Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 706/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 7009/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 706/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător L. P.
Judecător A. G.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul M. N. în contradictoriu cu intimații T. E., L. G. și L. E., împotriva deciziei civile nr. 531/A/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă, în dosarul având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații, prin reprezentant convențional, avocat D. Ș., lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; la data de 24.09.2014, prin serviciul registratură, recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei și două exemplare de pe cererea de recurs, ce au fost comunicate intimaților L. G. și L. E.; la data de 25.09.2014, prin serviciul registratură, intimații au depus întâmpinare, ce a fost comunicată; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen, legal timbrat și motivat, criticile se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Intimații, prin avocat, solicită menținerea deciziei civile pronunțate de Tribunalul V. prin care a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea. Arată că acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune subsidiară, accesorie unei acțiuni în stabilirea unui drept de proprietate, iar recurentul nu a făcut dovada unei astfel de acțiuni. Motivarea deciziei Tribunalului V. este pertinentă și corectă. Totodată, solicită acordarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanța nr. 700/10.10.2014 și chitanța nr. 699/10.10.2014 privind onorariul de avocat.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față,
Prin Sentința civilă nr. 3926/09.12.2013, Judecătoria V. a admis acțiunea formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții T. E., L. G. și L. E..
A dispus anularea încheierilor nr._/31.X.2006, 69/2009 și 1352/3.03.2009 emise de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B..
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 2200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform titlului de proprietate 88.856/9.VIII.1999 (pag. 125 dosar Judecătoria D.) pârâtei T. E. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,2185 ha teren situată în mun. D., județul B..
Titlul de proprietate sus invocat a fost emis în baza adeverinței tip L18/1991 (pag. 35) care face referire la o suprafață de 1,8 ha și a unui proces-verbal de punere în posesie (pag. 35), care face referire la o suprafață mai mică, respectiv 1,65 ha.
Prin urmare, titlul de proprietate emis nu reflecta nici suprafața din adeverința provizorie, nici cea din procesul-verbal de punere în posesie și conform măsurătorilor efectuate de experții topometriști desemnați de instanță, nici situația existentă la locul situării terenului. Este de remarcat faptul că pârâta T. E. nu a formulat acțiune în instanță pentru modificarea sau rectificarea titlului de proprietate, în sensul determinării corecte a suprafeței de teren ce trebuie să-i fie reconstituită.
Reclamantul M. N. posedă un titlu de proprietate cu nr._/30.XII.2002 (pag.131) emis pe numele mamei sale M. M., al cărei moștenitor este, pentru suprafața de 1,3 ha situată în mun. D., jud. B..
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,3 ha s-a făcut în baza registrelor agricole, depuse în copie la dosarul cauzei la pag. 133-135.
Prezintă relevanță în cauză împrejurarea că în anul 2003 Judecătoria D., prin sentința 1202/6 oct. 2003 pronunțată în dosarul 1348/2003 (atașat la prezentul dosar), a acordat reclamantului M. N. un drept de trecere pe terenul aparținând pârâtei T. E., în acest sens întocmindu-se un raport de expertiză topometrică de către expert S. C. (pag. 16-23 dosar). Este de reținut că instanța nu a stabilit vreo suprafață de teren cu care să fie compensată pârâta, neexistând nicio cerere în acest sens.
Analizând schița întocmită de expert S. cu ocazia soluționării servituții de trecere (pag. 23) instanța a reținut că linia despărțitoare dintre proprietatea T. și proprietatea M. era una dreaptă. Aceeași linie dreaptă despărțitoare a proprietăților a fost relevată și de martorii audiați de Judecătoria D. cu ocazia unei cercetări la fața locului, efectuată în dosarul strămutat (pag. 107).
Problemele între părți au apărut în momentul în care pârâta T. E. a dorit întocmirea documentației cadastrale și intabularea dreptului său de proprietate înscris în titlul de proprietate 88.856/1999.
Pentru întocmirea documentației cadastrale pârâta T. E. a apelat la serviciile aceluiași expert care a întocmit expertiza pentru servitutea de trecere, numitul S. C..
