Daune cominatorii. Decizia nr. 1535/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1535/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-10-2012 în dosarul nr. 1535/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1535/2012
Ședința publică de la 22 Octombrie 2012
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: L. P.
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de S. V. C. împotriva deciziei civile nr. 871 din 12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimatul S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Iași, având ca obiect daune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul S. V. C., asistat de avocat B. A., lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al doilea termen de judecată.
P. încheierea din camera de consiliu din 15 octombrie 2012, s-a admis cererea formulată de S. V. C. privind ajutorul public judiciar sub forma reducerii și eșalonării taxei judiciare de timbru datorate, în sensul că s-a redus taxa judiciară de timbru de la 4295,5 lei la 2147,75 lei și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru reduse în 48 rate lunare a câte 44,74 lei plătibile în ultima zi a fiecărei luni, începând cu data de 31.10.2012.
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța nr._ din 18.10.2012 privind taxa judiciară de timbru în sumă de 90 lei, ce reprezintă două rate achitate ale taxei judiciare de timbru, precizând că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat B. A., apărătorul recurentului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea în tot a deciziei civile nr. 871 din 12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, în sensul admiterii acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata sumelor de 50.000 euro echivalent în lei la cursul BNR la data efectivă a plății, reprezentând daune morale și materiale. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Susține apărătorul recurentului că hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 34 din Constituția României, art. 35 din Decretul nr. 31/1954, precum și a dispozițiilor Legii sănătății, interpretând în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 998 - 999 din Codul civil privind angajarea răspunderii civile delictuale.
Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat din înscrisurile depuse la dosarul cauzei că recurentul a contactat virusul de hepatită de tip B în timpul stagiului militar obligatoriu, la vârsta de 20 de ani, iar starea acestuia s-a agravat pe parcursul anilor. În acest sens, stau dovadă numeroasele internări în spital și diagnosticul final dat de medici, respectiv că viața acestuia este în pericol real, singura soluție fiind un transplant de ficat.
De asemenea, arată apărătorul recurentului că pentru o astfel de operație efectuată la Clinica Fundeni din București costul se ridică la suma de 50.000 euro, așa cum rezultă din adresa depusă la fila 21 dosar fond.
Susține avocat B. A. că, prin decizia civilă nr. 4191/11.03.2009 Tribunalul Iași a reținut calitatea procesuală pasivă a Statului R. în prezenta cauză, apreciind că în prezent există autoritate de lucru judecat.
De asemenea, susține că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs este evidentă din probele administrate în cauză, respectiv certificatul medical aflat la fila 10 dosar. Mai mult, apreciază că prejudiciul moral constă în aceea că recurentului i-a fost în mod vădit afectată viața privată. Caracterul transmisibil al bolii sale l-a împiedicat pe acesta să-și întemeieze o familie, suferința fizică a acestuia fiind permanentă.
Față de aceste susțineri și față de actele depuse la dosarul cauzei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr._ din 01.07.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. V. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro echivalent în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea operației de transplant ficat și 50.000 euro echivalent în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că - potrivit foilor de observație și diagnostic depuse de reclamant la dosar - acesta suferă de hepatită cronică activă virală de tip B+D, ulcer duodenal, alcaloză metabolică, esofagită, hernie hiatală, sindrom hemoragipar, tulburare organică cerebrală de etiologie mixtă toxică și somato preinvolutivă, crize comițiale, sindrom hipoanabolic.
Potrivit certificatului medical nr. 1290 din 20.05.2008, emis de Spitalul M. Iași, reclamantul prezintă diagnosticul „hepatită cronică persistentă de etiologie virală B și D, gastropatie cronică, hernie hiatală și sindrom depresiv, boli ivite la data de 19.01.1981 în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare”.
