Servitute. Decizia nr. 1091/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1091/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 975/245/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1091/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de . împotriva deciziei civile nr. 154 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimată fiind K. M., având ca obiect servitute de trecere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Ș. Septimiu pentru intimata K. M., lipsă fiind reprezentantul recurentei ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată ; declarat în termen ; motivat ; nu se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Ș. Septimiu pentru intimata K. M. având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul arată că în ceea ce susținerea părții recurente în sensul că instanța de fond ar fi obligat partea care a căzut în pretenții la cheltuieli de judecată mai mari decât i s-ar fi cuvenit solicită respingerea acestei susțineri. Solicită a se observa că toate cheltuielile făcute de către intimată în faza apelului au vizat exclusiv capătul de cerere care a fost admis, fiind vorba despre cheltuieli ocazionate de expertizele judiciare efectuate în cauză.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la faptul că instanța ar fi motivat contradictoriu atunci când a dispus respingerea cererii de constituire a unui drept de superficie pe terenul intimatei, avocat Ș. susține că acest motiv nu se regăsește în motivarea hotărârii întrucât s-a stabilit de către instanță situația constructorului de bună credință, însă nu există la dosar și nu a putut dovedi partea recurentă că ar fi existat vreun mod admis de lege prin care aceasta să poată dobândi un drept de superficie. Înalta Curte de Casație și Justiție prin jurisprudența confirmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că sunt admisibile patru moduri de dobândire a dreptului de superficie, respectiv convenția părților, legea, legatul și uzucapiunea și nici unul dintre aceste moduri nu se regăsește în cauza de față. Societatea recurentă în momentul în care intimata lipsea din țară și mama acesteia era la pat din motive de boală și bătrânețe a început edificarea acestui șopron pe terenul pe care îl aveau în folosință în calitate de detentor precar în baza unui contract de închiriere. Deci nu se poate reține că este vorba despre o hotărâre contradictorie, fiind o hotărâre temeinic motivată în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privitor la dreptul de superficie.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, avocat Ș. apreciază că acesta nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, nu se invocă nici un astfel de motiv, ci se susține că cei trei experți, printre care unul în construcții civile care au efectuat lucrări în cauză și au stabilit, fără ca recurenta să fi avut obiecțiuni, un drept de servitute care poate fi executat în fapt în sensul în care acesta urmează a fi constituit la baza versantului și nu pe versant așa cum susține recurenta în motivele de recurs.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față ;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași, disjunsă la data de 14.01.2009 ( dosar nr._/245/2008) reclamanta . a chemat în judecată pârâta K. M. pentru stabilirea unei servituți de trecere pe terenul pârâtei, spre clădirile proprietatea sa și a unui drept de superficie asupra terenului de sub construcțiile proprietatea sa.
Reclamanta a arătat în esență că este cumpărător de bună – credință a terenului pe care a edificat construcțiile, ulterior revendicat, astfel că a fost lipsită de calea de acces.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 492, art. 493, art. 1202, art. 576 – art. 577 și art. 616 cod civil de la 1864.
Pârâta, prin întâmpinare a invocat inadmisibilitatea acțiunii, locul nu este înfundat, reclamanta are ieșire la calea publică. Susține că s-au edificat construcțiile pe terenul proprietatea sa fără a-și da acordul, solicitând a fi ridicate.
Prin sentința civilă nr. 4063 din 15 martie 2010, Judecătoria Iași, Secția Civilă s-a admis in parte cererea principala formulata de reclamanta parata .., in contradictoriu cu parata reclamanta K. M..
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect instituirea unui drept de superficie.
S-a stabilit dreptul de servitute de trecere al reclamantei pârâte .., asupra terenului în suprafață de 113 mp proprietatea paratei reclamante situat în intravilanul satului Vlădiceni, ., tarlaua 8, . punctele 12-11-18-17-16-15-12 în anexa 1 la raportul de expertiză topografică întocmit de expert C. V., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a respins cererea reconvenționala formulata de parata reclamanta K. M. in contradictoriu cu reclamanta parata ..
