Anulare act. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 200/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 200/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de U. A. T. M. de J., Județul V., împotriva deciziei civile nr. 966/A/2014 din 04.11.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă în contradictoriu cu intimații O. de C. și P. I. V. și C. Județeană V. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor V., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-au depus la dosar concluzii scrise din partea recurentei.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 23 februarie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 02 martie 2015 și apoi la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1767/25.07.2014 a Judecătoriei V. a fost respinsă plângerea de carte funciară formulată de reclamanta U. A. T. ., prin primar, împotriva încheierilor de reexaminare pronunțate de O. de C. și P. I. V., Biroul de C. și P. I. V.: nr._/6.12.2012; nr._/18.12.2012; nr._/6.12.2012; nr._/6.12.2012; nr._/5.12.2012; nr._/5.12.2012; nr._/6.12.2012; nr._/5.12.2012, nr._/6.12.2012; nr._/5.12.2012; nr._/5.12.2012; nr._/5.12.2012; nr._/6.12.2012; nr._/5.12.2012; nr._/6.12.2012; nr._/5.12.2012; nr._/5.12.2012 și nr._/8.01.2013, radierea interdicțiilor și acțiunea în rectificare de carte funciară formulată de U. A.-T. ., prin Primar, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană V. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor. S-a luat act de renunțarea reclamantei U. A. T. ., prin primar, la judecarea plângerii de carte funciară în contradictoriu cu OCPI V. și a cererii având ca obiect anularea procesului-verbal nr. 4893/15.10.2012 și s-a respins cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta C. Județeană V. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor privind anularea adresei nr. 8864/30.10.2012.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că - prin Hotărârea Comisiei Județene V. de Stabilire a D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor nr. 292/22.11.2005 - a fost avizată trecerea în proprietatea comunei și administrarea primăriei comunei M. de J. a suprafeței de 23 ha teren cu destinația de islaz comunal, din administrarea Agenției Domeniilor Statului - S.C. PRODINCOM S.A. V., situată în . Ordinul Prefectului nr. 868 din 13.12.2005, privind trecerea în proprietatea comunei a suprafeței de 23 ha teren cu destinația de islaz comunal, fiind încheiat și un proces-verbal de delimitare, că prin adresa nr. 4807/15.12.2005 Primăria comunei M. de J. a înaintat către C. Județeană V. documentația completă cu privire la retrocedarea terenului în suprafață de 23 ha islaz comunal, pentru a fi transmisă către Agenția Domeniilor Statului București, în vederea încheierii Protocolului de predare-primire a terenului în proprietatea privată a Consiliului local M. de J., la care a atașat: propunerea comisiei locale, Ordinul Prefectului nr. 868/2005, Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 292/2005, Anexa nr. 14, proces-verbal de delimitare vizat de ADS V. și OCPI V. și planurile cadastrale vizate de ADS și OCPI V., că prin încheierea nr._/27.07.2007, pronunțată de OCPI - Biroul de C. și P. I. V. s-a dispus, în baza Ordinului Prefectului nr. 868/2005 și Hotărârii nr. 292/2005, intabularea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 230.000 mp pășune, extravilan situat în sola 43, . UAT - M. de J..