Potrivit certificatului nr. 89 din 02.04.2008 emis de Centrul militar zonal Iași, reclamantul a fost încorporat la 19.01.1981 la UM01767 Oltenița și externat la 25.02.1981 din SMC București, iar la data de 06.11.1985 a fost declarat inapt pentru serviciul militar în timp de pace și apt necombatant la război, suferind de hepatită cronică persistentă.
La data de 04.07.2008, pe numele acestuia s-a emis de către Casa Județeană de Pensii Iași decizia nr. 1/_/2008 privind acordarea pensiei de invaliditate, cuantumul pensiei fiind de 419 lei lunar la nivelul lunii noiembrie 2008, la care se adaugă o îndemnizație de 217 lei lunar.
A reținut instanța că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul a contractat virusul hepatitei B în timpul efectuării stagiului militar obligatoriu, la vârsta de 20 de ani. Starea de sănătate a acestuia s-a agravat pe parcursul anilor, în prezent acesta fiind diagnosticat cu aceeași hepatită virală persistentă dar și cu o . alte afecțiuni determinate de existența hepatitei.
Conform dispozițiilor art. 34 din Constituția României, dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. S. este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Dispozițiile constituționale instituie o obligație pozitivă a statului, de a lua măsurile necesare pentru a asigura igiena și sănătatea publică.
Încălcarea acestei obligații este de natură să atragă răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile aduse persoanelor care se îmbolnăvesc independent de acțiunea lor și ca urmare a încălcării obligațiilor pozitive a statului.
Potrivit dispozițiilor art. 989 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Art. 35 din Decretul nr. 31/1954 reglementează - de asemenea - răspunderea persoanelor juridice pentru faptele ilicite. P. decizia Tribunalului Iași a fost reținută calitatea procesuală pasivă a Statului R. în prezenta cauză, motivat de faptul că stagiul militar era obligatoriu în perioada 1981 iar pe perioada efectuării acestuia statului îi revenea obligația pozitivă de a asigura integritatea fizică și psihică a persoanelor obligate să efectueze acest stagiu.
Câtă vreme este dovedit că reclamantul a contractat virusul hepatitei B în anul 1981 „în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare” instanța a reținut existența faptei ilicite a statului roman, constând în aceea că nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a asigura igiena și sănătatea publică și integritatea fizică a reclamantului.
Ca urmare a faptei ilicite a pârâtului, reclamantul a suferit în mod evident un prejudiciu, constând în afectarea sănătății acestuia. Ca urmare a îmbolnăvirii, reclamantul nu a putut desfășura activități normale, nu a putut presta muncă, nu și-a putut întemeia o familie, nu a putut să trăiască o viață normală, a fost lipsit de veniturile pe care le-ar fi putut obține din muncă dacă ar fi fost sănătos și a fost obligat la cheltuieli în vederea menținerii stării de sănătate.
Acesta este încadrat în gradul 2 de handicap, conform deciziei de pensionare din anul 2008 și beneficiază de o pensie de invaliditate de 419 lei la care se adaugă indemnizația de 217 lei lunar.
Menținerea stării de sănătate a reclamantului impune tratament medicamentos continuu, regim alimentar un stil de viață care să nu implice excese. Conform adeverinței medicale emise la 27.04.2011 reclamantului i s-a recomandat efectuarea transplantului de ficat. Prețul unei astfel de operații se ridică la 50.000 de euro, așa cum rezultă din înscrisul depuse de reclamant la fila 21 dosar.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs reclamantului este evidentă și susținută de certificatul medical depus la fila 10 (dosar Tribunalul Iași).
Instanța a apreciat că suma solicitată de reclamant cu titlu de daune materiale, 50.000 euro reprezentând contravaloarea transplantului de ficat, are caracter de prejudiciu cert, actual și care nu a fost încă reparat, solicitarea reclamantului privind obligarea statului la plata sumei de 50.000 de euro cu titlu de despăgubiri materiale fiind întemeiată.
