Obligaţie de a face. Decizia nr. 1703/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1703/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-11-2012 în dosarul nr. 1703/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1703/2012
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. O.
Judecător C. A.
Judecător V. C.-S.
Grefier I. P.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. M. A. împotriva deciziei civile nr. 166 din 23 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul P. municipiului Iași, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea de judecată ; prin serviciul de registratură s-au depus la dosar concluzii scrise de către intervenientul B. M.; nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat G. M. pentru recurentul B. M. A., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Avocat G. M. pentru recurentul B. M. A. arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța, având în vedere că nu există chestiuni prealabile și că faptul că cererea de intervenție formulată de B. M. a fost comunicată celorlalte părți, urmează ca odată cu soluționarea cererii de recurs să se pronunțe și pe cererea de intervenție.
Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G. M. pentru recurentul B. M. A. având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și a cererii de intervenție formulată în interesul recurentului în temeiul art. 51 Cod procedură civilă. Arată că are calitate procesuală pasivă Municipiul Iași prin Primar. Mai solicită admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale și introducerea în cauză a celui de al doilea proprietar, având în vedere și practica CEDO Acest lucru este necesar pentru pronunțarea unei soluții unitare care să poată fi pusă în executare. Precizează că la adresa din P. nr. 22 se află un . hotărârea nu poate fi pusă în executare. Mai arată că sunt doi coproprietari care au ridicat construcția. Aceasta a fost începută de B. M. și a continuat pe garajul recurentului
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față din lucrările cauzei se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 15.X.2009 reclamantul P. Municipiului Iași a chemat în judecată pârâtul B. M.-A. pentru a se dispune în conformitate cu art.32 din Legea nr.50/1991 desfințarea lucrărilor realizate fără a deține autorizație de construcție.
În motivarea în fapt se arată că pârâtul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal seria_ nr.65/07.07.2009 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.26 alin.(2) lit.a Legea 50/1991. În termenul stabilit până la 10.09.2009 pârâtul nu a intrat în legalitate prin obținerea autorizației, ceea ce impune demolarea construcției.
În drept sunt invocate dispozițiile art.32 din Legea nr.50/1991.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția prematurității, întrucât nu s-a comunicat procesul-verbal și excepția prescripției executării (art. 14 ți art. 26 alin.3 din OG 2/2001).
Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 2165 din 15 februarie 2010 a admis acțiunea formulată de reclamantul P. Municipiului I., cu sediul în Iași, Bld.Ș. cel mare și Sfânt nr. 45, în contradictoriu cu pârâtul B. M. A., domiciliat în Iași, .,..
A fost obligat pârâtul să desființeze lucrări realizate fără a deține autorizația de construcție la imobilul din Iași, . și să aducă imobilul la starea inițială pe cheltuiala sa și în caz de refuz autorizează reclamantul, ca autoritate administrativă să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului
Prima instanță a constatat că prin procesul verbal nr. 66/2937/7.07.2009 încheiat de Primăria Municipiului Iași B. M. A. a fost amendat cu suma de 2000 lei.
S-a reținut că B. M. A. a executat lucrări de supraetajare și extindere realizând o locuință(casă de vacanță), parter și mansardă în suprafață de aproximativ 80 m.p., fără a obține autorizație de construire. Construcția a fost executată pe două garaje aparținând lui B. M. A. și B. M. din Iași, ..Fapta a fost constată la 22.06.2009 conform datelor înscrise în procesul-verbal încheiat la 7.07.2009. S-a dispus . condițiile urbanistice o permit și, în caz contrar demolarea construcției realizată pe cele două garaje.
S-a reținut că au fost încălcate prevederile art. 26 al.1 lit. a. din Legea nr. 50/1991
Pârâtul nu s-a conformat măsurilor propuse prin procesul verbal și nu a dovedit că l-a contestat fiind anulat.
