Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1690/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1690/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 1690/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1690/2012
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător L. P.
Judecător A. G.
Grefier C. L.
M. Public – P. de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror P. E.
Pe rol se află judecarea cauzei privind contestația în anulare formulată de B. I. I. împotriva deciziei civile nr. 1112/25.05.2012 pronunțată de C. de A. Iași, intimați fiind B. A., B. D., B. I., S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGFP Iași, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic D. M. care depune la dosar delegație din partea intimatului S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGFP Iași, lipsă fiind contestatorul și ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează instanței că este primul termen de judecată, la prezenta cauză fiind atașat dosarul în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare de față.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Reprezentantul Ministerului Public și consilier juridic D. M. pentru intimatul S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGFP Iași învederează instanței că nu au de formulat cereri și nici de depus înscrisuri la dosar.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile în cauză și nici de depus înscrisuri noi la dosar, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic D. M. pentru intimatul S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGFP Iași, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, urmând a se constata că aceasta nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de lege. Solicită menținerea deciziei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare este legală și temeinică, substanțial motivată, contestația neîndeplinind niciuna dintre condițiile prevăzute de legal.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ B. I. I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei irevocabile nr.1112/25 mai 2012, a Curții de A. Iași pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect daune materiale și morale în baza Legii 221/2009, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. a Jud. lași, deoarece procedura de citare cu reclamanta-recurentă B. A. domiciliată în lași, . . ap. 6, . materna, pentru ziua când s-a judecat procesul, nu fost legal îndeplinita, B. A. fiind decedată.
P. decizia irevocabilă nr.1112/25 mai 2012, a Curții de A. Iași pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect daune materiale și morale în baza Legii 221/2009, instanța a mentinut soluția pronunțată de tribunal de respingere a acțiunii.
Din cuprinsul certificatului deces . Nr._ rezultă fără echivoc că bunica maternă B. A. a decedat la 15 oct. 2011, iar din cuprinsul deciziei nr.1112 rezultă că C. de A. Iași s-a pronunțat la 25 mai 2012, în dosarul nr._ .
Decizia nr.1112/25 mai 2012 este lovită de nulitate absolută.
După cum se poate observa din încheierile dosarului nr._ al Curții de A. Iași, prezența reclamanților a fost sporadică, el personal fiind plecat pentru a putea participa la un concurs în vederea obținerii unei burse de studii în Italia.
Dispozițiile art. 41 alin. (1) ale Codului procedura civilă sunt clare, stabilind imperativ că capacitatea procesuală de folosință a unei persoane de a avea drepturi și obligații presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot parcursul acestuia.
Î.C.C.J. a statuat în mai multe decizii, dintre care cea mai apropiată prezentei cauze o reprezintă decizia nr. 4237 din 2008, Secția civilă și de proprietate intelectuală.
„În cazul în care una dintre părți era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanța, fără să poată fi aplicabile dispozițiile art.243 alin. final Cod procedură civilă, conform cărora, decesul părții nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătorești pronunțate de prima instanță și instanța de apel, precum și toate actele de procedură săvârșite de instanța ulterior decesului părții și în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile art. 105 alin,(2) Cod procedură civilă "
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea cererii formulate, anularea în întregime a decizia atacate si, pe cale de consecința, reluarea judecării cauzei in vederea pronunțării unei noi hotărâri legale si temeinice.
Întemeiază prezenta contestație pe dispozițiile art. 317 alin. (1), coroborat cu art. 41 (1) și art. 105 (2) Cod procedură civilă.
Legal citate intimatele nu au depus întâmpinare.
În această cale extraordinară de atac nu s-au administrat alte probe.
Analizând motivele invocate de contestator, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale relevante în cauză, C. va respinge contestația în anulare formulată de B. I. I. împotriva deciziei civile nr. 1112/25.05.2012 pronunțată de C. de A. Iași, pentru considerentele ce vor fi expuse.
P. decizia civilă nr. 1112/25.05.2012 pronunțată de C. de A. Iași a fost respins recursul formulat de B. A., B. D., B. I. I. împotriva sentinței civile nr.1191 din 25.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, care a fost menținută.
