Obligaţie de a face. Decizia nr. 1890/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1890/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-12-2012 în dosarul nr. 1890/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1890/2012
Ședința publică de la 14 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către B. M. I. împotriva deciziei civile nr. 258 din 9.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind S. N. de T. G. N. T. SA Sucursala de T. G. N. Medias, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. G. pentru recurentul B. M. I. și consilierul juridic I. M. pentru intimata S. N. de T. G. N. T. SA Sucursala de T. G. N. Medias.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen; s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat B. G. pentru recurentul B. M. I. arată că nu are de formulat alte cereri.
Consilierul juridic I. M. pentru intimată depune la dosar o copie a anexei ordonanței de urgență. A comunicat un exemplar apărătorului recurentului. Arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat N. Ș. pentru recurentul B. M. I. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor de la fond și din apel și admiterea acțiunii. Arată că recurentul are o proprietate de 1000 m.p. care a dobândit-o în anul 1994 pentru a construi o casă. Dar în anul 1994 pe această proprietate s-a deviat o conductă de gaz de pe altă proprietate. Motivul mutării a fost faptul că alți proprietari au construit fără autorizație de construire și exista pericol de explozie. Dar pentru această mutare trebuia acordul recurentului. Precizează că intimata a încercat să dovedească că recurentul a semnat acordul, dar acest acord a făcut obiectul unui dosar penal și s-a dovedit că recurentul nu și-a dat acordul pentru mutarea conductei. Cu toate acesta, instanța de fond și instanța de apel a constatat că intimata a fost de bună credință și că a avut reprezentarea că are acordul proprietarului. Consideră că în cazul în care nu ai acordul proprietarului nu există bună credință. Mai arată că au avut o acțiune inițială prin care au solicitat să se ridice conducta, dar s-a considerat că interesul general primează. Au formulat prezenta acțiune prin care s-a solicitat să se treacă conducta într-o clasă superioară, dar aceasta a fost respinsă arătându-se că acest lucru trebuie făcut pe cheltuiala părții. De asemenea s-a reținut ca fiind autoritate de lucru judecata cu privire la buna credință. Dar în acest caz ar trebui să existe autoritate de lucru judecat și cu privire la obligația intimatului de a trece conducta în clasa IV de locație. Consideră că trebuia avut în vedere faptul că în cauză nu există o expropriere. Fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic I. M. pentru intimată solicită constatarea nulității recursului deoarece nu au fost menționate și dezvoltate motivele de recurs.
Instanța acordă cuvântul apărătorului recurentului B. M. I. pe excepția nulității recursului.
Avocat N. Ș. pentru recurentul B. M. I. solicită respingerea excepției. Arată că aceasta a fost invocată de intimată la primul termen și a fost respinsă de instanță.
Instanța învederează părților că prin încheierea din data de 9.11.2012 s-a respins excepția nulității recursului deoarece s-a constatat că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Consilierul juridic I. M. pentru intimată arată că sunt operatori de transport gaz, iar potrivit legii transportul de gaz și de electricitate sunt de utilitate publică. Precizează că conducta în litigiu alimentează mai multe sate și cartiere din Iași. Consideră că solicitarea de trecere a conductei din clasa I în clasa IV e neîntemeiată, iar această trecere nu se poate face numai pe proprietatea recurentului, trecerea trebuind făcut pe minim 1,6 km lungime și impune verificări complexe. Dacă s-ar trece la clasa IV prin această conductă ar trece cantități mai mici de gaz, care nu ar acoperi necesarul consumatorilor actuali și nici alți viitori consumatori nu s-ar mai putea racorda. Mai precizează că drepturile societății sunt drepturi reale ce au ca izvor legea și nu înțelegerea părților, iar legea specială instituie și un drept de servitute. Mai arată că activitatea de transport gaz natural e de ordine publică, iar subsolul oricărei proprietăți poate fi folosit în folosul unui drept general. Consideră că în mod corect s-a reținut faptul că trecerea într-o clasă superioară se face pe cheltuiala celui care o solicită. Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei. Depune concluzii scrise la dosar.
