Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 344/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1260/83/2013
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.344/2014-A
Ședința publică din 18 septembrie 2014
Președinte – S. A. L.– judecător
- T. D. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât F. I., domiciliat în mun. Satu M., ., jud. Satu M., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. O., cu domiciliul în mun. București, . nr. 66, ., împotriva sentinței civile nr. 49/D din 03 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul reclamant P. C. O.-lipsă, reprezentantul acestuia, avocat A. C., în baza împuternicirii avocațiale . nr._, emisă de Baroul București – Cabinet Individual, lipsă fiind apelantul pârât F. I..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, apelul este scutit de taxă de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant învederează instanței că pentru termenul anterior a depus la dosar, odată cu întâmpinarea, copia diplomei, din care rezultă că acesta este licențiat al Academiei de Studii Economice București, solicită încuviințarea înscrisului, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra apelului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul intimatului reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanțele depuse la dosar. În esență solicită a se constata că, motivele de apel nu sunt clar delimitate, având în vedere art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.72 cod civil și față de faptul că intimatul reclamant a invocat vătămarea reputației săvârșită prin intermediul articolelor publicate pe site-ul reclamatiibursa.ro, rezultă că analiza prezentei spețe urmează să stabilească în ce măsură aceste articole se circumscriu limitelor libertății de exprimare iar în cazul în care aceste limite au fost depășite, instanța urmează să dispună cu privire la ingerința asupra libertății de exprimare a apelantului. Apreciază totodată că referirea la intimatul reclamant, fie în mod direct, fie prin intermediul activității pe care o conducea, ca fiind alăturat unor animale pe două picioare, căței, cățeluși, parvenit, cărăuși, evreu, etc. reprezintă în mod cât se poate de categoric opinii pur injurioase, iar reținându-se jurisprudența Curții Europene coroborat cu argumentele prezentate, se impune concluzia faptului că se află reclamantul în prezența unui exercițiu abuziv al libertății de exprimare, sub forma modului de prezentare a ideilor exprimate, iar prin menționata Comunicare nr. 450/19.04.2013 a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale adresată apelantului loan F., acestuia i-a fost solicitată eliminarea informațiilor cu conținut calomnios si defăimător de pe site, această interpretare a articolelor este una calificată, fiind efectuată de însăși autoritatea de reglementare, astfel că, pentru toate motivele de mai sus, apreciază că ingerința este permisă raportat la modul pur injurios de prezentare a ideilor exprimate și în mod corect a fost dispusă de prima instanță în scopul protejării drepturilor intimatului reclamant . Reprezentantul intimatului reclamante, mai arată totodată că, afirmațiile factuale sunt susceptibile de proba verității iar în lipsa bunei credințe și a verificării informațiilor distribuite, acestea nu se bucură de protecția art. 10 CEDO, De asemenea, în cazul în care informațiile cuprind atât judecăți de valoare cât și afirmații factuale, negarea acestor informații de către persoana la care fac referire, contestarea acestora și caracterul preponderent al afirmațiilor lfactuale conferă informației litigioase în ansamblul ei caracter de afirmație factuală (Cauza Dichand și alții, Cauza Sokolowski), astfel, în principiu, în opinia Curții Europene, afirmația conform căreia o persoană a comis o infracțiune constituie o afirmație factuală, impunând proba verității sau cel puțin a bunei credințe și a verificării informațiilor distributive –ex.Cauza I.. Reprezentantul intimatului reclamant, mai arată că, intimatul reclamant a susținut în cadrul cererii de chemare în judecată, faptul că pârâtul nu s-a preocupat în nici un fel de verificarea veridicității și a flabilității informațiilor difuzate, în cursul litigiului pârâtul nu a produs nici un fel de probe care să infirme această concluzie; anterior publicării articolelor, acesta nu i-a acordat reclamantului nici un fele de drept la replică, prin drept la replică, a refuzat să se prezinte la interogatoriu, ceea ce nu doar din punct de vedere procesual echivalează cu recunoașterea pretențiilor, dar arată lipsa oricăror argumente din partea pârâtului și neputința acestuia de a justifica demersul său defăimător și calomnios, astfel că, apare nejustificat refuzul apelantului de a retrage articolele atât după ce a fost notificat prin executor