Validare poprire. Decizia nr. 136/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 756/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 136/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: LILIANA PALIHOVICI
Judecător: A. G.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., privind revizuirea deciziei civile nr. 1087 din 7 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc A. S., C. V., G. D., B. C., T. G., C. S., L. M., N. E., P. P., R. D., B. M., C. P., P. E., D. V., T. E. D., M. I., M. N., V. N., C. C., A. I., G. V., M. Ș., D. S., M. A., S. V., C. L. și C. E., având ca obiect validare poprire - revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații G. D., C. P., A. I., G. V., M. Ș., S. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina este la al 3-lea termen de judecată; la dosar s-au depus relațiile solicitate revizuentei prin încheierea de ședință din 20 ianuarie 2014; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Intimatul A. I., reprezentantul intimaților, depune la dosar procurile de reprezentare în instanță și dovada cheltuielilor de judecată.
Părțile prezente la acest termen de judecată învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri în legătură cu admisibilitatea cererii de revizuire.
Intimatul A. I., în nume propriu și pentru toți intimații, solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, pentru că nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege, în sensul că nu există triplă identitate de obiect, cauză și părți.
De asemenea, apreciază intimatul că în cauză nu există hotărâri definitive contradictorii în ce privește fondul cauzei; înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei la data de 13.11.2013 nu au relevanță în prezenta revizuire. Consideră că instanța de revizuire este o instanță de control judiciar și nu poate să nesocotească propria hotărâre. Mai mult, revizuenții debitori timp de 3 ani au nesocotit dreptul de proprietate, născut încă din data publicării Legii nr. 232/2008. Intimații au respectat toate hotărârile pronunțate în cauză respectiv hotărârile 371, 372, 452 și 453, iar revizuenta nu a dorit să pună în executare un titlu executoriu.
Consideră intimatul A. I. că hotărârea a cărei revizuire se solicită este definitivă și irevocabilă, iar dreptul recunoscut intimaților nu este revocabil, încălcându-se în acest sens dispozițiile art. 6 alineat (1) din CEDO.
În subsidiar, dacă instanța nu va respinge cererea ca inadmisibilă, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, în cauză nefiind întrunite dispozițiile art. 322 din Codul de procedură civilă. Solicită obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, anexând la dosar dovada acestor cheltuieli.
Intimații G. D., C. P., G. V., M. Ș. și S. V. achiesează la concluziile puse de intimatul A. I..
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1087/2013 din 07 octombrie 2013, Curtea de Apel Iași - Secția civilă a respins recursurile formulate de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. și de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, împotriva deciziei nr. 102/A din 28 mai 2013, pronunțată de Tribunalul V., Secția Civilă, hotărâre pe care a menținut-o.
Au fost obligați recurenții să plătească fiecărui dintre intimații A. I., M. Ș., P. E. și S. V. câte 25 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că motivele de recurs invocate de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. și de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român se încadrează în dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
I. În ceea ce privește recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V., se notează că prin decizia nr. 102/28.05.2013 Tribunalul V. s-a pronunțat doar în sensul respingerii apelului declarat de Direcția Generala a Finanțelor Publice a mun. V., fără a se pronunța asupra apelului formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. - Trezoreria V., în nume propriu, în calitate de terț poprit.
Cu toate aceste, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. a declarat direct recurs, fără a urma procedura reglementată de art. 2812 Cod procedură civilă vizând completarea hotărârii.
D. împotriva soluției pronunțate în cadrul acestei proceduri, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. avea deschisă calea de atac a recursului.
În consecință, criticile amplu expuse de aceasta nu pot forma obiect de cenzură al instanței de recurs, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 312 urmează a fi respins recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V..
II. Analizând criticile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, împotriva deciziei nr. 102/A din 28 mai 2013, pronunțate de Tribunalul V., Secția civilă, curtea a reținut că acestea se încadrează în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă privește fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea atacată nu este juridică, deoarece din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit.
