Pretenţii. Hotărâre din 27-02-2013, Curtea de Apel IAŞI

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 274/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 274/2013

Ședința publică de la 27 Februarie 2013

Completul compus din:

Președinte: C. A.

Judecător: V. O.

Judecător: C.-A. S.

Grefier: A. H.

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de P. de pe lângă T. Iași împotriva sentinței civile nr. 3120 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de T. Iași, intimați fiind P. E. C., S. R., prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. a județului Iași, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă procuror B. M. pentru recurentul P. de pe lângă T. Iași, avocat P. L. pentru intimatul P. E. C. și consilier juridic Diplașu M. pentru intimatul S. R., prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. a județului Iași.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată după recalificarea căii de atac; nu se solicită judecata în lipsă.

Avocat P. L. pentru intimatul P. E. C. depune la dosar împuternicire avocațială și tabel cu termenele de judecată acordate pe toată durata procesului penal.

Consilier juridic Diplașu M. pentru intimatul S. R., prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. a județului Iași depune la dosar delegație de reprezentare în instanță.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.

Procuror B. M. pentru P. de pe lângă T. Iași având cuvântul, solicită admiterea recursului, menținându-și opinia în sensul că în baza dispozițiilor art. 504,507 Cod procedură penală, P. E. C. putea solicita daune materiale și morale în cadrul condamnării. În speță se cer cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea procesului și apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 193 alineat 6 Cod procedură penală, potrivit cărora cererea privind cheltuielile judiciare ar fi trebuit formulată potrivit legii civile. Arată că a luat act de numărul termenelor la care s-a desfășurat procesul, a observat că sumele mai mari reprezentând cheltuieli au fost plătite după anul 2009.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la judecătorie pentru obținerea drepturilor solicitate.

Avocat P. pentru intimatul P. E. C. având cuvântul, arată că într-o acțiune întemeiată pe art. 504 și următoarele Cod procedură penală, partea care a fost arestată și apoi a fost achitată trebuie să primească toate daunele materiale, respectiv drepturi salariale, alte pierderi, dar și acest prejudiciu pe care S. i l-a provocat, fiind nevoit intimatul P. E. C. să pregătească apărarea. Pe parcursul acelor numeroase termene de judecată intimatul a fost reprezentat de trei avocați și valoarea onorariilor de avocat a fost pe măsura activității desfășurate. Dispozițiile art. 504 Cod procedură penală pot fi coroborate cu dispozițiile art. 193 punctul 5 din Codul de procedură penală, chiar dacă în acele dispoziții se vorbește despre parte vătămată. Textul de lege menționează că în situația achitării este vorba de parte vătămată. În acel dosar penal și S. s-a considerat parte vătămată susținând că paguba este de 68 miliarde lei.

Solicită a se observa că atât practica românească, cât și cea europeană face trimitere la totalul cheltuielilor. Nu se poate face raportare la art. 274 Cod procedură civilă pentru nu se poate intra în perimetrul acestei instituții, ci la dispozițiile art. 504 Cod procedură penală, existând înscrisuri doveditoare a sumelor cheltuite și a prejudiciului creat.

Apărătorul solicită a se avea în vedere motivarea sentinței instanței de fond, în care judecătorul reține că scopul art. 504 Cod procedură penală este acela de a materializa principiul constituțional potrivit căruia statul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale, legea internă fiind în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5 din CEDO.

În dispozițiile art. 504 – 506 Cod procedură penală se indică instanța competentă, tribunalul fiind cel indicat de legiuitor.

Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic Diplașu M. pentru intimatul S. R., prin M. Finanțelor P. și Direcția G. a Finanțelor P. a județului Iași având cuvântul, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la judecătorie, instanță competentă să judece cauza. P. E. C. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ce se putea solicita până la Înalta Curte de Casație și Justiție sau pe cale separată, instanța competentă fiind însă Judecătoria Iași.

Avocat P. pentru intimatul P. E. C. având cuvântul, susține că în cauză este vorba de instituția art. 504 Cod procedură penală, a reparației integrale.

Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,

CURTEA DE APEL:

P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, reclamantul P. E. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P. obligarea acestuia la plata sumei de_ lei reprezentând onorarii avocați și cheltuieli de judecată.

P. sentința civilă nr. 3120 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași –Secția Civilă

s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. E. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P..Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 59.726 lei, reprezentând onorarii de avocați achitate.

Pentru a se pronunța astfel, T. Iași a reținut că prin sentința penală nr. 361/14.05.2009 a Tribunalului Iași, P. E. C. a fost condamnat la închisoare pentru mai multe infracțiuni, iar prin decizia penală nr. 121 din 23.06.2011, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de P. E. C. împotriva sentinței penale apelate pe care a desființat-o, în parte, atât în latură penală, cât și în latură civilă, pronunțând o soluție de achitare pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.

