Anulare act. Decizia nr. 637/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 637/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 637/2015
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător V. C.-S.
Judecător A. G.
Grefier A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. V. împotriva deciziei civile nr. 199 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind A. I., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta B. V. asistată de avocat B. N. și intimatul A. I. asistat de avocat Bogles Raimondo.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată, că dosarul nr._ al Tribunalului Iași a fost restituit, fiind soluționate cererile de îndreptare a erorii materiale în sensul admiterii acestora, prin încheierea nr. 293/03.11.2015 și că se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. N. pentru recurenta B. V. având cuvântul, arată că menține în totalitate motivarea recursului, mai puțin punctul numerotat 2 din cererea de recurs, care a fost reglementat și pe care nu îl mai susține raportat la încheierea pronunțată de Tribunalul Iași privind îndreptarea erorii materiale.
Apărătorul susține că a criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași prin admiterea apelului declarat de către intimatul din prezenta cauză, considerând că în mod greșit instanța de apel menținând considerentele pe care le-a avut în vedere și prima dată a dispus respingerea pe fond a acțiunii introductive, deși în motivare nu reține nici un element care să vizeze fondul cauzei, ci doar aspecte care țin de calitatea procesuală activă. Motivul pentru care a fost admis apelul și pe fond respinsă acțiunea a fost acela că recurenta din prezenta cauză nu a justificat în fața Tribunalului Iași calitatea de moștenitor după B. A.. Acest aspect a fost definitiv soluționat de Curtea de Apel Iași în primul ciclu procesual, când Curtea s-a pronunțat în recursul formulat de B. V., atunci când s-a statuat definitiv și cu putere pentru instanța de apel că B. V. are calitate procesuală în prezenta cauză și totodată interes.
Avocat B. susține că a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel motivat de împrejurarea că instanța de fond nu a soluționat această excepție a lipsei calității procesuale active a reclamantei prin hotărâre, ci printr-o încheiere care s-a pronunțat la data de 23.09.2008. În condițiile în care apelul intimatului nu a fost declarat și împotriva acestei încheieri, ci doar împotriva hotărârii pronunțată pe fond, intimatul din prezenta cauză nu avea deschis cadrul procesual pentru a relua apărările cu privire la calitatea procesuală a reclamantei recurente.
Apărătorul susține că a criticat hotărârea pronunțată în apel de către Tribunalul Iași, motivat de faptul că nu s-a ținut cont de excepția pe care B. V. a invocat-o, referitoare la dosarul penal care s-a purtat împotriva intimatului din prezenta cauză (dosar nr._/245/2010), prin care intimatul a fost găsit vinovat pentru falsificarea testamentului în baza căruia ulterior a obținut certificatul de moștenitor.
Recurenta se află în situația în care deși reclamă că are calitate de moștenitor legal după B. A., nu a intrat în posesia bunului care a rămas ca urmare a dezbaterii moștenirii, motivat de împrejurarea că a rămas în picioare certificatul de moștenitor pe care l-a obținut intimatul, câtă vreme în dosarul penal nu a fost anulat decât testamentul, actul anterior emiterii pe cale notarială a certificatului de moștenitor.
Avocat B. consideră că sub acest aspect există autoritate de lucru judecat în raport de dispozițiile art. 22 din vechiul Cod de procedură penală.
Solicită a se constata că în această speță se vorbește despre moștenirea după B. A. în raport de care intimatul din prezenta cauză nu are nicio calitate. Intimatul invocă calitate de moștenitor după soțul lui B. A., B. I., care a decedat însă anterior. Solicită a se avea în vedere că apărările formulate la punctul 4 sunt punctuale cu referire la filă de dosar și se constată că după B. I. s-a dezbătut succesiunea și a rămas potrivit certificatului de moștenitor doar un singur moștenitor, respectiv soția supraviețuitoare, pe care o moștenește recurenta.
Solicită admiterea recursului, respingerea apelului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii pronunțată pe fond de Judecătoria Iași, cu cheltuieli de judecată.