judecătoresc, de Ministerul Comunicațiilor și mai mult, a fost acționat în judecată, iar publicarea articolelor defăimătoare și calomnioase despre reclamant, a continuat chiar și în timpul desfășurării procesului. Cu privire la reputație, reprezentantul intimatului reclamant precizează că, în anul 2012, intimatul reclamant a ocupat funcția de director în cadrul S.C. Aston Markets S.R.L., societate ce în anul 2011 a fost clasată pe primul toc în topul firmelor ce execută activități de management si de consultantă în management, distincția ce a fost acordată având în vedere datele din bilanțul contabil, -profesionalismul și managementul, această distincție a societatea a pus bazele colaborării cu Safecap .Investments Limited care este o firmă de investiții cipriotă de renume internațional fiind licențiată și reglementată de Cyprus Securities and Bxchange Commission, fiind de asemenea reglementată conform Directivei UE privind piețele de investiții financiare (MiFJD). Parteneriatul cu această reputată societate de investiții precum și calitatea de cel mai înalt nivel al serviciilor oferite au condus la încasări substanțiale, astfel cum rezultă din înscrisurile contabile depuse la dosarul cauzei, iar articolele defăimătoare la adresa reclamantului au început să apară din luna martie a anului 2012. începând cu această perioadă efectele acestor publicații asupra activității acestuia au fost devastatoare, știut fiind că în domeniul investițiilor financiare orice informație publică privitoare la seriozitatea persoanelor în cauză are un impact emoțional negativ foarte puternic în rândul publicului și deși a menținut calitatea serviciilor la cel mai înalt nivel, atât clienții pe care îi consilia cât fi noii clienți pe care dorea să îi câștige, au refuzat orice fel de continuare sau demarare a raporturilor contractuale motivat de faptul că, în urma informațiilor pe care te descoperiseră sau le-au fost aduse la cunoștință în legătura cu S.C. Aston Markets S.&.L, si persoanele de conducere (indicând în acest sens site-ul reclamatiibursa o), intimatul reclamant nu mai prezenta suficiente garantii, astfel, în urma informațiilor calomnioase difuzate publicului larg si partenerul de afaceri, societatea Safecap Investments Limited și-a retras colaborarea, nedorind ca imaginea să-i fie asociată și iremediabil vătămată prin alăturarea cu activitățile infracționale pe care pârâtul le-a prezentat ca fiind comise de intimatul reclamant și de Aston Markets SRL. Reprezentantul intimatului reclamant, în concluzie, menționează că, consecințele articolelor au fost și sunt cu atât mai vătămătoare pentru intimat, cu cât această formă de transmitere de informații prin internet prezintă particularitatea de a fi accesibilă în regiuni unde alte asemenea forme precum presa scrisă nu reușesc să ajungă, informația fiind totodată disponibilă pentru o perioadă de timp nelimitată și deoarece apelantul pârât are o poziție publică diferită, fiind un simplu particular necunoscut, pe care miza articolelor publicate nu îl expun în mod direct, acesta a profitat de poziția intimatului vulnerabilă, articolele urmărind în mod categoric producerea de prejudicii acestuia, rezultând că prin publicarea, refuzul retragerii articolelor defăimătoare, apelantul pârât a avut o contribuție directă, nemijlocită și neechivocă în cauzarea unui prejudiciu moral intimatului reclamant. Invocă jurisprudența Curții Europene, atunci când de analizează legitimitatea și proporționalitatea unei ingerințe, cristalizându-se mai multe principii aplicabile prezentei spețe: interesul public sau privat vizat de informațiile comunicate, gravitatea afirmațiilor și calitatea victimei, contextul afirmațiilor. Riscurile tranzacțiilor forex au fost expuse într-un mod cât se poate de tranșant dar în primul rând într-un mod cât se poate de transparent si public, la fel de importantă este precizarea că toate sumele de bani tranzacționate nu sunt intermediate în nici un fel de partea intimată, ci sunt depuse direct în contul deținătorului platformei, argument ce solicită a fi reținut.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța de apel, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 49/D din data de 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul P. C. O., împotriva pârâtului F. I., și în consecință:
A fost obligat pârâtul să retragă, de îndată, articolele defăimătoare cu privire la reclamant, publicate pe site-ul „www.reclamatiibursa.ro”, administrat de către pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 25.000 lei, pretenții reprezentând despăgubiri civile pentru prejudiciul constând în vătămarea dreptului la reputație produs acestuia din urmă prin articolele defăimătoare cu privire la reclamant, publicate pe site-ul „www.reclamatiibursă.ro”, administrat de pârât.
