Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 241/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 241/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 241/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător G. P.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de U. A. T. . civile 636/02.11.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind: Cabinetul M. I. Dr.Badros E., Biroul Notarului P. B. I., Biroul Notarului P. I. L. V., Oficiul de C. și P. I. Iași - Biroul de Carte Funciară P. și Agenția D. Statului București și având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av N. O. care reprezintă recurenta, intimatul Badros E. asistat de av C. N., consilier juridic D. V. Ș., care reprezintă intimații: Biroul Notarului P. B. I., Biroul Notarului P. I. L. V., consilier juridic D. F., ce reprezintă intimata Agenția D. Statului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul este la al doilea termen de judecată, intimații B. N. P. B. I. și B. N. P. I. L. V. au fost citați cu mențiunea să depună la dosar în original procura dată consilierului juridic, intimata Agenția D. Statului București a depus la dosar întâmpinare trei exemplare, nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța înmânează apărătorului recurentei un exemplar de pe întâmpinarea formulată de Agenția D. Statului București. Aceasta arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Consilier juridic D. V. Ș. depune la dosar procura în original prin care a fost mandatar să reprezinte în cauză intimatul B. N. P. I. L. V., arată că la acest moment nu este și în posesia celeilalte procuri prin care a fost împuternicit și de intimatul B. N. P. B. I..
Față de procura depusă la dosar, instanța constată că D. V. Ș. reprezintă în cauză intimatul B. N. P. I. L..
Av. N., apreciind că ar fi termenul de probe, solicită admiterea pentru recurentă a probei cu înscrisuri, respectiv cu borderoul de predare corespondență al Serviciului de Curierat Rapid.
Av. C. N. pentru intimat Cabinet M. I. Dr.Badros E. se opune probei arată că acesta se găsește la dosar, fila 5 dosar apel.
Consilier juridic D. F. pentru intimata Agenția D. Statului București lasă la aprecierea instanței administrarea probei solicitate de recurentă.
Consilier juridic D. V. Ș. pentru intimatul B. N. P. I. L. V. nu se opune probei solicitate.
Instanța respinge cererea de probe formulată de recurentă prin apărător având în vedere faptul că înscrisul se află la dosar și nu a fost contestat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. N. pentru recurenta U. A. T. . recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare a apelului Tribunalului Iași. Instanța de control judiciar a făcut o aplicare greșită a legii fiind de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în momentul admiterii excepției tardivității apelului. Cum rezultă la simpla verificare a comunicării sentinței instanței de fond, aceasta a fost realizată la_ . Factorul poștal a datat comunicarea_ însă are valoare probantă ștampila oficiului poștal al localității. Dacă se ia în calcul_ termenul de formulare al apelului expira la data de_ într-o zi de sâmbătă zi nelucrătoare. Dacă se ia în calcul_ termenul se împlinea duminică tot o zi nelucrătoare. Transmiterea la data de_, în prima zi lucrătoare, prin serviciul curierat apare apelul ca depus în termen. Apreciind că au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 101 și art. 104 Cod procedură civilă. Un aspect reținut de instanță în mod netemeinic este nepredarea la Oficiul poștal apreciind că predarea corespondenței la serviciul de curierat nu se încadrează în prevederile legale. A se observa faptul că, prin modificările aduse codului de procedură, se prevăd și alte servicii poștale și de curierat precum și alte căi de transmitere a corespondenței, tocmai pentru a nu mai fi interpretat atât de strict termenul de oficiu poștal. Recursul este întemeiat și motivele se încadrează în dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă. Solicită av N. admiterea fără cheltuieli de judecată.
Av. C. N. pentru intimat Cabinet M. I. Dr. Badros E. solicită respingerea recursului, decizia tribunalului este legală și temeinică. Corect instanța de apel a reținut și sancționat faptul că apelul nu a fost declarat în termenul legal, sentința instanței de fond a fost comunicată Unității . de 08.03.2012 și ultima zi în care aceasta putea declara apel era 26 martie 2012. Apelul a fost depus la data de 28 martie 2012. Instanța de apel a apreciat corect faptul că borderoul aflat la fila 5 dosar nu îndeplinește condițiile legale pentru stabilirea datei certe nefiind semnat de cel care l-a întocmit, nu conține numele întreg al angajatului și nici ștampila serviciului de curierat. Conform vechii reglementări din codul de procedură civilă apelul trebuia depus la Oficiul Poștal nefiind prevăzut în reglementări serviciul de curierat. Față de aceste aspecte solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Consilier juridic D. F. pentru intimata Agenția D. Statului București solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic D. V. Ș. pentru intimatul B. N. P. I. L. V. solicită respingerea recursului ca nefundat, achiesează la concluziile apărătorului Cabinetului M. I. Dr. Badros E..