Avocat Bogles pentru intimatul A. I. având cuvântul, solicită respingerea recursului, considerând decizia pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică față de probatoriul administrat în cauză și raportat la amplele apărări formulate de la începutul judecării cauzei și până în prezent. Consideră că în cauză totul se rezumă la faptul că în acest proces civil recurenta din cauză și-a declinat calitatea de moștenitor și nu a putut dovedi în prezenta cauză. Celelalte motive de recurs nu pot fi analizate de instanță câtă vreme recurenta nu a reușit să dovedească calitatea de moștenitor. În mod corect instanța de apel a constatat ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantei. Solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași data de 12.02.2008, reclamanta B. (fostă A.) V. a chemat în judecată pârâtul A. I. pentru a se dispune anularea certificatului de moștenitor nr. 155/14.12.2005 emis pe numele pârâtului de BNP B. A. L. și constatarea calității sale de unic moștenitor.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a mătușii sale B. A., care s-a ocupat de îngrijirea acesteia peste 20 de ani. Părțile sunt foști soți și cu ocazia discuțiilor pentru partaj a aflat că în mod fraudulos pârâtul este beneficiarul testamentului olograf din data de 14.04.2005 și unic moștenitor al mătușii sale.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 76-88 din Legea nr. 36/1995, art. 650 și următoarele Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă.
Pârâtul, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivată pe lipsa legăturii de rudenie cu defuncta, lipsa de interes în promovarea acțiunii și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
Judecătoria Iași, Secția civilă prin sentința civilă nr._ din 18.09.2012 admite acțiunea, anulează certificatul de moștenitor și constată calitatea reclamantei de unic moștenitor a defunctei B. A., decedată la 12.06.2005 în Municipiul Iași.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, în căile de atac fiind date următoarele soluții:
- Tribunalul Iași, Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 110/2013 din 06.03.2013 admite apelul formulat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o schimbă în tot în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârât. Respinge pentru lipsa calității procesuale active acțiunea formulată de reclamanta B. (fostă A.) V. în contradictoriu cu pârâtul A. I., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei;
- Curtea de Apel Iași, Secția civilă, prin decizia civilă nr. 962/2013 din 18.09.2013 admite recursul formulat de B. V. împotriva deciziei civile nr. 110 din 6.03.2012 a Tribunalului Iași, pe care o casează în tot. Respinge excepția lipsei calității procesual active a reclamantei-intimate B. V. invocată de pârâtul-apelant A. I.. Trimite cauza la Tribunalul Iași pentru judecarea apelului în fond.
Instanța de control judiciar în recurs, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865 a dezlegat problema de drept a calității procesuale active a reclamantei și a dat indicații obligatorii instanței de apel, astfel:
Împrejurările de fapt reținute de către instanțele de fond și apel relevă că procedura succesorală notarială privind pe defuncta B. A., decedată la 12.06.2005, cu ultim domiciliu în mun. Iași, finalizată cu emiterea certificatului de moștenitor nr. 155/14.12.2005 prin care s-a constatat calitatea intimatului A. I. de legatar universal, a avut la bază testamentul olograf din 14.04.2005.
Acest testament olograf (înscrisul sub semnătură privată intitulat „Declarație”, datat 14.04.2005), falsificat de către intimatul A. I., a fost desființat în totalitate, în baza art. 348 Cod procedură civilă, prin sentința penală nr. 3557/22.12.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 649/29.05.2012 a Curții de Apel Iași.
În alte cuvinte, a fost desființat în totalitate actul juridic pe care și-a fundamentat intimatul A. I. calitatea de legatar universal, calitate ce i-a fost recunoscută acestuia prin certificatul de moștenitor nr. 155/2005 a cărui anulare face obiectul prezentei judecăți.
Prin urmare, având a cerceta soluția dată excepției, prin prisma criticilor apelantului, instanța de apel trebuia să pornească de la definiția doctrinară a calității procesuale active, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.