Conform „planului de amplasament și delimitare a bunului imobil” aflat la pag. 140 dosar, S. C. a lotizat în 3 suprafața proprietatea T. de_ mp iar linia despărțitoare dintre proprietatea T. și proprietatea M. N. nu mai este una dreaptă ci una frântă, în sensul că lotul nr. 3 al pârâtei T. se suprapune parțial peste proprietatea reclamantului M. N..
Schița incorect întocmită a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei T. pentru suprafața de_ mp.
Era inexplicabil cum, același expert, având de întocmit o schiță pentru servitutea de trecere și o alta pentru intabulare, le efectuează în mod diferit în condițiile în care în actele de proprietate ale părților nu intervenise vreo modificare.
Era evident că documentația cadastrală întocmită de expert S. C. a fost efectuată cu nerespectarea prevederilor Ordinului (ANCPI) 634/2006. Documentația cadastrală prezintă neconcordanțe între detaliile topografice conținute în planul de amplasament și delimitare și cele existente pe teren. Conform prevederilor art. 10 din Ordinul 634/2006 documentația întocmită de expert S. C. nu trebuia recepționată datorită întocmirii incorecte.
Persoana care a verificat documentația trebuia să completeze nota de respingere din referatul de completare și să o transmită asistentului registrator în vederea întocmirii încheierii de respingere. Deși documentația cadastrală a fost întocmită incorect cererea pârâtei T. E. a fost admisă iar prin încheierea nr._/31.X.2006 a fost intabulată suprafața de_ mp teren. Același expert S. s-a ocupat și de întocmirea documentației cadastrale pentru dezmembrarea lotului în suprafață de_,55 mp, ocazie cu care întocmește „planul de amplasament și delimitare” aflat la pag. 33 dosar.
În acest plan de amplasament bineînțeles că se păstrează linia frântă dintre proprietatea M. și T. dar, în plus, se modifică și poziția căii de acces, a servituții de trecere, acordată definitiv și irevocabil prin hotărâre judecătorească reclamantului M. N..
Prin urmare, și documentația ce a stat la baza pronunțării încheierii nr. 69/2009 de dezmembrare a lotului în suprafață de_,55 mp a fost incorect întocmită. După efectuarea dezmembrării lotului în suprafață de_,55 mp, pârâții L. G. și L. E. au cumpărat de la T. E. o suprafață de 4000 mp teren, conform contractului autentificat sub nr.337/2009 (pag. 21-22 dosar). Și-au intabulat dreptul dobândit în baza unei documentații întocmite tot de S. C..
Planul de amplasament și delimitare a imobilului aflat la pag. 24 dosar fond păstrează aceeași suprapunere a proprietății T. peste proprietatea M. și bineînțeles, aceeași modificare cu privire la servitutea de trecere acordată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă reclamantului M. N..
În consecință, și documentația cadastrală ce a stat la baza pronunțării încheierii nr. 1352/3.03.2009 a fost incorect întocmită.
Având în vedere împrejurarea că pentru pronunțarea încheierilor_/2006, 69/2009 și 1352/2009 au fost avute în vedere documentații cadastrale incorect întocmite, cu nerespectarea prevederilor Ordinului 634/2006, instanța a admis acțiunea reclamantului considerând-o admisibilă și întemeiată. Instanța poate dispune anularea încheierilor de carte funciară în temeiul Legii 7/1996.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată. Urmează ca părțile să-și refacă documentațiile cadastrale, bineînțeles după ce titlurile de proprietate vor fi puse în acord cu situația reală din teren.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel T. E., L. G. și L. E..
Prin decizia nr. 531/A/2014 pronunțată de Tribunalul V. la 11.06.2014 s-a admis apelul, s-a schimbat în tot hotărârea și s-a respins acțiunea formulată de M. N. în contradictor cu pârâții T. E., L. G. și L. E..
