Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1848/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1848/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-12-2012 în dosarul nr. 1848/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1848/2012
Ședința publică de la 05 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător C. A.
Judecător V. C.-S.
Grefier C. L.
Pe rol se află judecarea cauzei privind recursul declarat de R. L. împotriva deciziei civile nr.431 din 18.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, și a sentinței civile nr. 3219 din 13.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, Secția civilă, intimat fiind M. Iași prin P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile în recursul de față au avut în ședința publică din data de 21.11.2012, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față ;
P. sentința civilă nr. 3219 din 13.02.2012 a Judecătoriei Iași s-a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de R. L. în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, prin P..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta R. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că în mod greșit instanța a interpretat dispozițiile art. 15 litera r din legea nr. 146/1997, apreciind că datorează taxă de timbru deși obiectul acțiunii sale este revendicare imobil în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
P. decizia civilă nr. 431 din 18.06.2012 a Tribunalului Iași s-a respins apelul formulat de R. L. împotriva sentinței civile nr. 3219 din 13.02.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Conform rezoluției președintelui completului de judecată a fost fixată taxa de timbru de 7011 lei și 5 lei timbru judiciar aferente cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, calculată la valoarea bunului revendicat iar reclamanta a fost legal citată cu această mențiune.
Reclamanta a formulat cerere de reexaminare asupra modalității în care a fost fixată taxa de timbru, susținând totodată că cererea sa este scutită de la plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 15 litera r din legea nr. 146/1997.
P. încheierea irevocabilă din data de 19.12.2911 s-a admis în parte cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și s-a stabilit cuantumul corect, fiind de 6086,52 lei.
Cum la termenul de judecată din 13.02.2012 reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilită, sancțiunea aplicată va fi de anulare a cererii ca netimbrată, în apel nemaiputând fi invocate aceleași motive vizând greșita timbrare, atâta timp cât această chestiune a fost deja soluționată irevocabil prin încheierea de reexaminare.
În sens contrar, ar însemna că ar fi lipsită de orice relevanță și efect încheierea irevocabilă pronunțată de instanță prin care s-a stabilit că acțiunea formulată de reclamantă nu este scutită de plata taxei de timbru și în consecință se va respinge apelul și se va păstra ca legală și temeinică sentința de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta R. L., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă motivat de faptul că instanța a aplicat greșit prevederile legale atunci când a apreciat că cererea de reexaminare nu mai poate fi cenzurată de instanța de control judiciar, deoarece s-a pronunțat o încheiere irevocabilă, cu atât mai mult cu cât taxa de timbru se stabilește raportat la obiectul cererii și temeiul său juridic, iar motivul de apel invocat a privit modul în care instanța de fond a raportat cererea sa la prevederile art. 15 litera r din legea nr. 146/1997, apreciind că de fapt este o cauză de drept comun și ca atare este supusă dispozițiilor legale privitoare la timbrare, hotărârea astfel pronunțată este nelegală și dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
P. acțiunea introductivă de instanță reclamanta R. L. a chemat în judecată M. Iași, prin P. pentru revendicarea imobilului teren în suprafață de 596,7 m situat în Iași, . ce a aparținut în proprietate autorilor săi și care i-a fost restituit prin sentința civilă nr. 485 din 23.03.2009 a Tribunalului Iași și a cărei valoare o apreciază la suma de_ lei, motivat de faptul că a început executarea silită a sentinței nr. 485/2009 dar în timpul executării pârâtul a arătat că nu mai poate să-i predea în natură terenul deoarece este înstrăinat către o terță persoană.
P. rezoluție, judecătorul investit cu soluționarea cererii a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 7011 lei și un timbru judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Reclamanta a formulat cerere de reexaminare față de taxa ce i-a fost pusă în vedere să o achite invocând că în raport de dispozițiile art. 15 litera r din legea nr. 146/1997 cererea sa este scutită de taxă de timbru întrucât vizează restituirea proprietății în baza Legii nr. 10/2001.