Or, în privința anulării certificatului de moștenitor, dispozițiile art. 88 alin.1 teza I din Legea nr. 36/1995 (în forma aplicabilă raportului juridic litigios) stabilesc că „Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii”.
Prin urmare, instanța de apel trebuia să observe că, pe de o parte, reclamanta-recurentă este terță persoană în raport cu certificatul de moștenitor contestat, în sensul că nu a participat la procedura succesorală notarială și nu a consimțit la eliberarea lui, și că, pe de altă parte, aceasta a contestat calitatea de moștenitor (legatar universal) a titularului certificatului, intimatul A. I., invocând tocmai desființarea testamentului olograf falsificat, pe care și-a întemeiat A. I. calitatea de moștenitor testamentar, împrejurări care aduceau în discuție încălcarea ordinii publice și fraudarea legii și care justifică legitimarea procesuală activă a recurentei-reclamante în proces.
Exced domeniul de analiză a acestei condiții generale de exercitare a acțiunii civile și intră în sfera fondului raportului juridic litigios afirmațiile și apărările părților referitoare la pretinsa lor calitate de moștenitori legali ai defunctei B. A. (care, în susținerea reclamantei, ar fi sora bunicii B. I. – decedată în 1935 și având ca părinți pe M. G. și M., iar în susținerea pârâtului ar fi soția fratelui mamei sale, A. M.).
În rejudecare, Tribunalul Iași, Secția I Civilă a pronunțat decizia civilă nr. 199/2015 din 17.02.2015, îndreptată prin Încheierea nr. 293/03.11.2015 prin care: Admite apelul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr._/18.09.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în tot. Respinge acțiunea formulată de B. V. în contradictoriu cu pârâtul A. I.. Obligă pârâta să plătească apelantului suma de 817 lei cheltuieli de judecată.
În rejudecare, tribunalul, în limitele investirii a stabilit situația de fapt și a motivat în drept:
Prin certificatul de moștenitor nr. 155 emis de BNP B. A. L. s-a constatat calitatea de unic moștenitor testamentar a pârâtului A. I., în baza testamentului olograf din 14.04.2005, înscris ce a fost desființat prin sentința penală nr. 3557/2011.
Testamentul olograf (înscrisul sub semnătură privată intitulat „Declarație”, datat 14.04.2005), falsificat de către intimatul A. I., actul care a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor a fost desființat în totalitate, în baza art. 348 Cod procedură penală, prin sentința penală nr. 3557/22.12.2011 a Judecătoriei Iași, devenită definitivă prin decizia penală nr. 649/29.05.2012 a Curții de Apel Iași.
În prezenta cauză, intimata reclamantă a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 155/14.12.2005 emis de BNP B. A. L. din Iași și constatarea calității ei de unic moștenitor.
Reclamanta a invocat faptul că ea este unica moștenitoare a mătușii sale – B. A., decedată la data de 12.06.2005, de pe urma căreia a rămas un apartament situat în Iași, ..7, ., ..
Pentru a dovedi cele pretinse, respectiv că este unica moștenitoare, intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei copii de pe certificatul ei de naștere, de pe certificatul de căsătorie cu pârâtul, de pe sentința civilă de divorț, de pe buletinul, certificatul de naștere și certificatul de deces al numitei B. A., de pe certificatul de deces al persoanei B. I., de pe certificatul de deces al lui M. V. G. și de pe testamentul olograf lăsat de M. V. G. la data de 7 mai 1957, declarația dată în numele defunctei B. A. și desființat.
Reclamanta intimată nu a explicat în cererea inițială legătura sa de rudenie cu B. A.. D. în dosarul de fond s-a depus o schiță sumară, fără precizarea datelor de stare civilă.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta intimată B. V., născută la 06.03.1940, este fiica lui B. V. și B. I. (conform certificatului de naștere ..i. nr._). Nu a depus însă nici un înscris din care să rezulte clar care au fost părinții mamei sale(bunicii materni ai reclamantei) și nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte fără dubiu că străbunicul ei era M. G..
