Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-01-2013 în dosarul nr. 20/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 20/2013
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Ț. G., I. E., D. G. M. împotriva deciziei civile nr. 388 din 5 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind U. de Științe A. și M. V. I. I. de la B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul Ț. G. asistat de avocat C. C. M., cu delegație și pentru recurenții I. E. și D. G. M. și avocat C. O. pentru intimata U. de Științe A. și M. V. I. I. de la B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată ; nu se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. C. M. pentru recurenții Ț. G., I. E., D. G. M. având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Apărătorul apreciază că s-a făcut o confuzie între locuința de serviciu și locuința de intervenție și în motivele de recurs a arătat în ce constă existența unei locuințe de serviciu, care poate fi anexă la contractul de muncă, iar locuințele de intervenție sunt acele locuințe pentru care nu se plătește chirie și sunt la dispoziția personalului. Susține că a mai existat o hotărâre a consiliului de administrație de schimbare a destinației locuinței de serviciu în locuință de intervenție, hotărâre ce este ulterioară legii ce reglementează aceste aspecte. Având în vedere principiul neretroactivității legii solicită a nu se da eficiență acelei hotărâri, ce este ulterioară adoptării legii și este dată cu fraudarea legii pentru că în lege se stipulează clar că după adoprarea legii nu mai există posibilitatea schimbării destinației locuințelor. Solicită a se observa că s-a creat o confuzie între cele două tipuri de locuințe - locuință de serviciu și locuință de intervenție, motiv pentru care în motivele de recurs a invocat aplicarea greșită a legii. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. O. pentru intimata U. de Științe A. și M. V. I. I. de la B. având cuvântul,. Solicită respingerea recursului. Susține că nu există o dispoziție legală care să diferențieze locuințele de intervenție și locuințele de serviciu, în sensul că toate cheltuielile de cazare, de întreținere ar fi în sarcina instituției. Acestea pot fi închiriate, dar numai cu un anumit scop al instituției, în anumite momente a personalului pe care acea instituție le consideră necesare. Este o falsă problemă cea criticată în recurs, pentru că aceste locuințe au un caracter asumat de fiecare din părți când au semnat contractul. În anul 2009 când s-a încheiat contractul a avut ca obiect locuință de intervenție și există o clauză expresă în contract care prevede interdicția de la vânzare a locuinței, clauză asumată prin semnarea contractului. În prezent, după expirarea contractelor de închiriere se încearcă schimbarea caracterului locuințelor, a clauzelor contractuale asumate de părți, încercându-se obținerea unui drept de proprietate, ceea ce nu este posibil. Față de actele depuse și dispozițiile legale în vigoare, apreciază că nu se poate admite o acțiune de acest fel formulată în anul 2011, în condițiile existenței acelor contracte. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. C. M. pentru recurenții Ț. G., I. E., D. G. M. având cuvântul, susține că au formulat în termen legal recurenții acele cereri pentru a le fi vândute locuințele în temeiul Legii nr. 85.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin acțiunea civilă înregistrată la nr._ pe rolul Judecătoriei Iași, Ț. G., I. E. și D. G. – M. au chemat în judecată U. de Științe A. și M. V. I. I. de la B. pentru ca instanța de judecată să constate că imobilul situat în Iași, .. 9 este locuință de serviciu, să oblige pârâtul să procedeze la vânzarea locuinței închiriate către reclamanți.
Prin sentința civilă nr._ din 12.10.2011 a Judecătoriei Iași s-a respins ca fiind neîntemeiată, acțiunea promovată de către reclamanții-pârâți Ț. G., I. E. și D. G.-M., toți trei cu domiciliul în Iași, .. 9, județul Iași, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă U. DE ȘTIINȚE A. ȘI M. V. „I. I. DE LA B.” IAȘI, cu sediul în Iași, .. 3, județul Iași.
Admite cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă U. DE ȘTIINȚE A. ȘI M. V. „I. I. DE LA B.”IAȘI în contradictoriu cu reclamanții-pârâți Ț. G., I. E. și D. G.-M..
Dispune evacuarea reclamanților-pârâți Ț. G., I. E. și D. G.-M. din spațiile cu destinație de locuințe de intervenție din Iași, .. 9, județul Iași.
S-a luat act că pârâta-reclamantă U. DE ȘTIINȚE A. ȘI M. V. „I. I. DE LA B.”IAȘI nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de închiriere cu destinația de locuință de intervenție. S-a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992, locuințele de intervenție sunt cele destinate cazării, personalului unităților economice sau bugetare care, prin contractul de muncă, îndeplinește activități sau funcții ce necesită prezența permanentă sau în caz de urgență, în cadrul unităților. Aceste locuințe nu se vând.
Soluția primei instanțe a fost confirmată de Tribunalul Iași care prin decizia nr. 388/5 iunie 2012 a respins apelul formulat de reclamanții Ț. G., I. E. și D. G. M. împotriva sentinței civile nr._ din 12.10.2011 a Judecătoriei Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apartamentele au avut caracterul de locuință de serviciu, ulterior în puterea dreptului de administrare conferit consiliilor de administrație, respectiv conducerii unităților de art. 7 alineat 8 cu referire la art. 54 din Legea nr. 114/1996, acestea au devenit locuințe de intervenție.
