Evacuare. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 193/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 193/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. O.
Judecător V. C.-S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentele E. HUȘI, P. B. și P. HUȘI în contradictoriu cu intimatul B. L., împotriva deciziei civile nr. 1148 din 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă și sentinței civile nr. 1247 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, în dosarul având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; la data de 25.02.2015, prin serviciul registratură, recurentele au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru; la data de 25.02.2015, prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare, ce a fost comunicată; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și văzând că nu mai există cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul convențional al intimatului, avocat C. M., care solicită să i se acorde cuvântul pe fondul cauzei.
Instanța dispune reluarea cauze și nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului formulat ca fiind neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au considerat că acțiunea introdusă este prematură, în ceea ce privește biserica și casa parohială.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a reținut faptul că Hotărârea nr. 6/2011 a Consistoriului Eparhial nu este definitivă, dosarul fiind retrimis Mitropoliei Moldovei, însă suspendat până la soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor civile. Trecând peste faptul că acea hotărâre nu este definitivă și executorie potrivit Regulamentului de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată al B. și din adresa nr._/29.11.2012 emisă de Administrația Patriarhală – Consitotiul Superior Bisericesc rezultă că recursul formulat împotriva hotărârii de caterisire a fost admis, dosarul fiind retrimis la Mitropolia Iași. Prin aceeași adresă se menționează că nu va fi dispusă nicio hotărâre până la pronunțarea instanțelor civile.
Se încearcă a se obține o hotărâre a instanței civile, care să se bucure de autoritate de lucru judecat.
În prezent, contractul de muncă al intimatului este suspendat, nu încetat. Arată că nu poate să predea biserica și bunurile, întrucât acestea sunt în administrarea Consiliului Parohial.
Pentru toate aceste motive și pentru cele expuse pe larg în întâmpinare, solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr. 211/02.05.2015.
La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al intimatului arată că din momentul în care s-a dispus suspendarea contractului de muncă al intimatului, în . un alt preot. Totodată, arată că respectiva casă parohială nu a fost niciodată ocupată efectiv de intimat, el fiind evacuat doar din biserică.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1247 din 21.05.2013 a Judecătoriei Bârlad s-a admis excepția prematurității acțiunii invocată de instanță, din oficiu. Respinge acțiunea formulată de reclamanții E. Hușilor, P. Huși și P. B. în contradictoriu cu pârâtul B. L., ca prematur formulată. Obligă reclamanții E. Hușilor, P. Huși să ramburseze pârâtului suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată. Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Cauza acțiunii este reprezentată de pedeapsa caterisirii aplicată pârâtului B. L. - preot paroh al Parohiei B. prin Hotărârea nr. 6/02.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor și consecința acesteia, respectiv Decizia nr. 192/02.11.2011 a Episcopiei Hușilor, prin care s-a dispus, începând cu data de 02.11.2011, suspendarea contractului individual de muncă, din oficiu, al preotului B. L. din postul de preot paroh de la P. B., până la pronunțarea sentinței definitive și irevocabile.
Art. 226 din Regulamentul de procedură a instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române prevede că preotul față de care s-a dispus pedeapsa caterisirii este de drept suspendat din serviciu, nu primește salariu.
Rezultă așadar că, contractul individual de muncă, respectiv raporturile de muncă încheiate între E. Huși - P. Fălciu, în calitate de angajator și pârâtul B. L., nu au încetat, ci au fost suspendate până la rămânerea definitivă a hotărârii de caterisire.
Contrar susținerii reclamanților, în raport de dispozițiile art. 67 din Regulamentul de procedură a instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, hotărârea prin care se aplică pedeapsa caterisirii nu este definitivă, acestea având calea de atac a recursului la Sfântul Sinod, conform art. 181 din regulament.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că împotriva Hotărârii nr. 6/02.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor, prin care s-a aplicat pedeapsa caterisirii, pârâtul a formulat căile de atac prevăzute de regulamentele interne, aspect necontestat de reclamanți.