S-a respins restul capetelor de cerere formulate de reclamant.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 6559 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit contractului de punere la dispoziție de personal nr. 57/20.06.2012 încheiat între societatea S.C. FX RESOURCES S.R.L. și . București, reclamantul a fost angajat temporar la această din urmă societate, pentru o durată de 7 luni de zile, în perioada 21.06.2012 – 20.01.2013 (filele nr. 45-47).
Instanța a mai reținut că mai înainte de termenul convenit inițial și anume, la data de 31.07.2012, atât contractul de muncă al reclamantului încheiat cu ., cât și contractul de punere la dispoziție de personal de mai sus amintit, au încetat, conform adresei nr. 35/31.07.2012 (fila nr. 48), respectiv a notificării nr. 158/2012 (filele nr. 44), în condițiile art. 7 din contract, invocându-se drept motiv al acestei încetări a contractului, reducerea volumului de activitate al societății angajatoare, coroborat cu reducerea progresivă a veniturilor societății, urmare a încetării colaborării cu o . clienți tradiționali (fila nr. 44).
Pe de altă parte, instanța a mai reținut, din cuprinsul înscrisurilor depuse de către reclamant (filele nr. 20-41), că începând cu data de 06.03.2012 și până la data de 11.11.2012, pe pagina de internet administrată sub denumirea www.reclamatiibursa.ro de către pârâtul în cauză F. I., așa cum rezultă din adresa nr.920/27.04.2012 a Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare în Informatică (filele nr.19-20), au fost postate mai multe articole emanând de la cititori ai acestui site, articole în cuprinsul cărora s-au făcut diferite afirmații defăimătoare, unele cu caracter penal, la adresa reclamantului P. O..
Astfel, din punct de vedere cronologic, un prim articol postat pe pagina de internet administrată de pârâtul F. I. și invocat de către reclamantul P. C. O. ca având un caracter defăimător, este cel din data de 06 martie 2012, intitulat „FOREX CENTER, FOREX.24, FX-GFC, ASTON MARKETS, OIM TRADE (online interactive market), absolut toți, dar toooooooooți, fac parte din clanul tzeparilor pe piața forex", prin care se afirmă că „FOREX CENTER, FOREX.24, FX-GFC, ASTON MARKETS, OIM TRADE (online interactive market), absolut toți, dar toooooooooți, fac parte din clanul tzeparilor pe piața "forex". Nici măcar nu au firme legale să tranzactioneze, firmele sunt făcute pe cod CAEN de consultanță. Nu sunt brokeri sau ce alte titulaturi își alocă, sunt niște mucoși care se cred zmei (au între 20 și max. 35 ani) și așa-zisa pregătire în domeniu este de o săptămână. Diferența între ei și tziganii cu alba-neagra este că aceștia își au sediile în business centers și sunt îmbrăcați la costum! M. își fac alte firme cu alt nume, dar sunt aceeași haită de băieți șmecheri și agresivi care vor să vă jupoaie. Fugiți de ei să nu vă păcălească ca pe mulți alții! (...) Nume dubioase în piață (cine stie mai poate completa lista): (...)P. O.-C. " (fila nr. 40).