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, în baza încheierii, s-a procedat la deschiderea Cărții Funciare nr. 909/Specială M. de J. - în care s-a înscris – teren pășune cu suprafața de 230.000 mp (număr cadastral 1195) (determinați analitic – 234.599 mp), în beneficiul proprietarului tabular UAT – M. de J., în baza Ordinului Prefectului nr. 868/2005 și a Hotărârii nr. 292/2005, iar, în urma verificărilor efectuate la fața locului de către comisia stabilită prin Ordinul Prefectului nr. 356/28.09.2012 privind constituirea comisiei pentru verificarea și constatarea categoriei de folosință a unor terenuri de pe raza comunei M. de J. și a procesului-verbal încheiat în data de 15.10.2012, s-a constatat că pentru suprafața de 23,00 ha având categoria de folosință pășune, situată în ., s-a schimbat destinația pentru care a fost restituit terenul, această suprafață fiind în prezent lotizată și ocupată parțial de construcții în diferite stadii de execuție, că suprafața de 23 ha a fost dezmembrată (în baza actului de dezmembrare 2795/2011) și înscrisă în următoarele cărți funciare:_/_ m.p.;_/3993 m.p.;_/4001 m.p.;_/_ m.p.;_/13487m.p.;_/4000 m.p.;_/8883 m.p.;_/_ m.p.;_/_ m.p.;_/_ m.p.;_/_ m.p.;_/2098 m.p.;_/5138 m.p.;_/_ m.p.;_/_ m.p.;_/_ m.p.;_/_ m.p.;_/_ m.p. – cu aceeași categorie de folosință. Totodată, instanța de fond a mai reținut și că s-a hotărât transmiterea unei adrese către OCPI – V. – BCPI V. prin care să se solicite notarea în cărțile funciare existente a interdicției de schimbare a categoriei de folosință a terenului de înscriere a construcțiilor pe diferite stadii de execuție, de constituire de ipoteci legale pe construcțiile existente și pe cele viitoare, înstrăinarea prin orice formă prin vânzare, donație, succesiune, etc., pe terenurile care sunt islaz comunal și au un regim special, fiind în proprietatea privată a UAT M. de J., fiind înaintată, către OCPI - BCPI V., adresa nr. 8864/30.10.2012, semnată de prefect și subprefect, iar, prin încheierile nr._ – nr._, și în baza adresei nr. 8864/30.10.2012, s-a procedat la notarea interdicției de schimbare a categoriei de folosință a terenului, înscrierea construcțiilor pe diferite stadii de executare de ipoteci legale pe construcțiile existente și viitoare, în Cărțile Funciare:_ –_, iar prin încheierile nr._ – nr._ s-au respins cererile de reexaminare formulate de UAT – M. de J.. Prima instanța a reținut că prin notarea interdicțiilor în Cărțile Funciare, OCPI V. a avut în vedere prevederile art. 8 din Legea 214/2011 și art. 44 – din Legea 18/1991 (texte incidente la data înaintării adresei către OCPI V. – 18.11.2012), texte ce instituie interdicții legale de schimbare a destinației și a categoriei de folosință a terenului - pășune - restituit în proprietatea comunei, în condițiile în care legea dispune ca aceste terenuri să fie folosite exclusiv pentru pășunat, iar interdicțiile legale se pot înscrie și din oficiu în cartea funciară, și chiar dacă nu ar fi notate, proprietarul tabular nu poate modifica natura imobilului atâta timp cât în Cartea Funciară s-a menționat temeiul dobândirii dreptului de proprietate și categoria de folosință a terenului, că actele ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate și a deschiderii Cărții Funciare nr. 909 în favoarea UAT – . și anume Hotărârea Comisie Județene V. nr. 292/22.11.2005, și Ordinul Prefectului nr. 868/13.12.2005 – acte necontestate, deci în ființă - au stipulat în mod expres, destinația imobilului cu care acesta a fost restituit, - izlaz comunal, - pășune. Ca atare, C. Județeană V. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor - calificată ca și – „persoană interesată” în procedura de Carte Funciară de către instanța de control (deși nu este antecesor sau succesor tabular, noțiune ce este evidențiată prin dispozițiile art. 20, 22, art. 43, art. 47, art. 50 din Legea 7/1996 în forma de la data publicării actului normativ în MO 61/1996) prin reprezentanții semnatari – putea solicita notarea unei interdicții legale de schimbare a categoriei de folosință – de amintit fiind faptul că interdicția legală este incidentă „ope legis” și nu este obligatorie, dar nici interzisă, notarea, întrucât ea este stipulată de lege – în condițiile în care un teren izlaz - pășune se folosește exclusiv pentru pășunat, și are un regim special și așa cum reiese din datele de carte funciară (atât la data soluționării notării, cât și la data soluționării reexaminării), actele în baza cărora s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea UAT – M. de J., ce specifică natura bunului imobil înscris – izlaz comunal, și ce determină incidența Legii 214/2001 și a Legii 18/1991 (prin textele invocate) aplicate în procedura de Carte Funciară, de registrator erau și sunt în ființă, și nu există o altă notare care să poată fi calificată ca impediment pentru noua înscriere (interdicția legală). Instanța de fond a mai reținut și că nu se pot extinde considerentele Sentinței civile nr. 986/CA/1.04.2013 și la cauza pendinte, și nu se poate invoca o putere de lucru judecat (ca și prezumție - mijloc de apărare – ce ușurează probațiunea) întrucât pe de o parte prin hotărârea judecătorească menționată, s-a statuat asupra legalității HCL 32/2012 (și nu asupra HCL 145/2011 sau asupra Hotărârii Comisiei Județene V. nr. 292/2005 și Ordinului Prefectului nr. 868/2005, acte ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate și la baza deschiderii Cărții Funciare 909/Specială) iar pe de altă parte nu există o judecată anterioară prin care să se tranșeze în mod clar raporturile juridice într-o anumită manieră, astfel încât problemele dezlegate să nu mai poată fi puse în discuție într-un alt proces, iar, într-o plângere de carte funciară, ca și procedură, instanța este legată de documentația pe care s-a bazat înscrierea.