Reține Judecătoria că acțiunea este neîntemeiată și, în baza art. 1073 cod civil și art. 32 din Legea nr. 50/1991, o admite și îl obligă pe pârât să desființeze lucrările realizate fără a deține autorizația de construcție la imobilul din Iași, . și să aducă imobilul la starea inițială pe cheltuiala sa și, în caz de refuz, va autoriza reclamantul, ca autoritate administrativă să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtului.
Instanța de fond a înlăturat apărările pârâtului ce nu a probat că a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și nici nu a dovedit că a dus la îndeplinire măsurile dispuse de agentul constatator.
În apelul declarat împotriva sentinței pârâtul a formulat critici constând în apărările din întâmpinare, prescripția executării amenzii și prematuritatea.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 1665 din 23.02.2011 respinge apelul și păstrează sentința. Instanța de apel a constat că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat pârâtului la 10.07.2009 susținerile pe care și-a întemeiat criticile nu sunt întemeiate.
Se reține că aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 28 și 32 din Legea 50/1991 de prima instanță este corectă. Astfel nici pârâtul nu a contestat susținerile reclamantului potrivit cărora nu s-a conformat în termen celor dispuse în procesul-verbal de contravenție.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Iași a declarat recurs pârâtul formulând următoarele critici, încadrate în art. 304 pct.9 Cod procedură civilă:
- lipsa calității procesuale pasive a Primarului Municipiului ce potrivit art. 21 alin.2 din Legea nr. 215/2001 doar reprezintă unitatea administrativ-teritorială ce este persoană juridică, respectiv Municipiul Iași;
- hotărârea instanței de apel s-a întemeiat pe art. 32 din Legea nr. 50/1991, fără a se observa că pretinsa construcție fără autorizație a fost ridicată la adresa din Iași, . și nu 22, unde se află edificat un . garaje pe care să se fi ridicat casa de vacanță, se precizează că recurentul este proprietarul unui garaj pe care s-a edificat o construcție, din .;
- se invocă excepția de nelegalitate a procesului verbal de contravenție motivată pe art. 4 din Legea nr. 554/2004, motivată pe faptul că se solicită demolarea unui . ., actul este unilateral, cu carater individual ce poate fi cercetată oricând într-un proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului de B. M.-A. conform art. 47 Cod procedură civilă ce invocă excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, invocând că este coproprietar al construcției al cărei desființare se cere. Se precizează că garajul propriu se află în marginea șirului de garaje, fiind în totalitate ocupat de construcția ce face obiectul cauzei. Intervenientul își indică domiciliul în Iași, ., ., . s-a atașat Autorizația pentru executare de lucrări nr. 17 din 31 ianuarie 1968 pentru construirea unui garaj provizoriu în . și schița anexă.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1350 din 20.09.2011, respinge excepția de nelegalitate, hotărârea fiind irevocabilă prin Decizia nr. 235/10.02.2012 a Curții de Apel Iași, Secția C., Administrativ și Fiscal.
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.(2) din Legea nr. 255/2001 a administrației publice locale în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz de primar sau de președintele consiliului județean.
Exercițiul dreptului la acțiune întemeiată pe art. 32 alin.(1) lit.b) Legea nr. 50/1991 ce are ca obiect desființarea construcțiilor realizate nelegal este conferit prin lege organului care a aplicat sancțiunea potrivit prevederilor art. 28 alin.(1). Agentul constatator face parte din aparatul de specialitate al primarului care conduce și serviciile publice locale. P. este cel care reprezintă în justiție unitatea administrativ teritorială conform și art. 62 alin.(1) din legea administrației publice locale
Calitatea procesuală activă, pentru că P. a introdus acțiunea, și nu pasivă, cum s-a invocat prin motivele de recurs revine „Primarului” fiind cel care conduce serviciile publice potrivit atribuțiilor stabilite prin lege și nu unității administrativ teritoriale.
Recursul este o cale extraordinară de atac în care pot fi invocate numai motive de nelegalitate a hotărârii conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în care nu se încadrează susținerile privind individualizarea prin număr al străzii a amplasamentului construcției. Prin semnarea procesului verbal fără obiecțiuni și necontestarea conform OG nr. 2/2001, există identitate între construcția descrisă ca fiind executată fără autorizație, și aceea pentru care s-a dispus demolarea.