De asemenea, prin articolul publicat la data de 07 martie 2012 și intitulat „Persoane acuzate de înșelăciune" se afirma că „Persoanele acuzate de înșelăciune sunt acele persoane care au contactat telefonic diverși oameni care în cele din urmă au pierdut sume importante de bani. Numele lor reies din reclamațiile făcute în categoria RECLAMAȚII FOREX și comentariile referitoare la DE CE Să TE FEREȘTI DE FOREX. Publicarea acestor nume se dorește a fi un AVERTISMENT pentru cei care urmează a fi contactați de către aceștia astfel încât numărul celor înșelați pe piața FOREX să se reducă considerabil. Este puțin probabil ca autoritățile din România să reușească stoparea acestui fenomen, escrocheriile produse pe piața FOREX datorita legilor în vigoare, dar trebuie luată o ATITUDINE FERMĂ față de acest flagel!!! - P. O.-C. (...)" (filele nr. 38-39), iar în cuprinsul celui postat la data de 03 mai 2012 și intitulat „Să luăm atitudine împotriva firmelor care înșeală pe piața FOREX" s-a făcut afirmația că „ Din ce în ce mai mulți oameni sunt înșelați în același mod de diverse firme din piața FOREX, cum ar fi: (...) care au același mod de operare și sigur aceeași șleahtă de șarlatani, (...) P. O.-C. (..) și mulți alții. Aceștia înființează firme noi pentru a-și pierde urma. Soluția la această problemă este să luăm atitudine, să nu ne resemnăm în stilul nostru românesc sau să așteptăm ca autoritățile să facă ceva pentru a opri această mare escrocherie, care se pare că se află sub protecția unor persoane sus puse (doar campaniile electorale costă) (..) Cu cât suntem mai mulți cu atât vom putea fi mai greu de ignorat de autorități și de escroci ", (fila nr. 37).
În același sens, un cititor posta la data de 21 august 2012, sub titlul „ASTON MARKETS se numesc acum GODWIN-AUSTIN", următorul comentariu: „ASTON MARKETS se numesc acum GODWIN-AUSTIN, au schimbat denumirea, principalul hoț este O. P. și câinele lui este A. S.. ASTON MARKETS - GODWIN-AUSTIN. Lucrează cu banca falimentară ALPHA BANK, G.." (fila nr. 35).
În același registru se înscrie și articolul postat la data de 5 septembrie 2012 și intitulat „Pentru cei de la Aston Marketing încă o dată rușine", în cuprinsul căruia un cititor al blogului în cauză a afirmat următoarele: „(...) După ce am retras banii și nu am câștigat nimic, am încercat, repet am încercat să discut cu managerul general O. PATRAȘCU, acea persoană care la prima discuție mi-a spus: "Dați-ne o singură șansă să vă demonstrăm cât de buni suntem și ce profit puteți obține cu noi". Nici măcar nu am reușit să discut cu el și să-i spun toate nemulțumirile mele pt că mi-a închis telefonul în nas. Halal manager general, halal comportament cu un client Cum să fii mulțumit când el îmi închide telefonul și îmi trimite mesaj în care mă amenința că apelează la politie pt că îl agresez, și tot mesaj de la el în care mă amenința că se va interesa el de mine la fostul loc de munca al meu. Așa că dragilor vă pot spune că am fost manipulat si mințit pe fată, am ieșit în pierdere financiar, iar după toate astea nici măcar nu a avut bunul simț să asculte nemulțumirile mele. M. grijă pe mana cui vă lăsați banii, la noi trebuie să mai treacă 10 secole până când o să fim profi 100%.
Iar pt cei de la Aston Marketing încă o data rușine și atât timp cât am rămas cu un gust amar, cu amar voi vorbi și eu despre voi. " (filele nr. 33-34).
