată intimatei, arată aceasta la data de 06.09.2012 și cererea de completare a dispozitivului a fost depusă conform parafei registraturii instanței la data de 12.09.2012. Tribunalul a constatat corect că decizia a fost primită la 06 septembrie și cererea de completare a fost formulată la data de 12 septembrie. Ambele decizii sunt legale și temeinice. Prezentul recurs nu este decât o dovadă în plus a relei credințe de care dă dovadă recurentul care inițiază abuziv căi de atac tardive, nu respectă hotărâri irevocabile, toate demersurile sale juridice sunt doar șicanări și răzbunări.
În timpul dezbaterilor asupra cauzei se prezintă recurentul E. D.. Acesta depune la dosar o mapă cu înscrisuri arătând că acestea vizează fondul cauzei. Instanța constată că mapa conține următoarele înscrisuri: precizări formulate de recurent cu privire la recursurile declarate, certificat de aliniere și regim de construcții, autorizația 32/23.03.1973, autorizația 786/1995, proiect de execuție garaj două autoturisme, raport de expertiză tehnică evaluatorie, decizia civilă 491/29.04.1998 a Curții de Apel Iași, recurs declarat de E. D. în dosar 3497/1997, încheierea pronunțată de Judecătoria Iași la data de 12.12.2011 în dosar_, declarația recurentului dată în dosar_, scrisoare medicală din 29.11.2012 cu anexe - buletine de analiză, două devize estimative din_, adresă răspuns de la Primăria Iași_/07.06.2012 cu schițe anexă. Toate înscrisurile depuse vizează fondul litigiului, însă raportat la obiectul cauzei și la soluțiile și motivările deciziilor recurate apreciază instanța că nu se impune comunicarea acestora intimatei. Interpelat recurentul nu mai are de formulat noi cereri și nu mai are de administrat noi probe.
Fiindu-i acordat cuvântul pe fondul recursurilor, recurentul E. D. solicită admiterea recursurilor, deciziile civile 354 și 663 ale Tribunalului Iași sunt ilegale. Arată recurentul că este cardiac, în luna ianuarie a suferit o entorsă și a fost staționat la domiciliu, suferă de insuficiență circulatorie la ambele picioare, arată că a depus documente la dosar din care rezultă toate aceste suferințe. Decizia 663 este total ilegală pentru că intimata nu a depus prin serviciul registratură al Tribunalului Iași cererea de completare, la momentul verificărilor efectuate recurentul arată că nu era depusă nici o cerere și a apărut ulterior, prin fraudă, este convins de aceasta cunoscând calitățile morale ale intimatei care este necinstită. Cererea de completare a dispozitivului nu a fost depusă în termen, personal s-a interesat la arhiva instanței, dosarul era la grefier și nu era formulată contestație.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul recursurilor.
CURTEA DE APEL
Prin sentinta civila nr. 2341/3.02.1997 pronunțată de Judecatoria Iasi s-a admis actiunea promovata de reclamanta M. I. M. în contradictoriu cu E. D., a fost obligat paratul sa ridice constructia cu destinatie de magazie edificata pe terasa garajului reclamantei și să-i permita reclamantei accesul pe terasa proprietatea acesteia, conform traseului stabilit prin expertiza ing. A. Moisanu.
Prin aceeași sentință s-a anulat cererea reconvențională și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 606.520 lei ( ROL), cheltuieli de judecata.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 12.12.2011, Judecatoria Iasi a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de paratul-reclamant E. D., reținând că motivele invocate de acesta nu se încadrează în rândul acelora care să ducă la îndreptarea unei erori materiale, fiind vorba despre motive ce se referă la fondul cauzei.
Împotriva acestei incheieri a declarat apel paratul-reclamant E. D. la data de 9.01.2012
La data de 2.02.2012 paratul-reclamant E. D. a depus o noua cerere de apel, îndreptata atat impotriva incheierii din camera de consiliu de la 12.12.2012, cat si impotriva sentintei nr. 2341/3.02.1997.
Prin decizia civilă nr. 354 /21.05.2012, Tribunalul Iași a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, formulată de E. D..