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Din considerentele expuse în cererea introductivă de instanță rezultă că se susține tocmai existența unei neconcordanțe între înscrierile atestate de cele trei încheieri de carte funciară contestate și situația juridică, precum și cea de fapt a terenurilor învecinate.
Potrivit Deciziei civile nr. 3583 din 10 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, „Acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, având deci un caracter subsidiar, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
Prin urmare, acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular, este inadmisibilă, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar aspectele ce vizează valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, atâta timp cât instanța nu a fost învestită și cu o cerere de constatare a nulității titlului de proprietate contestat”.
În speță, nu s-a făcut dovada că intimatul-reclamant a inițiat anterior vreun demers de genul celui arătat mai sus, sau o acțiune în revendicare imobiliară ori în grănițuire, prin care să conteste, în fond, întinderea dreptului de proprietate al apelanților pârâți. Acțiunea în rectificare de carte funciară nu poate avea o astfel de finalitate juridică, rectificarea de carte funciară neputându-se dispune în lipsa unei edificări asupra întinderii dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni specifice. Prin caracterul subsidiar menționat în decizia de speță amintită anterior se înțelege caracterul accesoriu al acestei acțiuni care, în lipsa unei acțiuni principale – formulate separat dar înainte sau concomitent – nu poate avea o existență de sine stătătoare, neputând produce efectele unei acțiuni în revendicare imobiliară.
Nu mai puțin, prin acțiunea în rectificare de carte funciară se rectifică conținutul acesteia, iar nu se anuleaz㸠ca atare, încheierile de carte funciară, operațiune specifică acțiunilor având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (unde instanța are a verifica doar dacă registratorul a respectat prevederile art.48 din Legea nr.7/1996 în forma în vigoare la data sesizării primei instanțe, cu ocazia efectuării înscrierii respective).
Acțiunea în rectificarea cărții funciare presupune, așa cum s-a arătat, suprimarea, din punct de vedere scriptic, a acelor mențiuni necorespunzătoare, prin rectificarea cărții funciare într-un anumit sens, iar nu tranșarea pe fond a raporturilor juridice de proprietate dintre părți. Prin administrarea probei cu expertiza topometrică și pronunțarea unei soluții de admitere a acțiunii în rectificare de carte funciară în baza acestor măsurători și anulare a unor încheieri în afara formulării unei plângeri împotriva acestora, s-a dat altă valență acțiunii în rectificare de carte funciară, valență nerecunoscută de lege.
Deși interpelat de instanța de apel cu privire la acțiunea pe care a intenționat să o formuleze, apărătorul intimatului a declarat că ar fi fost vorba despre o plângere împotriva încheierii de carte funciară, pe lângă faptul că această susținere vine în contradicție cu cea din fața instanței de fond, unde s-a precizat expres că este vorba despre o rectificare de carte funciară, conform art. 294 Cod procedură civilă din 1865 (aplicabil față de data sesizării instanței), în apel nu se poate schimba obiectul acțiunii, și cu atât mai puțin în baza precizărilor intimatului.
În acest context, având în vedere considerentele expuse mai sus, motivele de apel privind administrarea probei constând în raportul de expertiză în primă instanță nu se mai impun a fi analizate ca atare.
Raportat strict la acțiunea dedusă judecății, respectiv de rectificare de carte funciară, tribunalul a reținut că aceasta este lipsită de suport juridic, nefiind precedată sau însoțită de o acțiune care să pună în discuție întinderea dreptului de proprietate a apelanților-pârâți, sens în care se impune admiterea apelului iar în urma rejudecării, schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 3926/09.12.2013 a Judecătoriei V. în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâții T. E., L. G. și L. E..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. N., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul a susținut că în mod greșit tribunalul a reținut faptul că a sesizat instanța de fond cu o acțiune în rectificare de carte funciară, în realitate cererea sa având ca obiect anularea încheierii de carte funciară nr. 1352/2009, prin care s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtului L. G. și L. E., în sensul de a se pune în concordanță schița cu actele juridice și cu situația din teren, respectiv a încheierilor prin care s-a dispus întabularea terenului aparținând numitei T. E..