Avocat N. Ș. pentru recurentul B. M. I. arată că pe versoul acelui aviz, care nu este semnat de proprietar, se arată clar că trebuia o conductă care se încadrează în clasa IV.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9514/17.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. M. I. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de T. G. N. T..
Instanța de fond a constatat că, prin acțiunea înregistrată sub nr._ din 21.08.2009, B. M. I. cheamă în judecată pârâta S. Națională de T. Gaz N. "T." – sucursala de transport G. N. Mediaș solicitând obligarea acesteia de a trece conducta de gaz ø 20 Valea L. – . clasa 1 de locație în clasa 4 de locație. Conductă amplasată pe terenul său, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 500 RON / zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la îndeplinirea obligației efective, cu cheltuieli de judecată.
Motivând-o în fapt, arată reclamantul că este proprietarul suprafeței de 1000 m.p. situat în intravilanul satului Valea Adâncă, ., tarlaua 60, . care posedă titlu de proprietate_/1992 cu vecinătăți N – I.A.S., E – V. M., S – D.S., V – T. N..
În primăvara anului 2004, mergând la teren în vederea efectuării de măsurători necesare proiectului de construcție și obținerii autorizaților necesar, a aflat că nu poate realiza nici o construcție întrucât pe teren se află amplasate conducte. Susține reclamantul mutarea conductei de gaz nu s-a realizat cu acordul său și în anul 2005 a promovat o acțiune solicitând obligarea la ridicarea conductei de gaz și prin Decizia 18/2009 a Tribunalului Iași s-a Statuat că se impune trecerea conductei într-o altă clasă de locație. Susțin reclamantul că prin Decizia Tribunalului interesul general a avut întâietate în defavoarea sa.
La 21.07.2008 pârâta S.C.T.G.M. T. SA formulează întâmpinare invocând excepția necompetenței teritoriale și pe fiind respingerea acțiunii.
Se susține faptul că potrivit art. 6.22 din Legea 351/2004 costurile aferent trecerii dintr-o clasă în alta de locație se suportă de solicitant. Arată reclamantul că amplasarea conductei s-a făcut cu acordul încheiat la 08.11.1994 la care a achiesat și reclamantul.
În dovedirea cererii se anexează copie a avizului 4095/1991, aviz 304/1991 eliberat de Regionala C.F.R, adresa 2726/1991 a Agenției pentru Supravegherea și Protecția Mediului Iași, adresa 4356/1991 a Ministerului Transportului, acordul din 09.11.1994.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea promovată la această instanță reclamantul B. M. I. solicită în contradictoriu cu pârâta S. Națională de T. Gaz N. "T." SA Mediaș, obligarea pârâtei de a trece conducta de gaz ø 20 Valea L. – . clasa 1 de locație în clasa 4 de locație, plata sumei de 500 RON/ zi întârziere daune cominatorii, cu cheltuieli de judecată.
Se reține că reclamantul este proprietarul suprafeței de 1000 m.p. teren
arabil intravilan situat pe teritoriul satului Valea Adâncă, ., . pentru care a fost emis titlul de proprietate_/1992.
Pe trenul proprietatea reclamantului a fost amplasată de pârâtă o conductă de gaz metan ce alimentează cu gaze naturale cartierul N., L. Cetățuii, Horpaz, Valea Adâncă și M., lucrările fiind executate cu bună credință.
Concluziile expertizei efectuate în cauză și suplimentul la această expertiză atestă că conducta de gaz poate fi trecută în clasa 4 de locație cu obligația suportării costurilor de reclamant, după o prealabilă analiză de evaluare a riscului pentru emiterea acordului operatorului licențiat în vederea realizării unei construcții în zonă. Potrivit dispozițiilor art. 68 coroborat cu art. 627 din Normele Tehnice.