Cu privire la acțiunea în rectificare de carte funciară, instanța de fond a reținut că, prin încheierea nr._/27.07.2007 pronunțată de OCPI – BCPI V., s-a dispus, în baza Ordinului Prefectului nr. 868/2005 și a Hotărârii Comisiei Județene V. nr. 292/2005, intabularea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 23 hectare – pășune, extravilan – sola 43, . UAT – M. de J. și deschiderea Cărții Funciare nr. 909/Specială, CF sistată – întrucât, urmare a actului de dezmembrare a terenului, s-a procedat la deschiderea Cărților funciare: nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; nr._, nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; nr._; și nr._; în care au fost înscrise suprafețele de teren, rezultate ca urmare a dezmembrării, cu aceeași categorie de folosință – pășune, că, din interpretarea textului de lege (art. 34/legea 7/1996) reiese că rectificarea mențiunilor din cartea funciară poate fi cerută doar dacă anterior a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi constatat existența vreuneia din situațiile prevăzute, însă, în cauză, nu se regăsește niciuna din situațiile la care referă articolele arătate, câtă vreme titlul - reprezentat de Hotărârea Comisiei Județene nr. 292/2005 și Ordinul Prefectului nr. 868/2005 ce atestă categoria de folosință nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească., iar acesta își produce efectele în mod valabil, dreptul de proprietate asupra acestei categorii de folosință fiind înscris în cartea funciară, în baza acestor acte. Instanța de fond a apreciat că acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul modificării categoriei de folosință a terenului intabulat, nu poate fi admisă în condițiile în care „titlul” în baza căruia s-au efectuat operațiunile de carte funciară (Hotărârea Comisiei Județene V. nr. 292/2005 și Ordinul Prefectului nr. 868/2005) și înscrierea categoriei de folosință, nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească, aspectele vizând valabilitatea sau lipsa de valabilitate a „titlului”, neputând fi examinate în cadrul acțiunii în rectificare de carte funciară, o situație contrară ar nesocoti dispozițiile art. 25 – legea 7/1996 în acord cu care înscrierile în cartea funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți, la data înregistrării cererilor.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel petenta U. A. T. M. de J..
Prin decizia civilă nr. 966/A/2014 din 04 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta U. A. T. M. de J., prin primar C. D., împotriva sentinței civile nr. 1767/25.07.2014 a Judecătoriei V..
P. a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În baza procesului verbal din data de 15.10.2012 (filele 15-17 dosar nr._ ), s-a dispus notarea în cărțile funciare deschise pentru suprafața de 23 ha ce fusese dezmembrată a interdicției de schimbare a categoriei de folosință, de înscriere a construcțiilor pe diferite stadii de execuție, de constituire de ipoteci legale pe construcțiile existente și viitoare, înstrăinarea prin orice formă de vânzare, donație, succesiune, etc. pe terenurile care sunt izlaz comunal situate în tarlaua 43, . proprietatea privată a comunei M. de J. și au un regim special. Prin hotărârea Comisiei Județene V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 292/22.11.2005 (fila 37 dosar nr._ ), a fost avizată favorabil propunerea comisiei locale de restituire în proprietatea comunei și administrarea primăriei M. de J. a suprafeței de 23 ha teren cu destinația de izlaz comunal din administrarea ADS, iar prin ordinul nr. 868/13.12.2005 ( fila 36 dosar nr._ ), s-a dispus restituirea suprafeței menționate în proprietatea comunei. La data de 27.07.2007, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 23 ha teren pășune extravilan ( filele 40-41 dosar nr._ ).