Într-un alt articol, publicat pe același site la data de 18 octombrie 2012 și intitulat „FOREX este o evaziune fiscală" s-a făcut afirmația că „Tot ceea ce fac escrocii ăștia este o evaziune fiscală. În cazul firmelor Top Trade, Alfa Trade, Safe Trade, Trade Today, Godwin-Austin este CHAIM (Haim). Un evreu care face evaziuni fiscale în România prin intermediul lui O. P.. Haim se plimbă cu Mercedes S, negru și are birou pe D.. P. conduce un Ferarri roșu_ și un Audi A8_ . La rândul lui P. are și el cățeii lui...după cum știe toata lumea la Godwin-Austin A. S. (Moxu), la TopTrade si Trade Today G. A., la Alfa Trade A. Vladulescu, Safe Trade Zdrobis R. etc. Haim îi coordonează pe toți și deține monopolul pe toate firmele de tranzactionat pe piața Forex. Platformele de tranzacționare sunt fictive. B. investiți de clienți se duc în contul unor firme offshore și de acolo sunt distribuiți în buzunarul evreului, revenindu-le și la cățeluși câte o parte. (...) Lista cu numele escrocilor continuă pentru ca nu s-a pomenit niciodată de respectivii: (...) In convorbirile lor cu clienții toți acești escroci își ascund identitatea adevărata deoarece numele lor a apărut pe diferite siteuri de reclamații cu privire la aceste escrocherii pe care le fac. " (filele nr. 29-30).
Ulterior, printr-un articol postat la data de 26 octombrie 2012 și intitulat „Lista neagră FOREX își așteaptă completări", o cititoare a afirmat: „Complexitatea FOREX-ului și tacticile brokerilor neserioși favorizează „topirea" banilor clienților și, din păcate, în afara de VOX POPULI, nimeni nu poate face nimic, nici măcar să demonstreze aceste abuzuri. Mulți se aruncă în această „afacere" fără însă a căuta informații despre firma de brokeraj sau numele cu care intră în contact. Lista este lungă și continuă să crească:(..), ASTON MARKETS, Nume: (..), P. O.-C. (..) si mulți alții. ", (filele nr. 25-26 de la dosar), iar printr-un articol publicat la data de 11 noiembrie 2012, sub titlul „Generatia FOREX si mânăriile ei”, pe site-ul www.reclamatiibursa.ro a fost postat un articol in cuprinsul căruia autorul său afirmă că „Urmărind „mișcările" și activitatea în domeniul Forex ale lui O. P. (...) și lista se completează în curând, gândul mă duce la Generația de A. a lui N., E., C., V., Tutea, R.-Motru. Îi voi numi Generația FOREX, deoarece asemeni Generației de A. a României, cei din „Generația FOREX" sunt într-adevăr minți sclipitoare, însă în cu totul alt segment. Aceștia, în decurs de câțiva ani, au învârtit milioane de euro, au înființat zeci de firme de brokeri, au schimbat CUI-uri, J-uri, denumiri desocietati, adrese, numere de telefoane, astfel încât să-și piardă mereu urma, în tot acest timp însă îmbogătindu-se pe spinarea investitorilor (persoane fizice sau juridice) dornici de căstiguri rapide pe piata FOREX.
Nu mai este o noutate faptul că începând cu Aston Markets, (...) si lista va continua cu dovezi clare, aparțin Generatiei FOREX, în spatele căreia stă o firmă care, din punctul de vedere al legislației românești, este „pusă la adapost". (..) Anumite persoane au trimis sesizări și la P. sau la Poliție (...) Nu a fost primit încă niciun raspuns și atunci când persoana în cauză a cerut detalii, i s-a spus că „se anchetează".
Așadar, tocmai firma care stă în spatele tuturor acestor „mânării" este lăsată să își continue activitatea în țara noastră, păgubind sute de oameni. (...)" (filele nr. 23-24 de la dosar).
Rezultă așadar, din cele prezentate mai sus, că începând cu data de 06 martie 2012 și până la data de 11 noiembrie 2012 pe pagina de internet administrată sub denumirea www.reclamatiibursa.ro de către pârâtul F. I. au fost postate mai multe comentarii emanând de la cititori ai acestui site, în cuprinsul cărora s-au făcut diferite afirmații la adresa reclamantului P. O., având în general o conotație negativă la adresa persoanei și a imaginii acestuia din urmă.
Din ansamblul articolelor postate pe site-ul administrat de pârât și expuse în cele ce preced, instanța concluzionează că acestea au fost de natură să contureze în opinia publicului cititor o percepție negativă asupra reputației reclamantului.