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 210/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții: Biroul Notarului P. B. I., Biroul Notarului P. I. L. V. și Oficiul de C. și P. I. Iași, pentru lipsa calității procesuale pasive.
De asemenea, au fost respinse, ca neîntemeiate, atât acțiunea civilă formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul Cabinet M. I. Dr. Badros E. și cu pârâta – reclamantă Agenția Domeniului Statului București, cât și cererea reconvențională formulată de reclamanta – pârâtă Agenția Domeniului Statului București în contradictoriu cu pârâta – reclamantă ..
Prin aceeași sentință civilă a fost obligată reclamanta . pârâtului Cabinet M. I. Dr. Badros E.suma de 4000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că, în vederea eficientizării activității de asistență sanitară veterinară, luând în considerare faptul că multe dintre circumscripțiile sanitare veterinare sunt în stare avansată de degradare și necesită investiții, urmărindu-se asigurarea unui cadru legal pentru vânzarea circumscripțiilor sanitar – veterinare titularilor de cabinete, s-a adoptat O.U.G. nr. 89/2004, act normativ prin care s-a procedat la înlocuirea anexei nr. 2 din H.G. nr. 446/1999 cu anexa care face parte integrantă din ordonanța de urgență. Prin H.G. nr. 446/1999 s-a creat cadrul legal pentru concesionarea bunurilor imobile, proprietatea publică a statului, către concesionarii activităților sanitar - veterinare, în anexa nr. 2, pentru Județul Iași, la poziția 25, fiind prevăzută Circumscripția Sanitar Veterinară Mircești, cu numărul de inventar al clădirii 1.640.124. Includerea în H.G. nr. 446/1999 a imobilului în litigiu a condus la concluzia că, la acel moment, având în vedere dispozițiile art. 2, acesta avea regimul juridic de bun aparținând domeniului public al statului, urmând să fie supus procedurii specifice privind concesionarea.
După . H.G. nr. 446/1999 s-a încheiat, la data de 01.09.1999, contractul de concesionare nr. 1023 între Ministerul Agriculturii și Alimentației, în calitate de concedent, și Dr. Badros E., în calitate de concesionar, obiectul concesionarii fiind, la acel moment, clădirea în suprafață de 156m.p., precum și suprafața de 550m.p. teren aferent și activitățile sanitare veterinare de interes public național din cadrul Circumscripției Sanitar Veterinare Mircești.
Prin H.G. nr. 661/2004 a fost modificată anexa nr. 2 din H.G. nr. 446/1999, astfel că imobilele prevăzute în noua anexă, potrivit art. II, au trecut din domeniul public al statului în domeniul privat al statului. De asemenea, prin art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 89/2004 s-a procedat la trecerea bunurilor imobile – clădiri și terenuri aferente aflate în domeniul privat al statului (trecere realizată prin H.G. nr. 661/2004), din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în administrarea Agenției D. Statului, în scopul vânzării acestora. Art. 4 alin. 1 din O.U.G. nr. 89/2004 prevede că vânzarea bunurilor imobile – clădiri și terenuri aferente -, prevăzute în anexă (unde figurează și Circumscripția Sanitar Veterinară Mircești, concesionată către Dr. Badros E.), se face de către Agenția D. Statului, prin atribuire directă către concesionarii activităților sanitare veterinare publice de interes național, care își desfășoară activitatea în aceste imobile. În baza acestui text de lege a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1058/14.03.2007, obiectul vânzării constituindu-l suprafața de 1085,13m.p. teren și suprafața desfășurată a clădirii de 278,58m.p., astfel cum au fost prevăzute în actul adițional nr. 2 din 05.03.2007 ce a modificat contractul de concesiune încheiat inițial (sub nr. 1023/1999).