În prezenta cauză, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român - în calitate de debitor - a invocat atât dispozițiile art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 cât și art. 1 lit. a), art. 3 alin. 1, art. 4 și art. 5 din OUG nr.146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, pentru a justifica împrejurarea că Trezoreria V. nu are calitatea de terț poprit.
În acest context, curtea a reținut că toate apărările formulate de debitoare prin recurs țin de esența apărărilor pe care le putea face exclusiv terțul poprit.
Curtea a notat că, în cadrul de aplicare a dispozițiilor procedurale referitoare la executarea silită prin poprire - art. 452 și următoarele Cod procedură civilă - instanța de validare are obligația de a verifica existența titlului executoriu ce se cere a fi pus în executare de către creditor și dovada faptului că terțul poprit este dator debitorului. Un asemenea titlu există și este reprezentat de sentința civilă nr. 3773 din 28.10.2011, pronunțată de Judecătoria V..
Cu referire la cea de a doua condiție, aceea ca terțul poprit să datoreze bani debitorului, curtea a reținut că aspectele invocate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, cu privire la calitatea de terț poprit a Trezoreriei V., puteau fi analizate doar în ipoteza în care curtea ar fi fost legal învestită cu un recurs declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V. - pentru Trezoreria V. - pe această chestiune.
Această condiție nu este îndeplinită în cauza pendinte, astfel cum s-a arătat la punctul I al prezentelor considerente, când s-a analizat recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V., pentru Trezoreria V..
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă a fost respins și recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V., în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, au fost obligați recurenții să plătească fiecărui dintre intimații A. I., M. Ș., P. E. și S. V. câte 25 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția civilă a formulat cerere de revizuire Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., motivând că - la data de 11.10.2013 - Judecătoria V., judecând contestația la executare formulata de MFP, ca reprezentant al Statului R., în dosarul nr._, prin sentința civila nr. 3260 a dispus anularea încheierii de încuviințare silită din data de 27.06.2012, cât și actele de executare constând în înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani datorate în prezent și viitor de M.F.P. terțului poprit Trezoreria V., în dosarul de executare nr. 44/2012.
Revizuenta învederează că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 punctul 5 Cod procedură civilă, care prevede: „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Arată că, prin sentința civila nr. 1615/3.04.2013, pronunțata în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire, instanța de judecată, bazându-se pe încheierea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu sentința civilă nr. 3773/20.10.2011, a admis cererea de validare a popririi împotriva terțului poprit Trezoreria V., dispunând validarea popririi înființate la cererea creditorilor A. I. ș.a., asupra sumelor de bani pe care terțul poprit AFP V. - Trezoreria municipiului V. le datorează debitorului Statul Român, reprezentat de MFP București.
Judecând apelurile declarate de terțul poprit și debitor, Tribunalul V., atingând fondul cauzei și respingând apelurile declarate, a menținut sentința civilă de validare a popririi nr. 1615/3.04.2013, pronunțată de Judecătoria V..
De asemenea, după cum rezultă și din încheierea din 7.11.2013 a executorului judecătoresc S. A., dosarul execuțional nr. 257/2013 având ca obiect validarea popririi este subsecvent dosarul execuțional nr. 44/2013, dosar în care încheierea de încuviințare a executării silite a fost anulată de instanță.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice V. solicită revizuirea deciziei civile nr. 1087/07.10.2013, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că prin sentința civila nr. 3260/11.10.2013 din dosarul nr._, Judecătoria V. - admițând contestația la executare formulata de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu privire la executarea titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3773/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ - a anulat încheierea din 27.06.2012 de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, actul de executare constând în înființarea popririi până la încasarea sumei totale de 696.018 lei, conform adresei nr. 44/24.01.2013 asupra sumelor de bani datorate în prezent sau în viitor de Ministerul Finanțelor Publice terțului poprit -Trezoreria V. și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmit la data de 24.01.2013 din dosarul de executare nr. 44/2012 privind pe debitorul Statul Român.