S-a admis excepția tardivității apelului și, în consecință, s-au respins ca tardiv formulate apelurile declarate de E. D. împotriva încheierii pronunțate la data de 12.12.2011 de Judecătoria Iași, în dosarul cu nr._, și împotriva sentinței civile 2341/03.03.1997 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâri ce au fost păstrate.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește repunerea în termenul de apel, că această instituție este aplicabilă doar în situația în care o parte, deși avea cunoștință despre obligația de a efectua un act de procedură nu l-a îndeplinit din cauze mai presus de voința sa.
Apelantul a invocat faptul că a fost împiedicat să depună cererea de apel în termen legal deoarece are o vârstă înaintată, suferă de boli cardiace și nu a dispus de venituri suficiente pentru angajarea unui avocat.
Vârsta înaintată nu constituie prin ea însăși un motiv de repunere în termen, iar bolile cardiace nu au fost probate cu acte medicale (rețetele depuse la dosar nefiind în măsură să ateste, cu referire concretă la intervalul de timp ce constituia termenul de apel, imposibilitatea efectivă de a depune cererea). S - a mai constatat că apelantul a depus la dosar o adeverință medicală (fila 173) eliberată de medicul de familie, care atestă că E. D. a suferit o entorsă, fiind imobilizat la domiciliu, în perioada 6 - 27.01.2012, însă tribunalul a constatat că această afecțiune nu a fost invocată de apelant ca motiv de împiedicare pentru depunerea în termen a cererii de apel, cerere de apel depusă, de altfel, personal la instanța de judecată la trei zile după incidentul ce a cauzat entorsa, motivele de repunere în termen fiind legate de afecțiuni cardiace.
Cu privire la imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul legal motivat de lipsa mijloacelor financiare, tribunalul a analizat cererea de acordare a ajutorului public judiciar, pe care a respins-o prin încheierea din 21.05.2012, astfel încât s-a apreciat că sunt inaplicabile dispozițiile art. 13 alin.2 teza a doua din OUG nr.51/2008, care prevăd prelungirea termenului de apel cu durata necesară soluționării cererii de ajutor public.
În consecință, tribunalul a respins cererea de repunere în termenul de apel.
Tribunalul a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 284 alin.1 din Codul de procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii. Deși sentința civilă nr. 2341/3.02.1997 a Judecătoriei Iași a fost comunicata paratului – reclamant la data de 13.06.1997, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 95 din dosarul de fond, E. D. a declarat apel la data de 2.01.2012, după expirarea termenului prevăzut de dispozițiile legale.
S-a apreciat că reținerea, ca fondată, a excepției tardivității apelului face de prisos examinarea tuturor motivelor de apel invocate cu privire la această hotărâre.
De asemenea, încheierea din camera de consiliu de la data de 12.12.2011 a fost comunicată pârâtului - reclamant la data de 21.12.2011, termenul de apel expirând la data de 6.01.2012. Apelul a fost depus, însă, la data de 9.01.2012, fiind tardiv formulat.
Prin decizia civilă nr. 663 din 12.11.2012, Tribunalul Iași a respins excepția tardivității cererii de completare dispozitiv.
A fost admisă cererea formulată de M. I. M. și s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 354 /21.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași cu următoarea dispoziție:
"Obligă apelantul să plătească intimatei 620 lei, cheltuieli de judecată."
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit art.281^2 Cod procedură civilă, daca prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
La data de 24.09.2012, M. I. M. a formulat cererea de completare dispozitiv motivat de faptul că, prin decizia civilă nr. 354/21.05.2012, instanța nu s-a pronunțat și cu privire la cheltuielile de judecată solicitate. Decizia civilă nr. 354/21.05.2012 a Tribunalului Iași a fost comunicată petentei la data de 06.09.2012, astfel încât aceasta a fost formulată în termenul de 15 zile, prevăzut de art.281^2 Cod procedură civilă, sens în care s - a respins excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului, invocată de către E. D..