A depus o copie de pe certificatul de deces al unei persoane numită B. I., născută în 1890, fiica lui M. G. și M. M.. Conform schiței de la dosarul de fond, reclamanta pretinde că aceasta ar fi fost bunica sa, însă acest aspect nu este susținut de actele depus la dosar.
Oricum, B. I. nu putea să fi fost fiica lui M. G. al cărui certificat de naștere este depus la dosar, pentru că acesta este născut cu 4 ani mai târziu, în anul 1894.
Valentinei B., în calitate de reclamantă, îi revenea sarcina de a dovedi clar legătura sa de rudenie cu M. V. G. și, respectiv, B. A., fapt pe care nu l-a realizat.
Lipsa acestor dovezi fac de prisos analiza altor aspecte privind existența altor rude mai apropiate sau egale în grad față de B. A., raportat la reclamantă.
Reclamanta B. V. nu a dovedit că are vocație succesorală și că este unica moștenitoare după defuncta B. A..
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 din codul de procedură civilă aplicabil, tribunalul va admite apelul declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr.962/18.09.2013 a Judecătoriei Iași și va respinge acțiunea formulată de B. V. în contradictoriu cu pârâtul A. I..
În recursul declarat împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași, reclamanta a încadrat motivele în art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă, formulând următoarele critici:
- motivarea deciziei de admitere a apelului nu privește elemente ale fondului cauzei, ci aspecte care țin de calitatea procesuală activă a reclamantei, împrejurare ce contravine deciziei civile nr. 962/18.09.2013 a Curții de Apel Iași. Recurenta redă măsurile procedurale dispuse în rejudecare de tribunal în stabilirea gradului de rudenie al părților cu defuncta;
- se invocă nulitatea hotărârii date de tribunal întrucât s-a admis apelul împotriva unei sentințe identificată prin număr și dată ce nu s-a pronunțat de judecătorie;
- instanța de apel nu a cercetat motivele de apel invocate de pârât privind gradul de rudenie, ce nu a criticat încheierile de ședință prin care s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, reclamanta fiind chemată la moștenirea defunctei conform art. 675 cod civil de la 1864;
- între defuncta B. A., unică moștenitoare a lui B. I. și pârâtul apelant A. I. nu există nicio legătură de rudenie. În dezvoltarea motivului, recurentul analizează și interpretează probele administrate, efectele sentinței penale în care, în baza art. 348 Cod procedură penală s-a desființat total înscrisul sub semnătură privată falsificat de inculpatul A. I., intitulat „Declarație” și datat 14.04.2005. Reiterează susținerile privind autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în civil.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, soluția dată de tribunal în rejudecare fiind legală și temeinică.
În soluționarea căii de atac, Curtea are în vedere că recursul este o cale extraordinară de atac, în care casarea sau modificarea hotărârii se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă. Aspectele invocate de recurentă privind analiza și interpretarea probelor, forța probantă acordată uneia sau alteia din înscrisuri vizează stabilirea situației de fapt și deci temeinicia acesteia ce nu pot fi valorificate în calea de atac a recursului.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că, în rejudecare, tribunalul s-a conformat indicațiilor obligatorii ale instanței de recurs în soluționarea apelului, având în vedere toate criticile formulate.
Reclamanta a investit instanța de prim grad cu acțiune în nulitate a certificatului de moștenitor și constatarea calității de unic moștenitor a defunctei B. A..
Redactată conform art. 261 Cod procedură civilă, decizia atacată cuprinde considerentele în fapt și drept ce au format convingerea tribunalului în darea soluției, cât și cele pentru care nu s-au primit apărările părților.