P. decizia nr. 2272 din 27 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a fost menținută decizia penală de achitare nr. 121 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Iași.

S-a mai reținut de tribunal că din probele administrate pe parcursul celor 10 ani cât a durat urmărirea penală și procesul penal reclamantul P. E. C. a fost nevoit să apeleze la asistență juridică calificată pentru a-și demonstra nevinovăția, achitând onorarii de avocat de 59.726 lei, sumă ce va fi plătită de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. în conformitate cu art. 504 Cod procedură penală.

Împotriva sentinței civile nr. 3120 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, s-a exercitat calea de atac a recursului de P. de pe lângă T. Iași, înregistrată eronat la Curtea de Apel Iași ca fiind apel, cale de atac înscrisă greșit în dispozitivul sentinței civile nr. 3120 din 28 noiembrie 2012.

În ședința publică din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Iași s-a recalificat calea de atac a apelului în recurs, în raport de dispozițiile art. 504 Cod procedură penală și dispozițiile art. 18 punctul 63 din Legea nr. 202/2010.

Se critică soluția pronunțată de P. de pe lângă T. Iași pentru următoarele motive:

- calificarea căii de atac este în raport de dispozițiile art. 506 alineatul 5 Cod procedură penală completat cu Legea nr. 202/2010, este de recurs și nu de apel .

- dacă reclamantul nu și-ar fi întemeiat în drept acțiunea pe prevederile art. 504 Cod procedură penală, calea de atac este cea a recursului, raportat la dispozițiile art. 504 Cod procedură penală și la dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă.

- fundamentul răspunderii și totodată al despăgubirii în temeiul art. 504 Cod procedură penală nu constă în acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorarii de avocați achitate.

Este evident că dreptul la despăgubire întemeiat pe prevederile art. 504 Cod procedură penală și corelativ obligația statului la dezdăunare izvorăște doar din măsura preventivă și nu din acordarea onorariilor de avocați ;

- trebuie aplicate dispozițiile art. 193 Cod procedură penală alineatul 6 și potrivit art. 274 alineat 1 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.

- jurisprudența CEDO a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea acestor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

- reclamantul avea obligația atașării chitanțelor de avocat și contractelor de asistență juridică în original.

Se solicită admiterea recursului, în conformitate cu art. 304 punctul 3 Cod procedură civilă, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, casarea în tot a sentinței recurate în sensul trimiterii acțiunii spre judecare instanței competente, Judecătoria Iași, iar dacă se va trece peste această solicitare, pe fondul cauzei respingerea acțiunii.

Recursul formulat este neîntemeiat.

În cauză, chiar dacă prima instanță a stabilit calea de atac a apelului, această cale a fost recalificată de instanța de control judiciar în recurs la termenul de judecată din 13 februarie 2013 în vederea asigurării unui drept efectiv la recurs și nu a unuia iluzoriu, greșeala primei instanțe nerepercutându-se negativ asupra recurentului în exercitarea căii de atac legale.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 282 indice 1 și de art. 2 punctul 1 Cod procedură civilă, când acțiunea pentru despăgubiri pentru erori judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale revine judecătoriei sau tribunalului în funcție de criteriul de valoare indicat.

În speță ne aflăm în prezența unei acțiuni pentru despăgubiri cuvenite pentru erori judiciare săvârșite în procesele penale ( art. 504 și următoarele Cod procedură penală ) care este în primă instanță de competența tribunalului conform art. 2 punctul 1 litera h Cod procedură civilă și este o competență materială cu caracter imperativ, ce nu poate fi înlăturată prin acordul sau achiesarea părților.

Art. 53 alineat 3 din Constituție stabilește răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, indiferent de modul în care s-au produs.

Scopul art. 504 Cod procedură penală este acela de a materializa principiul constituțional potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale și de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept, cât și prin nelegala privare sau restrângere de libertate în cursul procesului penal. Astfel, legea internă este în concordanță cu prevederile art. 5 paragraf 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul P. E. C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 361/14.05.2009 a Tribunalului Iași pentru săvârșirea mai multor infracțiuni bancare cu pedeapsa închisorii, iar prin decizia penală nr. 121 din 23.06.2011, Curtea de Apel Iași a dispus achitarea inculpatului P. E. C. pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată.

P. decizia penală nr. 2272 din 27 iunie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de DNA și a menținut decizia penală nr. 121 din 23 iunie 2011 a Curții de Apel Iași de achitare în temeiul art. 11 punctul 2 litera a Cod procedură penală și art. 10 litera a Cod procedură penală – faptele nu există.

Pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei P. E. C. a încheiat contracte de asistență juridică cu trei avocați achitând în total o sumă de 59.726 lei. La dosar sunt depuse de reclamant copii ale contractelor de asistență juridică încheiate de reclamant cu cabinetele individuale de avocați nr. 3 din 20 februarie 2002 și din 30.08.2011. Totodată au fost depuse și copii ale chitanțelor de plată, reprezentând onorarii de avocat.

Astfel, au fost depuse în copii chitanțe începând cu anul 2002 și până când s-a judecat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 27 iunie 2012, cu care reclamantul P. E. C. a făcut dovada onorariilor de avocat achitate și a cheltuielilor de deplasare făcute de avocați în interesul reclamantului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere dispozițiile Legii nr. 51/1995 și ale legii privind adoptarea Statutului profesiei de avocat ( Hotărârea nr. 64/3 decembrie 2011), în prezentul litigiu reclamantul nu avea obligația atașării în original a contractelor de asistență juridică și chitanțelor de plată a onorariului de avocat, acte pe care trebuia să le fi depus, în original în litigiile în care s-a acordat asistența juridică respectivă și s-a făcut plata serviciilor respective.

P. urmare, Curtea în prezentul litigiu va avea în vedere copiile contractelor de asistență judiciară, precum și chitanțele de onorar avocat pentru satisfacerea cerinței legale de ” ad probationem ” și nu ” ad validatem”,

Recurentul P. E. C. a fost reținut și arestat preventiv pe o durata de 5 luni și jumătate fiind apoi eliberat și judecat în stare de libertate.

S-a mai invocat de P. de pe lângă T. Iași că ar trebui aplicate dispozițiile art. 193 alineat 6 Cod procedură penală potrivit cărora” în toate celelalte cereri privind restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, instanța stabilește de restituire potrivit legii civile ”.

Temeiul juridic al pretențiilor formulate de victima unei erori judiciare așa cum este reclamantul P. E. C. din prezentul litigiu îl constituie numai art. 504 Cod procedură penală care vizează orice ” pagubă ”.

Potrivit art. 504 Cod procedură penală toate ” pagubele ” suportate de o persoană arestată sau condamnată pe nedrept vor fi acoperite de către stat, art. 193 alineat 5 și 6 Cod procedură penală se referă la cheltuielile judiciare suportate de către partea vătămată în măsura în care au fost provocate de aceasta, nefiind aplicabil în cauză.

P. ” pagubă ” în înțelesul art. 504 Cod procedură penală, se înțelege nu numai venitul de care cel în cauză a fost privat pe timpul deținerii, ci și orice cheltuială procesuală, derivată din faptul deținerii și în legătură directă cu aceasta, care constituie de asemenea o diminuare a patrimoniului.

În consecință, în temeiul art. 504 Cod procedură penală se poate solicita și contravaloarea onorariilor de avocat suportate de cel în cauză în cursul procesului penal ( fie în faza de urmărire penală, fie în faza judecății ), întrucât ele se află în legătură necesară și directă cu procesul penal, fiind reclamate de exercitarea dreptului de apărare, cheltuieli pe care partea nu le-ar fi făcut dacă procesul penal nu ar fi existat.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 punctul 3 Cod procedură civilă, hotărârea nr. 3120/28.11.2012 a Tribunalului Iași nu a încălcat competența materială a altei instanțe și nu a pronunțat o hotărâre casabilă sub acest aspect.

Cum părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, Curtea în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă a cercetat cauza sub toate aspectele și a constatat că nu sunt motive de nelegalitate sau de netemeinicie pentru casarea sau modificarea hotărârii.

În raport de aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul formulat.

Intimatul P. E. C. a solicitat cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariul de avocat achitat la instanța de recurs în sumă de 1488 lei conform chitanței nr. 1423/26.02.2013 și contractului de asistență juridică – acte depuse la dosar.

Art. 274 Cod procedură civilă constituie temeiul acordării cheltuielilor de judecată în caz de culpă procesuală și cum recurentul P. de pe lângă T. Iași se află în culpă procesuală, prin respingerea recursului formulat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs față de intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de P. de pe lângă T. Iași împotriva sentinței civile nr. 3120/2012 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de T. Iași – Secția I Civilă, hotărâre pe care o menține.

Obligă recurentul P. de pe lângă T. Iași să plătească intimatului P. E. C. suma de 1488 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27 Februarie 2013.

Președinte,

C. A.

Judecător,

V. O.

Judecător,

C.-A. S.

Grefier,

A. H.

Redactat O.V.

Tehnoredactat A.H.

02 exemplare/11 martie 2013

T. Iași: A. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Hotărâre din 27-02-2013, Curtea de Apel IAŞI