De asemenea, precizează că pe sentința civila nr. 3773/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, a cărei executare silită a fost încuviințată prin încheierea din 27.06.2012 pronunțata de Judecătoria V. în dosarul nr._ s-a întemeiat decizia civila nr. 1087/07.10.2013, reprezentând - în conformitate cu prevederile art. 460 din codul de procedură civilă - una din condițiile de admisibilitate a acțiunii de validare poprire, și anume existența unui titlu executoriu valabil, instanța având obligația de a verifica existența titlului executoriu ce se cere a fi pus în executare de către creditor.
Solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei civile nr. 1087/07.10.2013. În rejudecarea cauzei solicită respingerea acțiunii formulate de B. E. Judecătoresc S. A. și a cererii de validare a popririi înființate asupra terțului poprit AFP - Trezoreria V..
Prin întâmpinarea depusă de intimatul A. I. s-a invocat excepția puterii de lucru judecat, precizând că fundamentul cererii de revizuire îl reprezintă instituția puterii de lucru judecat, cererea este făcuta cu rea-credință numai pentru a continua tragerea de timp, prin sfidarea instanțelor de judecată, a hotărârilor irevocabile ale acestora, a creditorilor, prin introducerea a 25 de acțiuni împotriva unor titluri executorii.
Cererea de revizuire este inadmisibilă si nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege, în sensul că nu exista tripla identitate de obiect, cauza și părți.
Nu exista hotărâri definitive contradictorii în ce privește fondul, în sensul ca toate hotărârile date de instanța de fond, apel și recurs sunt identice.
"Înscrisurile doveditoare descoperite" de care s-a folosit la Tribunal în data de 13.11.2013 și nu avut relevanta, fiind respins apelul prin decizia civilă nr.296/A/20.11.2013, nu au relevanta nici in prezenta cauza, ele privesc cauze diferite, iar reclamanta nu poate pune semnul de egalitate între hotărâri superioare și inferioare instanțelor de judecata.
Instanța de revizuire nu este o instanța de control judiciar și nu poate sa întoarcă propria hotărâre cum dorește reclamanta, existând puterea lucrului judecat. Ori în speță, pe lângă faptul ca toate cele 3 hotărâri în dosar nr. 1291/2013 nu sunt contradictorii, nu exista identitate de obiect și cauză, mai mult, se cere chiar schimbarea deciziei nr. 1087/07.10.2013 care au putere de lucru judecat, lucru inadmisibil.
Reclamanții debitori, timp de 3 ani de zile au nesocotit dreptul de proprietate,
născut încă din data publicării Legii nr. 232/2008 în Monitorul Oficial,
Constituția României, art. 6 din CEDO, pentru care România a fost condamnată.
Raportat celor expuse, solicită să fie respinsă cererea de revizuire.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că este inadmisibilă cererea de revizuire de față, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul de procedură civilă reglementează revizuirea ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva anumitor hotărâri definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.
Astfel, conform articolului 322 alineat (1) Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul.
Rezultă că nu poate forma obiect al revizuirii decât o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății, condiție pe care nu o îndeplinește decizia curții de apel atacată de revizuentă, prin care s-a respins recursul, fără evocarea fondului, după cum s-a detaliat în prezentele considerente.
Raportat considerentelor expuse, curtea va respinge - ca inadmisibilă - cererea de revizuire, în aplicarea art. 326 alineat (3) Cod procedură civilă.
În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, revizuenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimații A. I. și M. Ș. (cheltuieli de deplasare).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice V., vizând revizuirea deciziei civile nr. 1087 din 7 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă.
Obligă revizuenta să plătească fiecăruia dintre intimații A. I. și M. Ș. cheltuieli de judecată în sumă de 205,15 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,17 Februarie 2014.
Președinte, L. P. | Judecător, A. G. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, D. G. |
Red. G.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./16.05.2014
Curtea de Apel Iași:
- P. L.
- S. C. A.
- G. A.
Tribunalul V.: D. C.
- S. D. E.
Jud. V.: C. A. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