Întrucât interesul statului a avut întâietate în defavoarea reclamantului care se află în imposibilitatea edificării construcției, situație care echivalează cu o naționalizare a proprietății acestuia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că trebuie să existe un just echilibru între protecția dreptului de proprietate privată a persoanei și exigențele interesului general.
Astfel, motivat de refuzul reclamantului de a suporta costurile eferente trecerii dintr-o clasă de locație în alta, contrar dispozițiilor legal în vigoare, lipsa documentații și analizelor impuse de lege, instanța a respins acțiunea
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. M. I..
Prin decizia civilă nr. 258 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Iași s-a respins apelul promovat de către reclamantul B. M. I. contra sentinței civile nr. 9514/17.05.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Apelantul este proprietarul suprafeței de teren pe care este amplasată conducta de gaz din anul 1992 iar în anul 2004 a hotărât să-și construiască o casă. Acest lucru nu a fost posibil deoarece pe teren fusese amplasată o conductă de gaz proprietatea intimatei.
Amplasarea conductei s-a realizat în anul 1994 de către intimată în baza unui acord cu o persoană considerată proprietarul terenului. Împotriva înscrisului denumit „Acord” (fila 48 dosar fond) apelantul s-a înscris în fals iar prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a constatat că apelantul nu a semnat acest înscris.
Apelantul a mai promovat anterior o acțiune prin care a solicitat pârâtei să-și ridice, pe cheltuiala sa, conducta de gaz.
Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 661/22.01.2007 a Judecătoriei Iași, sentință menținută prin decizia civilă 18/14.01.2009 a Tribunalului Iași.
În această decizie, instanța a reținut că lucrările au fost efectuate de intimată cu bună credință întrucât, la momentul devierii conductei de gaz, documentația necesară conținea și înscrisul denumit „Acord” din 9.11.1994, prin care „proprietarul” terenului achiesa asupra amplasării conductei pe terenul său.
Faptul că s-a constatat ulterior că nu proprietarul terenului a semnat acel „Acord”, nu înlătură concluzia bunei credințe a pârâtei.
În cauza de față, nu a putut fi reținută decât buna credință a intimatei în efectuarea lucrărilor de deviere a traseului conductei de gaz, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă amintită iar susținerile contrare ale apelantului nu pot fi admise.
Este adevărat că prin decizia civilă 18/2009 s-a mai reținut că rămâne în sarcina intimatei de a realiza lucrările pentru trecerea conductei într-o clasă de locație care să permită edificarea unei construcții dacă se va schimba categoria de folosință a terenului din arabil în teren construcții dar instanța nu a obligat pârâta în acest sens deoarece nu a fost învestită în acest sens.
Prin urmare, decizia nu impune instanței învestită cu soluționarea prezentei cauze, obligarea pârâtei la trecerea conductei dintr-o clasă în alta.
În cursul judecării cauzei în primă instanță s-a realizat o expertiză de specialitate prin care s-a stabilit că în 1994 conducta de gaz a fost deviată pe proprietatea apelantului pe o lungime de 800 m. deoarece prezenta un grad ridicat de coroziune punând în pericol funcționarea și exploatarea în siguranță a sistemului de transport de gaze și pentru că nu erau respectate cerințele tehnice privind distanța de siguranță/protecție față de construcțiile învecinate.
Din adresa 165/2008 emisă de intimată, s-a reținut că această conductă este construită în clasa II de locație (distanța de siguranță între conductă și casă este de 20 m.).
Unitatea de clasă de locație este stabilită prin Normele tehnice pentru proiectarea și execuția lucrărilor de alimentare din amonte și transport gaze naturale anexă la Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în domeniul gazelor naturale 1220/2006.
Conform art. 6.22 din aceste norme, în anumite cazuri, pe baza unei analize, distanța de siguranță dintre conducte și clădiri pot fi reduse de către operatorul licențiat cu condiția utilizării unui coeficient de siguranță S=2,5.
Art. 6.23 din aceleași norme dispune în sensul suportării costurilor aferente îndeplinirii condiției prevăzute la art. 6.22, de către solicitantul avizului de amplasare.