Conform prevederilor art. 18 din Legea nr. 72/2002 în vigoare la data restituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 23 ha, terenurile evidențiate ca pajiști, aparținând consiliilor locale comunale, obștilor sau unor asociații de crescători, se folosesc în exclusivitate pentru pășunat, fâneață, cultivarea plantelor de nutreț, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe, perdele de protecție a pajiștilor, construcții zoopastorale, lucrări de îmbunătățiri funciare pentru creșterea potențialului de producție al pajiștilor. De asemenea, conform prevederilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităților de stat și care, în prezent, sunt folosite ca pășuni, fânețe și arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, orașelor și a municipiilor, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje sau semințe de culturi furajere. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 214/2011 (în vigoare la data înscrierii interdicției în cartea funciară), pajiștile comunale și urbane se folosesc exclusiv pentru pășunat, ca fânețe și pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe, pajiștile comunale și urbane fiind definite, conform prevederilor art. 7 din aceeași lege, drept acele pajiști care sunt proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare, prin donație, prin răscumpărare, prin legi de împroprietărire și cu ocazia comasării, respectiv sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare, conform prevederilor art. 1 alin.1 lit. d) din Legea nr. 214/2011, pajiștile proprietate privată a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor, aflate în administrarea primăriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, pajiști și terenuri arabile, care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție.
Prin urmare, în raport de toate dispozițiile anterior menționate, instanța reține că, în privința suprafeței de 23 ha restituită în proprietatea comunei M. de J., legea a instituit o interdicție expresă și anume de a fi folosită exclusiv cu destinația de pășuni fără a putea fi schimbată categoria de folosință a acestei suprafeței în teren construibil, așa cum a făcut apelanta prin hotărârea nr. 145/2011, hotărâre care nu poate prevala asupra dispozițiilor legale expres. Pe cale de consecință, notarea acestei interdicții putea fi efectuată și din oficiu așa cum corect a și reținut prima instanță.
Nu pot fi reținute argumentele apelantei cu privire la categoria de folosință a terenului atât timp cât prin actele de reconstituire a suprafeței de 23 ha s-a prevăzut expres, fără dubiu, categoria de folosință a terenului, respectiv izlaz comunal, iar categoria de folosință livadă nu este menționată în nici unul din înscrisurile depuse la dosar în temeiul cărora s-a și efectuat înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară la solicitarea apelantei. În plus, clarificarea regimului juridic al terenului nu poate fi analizată în cadrul plângerii prevăzute de Legea nr. 7/1996, cadru în care instanța analizează doar dacă notarea interdicției pe care o contestă apelanta a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale sau nu.
În ceea ce privește aspectele invocate de către apelantă cu privire la anularea adresei emise de C. Județeană, instanța reține că acestea nu sunt susținute prin nici un mijloc de probă administrat în cauză. În plus, așa cum a arătat și prima instanță, C. Județeană are posibilitatea de a solicita notarea interdicției legale atâta timp cât legea nu-i interzice expres această posibilitate.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la rectificarea cărții funciare, prima instanță a reținut, în mod corect, că rectificarea nu poate fi cerută, chiar și în ipoteza schimbării categoriei de folosință, decât în condițiile în care actul în baza căruia s-a efectuat înscrierea a fost invalidat pe cale amiabilă (prin declarație autentică) sau prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar; atât hotărârea nr. 292/22.11.2005, cât și ordinul nr. 868/13.12.2005 sunt acte valabile, neanulate până în prezent.
În sfârșit, în ceea ce privește abținerea judecătorului, instanța reține că apelanta avea la îndemână instituția recuzării dacă a apreciat că exista un motiv de abținere și judecătorul nu s-a abținut, recuzare ce trebuia formulată cu respectarea prevederilor art. 29 și urm. C. proc. civ., cale de care apelanta nu a uzitat; pe cale de consecință, abținerea judecătorului nu poate fi invocată direct în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs U. A. T. M. de J., Județul V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs se arată că, cererea de chemare în judecată are ca obiect mai multe capete, respectiv plângere împotriva încheierilor de carte funciară, acțiune în rectificare carte funciară și anulare înscrisuri.
Soluționând plângerea, instanța a analizat doar actele de reconstituire a dreptului de proprietate, categoria de folosință înscrisă în titlu și interdicțiile legale de schimbare a categoriei de folosință a terenului - pășune reglementate prin Legea zootehniei nr. 72/2002 și Legea nr. 214/2011 privind regimul juridic al pășunilor, în prezent abrogată.