P. încheierea din 19.12.2011 a Tribunalului Iași, irevocabilă s-a admis în parte cererea de reexaminare taxă de timbru formulată de reclamantă în sensul că taxa judiciară de timbru datorată de reclamantă în cauză este doar de 6086,52 lei.
Ca atare, s-a dispus citarea reclamantei cu această mențiune de timbrare cu suma de 6086,52 lei pentru termenul din 13.02.2012.
Constatând că obiect al pretențiilor formulate de către reclamantă este revendicare pe drept comun conform art. 563 și 566 Cod civil, iar reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a face dovada timbrării la valoare cu suma stabilită prin cererea de reexaminare, instanța de fond a anulat ca netimbrată cererea reclamantei, soluție menținută și de către instanța de apel. Dispozițiile art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997 vizează doar situația în care fostul proprietar cere reconstituirea dreptului de proprietate imobiliară, nu și cazurile în care, după reconstituirea acestui drept, se invocă încălcarea lui de o altă persoană prin cereri ulterioare formulate pe calea dreptului comun ca în cauza de față. Acțiunea în revendicare a unui imobil prin care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 15 litera r din legea nr. 146/1997 cum greșit susține recurenta.
Astfel, prin sentința nr. 485 din 23.03.2009 a Tribunalului Iași s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei pentru suprafața de 596,7 mp situată în Iași, . și s-a dispus restituirea în natură a acestui teren în baza Legii nr. 10/2001.
În prezenta cauză, reclamanta revendică aceeași suprafață de teren ce i-a fost deja reconstituită de la M. Iași, prin P. pe calea dreptului comun, invocând imposibilitatea punerii în executare silită a sentinței mai sus amintite prin restituirea în natură a terenului în litigiu.
P. urmare, în mod corect ambele instanțe au statuat că, în cauză, reclamanta urmând calea dreptului comun în materia revendicării imobiliare, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alineat 2 din Legea nr. 146/1997 vizând timbrarea acțiunii la valoarea bunului pretins a fi restituit.
Mai mult de atât încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare nu mai poate face obiectul apelului sau recursului odată cu fondul cauzei întrucât are caracter irevocabil.
P. urmare, nici părțile și nici instanța din oficiu nu ar mai putea repune în discuție aspectele asupra cărora s-a statuat prin această încheiere.
Ca atare criticile recurentei referitoare la greșita soluționare a cererii de reexaminare și menținerea în sarcina sa a obligației de a achita taxa judiciară de timbru calculată la valoarea bunului pretins sunt excluse controlului judiciar, aceste chestiuni fiind deja tranșate printr-o încheiere irevocabilă ce nu mai poate fi repusă în discuție, ambele instanțe statuând în mod corect și legal asupra obligației de timbrare a acțiunii formulate în sarcina reclamantei – recurente.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de R. L. împotriva deciziei civile nr. 431 din 18.06.2012 Tribunalului Iași pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Rahau L. împotriva deciziei civile nr. 431 din 18.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05.12.2012.
Președinte Judecător
C. T. C. A.
Grefier,
C. L.
Redactat A.C.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/18 decembrie 2012
Tribunalul Iași: A. C.; L. O.
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului
P. cererea înregistrată la Tribunalul Iași, Secția civilă la data de 21.11.2011 reclamanta R. L. a chemat în judecată M. Iași, prin P. pentru a fi obligat la plata sumei de 290.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului preluat abuziv de stat.
În cererea intitulată revendicare, întemeiată pe art. 563 alineat 1 și art. 566 din Noul cod civil și art. 1 Protocolul 1 CEDO, reclamanta arată că prin sentința civilă nr. 485 din 23 martie 2009 a Tribunalului Iași, Secția Civilă în procedura instituită de Legea nr. 10/2001 pârâtul a fost obligat la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 596,7 mp.
Precizează reclamanta că a solicitat punerea în executare silită a hotărârii irevocabile prin executorul judecătoresc, procedură în cadrul căreia pârâtul a arătat că executarea în natură nu este posibilă, terenul a fost înstrăinat către o terță persoană.