Sub aspectul reglementărilor legale care își găsesc incidența în cauză, un prim reper îl constituie dispozițiile art. 14 din Legea nr. 365/2002 a comerțului electronic, care îl exonerează, în principiu, pe furnizorul unui serviciu al societății informaționale de la răspunderea juridică ce poate fi antrenată pentru prejudiciul cauzat de informația pe care o stochează, dar sub rezerva îndeplinirii cumulative a două condiții, detaliate în mod expres și neechivoc în cuprinsul alin. 2 și 3 ale art. 14 sus-menționat: pe de o parte, o condiție negativă și anume, ca furnizorul să nu aibă cunoștință despre faptul că activitatea sau informația stocată este nelegală și, în ceea ce privește acțiunile în daune, nu are cunoștință despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea sau informația în cauză ar putea vătăma drepturile unul terț; pe de altă parte, o condiție pozitivă, aceea ca, odată ce furnizorul ia cunoștință despre faptul că activitatea sau informația respectivă este nelegală, ori despre fapte sau circumstanțe din care să rezulte că activitatea ori informația în cauză ar putea vătăma drepturile unul terț, furnizorul de servicii acționează rapid în vederea eliminării sau a blocării accesului la aceasta.
Un al doilea reper normativ demn de luat în considerare este cel cuprins în Pct. 20 din Regulamentul de înregistrare al domeniilor și subdomeniilor din zona „.ro", conform căruia "înregistrarea unui nume de domeniu nu conferă decât dreptul de folosință asupra sa și orice dispute (litigii) între persoane fizice sau juridice privind dreptul de a folosi un anumit nume vor fi rezolvate de preferință mai întâi prin mediere, arbitrare și apoi prin alte metode legale, inclusiv acțiune judecătorească. Deținătorul dreptului de folosință a domeniului răspunde de utilizarea legală a domeniului și în consecință este singurul autorizat pentru menținerea la zi a datelor de contact si a nameserverelor - persoana de contact tehnic nu are drept de administrare domeniu."
În planul dreptului comun în materie, instanța a mai reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, în speță ale art. 72 („Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale … Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75."), ale art. 15 („Nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau a păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe."), precum și ale art. 1349 („Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.").
Din această perspectivă, rezultă că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate ale angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, în ce privește existența unei fapte ilicite (postarea pe o pagină de internet a unor informații de natură să aducă atingere dreptului la imagine a unei persoane fizice), precum și în ce privește existența unui prejudiciu (afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane), raportat și la modul de definire în doctrina juridică a reputației unei persoane, ca fiind reflectarea calităților profesionale ale acelei persoane în conștiința socială, însoțită de aprecierea pozitivă a societății. Or, față de cele expuse mai sus, afirmațiile și comentariile postate în maniera arătată în cele ce preced au determinat, în mod indubitabil, o alterare a reputației reclamantului în cauză..
În ce privește însă raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamant instanța a apreciat că, cel puțin în privința prejudiciului material invocat de către reclamant, un asemenea raport nu a fost dovedit.
Astfel, în pofida apariției unor articole începând cu data de 06.03.2012, totuși cele două societăți angajatoare în cauză au încheiat contractele de muncă invocate în susținerea prejudiciului material ulterior publicării acestor articole și anume, la data de 20.06.2012 (fila nr.45).
În al doilea rând, după cum rezultă și din notificarea vizând rezilierea celor două contracte, motivul încetării colaborării contractuale l-a reprezentat reducerea progresivă a veniturilor societății, ca urmare a reducerii sau încetării raporturilor contractuale cu o . clienți tradiționali, iar nu ca urmare directă a postării articolelor defăimătoare în cauză (fila nr.44).
S-a mai reținut că, așa cum rezultă din situația financiară întocmită de către expertul contabil B. L. (fila nr.43), în perioada septembrie 2011 – decembrie 2011, firma . a realizat încasări de_,28 USD având un număr de 15 salariați, iar în perioada septembrie 2012 – decembrie 2012 a realizat încasări diminuate in mod semnificativ, de_,60 USD, având un număr sporit de angajați si anume, 89 de salariați, însă împrejurarea diminuării încasărilor de către această societate comercială poate fi explicată în egală măsură și prin circumstanțele obiective care au afectat piața tranzacțiilor specifice obiectului de activitate al acestei societăți, în perioada de referință.