Nu a ținut cont de toate reglementările incidente în cauză, de actele administrative emise cu respectarea legii, împrejurările esențiale care au determinat adoptarea de către autoritățile administrative a măsurilor de includere a terenului în intravilanul localității și schimbarea destinației terenului.
Prin conținutul probatoriului administrat a arătat istoricul terenului, categoria de folosință de la preluarea de către fostul C.A.P. și până în prezent, dovedită cu înscrisuri și hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat care dovedesc o cu totul altă situație de fapt față de cea reținută de instanță.
Din anul 1960 și până în prezent terenul nu a avut niciodată categoria de folosință pășune, fapt dovedit cu înscrisuri oficiale inclusiv hotărâri judecătorești.
Recurenta învederează că a solicitat instanței anularea înscrisurilor și a încheierilor de carte funciară prin care au fost notate, la cererea comisiei județene, mai multe interdicții care îngrădesc titularului exercițiul dreptului de proprietate.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat, notarea interdicțiilor în cărțile funciare s-a făcut la cererea comisiei județene de fond funciar consemnată în încheierile de carte funciară, constatare reținută și de către instanța de apel.
Potrivit prevederilor art. 28 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare cererea de înscriere în cartea funciară a fost însoțită de înscrisul prin care se constată faptul juridic a cărui înscriere se cere.
În condițiile în care comisia județeană avea competența de a dispune înscrierea în cartea funciară a unor astfel de măsuri trebuia ca adresa să fie însoțită de Hotărârea Comisiei Județene care să motiveze decizia luată de această entitate.
A solicitat instanței anularea acestei adrese care a determinat dispunerea măsurilor ilegale motivat de faptul că:
-este emisă în fals, comisia județeană neavând cunoștință de măsurile dispuse de semnatari în numele comisiei, nu și-a însușit adresa.
-comisia județeană nu are astfel de competențe, nu are personalitate juridică, legea prevăzând că înscrierea în cartea funciară se face la cererea unei „persoane”, prin întâmpinare la cererea introductivă prefectul afirmă că adresa a fost transmisă la OCPI de către prefect în calitate de garant a respectării legii în teritoriu și nicidecum de către comisia județeană, contrar afirmațiilor prefectului instanța de control judiciar a reținut că adresa este transmisă de către comisia județeană.
C. Județeană este o entitate numită în temeiul prevederilor legale prin ordinul prefectului, având atribuții administrativ - jurisdicționale strict determinate prin actele normative în baza cărora își desfășoară activitatea.
În procedura retrocedării proprietății atribuțiile comisiei județene încetează odată cu adoptarea hotărârii de reconstituire și emiterea titlului de proprietate.
Intrând în posesia terenului retrocedat titularul dreptului de proprietate își exercită prerogativele în conformitate cu prevederile legale iar comisia județeană nu mai are nici un temei legal pentru a pentru a supraveghea modul de administrare ori a dispune îngrădiri, interdicții ori alte condiționări titularilor dreptului de proprietate.
Terenul aparține domeniului privat al U.A.T. și indiferent de modul de dobândire - reconstituire, vânzare - cumpărare, donații, schimb, uzucapiune etc. - bunurile care fac parte din domeniul privat al U.A.T. sunt supuse dispozițiilor de drept comun.
În mod eronat instanța susține că proprietarul tabular nu poate modifica natura imobilului atât timp cât în cartea funciară s-a menționat temeiul dobândirii dreptului de proprietate și categoria de folosință a terenului iar actele care au stat la baza intabulării au stipulat expres destinația imobilului. Precizează instanța de apel „ca atare C. Județeană V. calificată ca și persoană interesată în procedura de carte funciară (deși nu este antecesor sau succesor tabular) putea solicita notarea unei interdicții legale de schimbare a categoriei de folosință”.
Nu precizează în concret care este temeiul legal în baza căruia această entitate poate dispune astfel de interdicții.
În motivarea hotărârii, instanța s-a raportat strict numai la dispozițiile legale care instituie folosința exclusivă a terenului cu destinația pășuni, apreciind că nu poate fi schimbată categoria de folosință, respective art. 8 din Legea nr. 214/2011, art. 18 din Legea nr. 72/2002 și art. 44 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
Chiar dacă textele menționate prevăd că terenurile având categoria de folosință pășune se folosesc exclusiv pentru pășunat, legea nu interzice schimbarea categoriei de folosință în cazurile și în condițiile anume prevăzute.
