Pretenţii. Sentința nr. 1751/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1751/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 203/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 203/2012
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamanții M. A. I. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 1751/2012 din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimatul S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 05 noiembrie 2012, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
C. DE A.
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 1751/2012 din 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respinsă excepția inadmisibilității.
A fost admisă excepția prematurițății invocată de pârât.
A fost respinsă ca prematur promovată, cererea formulată de reclamanții M. A. I. și M. D. domiciliați în Iași Fdt. G. M. nr. 5, .. 2, . în contradictoriu cu statul R. prin reprezentant C. Națională de A. și Drumuri din România cu sediul în București, .. 38, sector 1.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
În mod prioritar, văzând disp. art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul a constatat că excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât se impune a fi respinsă întrucât reclamanții au liberul acces la justiție garantat potrivit art. 21 din Constituție.
În ce privește excepția prematurității cererii invocată de pârât, Tribunalul a constatat această excepție ca fiind întemeiată.
Tribunalul a reținut că excepția prematurității este o excepție de fond peremptorie care poate fi ridicată de oricare dintre părțile procesului și care se invocă în cazul, în care dreptul subiectiv al reclamantului nu este încă născut, actual.
P. drept subiectiv civil înțelegem posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectul activ de a avea o anumită conduită în raport cu dreptul său, de a pretinde o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv și de a apela la forța coercitivă a statului în caz de nevoie.
Dreptul subiectiv civil/interesul legitim trebuie să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat cu bună credință și în limitele sale externe (materiale și juridice) și interne (potrivit cu scopul economic și social), să fie actual. Dacă se constată că reclamantul nu justifică un drept sau acesta nu îndeplinește cerințele de mai sus, cererea se impune a fi respinsă.
Dacă dreptul nu este actual, excepția de prematuritate este operantă.
În doctrină s-a statuat că, dacă la punerea în mișcare a acțiunii obligația nu devenise exigibilă, pârâtul poate invoca prematuritatea cererii și cere respingerea ei chiar dacă termenul ar fi foarte apropiat sau condiția ar fi pe punctul de a se împlini.
Ori în prezenta cauză Tribunalul a constatat că Legea nr. 255/2010 și normele de aplicare, HG 53/19.01.2011 stabilesc în mod expres procedura prin care persoanele expropriate nemulțumite de cuantumul despăgubirii pot contesta, în instanță, valoarea stabilită de autorități. Astfel, potrivit art. 20 din Legea 255/2010 prevede că: Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii emisă în condițiile prezentei legi se comunică solicitantului, precum și celorlalți titulari ori, după caz, titulari aparenți, se afișează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat și în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
De asemenea art. 22 alin. 1 din Legea 255/2010 prevede: Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art.19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilirea cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Ori, în cauza dedusă judecății, Tribunalul notează că prin Hotărârea Guvernului nr. 1115/11.10.2010, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1229/2011, s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire a Municipiului Iași – Etapa I – varianta Sud – Obiect 1. Varianta trafic greu”.
În urma identificărilor cadastrale realizate de expropriator, terenul proprietatea reclamanților a fost identificat ca fiind afectat de trecerea coridorului de expropriere, fiind înscris în tabelul anexă la Hotărârea de Guvern nr. 1229/2011. Urmând procedura prevăzută de Legea 255/2010, la data de 20.03.2012 s-a emis decizia de expropriere nr. 299/2012.
Reclamanților, însă, nu li s-a comunicat, potrivit art. 20 din Legea 255/2010 hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii stabilită de expropriator (această hotărâre nefiind emisă) potrivit art. 19 și, prin urmare, cererea acestora apare ca fiind prematur promovată în raport cu procedura prevăzută de legile speciale anterior menționate.
Față de considerentele anterior expuse, Tribunalul a admis excepția prematurității cererii invocată de pârât și a respins cererea formulată de reclamanți ca fiind prematur promovată.
Împotriva sentinței civile nr. 1751/2012 din 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă au formulat apel reclamanții M. A. I. și M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/ 14.12.2010, „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție…”.
Astfel cum se poate observa, textul indicat nu prevede o procedură prealabilă pe care expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor ar trebui să o urmeze anterior introducerii cererii de chemare în judecată la instanța competentă.
Deși instanța de fond a reținut că acțiunea este prematură, motivat de împrejurarea că hotărârea de acordare a despăgubirilor nu a fost încă emisă, acest aspect nu are relevanță în soluționarea cauzei, câtă vreme cuantumul despăgubirilor a fost deja stabilit prin Decizia de expropriere nr. 299/ 20.03.2012, în anexa căreia, apelanții se regăsesc la poziția 9 și 12 cu indicarea suprafețelor supuse exproprierii și a sumelor oferite cu titlu de despăgubiri (16.141 lei și, respectiv 1086 lei).
Pe de altă parte, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2010 la care face trimitere pârâta, nu stabilesc efectuarea unei proceduri prealabile anterior introducerii cererii de chemare în judecată, ci au în vedere procedura pe care persoanele ce nu au obiecții trebuie să o urmeze pentru a intra în posesia despăgubirilor.