A fost obligată parata reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2369,3 lei.
Pe baza probatoriului administrat, cu înscrisuri și expertiză tehnică, prima instanță stabilește următoarea situație de fapt:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1902/02.08.1996 (filele 37-38 din dosar) reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1600 m. p., teren situat in tarlaua 8 . com Tomești, . si unui grajd situat pe acest teren. De asemenea, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 934/13.02.1996 (filele 41-42 din dosar) reclamanta a dobândit si dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 1400 m. p. situat in tarlaua 8, . com Tomești, .. In baza acestor contracte de vânzare cumpărare reclamanta si-a înscris in cartea funciara dreptul de proprietate, conform încheierii nr. 3438/29.10.1999 a Biroului de Carte Funciara de pe lângă Judecătoria Iași (fila 36 din dosar).
În baza autorizației de construire nr. 64/23.03.1999 reclamanta a procedat la edificarea unei hale de producție. Ulterior, prin decizia civila nr. 415/28.02.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr._ ) a fost admisa acțiunea in revendicare formulata de parata reclamanta K. M. fiind obligata reclamanta parata sa ii lase in deplina proprietate si liniștita posesie terenul in suprafața de 1100 m.p. situat in intravilanul satului Vlădiceni, ., identificat de punctele 2-3-19-20-22-2 in raportul de expertiza efectuat in cauza de expert C. A. (raport de expertiza depusa in copie la filele 16-24 din prezenta cauza). S-a reținut in considerentele acelei hotărâri ca terenul in suprafața de 1100 m.p se afla in proprietatea paratei reclamante K. M. fiind in posesia efectiva a .. si ca pe aceasta suprafața de teren acesta din urma ar fi edificat o hala de producție in suprafața de 457,5 m. p., .. având doar folosința acelui teren in baza unei înțelegeri încheiate cu parata reclamanta, soțul si mama sa.
Reține judecătoria că din probatoriul administrat nu rezultă îndeplinirea condițiilor de existență a dreptului de superficie, respectiv înțelegerea părților, legatul sau legea și nici condițiile prescripției achizitive ( art. 1847 Cod civil ). Reclamanta a avut doar folosința terenului.
Constată prima instanță că terenul în suprafață de 1400 mp proprietatea reclamantei, urmare admiterii acțiunii în revendicare și rectificării cărții funciare are caracter de loc înfundat în sensul art. 616 Cod civil, cererea fiind întemeiată în parte. Pentru calea de acces constituită instanța și-a însușit concluziile expertizei tehnice.
În ce privește cererea reconvențională, în aplicarea art. 494 Cod civil s-a reținut că nu s-a probat reaua-credință a societății reclamante – pârâte, construcția s-a edificat în anul 2009 când pârâta nu era proprietară, cererea nefiind întemeiată.
Părțile au exercitat calea de atac a apelului, formulând critici în capetele de cerere respinse, iar pârâta și asupra modalității constituirii servituții.
Tribunalul Iași, Secția Civilă, prin decizia civilă nr. 154 din 18 mai 2013 respinge apelul formulat de către reclamanta-parata . împotriva sentinței civile nr.4063/15.03.2010 a Judecătoriei Iași.
Admite apelul formulat de către parata-reclamanta K. M. împotriva sentinței civile nr.4063/15.03.2010 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Stabilește dreptul de servitute de trecere al reclamantei-pârâte .. asupra terenului în suprafață de 99 mp proprietatea paratei-reclamante K. M. ,situat în intravilanul satului Vlădiceni, ., delimitat de punctele 30,31,34,35,30 în anexa 6 a raportului de expertiză topografică întocmit de expert R. P. (filele 104-113 dosar apel) și a raportului suplimentar de expertiză topografică întocmit de către expert B. T. (filele198-200 dosar apel), ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
Păstrează celelalte dispoziții ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă apelanta-intimată . să plătească intimatei apelante K. M. cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1550 lei.