Potrivit prevederilor art. 90 din Legea nr. 18/1991 „folosirea temporară sau definitivă a unor terenuri agricole în alte scopuri decât producția agricolă se face numai în condițiile prevăzute de prezenta lege”. În definiția legii în categoria terenurilor agricole sunt incluse și pășunile.
A.. 3 din art. menționat prevede că „scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor agricole din extravilan, de cl. I și a II-a de calitate, prin extinderea intravilanului localităților, se face la propunerea consiliilor locale...”. Cele 23 ha teren incluse în intravilanul comunei anterior apariției Legii nr. 214/2011 au clasa de calitate III.
Actele normative prevăd modalitatea scoaterii terenurilor din circuitul agricol și modalitatea schimbării categoriei de folosință.
Potrivit prevederilor art. 31 ind. 1, alin. 5 din Legea nr. 350/2001 privind urbanismul „pentru terenul trecut în intravilan în baza prevederilor Planului Urbanistic General nu este necesară scoaterea terenului din circuitul agricol”. Reglementările ANCPI prevăd că pentru avizarea P.U.G. nu constituie o condiție prealabilă scoaterea terenului din circuitul agricol care se schimbă prin emiterea autorizației de construcție.
Cele 23 ha teren au fost incluse în intravilan anterior apariției Legii nr. 214/2011 în temeiul unui plan zonal aprobat prin Hotărârii Consiliului Local nr. 145/2011, avizată pentru legalitate la Instituția Prefectului, necontestată în instanță, ulterior fiind inclus în P.U.G al comunei actualizat prin H.C.L. nr. 32/2012. Această din urmă hotărâre a fost atacată în contenciosul administrativ pe motiv că prin includerea celor 23 ha în intravilan au fost încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 214/2011 și art. 44 din Legea nr. 18/1991. Instanța a respins acțiunea prefectului, constatând că nu au fost încălcate prevederile menționate, hotărârea a rămas definitivă. Adresa nr. 8864/2012 transmisă de C. județeană la OCPI pentru notarea interdicțiilor se motivează pe aceleași texte de lege încălcate, contrazicând hotărârea instanței.
Potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 350/2001 „după aprobare, Planul urbanistic general, Planul urbanistic local și Planul urbanistic de detaliu, împreună cu reglementările locale de urbanism aferente sunt opozabile în justiție”.
Constatând că a fost o reglementare ineficientă și contrară altor reglementări, Legea nr. 214/2011 a fost abrogată iar în prezent noua reglementare prevede explicit posibilitatea schimbării categoriei de folosință a izlazului, inclusiv pentru construcția de locuințe.
Potrivit jurisprudenței instanțelor, hotărârile adoptate de consiliile locale își produc efectele în integralitatea lor și sunt obligatorii din momentul aducerii lor la cunoștința publică și pot fi anulate prin hotărâri irevocabile ale instanțelor judecătorești. În speță nu au fost anulate astfel de hotărâri.
Recurenta învederează că a invocat în acest sens și autoritatea de lucru judecat, arătând că prin considerentele și dispozitivele sentințelor s-a dezlegat în fond una și aceeași chestiune litigioasă - încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 214/2011 și art. 44 din Legea nr. 18/1991- au intrat în contradicție primind în cele două litigii rezolvări opuse.
P. motivele arătate, solicită admiterea recursului, soluționarea capetelor de cerere în sensul anulării încheierilor de cartea funciară, radierea interdicțiilor, anularea adresei 8864/2012 și rectificarea cărții funciare în sensul înscrierii categoriei reale de folosință a terenului la data întocmirii cărții funciare.
În drept, recurenta invocă articolul 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 26 ianuarie 2015, recurenta a depus un memoriu, conținând și alte motive de recurs. Acestea nu vor putea fi examinate, însă, întrucât nu constituie motive de ordine publică și au fost formulate după expirarea termenului imperativ de motivare a recursului, respectiv 15 zile de la comunicarea deciziei din apel, potrivit art. 301 coroborat cu art. 303 alineat (1) Cod procedură civilă. Curtea notează, în acest sens, că hotărârea a fost comunicată recurentei la data de 11 decembrie 2014, termenul de motivare a recursului expirând mult înainte de data de 26 ianuarie 2015.
Formulând întâmpinare, intimata C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs depuse în termenul procedural, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
S-au invocat - de recurentă - punctele 7 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă.