Conform adresei nr._/29.11.2012 a Administrației Patriarhale –Consistoriul Superior Bisericesc rezultă că recursul pârâtului a fost înregistrat la Consistoriul Superior Bisericesc și luat în considerare, ca fiind depus în termen legal, menționând totodată că, în acord cu hotărârea nr. 9077/2012 a Sfântului Sinod, dosarul a fost retrimis la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, iar până la soluționarea în instanțele civile, nici o instanță bisericească nu are posibilitate pronunțării unei hotărâri.
Rezultă așadar, că Hotărârea nr. 6 din 02.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor, prin care pârâtului B. L. i s-a aplicat pedeapsa caterisirii, nu este definitivă, aflându-se spre soluționare la Mitropolia Moldovei și Bucovinei, soluționare ce este suspendată, în sensul legii civile, până la pronunțarea de către instanțele civile a unei hotărâri privind litigiul de muncă, aspect necontestat de reclamanți.
Prin urmare, drepturile afirmate de reclamanți, de a solicita evacuarea din Biserică și Casa Parohială, respectiv de predare a gestiunii, pe cale de drept comun, prin care se pronunță o măsură definitivă, nu sunt actuale, întrucât sunt afectate de condiția rămânerii definitive a hotărârii de caterisire, a încetării contractul individual de muncă încheiat între E. Hușilor - P. Fălciu, pe de o parte și pârâtul B. L., condiție care, până la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a împlinit.
Întrucât drepturile invocate de reclamanți nu sunt actuale, instanța va admite excepția prematurității acțiunii cu care a fost învestită și va respinge acțiunea formulată de reclamanți pe această excepție, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată către pârât.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții E. Hușilor, P. Huși și P. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei soluționări a acțiunii ce au formulat-o pe excepția de prematuritate a acțiunii, deși potrivit Regulamentului de Procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată ale
Bisericii Ortodoxe Române – art. 226 – dispune că „preotul sau diaconul condamnat la caterisire este de drept suspendat din serviciu și nu primește leafa chiar dacă a făcut recurs" și ca atare începând cu data de 02.11.2011 intimatul nu își mai putea exercita atribuțiile ce țin de calitatea de preot și era obligat la predarea tuturor bunurilor primite în administrare contrar celor reținute de instanță, mai mult conform art. 67 din același regulament „pedepsele pronunțate de către Consistoriile Eparhiale au caracter definitiv și executoriu", astfel încât hotărârea pronunțată este nelegală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 1148 din 26.11.2014 a Tribunalului V., Secția civilă s-a respins apelul formulat de E. Huși, P. Huși și P. B. împotriva sentinței civile nr. 1247 din 21.05.2013 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează. Obligă apelantele să plătească intimatului suma de 1.000 de lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Prin Decizia nr. 192 din 02.11.2011 a Episcopiei Hușilor s-a suspendat contractul individual de muncă al pârâtului, începând cu data de 02.11.2011, măsură ce a rămas definitivă ca urmare a respingerii contestației formulate de intimat la instanța civilă, astfel încât acesta era obligat să se supună acestei decizii până la pronunțarea recursului de către instanța bisericească.
Casa Parohială a Parohiei B., predată intimatului cu ocazia angajării sale ca paroh al acestei comunități, prezintă caracterele unei locuințe de serviciu, în sensul legii civile, în vederea exercitării profesiei, fiind accesorie contractului individual de muncă. Tot astfel, Biserica și bunurile din gestiunea Bisericii, reprezintă bunuri date în administrare preotului paroh al căror regim de predare - primire decurge din același raport de muncă încheiat, și care, în sensul legii civile, este accesoriu contractului individual de muncă.
Având în vedere acest caracter, în mod temeinic instanța de fond a reținut că efectele acestor raporturi încetează, definitiv, o dată cu încetarea contractului individual de muncă, cerință care nu este îndeplinită în cauză.