Acesta este temeiul legal în baza căruia instanța de fond a reținut faptul că acțiunea este neîntemeiată deoarece reclamantul a refuzat să suporte aceste cheltuieli.
Este adevărat că apelantul este proprietarul terenului dar activitatea de transport gaze naturale este un serviciu public de interes național. Art. 1 din Protocolul 1 adițional la C.E.D.O. dispune în sensul ocrotirii prin lege a dreptului de proprietate al oricărei persoane dar această dispoziție nu aduce atingere dreptului statelor de a adopta legile ce le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
În acest caz Legea 351/2004 și normele amintite anterior.
Reclamantul apelant, astfel cum s-a arătat, nu poate dovedi reaua credință a intimatei pârâte, nu este de acord să suporte costurile ce le implică efectuarea studiului necesar schimbării clasei de locație și nici nu a solicitat obligarea intimatei la suportarea acestor costuri.
Acest studiu trebuie efectuat conform art. 6.8 din Normele tehnice pentru proiectarea și execuția conductelor de alimentare din amonte și de transport gaze naturale.
Fără efectuarea acestui studiu din care să rezulte îndeplinirea condițiilor legale pentru trecerea conductei dintr-o clasă de locație în alta, acțiunea reclamantului nu poate fi admisă.
În raport de aceste considerente, a apreciat apelul nefondat și l-a respins cu păstrarea sentinței primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. M. I. pentru următoarele motive:
Făcând un rezumat al celor reținute de instanțele de judecata se poate concluziona că recurentul este întradevăr proprietarul terenului de l000 mp pe care pârâta a amplasat o conducta de gaz metan, lucrările fiind executate cu buna credință, conducta poate fi trecuta în clasa a IV a de locație însă cu obligarea suportării costurilor de către recurent.
Se recunoaște că amplasarea conductei pe terenul său echivalează cu o naționalizare a proprietății, ca este în imposibilitatea edificării construcției însă interesul statului a avut întâietate in defavoarea mea si Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că trebuie să existe un just echilibru între protecția dreptului de proprietate privata a persoanei și exigentele interesului general.
În concluzie, atât Judecătoria Iași cât și Tribunalul Iași motivează respingerea acțiunii pentru că refuză să suport costurile aferente trecerii conductei dintr-o clasa de locație în alta contrar dispozițiilor legale în vigoare ii totodată lipsesc documentația și analizele impuse de lege.
A retine doar ca refuză contravaloarea trecerii conductei dintr-o clasa în alta și că nu exista documentație este total greșit.
Pârâta nu a fost de buna credința așa cum rețin instanțele de judecata, devierea conductei pe terenul său s-a făcut în anul 2004 fără a-i da acordul pentru a favoriza construirea de case pe terenurile pe unde conducta trecea deja și pentru a proteja unele case care se construiseră fără avizul paratei. În acest sens s-a depus la dosar Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din DS NR 2414/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași în care,în urma cercetărilor s-a stabilit ca nu a semnat acel acord de deviere a conductei pe terenul său. Acest acord era absolut necesar în conformitate cu prevederile art.96 din Legea 351/2005-Legea gazelor.
Tribunalul Iași a stabilit prin Decizia civila nr.18/14.01.2009 pronunțata in DS NR_ ca: "devierea conductei pe terenul reclamantului s-a făcut fără a exista un acord valabil exprimat al acestuia, acord ce era necesar prin prisma art.96 lit.e din Legea 351/2005, devierea conductei realizându-se motivat de faptul că pe traseul racordului Valea L.-Fortus Iași s-au construit locuințe ce nu respecta culoarul de protecție a conductei de gaz metan și că statuând în echitate existând doar elemente definitorii ale conceptului de buna credința, rămâne în sarcina paratei obligația de a realiza lucrările ce se impun pentru trecerea conductei într-o clasa de locație care sa permită realizarea unei construcții pe terenul reclamantului."
S-a mai reținut ca trebuie sa existe un just echilibru între protecția dreptului de proprietate a persoanei la respectarea bunurilor sale și exigentele interesului general.