Curtea are în vedere că în căile de atac a recursului nu se pot formula pentru prima dată cereri, apărări, critici pe care partea nu le-a formulat în fazele procesuale anterioare (art. 298, art. 316 Cod procedură civilă) fie prin întâmpinare, partea fiind decăzută din dreptul de ale invoca, fiind incident și art. 136 Cod procedură civilă.
Curtea constată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale în materie, când a păstrat hotărârea primei instanțe, art. 32 din Legea nr. 50/1991 nefiind încălcat.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea, pentru considerentele expuse, respinge recursul.
Referitor la cererea de intervenție accesorie se constată că s-a motivat pe dreptul de coproprietate asupra construcției edificată fără autorizație.
În fapt, invocarea gradului de rudenie și edificarea construcției prin supraetajare pe două garaje din care, pentru cel din ., s-a emis Autorizație de Construcție provizorie lui Breanu Mihainu nu fac dovada coproprietății și nu constituie titlu de proprietate conform dreptului comun și nici legilor speciale.
În conformitate cu art. 47 Cod procedură civilă invocat ca temei al cererii „Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză”.
În art. 49 alin. (2) Cod procedură civilă definește intervenția ca fiind în interesul unei din părți când sprijină numai apărarea acesteia. Deși este intitulată „în interesul recurentului” finalitatea urmărită prin invocarea incidenței art. 488 Cod civil de la 1864, a dreptului de proprietate dobândit prin accesiune este de a-și apăra propiul drept, cee ce în recurs art. 5 alin. (2) Cod procedură civilă nu permite.
Motivarea în fapt a cererii și în cadrul procesual redat, Curtea reține că cerea nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi admisă.
Curtea are în vedere că pentru a fi parte în proces și sub forma intervenției, trebuie îndeplinite condițiile de exercițiu a acțiunii civile și anume calitatea procesuală, capacitatea procesulă, existența unui interes.
Se reșine că „interesul trebuie să fie legitim, juridicește proteguit condiție neîndeplinită în cauză, construcția fiind edificată fără autorizație de construcție, prin încălcarea art. 28 din Legea nr. 50/1991. Pe de altă parte intervenția se judecă odată cu cererea principală. Cererea a fost comunicată părților. Interveninetul ia procedura din starea în care se află, recursul fiind în stare de judecată. Fiind făcută doar pentru a sprijini apărarea recurentului, susținerile formulate nu sunt de natură, a impune o altă soluție decât acea de respingere a recursului.
În legalitate, contravenientul recurent în prezenta cauză nu a intrat din anul 2009 – data sancționării contravenționale - și până la judecarea recursului în fond, nu a obținut autorizația ca unică modalitate de stingere a obligației de demolare.
În speță, nu are relevanță dacă numai contravenientul este cel care a edificat construcția, sau/și cu aportul altei persoane, oricare ar fi fost convenția acestora, întrucât a fost executată prin încălcarea legii.
Măsura dispusă prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională, conform OUG nr.2/2001 potrivit art. 5 alin.3 lit. c constituie sancțiune complementară, ce s-aplicat contravenientului persoană fizică și este personală. Executarea sancțiunii contravenționale complementare se face potrivit dispozițiilor legii, în cauză a Legii nr. 50/1991 (art. 40 OG nr. 2/2001).
În consecință, pentru considerentele expuse și a faptului că cererea de intervenție accesorie nu poarte avea decât aceiași soluție cu recursul, Curtea dispune respingerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B. M.-A. împotriva deciziei civile nr. 166/23.02.2011 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Respinge cererea de intervenție formulată de B. M. în interesul recurentului B. M.-A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2012.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, I. P. |
Red.C.S.V.
Tehnored.P.I.
2 ex.- 13.11.2012
Tribunalul Iași – C. M.
P. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1595/2012. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 397/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