Instanța de apel a dispus administrarea probei cu o nouă expertiză tehnică topometrică și înscrisuri, constatând că accesul societății la terenul proprietatea sa nu poate fi realizat fără a se tranzita proprietatea lui K. M.. Însă, a stabilit un alt amplasament, prin amenajarea căii de acces, care să-i producă pârâtei mai puțin disconfort și afectare a proprietății ca suprafață. Cu aceeași motivare a instanței de fond, tribunalul a reținut ca neîntemeiate criticile vizând constatarea dreptului de superficie și ridicarea construcției, aspect sub care s-a păstrat sentința.
În recursul declarat, . a formulat critici încadrate în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă, constând în:
- aplicarea și interpretarea greșită a art. 274 Cod procedură civilă, fiind acordate cheltuieli de judecată în apel lui K. M., căreia i s-a admis un unic motiv de apel. Se susține că a fost de acord cu o nouă poziționare a amplasamentului și nu datorează cheltuieli de judecată ;
- soluționarea greșită a capătului de cerere ce a avut ca obiect constatarea dreptului de superficie. Construcția cu destinația „ hală „ a fost edificată cu autorizație de construcție, a fost de bună credință, considerentele deciziei fiind contradictorii;
- susține că a procedat la amenajarea căii de acces conform deciziei tribunalului, însă autoritățile locale au cerut sistarea lucrării, fiind pusă în pericol stabilitatea versantului. Se solicită casarea sentinței, efectuarea unei noi expertize pentru a avea certitudine în stabilirea amplasamentului.
Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele deciziei atacate are corespondent în probele administrate. Recursul este o cale extraordinară de atac, în care conform art. 304 Cod procedură civilă casarea sau modificarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În recurs, conform art. 305 Cod procedură civilă se admite numai proba cu înscrisuri.
În consecință, criticile privind analiza și interpretarea probelor, forța probantă a fiecărui mijloc de probă, nu se impune a fi analizată, instanța de recurs nefiind legal investită.
În ce privește cheltuielile de judecată ce sunt datorate de partea căzută în pretenții, potrivit art. 274 Cod procedură civilă tribunalul a respins apelul declarat de recurentă și l-a admis pe cel formulat de pârâtă, având dreptul conform art. 274 Cod procedură civilă de a aprecia în ce măsură fiecare va fi obligată la plata acestora și prin prisma art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă. Nu are relevanță numărul criticilor, a motivelor reținute ca întemeiate, ci faptul că „ s-a admis apelul „, iar cea căzută în pretenții este recurenta.
Pentru a se constitui dreptul de superficie, partea ce îl solicită a fi stabilit trebuie să dovedească îndeplinirea condițiilor cerute de lege, ceea ce – pe baza analizei complete a probatoriului de tribunal – nu s-a dovedit, critica nefiind întemeiată.
Între recurentă și autoarea pârâtei a existat o convenție pentru folosirea terenului, nu însă pentru edificarea „ halei „, o altă modalitate de constituire a dreptului de servitute nefiind probată. Emiterea autorizației de construire și buna – credință reținută și pentru care nu a admis cererea reconvențională nu sunt suficiente pentru a se constitui dreptul real.
În ce privește dificultățile în executarea hotărârii tribunalului, părțile au alte mijloace procedurale de a le înlătura, într-o fază procesuală ulterioară pronunțării hotărârii irevocabile.
Curtea constată că hotărârea tribunalului cuprinde considerentele în fapt și drept ce au format convingerea instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat sau primit apărările părților. Conform art. 261 Cod procedură civilă, Tribunalul a soluționat cauza în limitele criticilor formulate și caracterului devolutiv al apelului, astfel că motivul încadrat în art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
În soluționarea cauzei, instanța de apel nu a încălcat normele de drept material și procesual incidente în cauză, astfel că modificarea hotărârii nu se impune în temeiul art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse.
În consecință, conform art. 312 Cod procedură civilă, respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ., cu sediul în comuna Tomești, ., împotriva deciziei civile nr. 154 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o menține.
Intimata K. M. nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 Octombrie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/31 octombrie 2013
Tribunalul Iași: S. C. C. ; F. S.
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 216/2013. Curtea... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 241/2013. Curtea de... → |
|---|