Împrejurarea că acțiunea sa a fost înregistrată la Judecătoria D. ca o acțiune în rectificare de carte funciară nu este relevantă raportat la conținutul cererii sale.
Greșit a reținut instanța de apel că a solicitat anularea încheierii de carte funciară nr. 1352/23.09.2009 în sensul de a se pune în concordanță schița cu actele juridice și cu situația din teren întrucât din nici un înscris nu rezultă că reclamantul a solicitat a se pune schița în concordanță cu actele juridice.
Prin întâmpinare, intimații T. E., L. G. și L. E. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Intimații au arătat că instanța a calificat corect acțiunea formulată de reclamant ca fiind o acțiune în rectificare a cărții funciare și a statuat în mod întemeiat că este inadmisibilă în condițiile în care titlul de proprietate în baza căruia s-a făcut înscrierea nu a fost deființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Consideră intimații că instanța de apel a motivat corect faptul că recurentul nu a făcut dovada că anterior solicitării rectificării cărții funciare ar fi promovat vreun demers de revendicare imobiliară sau grănițuire, prin care să se conteste întinderea dreptului lor de proprietate.
Acțiunea în rectificare are un caracter subsidiar evident, în lipsa unei acțiuni principale neputând produce efectele unei acțiuni în revendicare imobiliară.
Or, este evident că, în speță, M. N. urmărește revendicarea unor suprafețe de teren pretins a fi întabulate de intimați, doar pe calea unei cereri de rectificare de carte funciară, ceea ce este inadmisibil.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând motivul de recurs formulat, actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin cererea introductivă înregistrată la Judecătoria D., reclamantul M. N. a solicitat anularea încheierii nr. 1352/2009 a OCPI „în sensul de a se pune în concordanță schița cu actele juridice și cu situația din teren”, precum și anularea încheierii prin care s-a dispus întabularea în data de 19.10.2006 cu privire la terenul de 12.185 mp aparținând pârâtei T. E., respectiv a încheierii prin care s-a dispus întabularea în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. 3439/18.12.2008.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că terenul proprietatea sa este învecinat cu terenul proprietatea pârâtei T. E. și că, ulterior finalizării dosarului având ca obiect stabilirea unei servituți de trecere, expertul S. a întocmit greșit schița necesară întabulării dreptului de proprietate al pârâtei, fiindu-i încălcat astfel dreptul său de proprietate cu privire la o suprafață de aproximativ 977 mp teren.
Instanța reține că acțiunea formulată de reclamant a fost calificată ulterior strămutării dosarului ca fiind o acțiune în rectificare a cărții funciare raportat la motivele de fapt ale cererii și la scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
Deși recurentul susține că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că scopul cererii sale este acela de a se pune în concordanță schița cu actele juridice și cu situația din teren, curtea observă că această precizare se regăsește întocmai atât în cererea introductivă aflată în dosarul Judecătoriei D. fila 2, cât și în cererea de recurs (fila 3 dosar), în care recurentul reia solicitarea făcută la prima instanță („anularea încheierii (…) în sensul de a se pune în concordanță schița cu actele juridice și cu situația din teren”).
Așa cum s-a arătat în doctrină și în jurisprudența instanțelor, calificarea acțiunii se face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.
Cum reclamantul a invocat existența unor neconcordanțe între înscrisurile atestate de încheierile de carte funciară și situația de fapt a terenului, respectiv între încheierea 1352/2009 și schița întocmită de expert, calificarea juridică a acțiunii ca fiind o acțiune în rectificarea încheierilor de carte funciară întemeiată pe prevederile art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 este corectă.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmând a menține decizia recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimați, ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M. N. împotriva deciziei civile nr. 531/A/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei T. E. suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) și intimaților L. G. și L. E. suma de 1000 lei cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2014.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, L. P. | Judecător, A. G. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: P.L.
Tehnoredactat:P.A.M.
2 exemplare/05.11.2014
Tribunalul V.: Z. A. I.
M. D. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 46/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