Față de obiectul cererii cu care instanța a fost învestită de către reclamanții-apelanți, în mod corect prima instanță a constatat că solicitarea acestora este prematur introdusă, dreptul solicitat nu este actual, fiind admisă în mod legal excepția prematurității acțiunii invocată din oficiu și pe cale de consecință respinsă acțiunea.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții E. Hușilor, P. Huși și P. B. criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sub aspectul greșitei invocări din oficiu a excepției prematurității acțiunii în condițiile înc are consecințele caterisirii constau în suspendarea funcției de preot și a dreptului de a profesa, chiar dacă se declară căi de atac împotriva hotărârii Consistoriului, iar declararea căii de atac nu suspendă executarea hotărârii primei instanțe, fapt pentru care nici contractul de muncă nu mai poate fi executat, hotărârea prin care s-a pronunțat prima instanță își produce efectele de la data comunicării sale către preotul caterisit, care nu mai are calitatea necesară ținerii slujbelor în biserică și îndeplinirii altor obligații bisericești, având obligația totodată de a preda și întreaga gestiune și inventarul bisericii.
Recursul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Prin Hotărârea nr. 6 din 02.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor pârâtului B. L. i s-a aplicat pedeapsa caterisirii în temeiul art. 1 alin. 13 lit. d din Regulamentul de Procedură al Instanțelor Disciplinare și de Judecată ale
Bisericii Ortodoxe Române, hotărârea care își produce efectele de la data comunicării sale către preotul caterisit și care de la această dată nu mai are nici calitatea și nici dreptul de a mai profesa chiar dacă declară căi de atac împotriva hotărârii Consistoriului.
În temeiul Hotărârii nr. 6 din 02.11.2011 a Consistoriului Eparhial - E. Hușilor a fost emisă Decizia nr. 192 din 02.11.2011 prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă și a tuturor drepturilor ce derivă din acesta și Decizia nr. 194 din 02.11.2011 prin care s-a desemnat un alt preot paroh care va suplini postul de preot al pârâtului pentru P. B..
Rezultă așadar că începând cu data de 02.11.2011 pârâtul fiind condamnat la caterisire nu mai putea să-și exercite activitățile ce țin de calitatea de preot, fiind obligat la predarea tuturor bunurilor primite în administrare.
De altfel, prin sentința civilă nr. 991 din 02.07.2012 a Tribunalului V., Secția civilă s-a respins acțiunea reclamantului B. L. în contradictoriu cu pârâtele E. Hușilor, P. Huși și P. B. ca neîntemeiată privind anularea deciziei nr. 192 din 02.11.2011 emisă de E. Hușilor prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă.
Rezultă, așadar, că și în prezent contractul individual de muncă al intimatului B. L. este suspendat de drept ca efect al aplicării sancțiunii caterisirii acestuia, ceea ce produce efecte și asupra drepturilor asupra bisericii, a casei parohiale și a gestiunii bunurilor bisericii.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că sunt fondate criticile recurenților referitoare la invocarea greșită în speță de către ambele instanțe a excepției prematurității acțiunii întrucât dreptul reclamat nu este actual.
Din moment ce hotărârea de caterisire este executorie, indiferent dacă este atacată sau nu, iar contractul de muncă este în continuare suspendat, intimatul, la acest moment nemaiavând calitatea de preot, dreptul pretins de reclamanți este unul actual și justificat în ceea ce privește imposibilitatea Parohiei B. de a mai funcționa.
În consecință, Curtea, constatând o aplicare greșită a legii, ce a condus la admiterea unei excepții procesuale, fără a se cerceta însăși fondul cauzei, reține că se impune respingerea excepției prematurității acțiunii și rejudecarea cauzei în fond.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul formulat de E. Huși, P. Huși și P. B. împotriva deciziei civile nr. 1148 din 26.11.2014 a Tribunalului V., Secția civilă și sentinței civile nr. 1247 din 21.05.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care le va casa, se va respinge excepția prematurității acțiunii invocată de instanță din oficiu și va trimite cauza la Judecătoria Bârlad pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de E. Huși, P. Huși și P. B. împotriva deciziei civile nr. 1148 din 26.11.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă și sentinței civile nr. 1247 din 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care le casează.
Respinge excepția prematurității acțiunii invocată de instanță din oficiu.
Trimite cauza la Judecătoria Bârlad, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 martie 2015.
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/30.03.2015
Tribunalul V.: A. A.
D. E. S.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 4121/2015. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