De asemenea, a reținut instanța că și solicitarea vizând obligarea statului la plata de daune morale este întemeiată. P. fapta sa, pârâtul a produs reclamantului - pe lângă prejudiciul material - și un prejudiciu moral, constând în aceea că i-a afectat viața privată a reclamantului. Starea de boală generată de fapta pârâtului a adus și aduce în continuare suferință reclamantului precum și privarea acestuia de posibilitatea de a avea o existență normală.
Caracterul transmisibil a bolii sale l-a împiedicat pe reclamant să își întemeieze o familie, suferința fizică a reclamantului este permanentă și îl împiedică să aibă o existență normală. Având în vedere și caracterul continuu al suferințelor reclamantului, a cărui stare de sănătate nu se ameliorează ci - dimpotrivă - se agravează precum și principiul acoperirii integrale a prejudiciului produs prin fapta ilicită, inclusiv a prejudiciului viitor dar cert, instanța a apreciat întemeiată și solicitarea acestuia privind obligarea statului la plata despăgubirilor pentru daune morale.
Instanța a reținut că suma de 50.000 de euro este aptă a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamant, pentru perioada în care prin decizia Tribunalului Iași s-a constatat că nu s-a prescris dreptul la acțiune al reclamantului, respectiv începând cu data de 5.01.2006.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. și - prin decizia civilă nr. 871/2011 din 12 decembrie 2011 - Tribunalul Iași, Secția I civilă a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea judecătoriei, în sensul respingerii acțiunii.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - că acțiunea a fost întemeiată de reclamant pe dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil.
Potrivit dispozițiilor legale menționate, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Rezultă, astfel, că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesară stabilirea existenței unei fapte ilicite a pârâtului, a unui prejudiciu suferit de către reclamant, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția pârâtului sub acest aspect.
Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ, pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului. Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale.
Astfel, nu s-a făcut dovada faptei ilicite a pârâtului, constând într-o acțiune sau inacțiune, care să fi condus la producerea prejudiciului moral și material pretins de reclamant.
D. reținerea de către instanța de recurs a calității procesuale pasive a Statului R. nu este suficientă pentru a se stabili că prin fapta sa a produs prejudiciul.
Este adevărat că prin expertiza medico militară s-a stabilit că boala a fost contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, însă reținerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1981-2006 împiedică instanța să analizeze existența elementelor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a statului român pentru această perioadă.
De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada prejudiciului cert și a unei legături de cauzalitate între fapta pârâtului și necesitatea efectuării unui transplant hepatic. Simpla mențiune pe o adeverință medicală eliberată de medicul de familie nu reprezintă o dovadă a necesității efectuării acestei intervenții.
Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer întrunite unele condiții, și anume să fie cert și să nu fie reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare.
Prejudiciul constând în contravaloarea transplantului de ficat nu este actual, în sensul că această intervenție nu a fost efectuată, astfel încât prejudiciul nu există la momentul la care se cere repararea lui.
Un asemenea prejudiciu nu este nici un prejudiciu viitor, adică un prejudiciu care - deși nu s-a produs încă - este sigur că se va produce în viitor, el nefiind astfel susceptibil de evaluare.
În ceea ce privește evaluarea prejudiciului, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a reținut că aceasta a fost dovedită, la dosar fiind depus doar un articol de ziar, în care se face referire la valoarea estimativă a unui asemenea transplant.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de apel a constatat că în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că începând cu luna ianuarie 2006 reclamantul ar fi fost supus, prin fapta pârâtului, la suferințe fizice și psihice care să justifice acordarea de daune morale. Suferințele indicate de reclamant în susținerea acestei cereri sunt anterioare anului 2006, astfel încât sunt prescrise.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul S. V. C., criticând-o pentru nelegalitate și invocând punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, se arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că din înscrisurile depuse de reclamant la dosar reiese fără nici un echivoc faptul că acesta a contractat hepatita B în timpul efectuării stagiului militar obligatoriu, la vârsta de 20 de ani, iar starea acestuia s-a agravat pe parcursul anilor, în prezent acesta fiind diagnosticat cu aceeași hepatită virală persistentă dar și cu o . alte afecțiuni determinate de existența hepatitei.