Indicațiile instanței de recurs sunt clare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei fiind respinsă, problema de drept fiind soluționată definitiv prin efectele hotărârii penale și atingerea adusă ordinii publice. Faptul că prin soluționarea apelului, în rejudecare, tribunalul a dat aceeași soluție, de respingere a acțiunii nu înseamnă că nu s-a judecat fondul cererii, în condițiile în care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe gradul de rudenie ce îi conferă vocație la succesiune.
În conformitate cu art. 650 Cod civil de la 1864, succesiunile sunt deferite prin lege sau prin voința omului, prin testament, legea reglementând deschiderea succesiunilor, calitățile cerute pentru a succede, regulile după care sunt deferite și ordinea (descendenți, ascendenți, rude colaterale/Cartea III/Titlul I Cod civil).
În orice acțiune civilă, conform art. 1169 Cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească și anume reclamanta, în speță.
Recurenta invocă încălcarea art. 675 Cod civil ce prevede că „în lipsă de frați sau surori sau de descendenți dintr-înșii și din lipsă de ascendenți, succesiunea se dă rudelor colaterale din gradul de rudenie cel mai apropiat”. Dovada gradului de rudenie se face prin înscrisuri, acte de stare civilă, în ordinea instituită în Secțiunea despre succesiunile colaterale, conform cărora rudele succed până la al doisprezecelea grad inclusiv (art. 676 Cod civil).
În consecință, reclamanta trebuie să probeze în modalitatea cerută de lege mai întâi vocația alăturat acceptării succesiunii, nefiind suficient să pretindă că pârâtul nu are un asemenea drept. Gradul de rudenie constituie astfel o chestiune de temeinicie a hotărârii, în care pe încadrarea în drept a cererii reclamanta care nu a participat la dezbaterea succesiunii ce se pretinde prejudiciată prin emiterea certificatului de moștenitor, prin cuprinsul lui invocând dreptul de unic succesor trebuie să-l și probeze.
Criticile formulate sub acest aspect nu sunt întemeiate, tribunalul făcând o analiză completă a probatoriului administrat, dispozițiile legale în materie nefiind încălcate.
Curtea are în vedere că între părți, reclamant și pârât există un conflict de interese cu privire la persoana îndreptățită ce poate să culeagă moștenirea, reclamantei revenindu-i sarcina mai întâi de a dovedi prin probe certe că face parte din categoria celor îndreptățiți la moștenire, ceea ce nu s-a probat prin mijlocul procedural prevăzut de art. 88 din Legea nr. 136/1995.
Cauza de nulitate a hotărârii tribunalului pentru indicarea greșită a numărului sentinței în dispozitivul hotărârii este evident o eroare materială, în sensul art. 281 Cod procedură civilă, ce nu poate fi cerută în calea recursului (art. 281 indice 2 Cod procedură civilă). Pe de altă parte, tribunalul în procedura instituită prin art. 281 Cod procedură civilă, a dat Încheierea nr. 293/2015 prin care s-a îndreptat eroarea materială sub acest aspect, anterior închiderii dezbaterilor în recurs.
În ce privește incidența art. 22 Cod procedură penală și efectele hotărârii penale în instanța civilă, s-au produs în primul ciclu procesual când instanța a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ceea ce, așa cum s-a statuat prin decizia civilă nr. 962/2013 a Curții de Apel Iași nu înlătură obligațiile părților în proces de a proba condițiile generale de exercitare a acțiunii civile și respectiv a pretenției deduse judecății.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține ca neîntemeiate criticile formulate și conform art. 312 Cod procedură civilă respinge recursul.
Intimatul a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, dovedite cu înscrisuri, cerere ce îndeplinește condițiile cerute de art. 274 Cod procedură civilă și va fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta B. V. împotriva deciziei civile nr. 199/2015 din 17 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurenta B. V. să-i plătească intimatului A. I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 noiembrie 2015.
Președinte, V. O. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, A. G. |
Grefier, A. H. |
Redactat CSV
Tehnoredactat AH
02 exemplare/3.12.2015
Tribunalul Iași: A. C., D. C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 562/2015. Curtea de Apel IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 639/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