Prin urmare, instanța a apreciat că în speță nu s-a făcut dovada unui raport de cauzalitate, în mod direct, între postările articolelor contestate de reclamant și diminuarea încasărilor realizate de către cele două societăți comerciale la care acesta era angajat, iar mai departe, între publicarea acestor articole și încetarea raporturilor contractuale ale reclamantului cu cele două societăți în cauză.
În schimb, instanța de judecată a apreciat că, prin articolele aduse la cunoștința publică prin intermediul paginii de internet menționate, a fost afectată în mod negativ imaginea reclamantului și, având în vedere că acesta din urmă își desfășoară activitatea în mod preponderent în domeniul tranzacțiilor de pe piața de capital, repercusiunile asupra imaginii acestuia, a profesionalismului său și implicit asupra posibilităților reale de angajare ulterioară în acest domeniu, sunt cu atât mai vătămătoare.
În consecință, se concluzionează în sensul existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită constând în publicarea unor afirmații defăimătoare la adresa persoanei reclamantului și prejudiciul de imagine cauzat acestuia din urmă.
Referitor la condiția legală de admisibilitate a răspunderii civile delictuale vizând vinovăția pârâtului, instanța a reținut că, așa cum s-a stabilit recent și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Delfi AS împotriva Estoniei – Hotărârea din data de 10 octombrie 2013, dosar nr._/09), dar și în jurisprudența de dată mai veche a instanței europene (cauza Őztűrk împotriva Turciei, Hotărârea Marii Camere [GC] din anul 1999 pronunțată în dosar nr. 22.479/1993, în mod deosebit paragraful nr. 83), responsabilitatea pentru publicarea unor afirmații defăimătoare la adresa unei persoane revine în primul rând persoanei care face posibilă aducerea la cunoștință publică a acestor informații.
Or, potrivit prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 al legii fundamentale, „dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”, iar „dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” (reglementare cuprinsă ulterior și în art. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare).
În același sens, dispozițiile art. 30 alin. 6 și 7 din Constituția României prevăd că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine” și „sunt interzise de lege … îndemnul la … ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, … precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.
În ce privește vinovăția (condiție legală pentru angajarea răspunderii civile delictuale) pârâtului, ca persoană care s-a mărginit doar la a aduce la cunoștința publicului anumite opinii exprimate de către cititori ai paginii de internet pe care acesta o administrează, instanța pornește de la premisa ca atât Constituția României, cât și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, au statuat că libertatea de exprimare nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limite care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.
Astfel, prevederile art. 30 alin. 8 din Constituția României dispun în mod neechivoc că „răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare (s.n.), al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii” (adică, în condițiile dreptului comun, în speță disp. art. 1349 și urm. din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare).
În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că art. 10 alin. 2 din Convenție presupune îndatoriri și responsabilități, aplicabile deopotrivă jurnaliștilor, persoanelor care au posibilitatea si aduc la cunoștința opiniei publice in mod real, efectiv, informații referitoare la diferite persoane, chiar și atunci când este vorba de chestiuni de un interes general semnificativ. Aceste îndatoriri și responsabilități pot avea o importanță specială dacă există riscul atingerii reputației unor persoane, punând astfel în pericol drepturile altuia (cauza T. împotriva României, hotărârea din 19 iunie 2012, cauza Tammer împotriva Estoniei, hotărârea din 6 februarie 2001).
De asemenea, Curtea Europeană a constatat că, la rândul lor, si ziariștii sunt ținuți de același îndatoriri și responsabilități și atunci când redau conținutul unor articole apărute în alte publicații (cauza Radio France și alții împotriva Franței, hotărârea din 30 martie 2004), sau afirmații asumate în mod public de către alte persoane.