Spațiile aparținând categoriei locuințelor de intervenție nu pot fi înstrinate.
S-a mai reținut de tribunal că la momentul chemării în judecată, contractele de închiriere a celor 3 reclamanți încetaseră și aceștia nu mai aveau calitatea de chiriași.
Împotriva deciziei nr. 388 din 5 iunie 2012 a Tribunalului Iași au formulat recurs Ț. G., I. E. și D. G. – M..
Se critică decizia civilă nr. 388 din 5.06.2012 a Tribunalului Iași pentru următoarele motive:
- atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut confuzie între locuințele de intervenție și locuințele de serviciu, pronunțând hotărâri nelegale și netemeinice.
- pârâta a refuzat înstrăinarea către reclamanți a locuințelor închiriate pe motiv că ulterior apariției Legii nr. 85/1992, destinația acestor locuințe de serviciu a fost transformată în locuințe de intervenție.
- locuințele aparținând unităților economice sau bugetare de stat nu pot fi transformate în locuințe de intervenție după apariția Legii nr. 85/1992 întrucât s-ar eluda prevederile legii.
- locuințele de serviciu sunt acele locuințe care sunt închiriate personalului angajat în locuințele de intervenție definite de Legea nr. 85/1992 sunt locuințele destinate cazării personalului care are atribuții de intervenție în mod permanent în unitatea economică la care este angajat.
- legislație incidentă prevede și distinge clar diferența între cele două tipuri de locuințe și în mod imperativ arată că locuințele de intervenție nu pot fi vândute celor cazațio, ci numai cele de serviciu pot vi vândute chiriaților.
- în locuințele de intervenție sunt cazați temporar cei care au ca atribuție de serviciu intervenția la orice oră din zi și noapte asupra utilajelor și instalațiilor societății la care sunt angajați ori detașați.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Între reclamanții din prezentul litigiu și U. de Științe A. și M. V. I. I. de la B. Iași au fost încheiate contractele de închiriere nr.54/14.02.203, nr. 2612/10.03.2009 și nr. 2613/10.03.2009.
La data de 28.02.2010, contractele de închiriere cu reclamanții – recurenți au încetat de drept prin ajungerea la termen.
Totodată, reține Curtea că în conformitate cu art. 8 alineat 2 inserate în cele trei contracte de închiriere tacita relocațiune nu operează.
La data investirii instanței – 27 mai 2011 recurenții Ț. G., I. E. și D. G. – M. nu mai erau titularii contractelor de închiriere invocate, pentru a se putea prevala de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 text ce permitea titularilor contractelor de închiriere să cumpere locuințele pe care le dețin.
Obligația de vânzare către chiriași este o excepție de la principiul consensualismului, este o obligație ” in rem ” deci în considerarea obiectului iar nu o obligație ” in personam ”.
Prima condiție a art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu este îndeplinită de reclamanții Ț. G., I. E. și D. G. – M., întrucât contractele de închiriere încetând de drept și neoperând tacita relocațiune, clauză cu care reclamanții au fost de acord prin semnarea contractului de închiriere nu mai aveau calitatea de chiriași la data formulării cererii de cumpărare a locuințelor pe care le dețineau.
Totodată, în spiritul art. 7 din Legea nr. 85/1992 pot fi vândute locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, altele decât locuințele de intervenție, edificate până la data intrării în vigoare a legii.
Nici celelalte condiții inserate de cerințele art. 7 din Legea nr. 85/1992 pentru a exista obligația de a vinde a intimatei – pârâte nu sunt îndeplinite.
Astfel, imobilele din Iași, .. 9 ce fac obiectul contractelor de închiriere nr. 2610, nr. 2612 și nr. 2613 sunt locuințe de intervenție.
Reclamanții au acceptat regimul juridic al imobilelor închiriate ca fiind locuință de intervenție, prin semnarea contractelor de închiriere.
Așa cum reiese din fișa individuală a imobilului din Iași, .. 9 acesta a fost construit în anii 1968 – 1969 de intimată cu destinația de dormitor comun pentru cazarea muncitorilor care lucrau la U. de Științe A. și M. V. I. I. de la B., aceștia fiind obligați să fie o prezență permanentă în incinta Universității.
Este cert că imobilele închiriate au regimul juridic al locuinței de intervenție care sunt exceptate de la vânzare, art. 7 din Legea nr. 85/1992 consacrând interdicția expresă de a se vinde aceste locuințe chiriașilor.
Ca atare, în mod legal și judicios instanțele de judecată au interpretat și aplicat legislația în vigoare, Curtea neputând reține în cauză incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească intimatei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Ț. G., I. E., D. G. – M. împotriva deciziei civile nr. 388 din 5.06.2012 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei U. de Științe A. și M. V. I. I. de la B. Iași suma de 1860 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2013.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/ 31 Ianuarie 2013
Tribunalul Iași: C. M. ; P. C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1848/2012. Curtea de Apel... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 241/2013. Curtea de... → |
|---|