Atât timp cât instanța de apel retine ca există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește buna credința a paratei în efectuarea lucrărilor de deviere a conductei de gaz, la fel trebuia sa retina că exista autoritate de lucru judecat în ceea ce privește obligația paratei de a realiza lucrările ce se impun pentru trecerea conductei într-o clasa de locație care să permită realizarea unei construcții pe terenul proprietatea sa, așa cum prevede decizia nr.18/14.01.2009 a Tribunalului Iași.
Mai reȚine instanța de apel cĂ Decizia nr.18/14.01.2009 nu impune instanței obligarea paratei la trecerea conductei dintr-o clasa în alta. Acest lucru este adevărat însă tocmai acesta a fost motivul pentru care am promovat prezenta acțiune de obligare a paratei la schimbarea clasei de locație a conductei de gaz ce traversează terenul proprietatea mea.
Deși atât instanța de fond cat si instanța de apel au reținut ca lucrările au fost executate cu buna credința întrucât, la momentul devierii conductei de gaz metan documentația necesara conținea si înscrisul intitulat "Acord" încheiat la 09.11.1994 prin care proprietarul reclamant achiesa asupra amplasării conductei pe terenul său și că ulterior s-a constatat prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.2414/P/2005 că semnătura de pe acel înscris nu aparține reclamantului, susține că pârâta nu a fost de buna credința.
Acel acord încheiat la 09.11.1994 are ca părți pe B. M. deținător/proprietar, ROMGAZ SA reprezentat prin C. T.-sef sector conducte, magistrale gaz metan, beneficiar al lucrărilor si CONDMAG B. reprezentat prin ing.B. I.-inginer sef Șantier 3, ca executant al lucrărilor.
Se poate observa ca reprezentantul constructorului nu a semnat acel acord iar cercetările au stabilit ca nici eu nu am semnat acel acord.
Așadar acel înscris a fost semnat doar de ing.C. T. care știa că recurentul nu am semnat acordul și nici nu a fost de acord ca devierea conductei să se facă pe terenul său deoarece fusese de mai multe ori la Rebricea unde recurentul lucram pentru a-i semna acordul însă a refuzat.
Mai mult de atât, pe versoul înscrisului întitulat Acord s-a adăugat olograf punctul nr.4 în care se menționează „în zona respectiva se va monta conducta îngroșata în pereți cu izolație foarte întărită conform clasei de locație I ."La acea data era in vigoare OG nr.41/2000 privind înființarea, organizarea si funcționarea Autorității Naționale de Reglementare in Domeniul Gazelor N. care a fost abrogata prin Legea 351/2004 și care a prevăzut 4 clase de locație.
Daca s-ar admite prin absurd că pârâta a fost de buna credința, acesteia nu-i permite nici un act normativ sa devieze o conducta de pe un amplasament pe altul fără a mă despăgubi sau a-mi crea posibilitatea de folosința a terenului pentru scopul pentru care l-am dobândit.
Nu contesta nimeni dreptul de servitute de trecere, dreptul de uz, a faptului că activitatea de transport gaze naturale constituie serviciu public de interes național iar lucrările de reabilitare, realizare, retehnologizare, exploatare si întreținere sunt lucrări de utilitate publica.
Cu toate acestea nimănui nu-i este permis sa folosească bunul unui terț fără acordul acestuia și fără o justa despăgubire.
Art.85 din Legea 351/2004 da dreptul sa se folosească instalațiile de transport gaze naturale pe proprietatea terților prin efectul legii pentru acele instalații care au fost puse în funcțiune până la data intrării în vigoare a legii menționate mai sus.
După aceasta data, asigurarea accesului unor noi solicitanți se poate face cu respectarea art.85 al.l lit.g si următoarele cu avizul proprietarului, acordul pentru despăgubiri sau prin hotărâre judecătoreasca.
Ori atât instanța de fond cât și instanța de apel au confundat interesul particular cu interesul general, beneficiarul cu păgubitul, reaua credința cu buna credința.