Pe fondul cererii s - a reținut că instanța de apel - soluționând apelul formulat de E. D., prin decizia civilă nr. 354/21.05.2012 - a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de către intimata M. I. M., deși ea a solicitat acordarea acestora și a depus la dosarul cauzei chitanță, în original, în acest sens.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 354/21.05.2012, tribunalul a respins, ca fiind tardiv formulate, apelurile declarate de E. D. împotriva încheierii pronunțate la data de 12.12.2011 de Judecătoria Iași în dosarul nr._ și împotriva sentinței civile 2341/03.03.1997 pronunțată de Judecătoria Iași, astfel încât apelantul trebuia obligat să plătescă cheltuielile de judecată efectuate de către intimată în dosarul de apel, constând în onorariu avocat ( chitanța nr._ din 08.03.2012, fila 102 din dosar), în baza art. 274 Cod procedură civilă.
E. D. a declarat recurs, considerând că deciziile nr. 354 din 21.05.2012 și nr. 663 din 12.11.2012 pronunțate de Tribunalul Iași sunt nelegale pentru motivul înscris în art.304 punctul 9 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, el susține că instanța a constatat în mod greșit că termenul legal de apel s-a împlinit vineri, 6 ianuarie 2012, luând în considerare ștampila poștei din 21 decembrie 2011. Din momentul în care s-a aplicat ștampila la oficiul poștal și până când poștașul a depus comunicarea în cutia poștală a mai trecut o zi sau două. Încheierea nu i-a fost înmânată personal, ci a aflat de existența încheierii abia la data de 24 decembrie 2011, în ajunul Crăciunului.
Prin urmare, recurentul pretinde că, în realitate, încheierea i-a fost comunicată efectiv de către poștaș după data de 21 decembrie 2011. În această situație, cum termenul legal de apel este împlinit într-o zi de sărbătoare legală (sâmbătă sau duminică), cererea de apel depusă luni, 9 ianuarie 2012, este în termen.
Pe de altă parte, recurentul arată că instanța nu a luat în considerare cererea de repunere în termenul de apel, motivată de faptul că el este în vârstă de 82 de ani și bolnav, lipsit de posibilități materiale pentru angajarea unui avocat, aflat și în perioada sărbătorilor de iarnă, situație în care, peste voința sa, a fost în imposibilitate de a depune cererea de apel până vineri, 6 ianuarie 2012, termen la care se referă instanța.
Recurentul arată că, în ziua de 6 ianuarie 2012, a fost nevoit să solicite consultație medicală de la medicul de familie, situație pe care o atestă cu adeverința medicală depusă la dosar. Ajutat de către o persoană apropiată familiei sale, a reușit, totuși, să redacteze și să depună cererea de apel în ziua de luni, 9 ianuarie 2012. În aceste condiții, recurentul consideră că este nedrept să fie decăzut din termenul de apel.
În ceea ce privește decizia nr. 663 din 12.11.2012, recurentul arată că instanța, greșit, a respins excepția tardivității cererii petentei și, pe cale de consecință, a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 354/21.05.2012.
Conform articolului 281 indice 2 alineat 1 Cod procedură civilă, atunci când instanța "a omis sa se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii in același termen in care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. In speță, decizia Tribunalului Iași, nr. 354/21 mai 2012, a fost comunicată petentei M. I.-M. în ziua de 6.09.2012, cum corect constată și instanța. Cererea petentei pentru completarea dispozitivului deciziei a fost depusa la Tribunalul Iași, în data de 26.09.2012. Termenul de 15 zile în care petenta putea formula aceasta cerere, s-a împlinit in ziua de 22.09.2012 (sâmbătă) si putea depune cererea până luni, 24.09.2012, astfel cum dispune art. 101 alin.(l) Cod procedură civilă, însă a depus-o la Tribunalul Iași, miercuri 26.09.2012, cu două zile peste termen.
M. I. M. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin 2 din Codul de procedură civilă, însă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 284 alin.1 din Codul de procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În prezenta cauză, sentința civila nr. 2341/3.02.1997 a Judecătoriei Iași a fost comunicată recurentului la data de 13.06.1997, potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 95 din dosarul de fond, iar încheierea din camera de consiliu de la data de 12.12.2011 a fost comunicata acestuia la data de 21.12.2011.