Se observă că punctul 7 nu operează în speță, câtă vreme - respingând apelul reclamantei - tribunalul a motivat pe larg, clar, logic și convingător soluția judiciară adoptată, neexistând în cuprinsul deciziei considerente contradictorii ori străine de natura pricinii. De altminteri, recurenta nu precizează pe care dintre tezele punctului 7 o consideră incidentă.
Instanța de secund control judiciar constată că nu este incident în speță nici punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, atât timp cât instanța de apel a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante, care vor fi detaliate în continuare.
Curtea de apel notează că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 (aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 219/2005) a marcat - în materie de procedură civilă - o importantă schimbare a concepției legiuitorului român în materia recursului, acesta devenind dintr-o cale ordinară de atac una extraordinară. Expresie a acestei modificări de concepție, recursul poate privi numai motivele de nelegalitate expres și limitativ enunțate de articolul 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă. Au fost - astfel - abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, texte potrivit cu care în recurs se putea invoca greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
În speță, curtea de apel constată că o parte a argumentelor prezentate de recurentă, nu se încadrează în articolul 304 Cod procedură civilă, constituind motive de netemeinicie care nu mai pot fi valorificate în recurs, urmare abrogării punctelor 10 și 11 ale art. 304, evocate.
P. a răspunde punctual criticilor încadrate în punctul 9 al articolului 304, curtea de apel constată că textele care trebuie observate sunt prevederile art. 18 din Legea nr. 72/2002 a zootehniei (forma în vigoare la data restituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 23 ha), potrivit cu care terenurile evidențiate ca pajiști, aparținând consiliilor locale comunale, obștilor sau unor asociații de crescători, se folosesc în exclusivitate pentru pășunat, fâneață, cultivarea plantelor de nutreț, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe, perdele de protecție a pajiștilor, construcții zoopastorale, lucrări de îmbunătățiri funciare pentru creșterea potențialului de producție al pajiștilor.
Curtea de apel notează că, potrivit prevederilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităților de stat și care, în prezent, sunt folosite ca pășuni, fânețe și arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, orașelor și a municipiilor, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca pășuni comunale și pentru producerea de furaje sau semințe de culturi furajere.
În același timp, Totodată, conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 214/2011 (în vigoare la data înscrierii interdicției în cartea funciară), pajiștile comunale și urbane se folosesc exclusiv pentru pășunat, ca fânețe și pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în vederea obținerii de masă verde, fân sau semințe, pajiștile comunale și urbane fiind definite, de prevederile art. 7 din aceeași lege, drept acele pajiști care sunt proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare, prin donație, prin răscumpărare, prin legi de împroprietărire și cu ocazia comasării, respectiv sunt supuse regimului de organizare, administrare și exploatare, conform prevederilor art. 1 alin.1 lit. d) din Legea nr. 214/2011, pajiștile proprietate privată a comunelor, orașelor sau, după caz, a municipiilor, aflate în administrarea primăriilor, provenite din fostele izlazuri comunale, pajiști și terenuri arabile, care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție.
Prin urmare, judicios a reținut instanța de apel că, în raport de toate dispozițiile menționate, în privința suprafeței de 23 ha restituită în proprietatea recurentei era instituită o interdicție expresă de schimbare a categoriei de folosință, aceasta cuvenindu-se a fi folosită exclusiv cu destinația de pășuni, fără a-i putea fi schimbată categoria de folosință în teren construibil, așa cum s-a procedat prin hotărârea nr. 145/2011, hotărâre de consiliu local care nu poate prevala asupra dispozițiilor legale expres. Pe cale de consecință, notarea acestei interdicții putea fi efectuată și din oficiu.
Instanța de secund control judiciar constată că nu au legătură cu problema juridică dedusă judecății dispozițiile art. 90 din legea fondului funciar, invocate de recurentă și nici acelea ale Legii nr. 350/2001.
În fine, contrar celor susținute de recurentă, nu există autoritate de lucru judecat, în lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului V., ca legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta U. A. T. M. de J., județul V., prin Primar C. D. împotriva deciziei nr. 966/A/2014 din 04 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 Martie 2015.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, D. G. |
Red. și tehnored. G.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./14.01.2016
Tribunalul V.:
- C. M.
- V. O. M.
Jud. fond: G. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel IAŞI | Strămutare. Sentința nr. 13/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