De altfel, din adresa nr. 629/ 25.06.2012, transmisă apelanților chiar de reprezentantul convențional al pârâtului, rezultă că nu se va emite o hotărâre individuală de acordare a despăgubirilor, acestea fiind cuprinse în Decizia de expropriere colectivă nr. 299/ 20.03.2012, iar sumele reprezentând despăgubiri au fost deja consemnate la dispoziția persoanelor expropriate, prin recipisa nr. 489/ 31.01.2012.
Într-un dosar similar nr._, de pe rolul Tribunalului Iași, în care apelantul M. A. a avut calitatea de reclamant în contradictoriu cu S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri din România, în calitate de pârât și în care acesta din urmă a invocat aceleași excepții, de inadmisibilitate/prematuritate a acțiunii, pentru aceleași considerente, instanța a respins ambele excepții, cu motivarea că „ „ a fost deja emisă o decizie colectivă și s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor”.
Solicită să se constate că, în mod corect s-au adresat instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 și, ca atare excepția invocată de pârâtă și admisă de instanța de fond este neîntemeiată, ceea ce face ca Decizia civilă nr. 1751/ 20.06.2012 să fie netemeinică și nelegală.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și în consecință să se dispună desființarea sentinței civile nr. 1751/2012 a Tribunalului Iași, ca netemeinică și nelegală, respingerea excepției de prematuritate invocată de pârât ca neîntemeiată și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Iași, pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Legal citată, intimata C. de A. și Drumuri Naționale a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului întrucât normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 stabilesc în mod expres procedura prin care persoanele expropriate, nemulțumite de cuantumul despăgubirii, pot ataca valoarea stabilită de această autoritate.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză instanța de prin control judiciar constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, ce formează obiectul prezentei cauze, apelanții-reclamanți au solicitat, în contradictoriu cu S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri din România, stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de pârât acestora, în calitate de proprietari ai unei suprafețe de 3410 mp teren, situat în ., supus exproprierii în baza H.G. nr. 1115/2010, modificată și completată prin H.G. 1229/23.12.2011.
Reclamanții au contestat în acest fel, cuantumul de 17.227 lei acordat de către pârât cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat, cuantum stabilit prin anexa la Decizia de expropriere nr. 299/ 20.03.2012, motivat de împrejurarea că această valoare a avut în vedere un preț de 5,05 lei /mp, cu mult sub nivelul prețului de tranzacție practicat pe piața imobiliară cu privire la un teren similar celui supus exproprierii.
S-a solicitat instanței de judecată stabilirea valorii reale a despăgubirilor ce li se cuvin pentru această suprafață de teren, arătând că valoarea de tranzacție în zonă a unui astfel de teren, este de aproximativ 20 euro/mp, rezultând astfel o valoare a despăgubirilor de 296.867,78 lei.
Instanța de fond a respins ca prematură acțiunea formulată, reținând că Legea nr. 255/2010 și normele de aplicare, HG 53/19.01.2011 stabilesc în mod expres procedura prin care persoanele nemulțumite de cuantumul despăgubirii pot contesta, în instanță, valoarea stabilită de autorități.
În cauză a fost emisă doar decizia de expropriere nr. 299/2012, terenul proprietatea apelanților fiind identificat ca afectat de trecerea coridorului de expropriere, sens în care a fost înscris în tabelul anexă, la Hotărârea de Guvern nr. 1229/2011, prin care s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, varianta de ocolire Municipiul Iași – Etapa I – varianta sud – Obiectiv 1, Varianta trafic greu.
În ce privește modalitatea de soluționare a excepției prematurității, tribunalul a procedat în mod corect atunci când a constatat că în absența unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor emisă de expropriator, reclamanților nu le poate fi recunoscut și validat demersul judiciar care să aibă ca obiect contestarea unor despăgubiri ce nu sunt încă determinate prin hotărârea comisiei prevăzute de lege.
Astfel, art. 20 din Legea nr. 255/2010 prevede că „ hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, emisă în condițiile prezentei legi se comunică solicitantului” în timp ce, art. 22 alin. 1 din același act normativ, constituie temeiul de drept în baza căruia expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19, se poate adresa instanței judecătorești competente, în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
În cauza pendinte această hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirilor - reglementată de art. 20 din Legea nr. 255/2010 - nu a fost încă emisă, astfel încât, dreptul subiectiv al reclamanților, privit ca posibilitate recunoscută acestora, în temeiul legii, de a avea o anumită conduită în raport cu dreptul lor și de a pretinde o conduită corespunzătoare de la subiectul pasiv, cu consecința apelării la forța coercitivă a statului, în caz de nevoie, nu s-a născut încă.
În raport de cele anterior expuse, reținând corecta soluționare a excepției prematurității cu privire la cererea vizând contestarea despăgubirilor, încă nestabilite și ca atare, imposibil de cenzurat, soluția pronunțată de tribunal este legală și temeinică astfel încât, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, urmează a fi respins apelul formulat de reclamanții M. A. I. și M. D. și păstrată ca legală și temeinică sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanții M. A. I. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 1751/2012 din 20 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2012.
PreședinteJudecător
S. C. AntoanelaGhideanu A.
Grefier
G. D.
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 11.12.2012
Tribunalul Iași:
- P. E. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 536/2012. Curtea de Apel IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