Recurentul arată că nu este beneficiarul lucrării de deviere a conductei. Aceasta conducta a fost deviata pe terenul meu fără a-i da acordul în interesul unor persoane private care au ignorat prevederile legale și au construit locuințe fără avizul pârâtei și fără a respecta distanta de protecție.
Arată că nu-și poate folosi bunul adică nu-și poate edifica o locuința decât dacă pârâta trece conducta pe care a deviat-o pe terenul meu în mod nelegal din clasa I în clasa a IV a de locație. El nu poate fi obligat sa suport contravaloarea trecerii de la o clasa la alta deoarece nu este în culpa și este persoana păgubită.
Faptul că nu există documentația necesara și analizele aferente nu împiedica parata să apeleze la instituții specializate așa cum a apelat la acea instituție când a deviat conducta. Astfel va rămâne în proprietate cu un teren pe care nu îl poate utiliza pentru scopul dorit.
Consideră că acestea sunt motivele pe care trebuiau să le aibă în vedere instanțele de judecată.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de fond și apel și admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
Examinând criticile formulate în raport de soluția pronunțată în cauză se constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei de a trece conducta de gaz, amplasată pe terenul proprietatea reclamantului din clasa 1 de locație în clasa a IV a de locație, pentru ca reclamantul să-și poată edifica o construcție.
Instanțele au stabilit corect situația de fapt și au aplicat dispozițiile legale incidente în raport de cadrul de investire a instanței.
Astfel, întradevăr pe terenul proprietatea reclamantului s-a realizat o conductă de gaz și contrar susținerilor recurentului prin sentința civilă nr. 661 din 22 ianuarie 2007 rămasă irevocabilă s-a constatat că pârâta nu a fost de rea credință atunci când a amplasat conducta de gaz pe terenul reclamantului.
D. urmare, conducta 20” Valea L. – Fortus Iași, face parte din Sistemul Național de T. G. N., alimentând cu gaze naturale mai multe cartiere din Mun. Iași și .> Situației juridice a acestei conducte i se aplică dispozițiile Legii nr. 351/2004 și Normele tehnice pentru proiectarea și executarea conductelor de alimentare din amonte și de transport gaze naturale, astfel cum au fost aprobat prin Decizia președintelui ANRDGA, și publicate în Monitorul Oficial al României nr. 960 bis din 29.11.2006.
Potrivit, art.2.3 din aceste norme încadrarea conductelor în clase și categorii de importanță se face conform prevederilor reglementărilor în vigoare.
Decizia de încadrare în clase de locații și categorii de importanță se ia de către proiectant cu consultarea beneficiarului.
În capitolul 3 din Norme sunt definite clasele de locație, de la 1 șa 4 și procedura de urmat în cazul trecerii de la o clasă de locație la alta. Potrivit art. 6.8 din Normele tehnice trebuie efectuat un studiu de evaluare a riscului trecerii dintr-o clasă de locație în alta, tocmai pentru a asigura condiții de siguranță raportat la natura și destinația conductelor de gaz.
Atâta timp cât întocmirea unui studiu de specialitate privind analiza evaluării riscului de schimbare a locației conductei de gaz este o condiție sine qua non, iar reclamantul nu a dovedit îndeplinirea acestuia, în mod corect acțiunea acestuia a fost respinsă.
Având în vedere importanța strategică de interes național al sistemului de transport al gazelor naturale, din care face parte și conducta amplasată pe terenul reclamantului, legiuitorul a impus o procedură a căror exigențe trebuie respectată și în acest mod se păstrează un echilibru între interesul general și interesul privat.
D. urmare, toate criticile fiind nefondate, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul B. M. I. împotriva deciziei civile nr. 258 din 9.04.2012 a Tribunalul Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 decembrie 2012.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, I. P. |
Red.G.E.
Tehnored.P.I.
2 ex. – 15.01.2013
Tribunalul Iași – S. A.
D. C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 27-02-2013, Curtea de Apel IAŞI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1848/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