În consecință, față de toate prevederile legale menționate, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a făcut, inițial, parte din domeniul public al statului, trecând, apoi, în virtutea legii, din domeniul privat al statului, de unde a fost înstrăinat de către Agenția D. Statului.
Referitor la anexa nr. 46 din H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al Județului Iași, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din jud. Iași, unde este prevăzută și Circumscripția Sanitar Veterinară Mircești, prima instanță a reținut că acest act normativ a fost abrogat implicit, având în vedere regimul diferit pe care legiuitorul, prin diferite acte normative emise, l-a dat imobilului în litigiu, precum și faptul că noua lege (H.G. nr. 661/2004, O.U.G nr. 89/2004 în raport de H.G. nr. 1354/2001) conține dispoziții incompatibile cu legea veche, fără să prevadă care dispoziții contrare sunt abrogate. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și competența instanței naționale de a analiza compatibilitatea dispozițiilor normative interne cu cele convenționale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând frecvent în jurisprudența sa obligația instanței naționale de a asigura efectul deplin al normelor convenției, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor. Or, date fiind dispozițiile H.G. nr. 661/2004 și O.U.G. nr. 89/2004, persoanelor juridice și instituțiilor la care acestea se referă li s-au creat drepturi și obligații, statul având îndatorirea de a le asigura punerea în practică, urmând astfel ca beneficiarii dispozițiilor legale să se bucure în mod efectiv de dreptul câștigat prin punerea în practica a respectivelor norme. Or, invocarea unui text de lege emis anterior, în speță H.G. nr. 1354/2001, care să conducă la anularea unui drept câștigat în urma unor dispoziții legale emise ulterior, de către aceeași putere executivă, nepuse însă în corelare cu cele anterioare, sunt de natură a aduce atingere dreptului de proprietate câștigat de către Cabinet M. Veterinar I. Dr. Badros E., respectiv principiului instituit de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
De asemenea, în raport de hotărârile de consiliu local invocate de către reclamantă în susținerea regimului juridic al terenului în litigiu, prima instanță a reținut forța juridică a unei hotărâri de consiliu local față de o hotărâre sau ordonanță emisă de executiv și, totodată, nu a constatat existența vreunei proceduri la care face referire Legea nr. 213/1998, privitor la schimbarea regimului juridic al imobilului în litigiu.
Pe cale de consecință, constatând și că au fost îndeplinite toate condițiile de fond și de formă ce trebuiau respectate la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare, instanța de fond a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare ca neîntemeiat. Prin urmare, s-a reținut că și solicitarea reclamanților de constatare a nulității încheierii nr.2394/17.04.2007 este neîntemeiată, ca urmare a constatării valabilității contractului de vânzare cumpărare.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, pârâta – reclamantă înțelegând să revendice un imobil pe care ea însăși, în calitate de vânzătoare, l-a înstrăinat către Cabinet M. Veterinar I. Dr. Badros E..
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 636/2 noiembrie 2012, a respins, ca tardiv, apelul formulat de reclamanta . păstrat sentința judecătoriei.
A fost obligat apelantul să achite intimatului Cabinet M. Veterinar I. Dr. Badros E. suma de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Conform dispozițiilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, iar potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, instanța de apel a constatat că sentința civilă nr. 210/24.01.2012 a Judecătoriei P. a fost comunicată reclamantei la data de 08.03.2012, potrivit dovezii de comunicare aflate la fila 187 dosar fond (volumul II), termenul de apel împlinindu-se la data de 26.03.2012. Or, reclamanta a introdus cererea de apel la data de 28.03.2012, astfel cum a rezultat din rezoluția de primire a cererii de apel, deci după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește susținerea apelantei referitoare la faptul că a formulat cererea de apel la data de 26.03.2012, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiile art. 104 Cod procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui. Or, cererea de apel nu a fost comunicată prin poștă, conform dispozițiilor legale, astfel încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 104 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța a reținut că mențiunea privind data de 26.03.2012 de pe borderoul atașat cererii de recurs nu face proba datei certe de primire a corespondenței. Astfel, borderoul este nesemnat de salariatul care a ridicat corespondența, nu este ștampilat de firma de curierat și, mai mult, nu cuprinde nici numele complet al salariatului, lipsind elementele necesare pentru a stabili cu certitudinea faptul că această corespondență a fost expediată la data pretinsă de apelantă, respectiv la data de 26.03.2012. Mai mult, instanța de apel a reținut că apelanta putea dovedi depunerea cererii la termenul invocat prin prezentarea înscrisurilor cu mențiunea datei certe, respectiv factură de plată sau contract, acte la care face trimitere borderoul depus, dovezi neproduse însă în prezenta cauză.