Reclamanta se consideră îndreptățită la despăgubiri, imposibilitatea îndeplinirii obligației de predare a bunului fiind imputabilă pârâtului.
Investită prin situația de fapt din cererea de chemare în judecată, apreciez sub aspectul obligației de timbrare impusă de art. 1 din legea nr. 146/1997 că cererea face parte din categoria celor scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind incident art. 15 litera r din lege,
Astfel, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cere pentru exercitarea căilor de atac referitoare la:
„ r) cererile introduse de proprietarii sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente „.
Procedura instituită de Legea nr. 10/2001 alăturat fazei procesuale administrative și dacă este cazul în instanța de judecată, stabilește și reguli de procedură pentru executarea silită, ca etapă a procesului civil supus în speță legii speciale ( art. 25 ).
Faptul că măsura reparatorie a restituirii în natură s-a dispus prin hotărâre judecătorească și nu prin dispoziție/decizie emisă de unitatea deținătoare, că persoana îndreptățită a solicitat executarea silită și nu conform art. 25 din lege, nu are relevanță. Obligația de predare a bunului în temeiul hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu, cât și obligația de plată a contravalorii acestuia dat fiind imposibilitatea executării în natură au același izvor, preluarea abuzivă a imobilului de către stat și incidența Legii nr. 10/2001. Cererea s-a formulat pe cale principală și pe dispozițiile Noului Cod civil, dat fiind data investirii instanței de prim grad, texte ce au corespondent în art. 1073 Cod civil de la 1864 ce prevede: „ Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar la dezdăunare”.
D. fiind izvorul obligației la despăgubiri pentru imposibilitatea predării bunului preluat abuziv, consider că cererea face parte din categoria celor scutite de plata taxelor judiciare de timbru conform art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997. Sintagma „ cereri accesorii și incidente „, apreciez că desemnează și cererile formulate în faza executării silite.
În ce privește efectele încheierii de reexaminare a taxei judiciare de timbru conform art. 18 alineat 3 din legea nr. 146/1997 încheierea este irevocabilă.
Sub acest aspect sunt în acord cu opinia majoritară, în sensul că în calea de atac – apel/recurs – nu pot fi formulate critici sub aspectul determinării taxelor judiciare de timbru. Legiuitorul a instituit calea de atac a reexaminării prin Legea nr. 146/1997 împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce derogă de la regulile de drept comun ( art. 721 Cod procedură civilă).
În speță însă, completul de la Tribunalul Iași ce a soluționat cererea de reexaminare prin Încheierea din 19 decembrie 2011 a reținut că nu-i este permis să stabilească temeiul de drept al acțiunii, procedând la verificarea taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în raport de cadrul procesual stabilit de către judecătorul fondului.
Într-adevăr, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, dar și al legalității . Judecătorul are competența de a stabili în speță, izvorul obligației de despăgubire și nu este ținut de indicarea greșită a temeiului de drept, fie a denumirii cererii, fiind investit prin situația de fapt . Competența judecătorului investit cu soluționarea cererii de reexaminare nu este limitată la un calcul aritmetic a cuantumului taxei judiciare de timbru. Cel ce soluționează cererea trebuie să analizeze temeinicia și legalitatea motivelor invocate, ce include și cazurile de scutire de plata taxelor judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se încalce drepturile și atribuțiile judecătorului ce are repartizată cauza pentru a fi soluționată în fond.
Sub acest aspect, raportat la motivele invocate, considerentele încheierii nu au corespondent în dispozitiv, cererea de reexaminare nu a fost soluționată în fond.
Consider că încheierea pronunțată în reexaminare nu are autoritate de lucru judecat sub aspectul obligației de timbrare deoarece calificarea greșită a cererii de judecătorul fondului este un aspect cu privire la care cel investit cu cererea de reexaminare nu s-a considerat legal investit și nu s-a pronunțat, astfel poate constitui motiv de recurs.
Pentru considerentele expuse, opinia separată este în sensul admiterii recursului, casării hotărârii și trimiterii cauzei pentru rejudecare.
Judecător,
C. S. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1890/2012. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