În acest sens, stau dovadă și numeroasele internări în spital ale reclamantului și diagnosticul final dat de medici acestuia: că viața sa este într-un pericol real, singura soluție salvatoare fiind un transplant de ficat.
Prețul unei astfel de operații, efectuată la Clinica Fundeni din București (deci exclude din start o intervenție la o clinică în străinătate) se ridică la 50.000 euro, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 21 din dosarul de fond.
Recurentul învederează că prin decizia civilă nr. 4191/11.03.2009 tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a Statului R. în prezenta cauză, motivat de faptul că stagiul militar era obligatoriu în perioada 1981, iar pe perioada efectuării acestuia statului îi revenea obligația pozitivă de a asigura integritatea fizică și psihică a persoanelor obligate să efectueze acest stagiu, prevedere stipulată și în Legea Apărării Naționale în vigoare la acea vreme.
Această hotărâre are și caracter de autoritate de lucru judecat față de părți.
S. V. C. susține că, urmare a faptei ilicite a pârâtului, condiție prevăzută de art. 998 Cod civil, este evident că dânsul a suferit un prejudiciu, constând în afectarea din ce în ce mai gravă a stării sănătății sale.
Consecința a fost aceea că el nu a putut desfășura activități normale, nu a putut presta muncă, pentru a realiza venituri cu care să întrețină, nu și-a putut întemeia o familie și trăi astfel o viață normală. Abia în anul 2008, arată reclamantul-recurent că a obținut o recunoaștere legală a situației sale, fiind încadrat în gradul 2 de handicap, conform deciziei de pensionare, beneficiind de o pensie de invaliditate de 419 lei lunar, la care se adaugă o indemnizație de 217 lei lunar. Menținerea stării de sănătate a reclamantului-recurent impune tratament medicamentos continuu, regim alimentar aparte, condiții de igienă și locative corespunzătoare, toate acestea fiind destul de costisitoare.
Recurentul pretinde că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs este evidentă din probele administrate și - în special - din certificatul medical de la fila 10 a dosarului tribunalului și a convins instanța de fond că cererea de obligare a Statului la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, este legală și întemeiată.
Totodată, arată recurentul, prima instanță a apreciat corect că se justifică și obligarea statului la plata de daune morale, pe care le-a acordat la jumătatea sumei pretinse.
Prejudiciul moral, susține recurentul, constă în aceea că i-a fost în mod vădit afectată viața privată. Caracterul transmisibil a bolii sale l-a împiedicat să-și întemeieze o familie, suferința fizică a acestuia este permanentă iar sfârșitul vieții sale se aproprie prematur, în chip nemilos. Avându-se în vedere și principiul acoperirii integrale a prejudiciului produs prin fapta ilicită, inclusiv a prejudiciului viitor dar cert, arată S. V. C. că în mod just prima instanță a apreciat ca fiind legală și obligarea statului la plata despăgubirilor morale pentru perioada în care prin prima decizie a Tribunalului Iași s-a constatat că nu s-a prescris dreptul la acțiune, respectiv începând cu data de 05.01.2006.
Susține recurentul că instanța de apel nici nu a mai analizat necesitatea aplicării în cauză a art. 34 din Constituția României, conform căruia dreptul la ocrotirea sănătății este garantat, fiind unul din drepturile fundamentale ale cetățeanului român și nici dispozițiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 care reglementează de asemenea răspunderea persoanelor juridice (în cazul de față S. R.) pentru faptele ilicite.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de articolul 308 alineat (2) Cod procedură civilă și nu s-au depus înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este în parte fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
1. În ce privește daunele materiale solicitate de reclamantul S. V. C., tribunalul a stabilit corect, în abstract, condițiile răspunderii civile delictuale întemeiate pe prevederile articolelor 998 - 999 din vechiul Cod civil.