Astfel, termenul în care se putea declara apel împotriva sentinței civile nr. 2341/3.02.1997 a Judecătoriei Iași s-a împlinit la data de 30.06.1997, iar termenul în care se putea declara apel împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 12.12.2011 s-a împlinit la data de 6.01.2012.
Însă, așa cum a reținut și tribunalul, E. D. a declarat apel atât împotriva sentinței civile nr. 2341/3.02.1997 a Judecătoriei Iași, cât și împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 12.12.2011, la data de 9.01.2012, peste termenul prevăzut de textul de lege mai sus menționat.
În ceea ce privește repunerea în termenul de declarare a apelului, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.103 din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Din textul citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Astfel, pentru admiterea cererii de repunere în termen, trebuie îndeplinite cumulativ cerințele ca partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremtoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac.
În speță, E. D. a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului numai în ceea ce privește încheierea din camera de consiliu de la data de 12.12.2011, nu și în privința sentinței civile nr.2341/3.02.1997 a Judecătoriei Iași, iar condițiile de repunere în termen nu sunt îndeplinite cumulativ.
În acest sens, Curtea apreciază că tribunalul a reținut corect împrejurarea că vârsta înaintată nu constituie prin ea însăși un motiv de repunere în termen, iar bolile cardiace nu au fost probate, actele medicale depuse la dosar nefiind în măsură să ateste, cu referire concretă la intervalul de timp ce constituia termenul de apel, imposibilitatea efectivă a recurentului apelant de a depune cererea de apel.
Tot astfel, tribunalul a constatat în mod corect și faptul că adeverința medicală eliberată de medicul de familie, care atestă că E. D. a suferit o entorsă, fiind imobilizat la domiciliu în perioada 6 - 27.01.2012, nu poate fi avută în vedere ca motiv de repunere în termenul de declarare a apelului, cât timp această afecțiune nu a fost invocată de apelant ca motiv de împiedicare pentru depunerea în termen a cererii de apel.
Și susținerea recurentului apelant referitoare la imposibilitatea depunerii cererii de apel în termenul legal motivat de lipsa mijloacelor financiare a fost evaluată corespunzător de către instanța de apel, lipsa mijloacelor financiare neconstituind o împrejurare mai presus de voința apelantului care să - l fi împiedicat să depună în termen legal cererea de apel, în condițiile în care legea națională reglementează, prin OUG. Nr.51/2008, posibilitatea acordării de ajutor public judiciar oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.
În speță, recurentul nu a dovedit că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui să exercite calea de atac a apelului împotriva încheierii din camera de consiliu de la data de 12.12.2011, astfel că cererea de repunere în termen a fost respinsă prin aplicarea corectă a art.103 din Codul de procedură civilă.
Curtea nu poate primi nici susținerile recurentului referitoare la tardivitatea cererii de completare a deciziei instanței de apel, formulată de M. I. M..
Cu privire la acest aspect, Curtea notează că, potrivit art. 281^2 alin.1 din Codul de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond dupa casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
În cauză, decizia nr. 354 din 21.05.2012 a Tribunalului Iași a fost comunicată intimatei la data de 06.09.2012, astfel că termenul de 15 zile, în care M. I. M. putea formula cererea de completare a dispozitivului s-a împlinit la data de 24.09.2012.
M. I. M. a formulat cererea de completare a dispozitivului deciziei instanței de apel la data de 24.09.2012, în ultima zi a termenului reglementat de textul mai sus menționat, astfel că excepția tardivității formulării cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 354 din 21.05.2012 a fost respinsă de tribunal printr-o corectă aplicare a prevederilor legale în materie.
Față de cele ce preced, în baza prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate de E. D. și se vor menține deciziile tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de E. D. împotriva deciziilor civile nr. 354 din 21.05.2012 și nr. 663 din 12.11.2012 ale Tribunalului Iași, decizii pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 11.01.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, C. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud P. G.
Tehnored gref RCL
2 ex_
Jud fond dec 354/21.05.2012 L. O. și A. C.
dec 663/12.11.2012 I. (fostă A.) C. și C. C. S.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1077/2013. Curtea de Apel IAŞI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1430/2013. Curtea de... → |
|---|