În motivarea deciziei din recurs se arată că, în mod judicios au fost respinse și capetele de acțiune vizând constatarea caracterului politic al măsurilor administrative aplicate autorului recurenților precum și acordarea de despăgubiri materiale.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în speță, autorul reclamanților, B. T E.-C. a fost arestat la data de 26.01.1951 și cercetat de către Direcția Regională de Securitate B. pentru infracțiuni de crime de război sau împotriva umanității. P. rezoluția de clasare dată la 8 mai 1952 de P. Curții București – Cabinetul Crime de Război în dosarul nr.1897/1951, se dispune clasarea cauzei, reținându-se că nu sunt probe împotriva lui B. E.-C. pentru condamnare pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate. La data de 18.09.1952, autorul reclamanților este pus în libertate conform ordinului Procuraturii R.P.R. din 10.09.1952 (în acest sens adresa nr._/19.11.1990 emisă de M.I. – Direcția Secretariat – fila 8, rezoluția de clasare din 8 mai 1952 - filele 21-26, mandat de arestare nr.1897/1951 emis de P. Curții București – filele 68-69, fișa matricolă penală – fila 80, fișa personală – filele 84-87, bilet de liberare nr._/1952 eliberat la 12.09.1952 de Penitenciarul Jilava – fila 92).
P. art.1 și 3 din Legea nr.221/2009, se definesc două categorii de măsuri abuzive luate de regimul politic comunist și care pot fi reparate și anume condamnările cu caracter politic (definite prin enumerarea ce face trimitere expresă la infracțiunile în baza cărora a fost pronunțată condamnarea – art.1 alin.2 lit. a) sau care trebuie stabilite de instanță în condițiile art.1 alin.3) și măsurile administrative cu caracter politic.
Obiectul de reglementare al Legii nr.221/2009 nu îl constituie infracțiunile contra umanității. În acest sens, dispozițiile art.7 stabilesc: „Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității (...)”.
Cazul în speță vizează o arestare nelegală situație ce nu intră sub incidența Legii nr.221/2009.
În mod corect instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea nr.221/2009.
D. urmare a respingerii capătului de acțiune vizând constatarea caracterului politic al măsurilor administrative în mod corect a fost respinsă și capătul de acțiune vizând daunele materiale.
C. – investită cu soluționarea contestației în anulare de față - constată că, motivele de fapt invocate prin cerere nu se regăsesc între cele enumerate de dispozițiile legale în materia contestației în anulare.
Astfel, potrivit art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație pentru următoarele motive:
1. când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În cauza pendinte, B. I. I. invocă faptul că bunica sa maternă, numita B. A., nu a fost legal citată pentru ultimul termen de judecată în recurs, aceasta fiind decedată din data de 15 octombrie 2011, conform certificatului de deces pe care înțelege să îl depună la dosar, ceea ce atrage – în opinia sa - incidența prevederilor art. 317 pct.1 Cod procedură civilă.
Or, motivul invocat de reclamantul B. I. I., care a fost legal citat la judecata recursului, nu se regăsește în ipoteza prevăzută de dispoziția legală menționată.
Din analiza dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, C. reține că se poate invoca doar nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu partea ce promovează contestația în anulare.
C. notează și reaua credință a contestatorului, dedusă din împrejurarea că procedurile de citare cu numita B. A. au fost corect îndeplinite, citația fiind semnată de B. I. „ rudă cu destinatarul”, fără a se face vreo referire la împrejurarea că destinatarul citației era „decedat”. În acest mod au fost realizate procedurile de citare pentru termenele din 18 noiembrie 2011 (fila 7), 13 ianuarie 2012 ( fila 27 dosar recurs) cât și pentru ultimul termen de judecată din data de 18 mai 2012 (fila 56 recurs).
Ori, partea care a semnat de primire citația, avea obligația de a informa agentul procedural cu privire la decesului numitei B. A., pentru a fi încunoștiințată instanța în legătură cu acest aspect, în vederea luarii măsurilor ce se impuneau.
Mai mult, chiar în prezenta cale extraordinară de atac, pentru termenul de judecată din 12.11.2012, citația cu numita B. A. a fost primită de B. D. (fila 10 dosar contestație în anulare).
În raport de aceste considerente expuse anterior, C. reține că un asemenea motiv excede obiectului contestației în anulare și, constatând că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatorul B. I. I. împotriva deciziei civile nr. 1112/25.05.2012 pronunțată de C. de A. Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2012.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, L. P. | Judecător, A. G. |
Grefier, C. L. |
Red. S.C.A.
Tehnored. G.D.
2 ex./04.12.2012
C. de A. Iași: G. Elene
A. A. E.
P. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1728/2012. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 1671/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