În consecință, singura dată certă care a putut fi avută în vedere de către instanța de apel a fost data de 28.03.2012, dată care rezultă atât din rezoluția de primire a cererii de apel, cât și din borderoul atașat cererii de apel.
În ceea ce privește susținerea apelantei referitoare la faptul că pe dovada de comunicare a sentinței instanței de fond este aplicată ștampila poștei cu data de 09.03.2012, instanța a reținut că aceasta nu prezintă relevanță în cauză, deoarece, din cuprinsul dovezii de comunicare aflate la fila 187 dosar fond, (volumul II) rezultă că, la data de 08.03.2012, agentul a comunicat reclamantei sentința civilă nr. 210/2012, pe dovada de primire semnând chiar reprezentantul reclamantei, respectiv Primarul comunei Mircești. Or, de la această dată a comunicării sentinței civile nr. 201/2012, respectiv 08.03.2012, a început să curgă termenul de apel de 15 zile.
U. A. T. - . recurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivul înscris în art.304 punctul 9 din Codul de procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, se susține că, așa cum rezultă la o simplă verificare a comunicării sentinței instanței de fond (Judecătoria P.), aceasta a fost realizată la data de 9.03.2012. Chiar dacă mențiunea factorului poștal vizează data de 8.03.2012, apreciază recurenta că are valoare probantă în cauză precizarea inserată în ștampila oficiului poștal al localității în care își are sediul recurenta.
Recurenta susține că, raportat la fiecare din aceste date de comunicare și la dispozițiile legale privind calculul termenelor procedurale, există două ipoteze: în prima (comunicare pe data de 8.03.2012), termenul de formulare a apelului (recurs recalificat astfel de către instanța de prim control judiciar) expira la data de 24 martie 2012, respectiv, într-o zi de sâmbătă.
În cea de-a doua ipoteză, respectiv a comunicării la data de 9.03.2012, termenul de exercitare a căii de atac era împlinit la data de 25 martie 2012, respectiv, într-o zi de duminică.
În aceste condiții, transmiterea prin serviciul de curierat la data de 26.03.2012 (prima zi lucrătoare ulterioară celor în care expira termenul de apel apare ca fiind legală, prin coroborarea următoarelor texte de lege:
Art.101 Cod procedură civilă dispune astfel:”Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul. (...) Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
Art.104 Cod procedură civilă dispune: „actele de procedură trimise prin postă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul postai înainte de împlinirea lui", iar în acest sens, practica este unanimă în a recunoaște că „în raport de dispozițiile art.104 Cod procedură civilă actul de procedură se consideră îndeplinit în termen dacă a fost trimis prin postă, recomandat, înainte de împlinirea termenului, chiar dacă este înregistrat la instanță după împlinirea termenului" (Tribunalul București, secția a- lll-a civilă, decizia nr.19 din 6 ianuarie 1994, în C.P.J. 1993-1997, pag.269).
Recurenta afirmă că nu are relevanță juridică data la care corespondența a fost predată Judecătoriei P., ci data predării acesteia serviciului poștal, funcție de care se verifică exercitarea sau nu în termen a căii de atac. Aspectele precizate de instanță în motivația deciziei criticate, referitoare la împrejurarea că, pe borderoul de predare, nu ar exista semnătura persoanei care a primit corespondența sunt lipsite de relevanță, până la momentul înscrierii în fals a vreuneia dintre părți față de înscrisul ca atare.
Pe cale de consecință, recurenta consideră că aprecierea, ca tardiv formulat a apelului, este dispusă nelegal, sens în care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei Tribunalului lași spre competentă soluționare.
