Uzucapiune. Sentința nr. 727/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 727/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 13854/99/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 78/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. C.-S.
Judecător: C. T.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Municipiul Iași, prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 727/2013 din 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind B. Sfinții A. și Chiril, prin preot P. D. G., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier care învederează aspectele mai sus menționate cu privire la lipsa părților, la modul de îndeplinire al procedurii de citare, că apelul este la primul termen de judecată, că apelantul Municipiul Iași a fost citat cu mențiunea de a-și îndeplini obligația privind semnarea cererii de apel de reprezentantul legal al M. Iași și de a timbra cu 20 lei taxă judiciară de timbru și că se solicită judecata în lipsă.
Pentru termenul de astăzi apelantul Municipiul Iași a depus la dosar prin serviciul de registratură cererea de apel semnată de reprezentantul legal la care s-a atașat chitanța nr. ISXUC_ din 23.07.2013 în cuantum de 20 lei reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Intimata B. Sf. A. și Chiril reprezentată prin preot P. G. a depus la dosar note de concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față ;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 3 noiembrie 2011 reclamanta B. Sfinții A. și Chiril, cu sediul în Municipiul Iași a chemat în judecată Unitatea Administrativ Teritorială a M. Iași pentru a se constata dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de 30 de ani asupra suprafeței de 0,30 ha, construcțiilor „ Biserică „, casă parohială amplasate în Municipiul Iași, .. 20.
În motivarea în fapt a cererii se arată, în esență, că biserica este atestată documentar din anul 1654, documentele de arhivă ce atestă proprietatea fiind distruse în timpul războiului, existând însă dovadă matricolă pentru perioada 1952 – 1957, un inventar ce atestă întinderea dreptului în anul 1960, valoarea estimată a bunurilor fiind de 600.000 lei.
Cererea de chemare în judecată nu s-a motivat în drept.
Prin întâmpinare, Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Iași a formulat apărări invocând: excepția inadmisibilității acțiunii în constatare; a calității procesuale active și pasive a reclamantului ce a solicitat constatarea uzucapiunii propriului bun; excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Iași.
Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 727 din 14 martie 2013 a respins excepțiile privind inadmisibilitatea acțiuni și a lipsei calității procesual pasive invocate de pârâtul Municipiul Iași.
Admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta B. „Sfinții A. și Chiril ” cu sediul în Iași, ..20, C.I.F._/10.04.2008 prin preot P. D. - G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Iași prin primar și, în consecință:
Constată că reclamanta a dobândit ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Iași, ..20 ,compus din teren în suprafață de 2620 m.p. identificat cadastral în T26 parcelele DS 772 (alei acces și trotuare), CC-771,773, 774,775,776,777 și 778 potrivit expertizei Keller I. - L. avizată tehnic la O.C.P.I.Iași la 17.01.2013, potrivit procesului verbal de recepție nr.118/2013, și următoarele construcții:
- B. " Sfinții A. și Chiril” în suprafață construită de 196 mp identificată C1pe schița anexă la expertiza Keller I.- L. amplasată pe terenul situat în .> - Casa Parohială în suprafață construită de 218 mp, identificată C2 pe schița anexă la expertiza Keller I.- L. amplasată pe terenul situat în .> Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1995 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii prin încheierea din 25.04.2012 constatând că acțiunea are la bază legea specială - Legea nr. 455/2006 care permite unităților de cult să dobândească dreptul de proprietate în modalitățile prevăzute de dreptul comun. Prima instanță stabilește situația de fapt, citează și interpretează dispozițiile art. 477, art. 646 Cod civil, legea nr. 213/1998. Se reține că neefectuarea de UAT a formalităților necesare înregistrării dreptului de proprietate asupra imobilului, nu înlătură calitatea de proprietar a M. Iași dobândită prin efectul Codului civil.
Pe fondul cauzei, prima instanță analizează condițiile impuse de art. 1837, art. 1849 și art. 1890 Cod civil, constată că sunt îndeplinite și admite acțiunea.
Pârâtul Municipiul Iași a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași, formulând următoarele critici:
- soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a M. Iași, aplicarea art. 477 și art. 646 cod civil de la 1864 fiind forțată în raport cu prevederile art. 6 CEDO cu privire la dreptul de a avea un proces echitabil. Textele de lege invocate de tribunal nu au rezonanță juridică în cauză în stabilirea calității procesuale pasive. Bunurile urmărite a fi uzucapate nu au fost bunuri fără stăpân, nu fac parte dintr-o succesiune vacantă, suprafața de teren și imobilele fiind deținute anterior intrării în vigoare a Codului civil de la 1864;
- dreptul de proprietate al bisericii nu a fost contestat, prin întâmpinare. Conform art. 275 Cod procedură civilă instanța trebuia să aprecieze asupra cheltuielilor de judecată pe fondul cauzei, întrucât beneficiul acțiunii este cules de reclamanta ce a promovat și nu de UAT.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței are corespondent în probele administrate.
Tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale în materie în soluționarea excepției calității procesuale pasive, cât și probelor administrate în cauză pe fondul cauzei.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară a fost identificat topo – cadastral terenul în litigiu pe care sunt edificate cele două construcții, biserica și casa parohială ce se coroborează cu baza de date a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași și înscrisurile depuse de reclamantă privind posesia continuă și neîntreruptă sub nume de proprietar cel puțin din anul 1940, atestarea documentară fiind cu mult anterioară.
În lipsa unor dovezi certe privind proprietarii celor două construcții și terenului aferent, a faptului că nu au existat evidențe cadastrale sau fiscale din care să se poată identifica un titular al dreptului de proprietate, în mod corect instanțele au făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 477 și 646 Cod civil de la 1864.
Astfel, conform art. 477 Cod civil „ toate averile vacante și fără stăpân, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public.” Corelativ, art. 646 Cod civil dispune de asemenea că „ bunurile fără stăpân sunt ale statului”. Din interpretarea celor două texte, care se conjugă în mod firesc, rezultă că bunurile fără stăpân, deci cele în legătură cu care nu este cunoscut vreun proprietar, aparțin domeniului privat al statului sau după caz, al unității administrativ teritoriale, în speță celei în a cărui rază teritorială este amplasat.
Așa cum s-a reținut și de tribunal, neglijarea efectuării formalităților necesare pentru înregistrarea în cartea funciară și evidențierea în categoria bunurilor ce aparțin domeniului privat al UAT nu înlătură legitimarea procesuală a pârâtului – apelant.
Curtea are în vedere că imobilul se află în raza teritorială a M. Iași, pârâtul fiind unitatea administrativ teritorială cu personalitate juridică, astfel cum rezultă din art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, fiind reprezentată injustiție, după caz, de primar sau președintele Consiliului Județean.
Prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, legiuitorul definește proprietatea publică și privată a statului și unităților administrativ - teritoriale, stabilind prin art. 5 alin. 2 că domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel, dispoziție ce. se regăsește și în art. 121 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001. În consecință, sunt incidente în cauză și dispozițiile Legii nr. 455/2006 pentru stabilirea unor măsuri privind acțiunile și cererile în justiție formulate de cultele religioase recunoscute în România, care în articolul unic alin. 2 prevede: „Acțiunile și cererile pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate prevăzute în alin. 1 se soluționează, potrivit legii, în contradictoriu cu autoritățile și alte persoane interesate", iar în alin. 1, legiuitorul reglementează acțiunile și cererile în justiție formulate de cultele religioase recunoscute din România pentru constatarea în condițiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate (care, în speță, privesc construcțiile și terenurile aferente, precum și terenurile libere situate în intravilanul localităților), acțiuni ce sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. Textul citat nu constituie doar un caz de scutire de plata taxelor judiciare de timbru, în sensul art. 15 lit. p din Legea nr. 146/1997, ci stabilește și mijlocul procedural, acțiunea prin care cultele religioase recunoscute din România (categorie din care face parte și reclamanta), pot cere constatarea dreptului de proprietate, conferindu-le calitatea procesuală activă, și reglementează, totodată, și cine are calitate procesuală pasivă,
respectiv autoritățile sau alte persoane interesate.
Sintagma „autoritățile sau persoanele interesate" desemnează și unitățile administrativ
teritoriale, în a căror rază teritorială sunt situate imobilele. Astfel terenurile pe care sunt amplasate construcțiile sunt situate în intravilanul localității al căror regim juridic este reglementat și prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar și care rămân la dispoziția autorităților publice locale dacă nu sunt revendicate de proprietari.
Se reține că prevederile OUG nr. 94/2010 nu pot reprezenta temeiul de drept pentru constituirea dreptului de proprietate al reclamantei, întrucât imobilul se află în posesia acesteia și nu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv de stat ci doar a celor față de care Municipiul Iași, prin reprezentanții săi legali, ar putea formula pretenții.
Critica privind greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
În conformitate cu art. 274 alineat 1 Cod procedură civilă de la 1865 partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Prin admiterea acțiunii, pârâtul a căzut în pretenții în sensul textului citat.
Dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă ce prevăd „ Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.
Pentru a fi incident textul citat și înlăturată obligația de plată a cheltuielilor de judecată, pretențiile reclamantului trebuie recunoscute integral în termenul prevăzut de lege expres și neechivoc.
Prin întâmpinare pârâtul a formulat apărări pe excepții, iar pe fond nu a contestat doar posesia reclamantului.
Cum pârâtul nu a declarat la prima zi de înfățișare că nu se opune la admiterea acțiunii expres și neechivoc, poziția procesuală ulterioară și concluziile în fond nu exclud culpa procesuală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât Municipiul Iași, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 727/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 Septembrie 2013.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. T. | |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/1.10.2013
Tribunalul Iași: C. A. M.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 1054/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 377/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