Curtea de apel constată - însă - că este greșită concluzia lipsei condiției faptei ilicite a pârâtului, aceasta constând (cum judicios a argumentat și prima instanță) în neîndeplinirea obligației pozitive de a asigura igiena și sănătatea publică și integritatea fizică a reclamantului, pe durata satisfacerii stagiului militar obligatoriu.
Instanța de recurs apreciază că soluția respingerii daunelor materiale apare corectă, câtă vreme una dintre condițiile cumulative ale angajării răspunderii lipsește, și anume aceea a prejudiciului. Se reține că - de principiu - pentru a fi susceptibil de reparare printr-o acțiune în răspundere civilă delictuală prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Or, în speță, judicios a considerat tribunalul că prejudiciul pretins de reclamant, constând în contravaloarea unui transplant de ficat nu este actual (intervenția nefiind efectuată) și nici nu este unul viitor.
2. Recursul apare, însă, fondat în ce privește daunele morale solicitate de reclamant.
În pofida celor reținute de tribunal, se constată că suferințele morale încercate de S. V. C. au un caracter continuu, astfel cum judicios a stabilit judecătoria.
Instanța de recurs reține că afectarea vieții private a reclamantului s-a perpetuat, că starea de boală generată de fapta pârâtului i-a adus și îi aduce în continuare suferință și îl privează pe S. C. de posibilitatea de a duce o existență normală. În plus, caracterul transmisibil a bolii sale l-a împiedicat pe reclamant să își întemeieze o familie, iar starea sa de sănătate nu se ameliorează ci - dimpotrivă - se agravează
Curtea de apel observă că la evaluarea prejudiciului moral trebuie să se țină cont de toate efectele negative reclamate de parte, vizând afectarea dreptul la viață de familie, la un nivel de viață corespunzător, dreptul la libera alegere a muncii.
Despăgubirea bănească acordată pentru repararea prejudiciului nepatrimonial trebuie să reflecte o concordanță valorică exactă între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinat să contribuie.
Pentru determinarea cuantumului despăgubirilor morale se impune a se avea în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, iar cum restabilirea situației anterioare producerii prejudiciului, în ceea ce privește prejudiciul moral, este aproape imposibilă, se impune ca prin despăgubirile acordate să se asigure o ușurare a suferințelor reclamantului și obținerea unor anumite satisfacții de către acesta.
În ceea ce privește întinderea daunelor morale acordate reclamantului, statuând în echitate, instanța de fond, printr-o apreciere pertinentă a elementelor relevate mai sus, a conturat o evaluare adecvată a daunelor morale la 50.000 euro.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 312 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica în parte decizia Tribunalului Iași.
Se va admite în parte apelul pârâtului și se va schimba în parte sentința Judecătoriei Iași, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 50.000 euro și respingerii capătului de acțiune vizând daunele materiale.
În temeiul articolului 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în limita admiterii pretențiilor celui din urmă. Vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare în cuantum de 3221,7 lei, pentru care reclamantului i-a fost încuviințat ajutor public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul S. V. C. împotriva deciziei civile nr. 871/2011 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o modifică în parte.
Admite în parte apelul formulat de pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., împotriva sentinței civile nr._ din 01 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre pe care o schimbă în parte.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. V. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P..
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 50.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale.
Respinge capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata de daune materiale.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel și suma de 2573,8 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Constată că rămân în sarcina statului cheltuielile în sumă de 3221,7 lei pentru care s-a dispus încuviințarea ajutorului public judiciar reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2012.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. AntoanelaPalihovici LilianaGhideanu A.
Grefier
G. D.
Red. G.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./22.11.2012
Tribunalul Iași:
- S. A.
- S. M.
Judecătoria Iași:
- R. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1546/2012. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 753/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