Cabinetul M. I. Dr. Badros E. și Agenția D. Statului au formulat întâmpinări în cauză, solicitând respingerea recursului declarat de U. A. T. - . deciziei tribunalului, întrucât data de la care a început să curgă termenul de apel este 08.03.2012, iar acesta s-a împlinit la data de 26.03.2012, recursul fiind depus printr-o firmă de curierat la data de 28.03.2012.
Intimații au mai susținut că borderoul nu este semnat de salariatul care a ridicat corespondența, nu este ștampilat de firma de curierat și nu cuprinde nici numele complet al salariatului, neputând fi asimilat unei corespondențe recomandate, așa cum prevede art. 104 Cod procedură civilă.
Legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări în cauză.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea reține că art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă stipulează că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 101 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabilește că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Așa cum a reținut și tribunalul, sentința Judecătoriei P. a fost comunicată recurentei la data de 08.03.2012, potrivit dovezii de comunicare aflate la fila 187 dosar fond (volumul II), care este semnată de către primarul comunei.
În aceste condiții, Curtea va respinge susținerea recurentei referitoare la faptul că data primirii sentinței ar fi cea înscrisă pe ștampila oficiului poștal - 09.03.2012 – și nu data menționată de agentul procedural - 08.03.2012 – în procesul - verbal de predare, semnat de către reprezentantul recurentei.
Mai mult, Curtea apreciază că susținerea recurentei referitoare la data comunicării sentinței instanței de fond este lipsită de relevanță juridică, deoarece atât în situația reală a comunicării hotărârii pe data de 08.03.2012, cât și în ipoteza comunicării acesteia pe data de 09.03.2012, termenul de apel se împlinea la aceeași dată, respectiv la 26.03.2012, conform prevederilor art.101 alin.5 din Codul de procedură civilă, care prevede că termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru urmatoare.
În ceea ce privește data declarării apelulului de către U. A. T. - . reținut, de asemenea, corect că aceasta este 28.03.2012, astfel cum rezultă din rezoluția de primire a cererii de apel (fila 3 dosar apel), cât și din nota de transport eliberată de firma de curierat „Dragon Star” (fila 5 dosar apel).
Curtea reține că, potrivit art.104 din Codul de procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Însă, potrivit art.86 (1) din același cod,“Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin agenti ori salariati ai altor instante, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul, iar conform alin.(3)“În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibila, aceasta se va face prin posta, cu scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia”.
Raportat la aceste prevederi legale, Curtea apreciază că cererile prin care se exercită căile de atac pot fi trimise instanțelor judecătorești nu numai prin poștă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire, ci și prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia, inclusiv prin firme de curierat.
În această ultimă ipoteză, cererea de apel ar fi fost socotită în termen, dacă ar fi fost predată firmei de curierat mai înainte de împlinirea termenului de declarare a căii de atac.
În prezenta cauză, cererea de apel a fost predată firmei de curierat la data de 28.03.2012, conform datei înserate în nota de transport eliberată de firma de curierat „Dragon Star”.
Susținerea recurentei referitoare la faptul că cererea de apel ar fi fost predată firmei de curierat la data de 26.03.2012 urmează a fi înlăturată de către instanța de recurs deoarece este contrazisă de nota de transport mai sus menționată.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că tribunalul a reținut corect împrejurarea că U. A. T. - . depunerea cererii la termenul invocat prin prezentarea înscrisurilor cu mențiunea datei certe, respectiv factură de plată sau contract, acte la care face trimitere nota de transport depusă, dovezi care,însă, nu au fost produse în cauză, în cele două căi de atac exercitate de către reclamantă.
Față de cele ce preced, Curtea reține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă nu este operant în speță, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de U. A. T. - . va menține decizia tribunalului.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, recurenta - aflată în culpă procesuală prin respingerea recursului - va fi obligată să achite intimatului Cabinet M. Veterinar I. Dr. Badros E. cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea căii extraordinare de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către . T. împotriva deciziei civile nr. 636/2 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția I civilă, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta . T. să plătească Cabinetului M. I. Dr. Badros E. suma de 4000 lei, cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, G. P. |
Grefier, L. R.-C. |
Jud red PG_
Tehnored jud PG_
2 EX
Jud fond P. N. E.
Jud apel I. C. și C. C. E.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2013. Curtea de Apel IAŞI | Cereri. Decizia nr. 212/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