Faptul că articolele incriminate au fost preluate din postările pe site ale unor alte persoane, nu îl exonerează pe pârât de îndatoririle și responsabilitățile prevăzute de art. 10 din Convenție, printre care și acelea de a respecta dreptul la o bună reputație, garantat de art. 8 din Convenție.
Pentru aceasta, este necesar a se analiza în ce măsură se păstrează echilibrul în protecția celor două valori garantate de Convenție, aflate în conflict, Curtea stabilind șase criterii ce vor fi avute în vedere, și anume: contribuția la o dezbatere de interes general, gradul de notorietate al persoanei vizate și obiectul articolului, comportamentul anterior al persoanei vizate, modul prin care a fost obținută informația și gradul acesteia de veridicitate, forma și repercusiunile articolului și sancțiunea aplicată (cauza Axel Springer AG împotriva Germaniei, hotărârea din 7 februarie 2012).
Revenind la Hotărârea din data de 10 octombrie 2013 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Delfi AS împotriva Estoniei (anterior evocată), este demn de remarcat că prin aceasta s-a statuat în sensul inexistenței unei încălcări a articolului 10 (privitor la libertatea de exprimare) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, chiar și în ipoteza existenței unei ingerințe – prevăzute în legea națională – asupra libertății de exprimare aparținând unei societăți care este proprietara unui site național de internet, specializat în serviciile de știri.
În fundamentarea unui atare raționament, Curtea a precizat că articolul 10 al Convenției autorizează ingerințele în libertatea de exprimare în scopul de a proteja reputația terților, dacă astfel de ingerințe păstrează un raport de proporționalitate analizat din perspectiva circumstanțelor particulare ale cauzei.
Pentru a se pronunța cu privire la acest aspect, Curtea a analizat patru aspecte relevante cauzei. În primul rând, în ceea ce privește contextul mesajelor postate pe internet, Curtea a observat faptul că mesajele în discuție aveau caracter injurios, amenințător și defăimător. Având în vedere modul în care a fost conceput articolul în cauză, astfel cum a fost publicat pe internet, administratorul site-ului ar fi trebuit să se aștepte la postarea unor mesaje insultătoare și să dea dovadă de vigilență pentru a evita posibilitatea de a i se reproșa că prin faptele sale a adus atingere reputației unui terț. În al doilea rând, Curtea a observat că DELFI AS a luat anumite măsuri pentru a împiedica publicarea mesajelor defăimătoare (pagina web unde a fost publicat articolul avertiza autorii mesajelor că aceștia poartă responsabilitatea mesajelor și interzicea amenințările și insultele; de asemenea, avea instalat un dispozitiv de cenzurare automată a mesajelor care conțineau anumite cuvinte vulgare; în plus, cu un singur click pe o imagine de pe ecran (icon), internauții puteau semnala administratorilor site-ului mesajele insultătoare în scopul de a fi eliminate). Cu toate acestea, avertismentele respective nu au putut împiedica publicarea unui mare număr de mesaje insultătoare. În același timp, nici dispozitivul automat care funcționa pe baza unor cuvinte cheie, nici sistemul de avertizare și eliminare nu au permis cenzurarea în timp util a mesajelor în discuție. În al treilea rând, în ceea ce privește responsabilitatea individuală a autorilor mesajelor, Curtea a observat că persoana juridică vizată prin articolul și mesajele în cauză ar fi putut să încerce să îi urmărească în justiție pe autorii acestora în locul proprietarului de site DELFI AS. În același timp însă, ar fi fost extrem de dificil să fie identificați autorii acestor mesaje, în condițiile în care postările erau făcute fără să existe obligația autorilor de a-și prezenta identitatea, iar o mare parte dintre mesaje erau anonime. Prin urmare – apreciază Curtea - autoritățile interne estoniene au acționat într-o manieră realistă reținând responsabilitatea DELFI AS în privința mesajelor respective, dar în același timp și într-o manieră rezonabilă, având în vedere că site-ul de știri avea un anumit profit comercial de pe urma mesajelor pe care le publica. În al patrulea rând, în ceea ce privește sancțiunea aplicată de instanța națională, Curtea a constatat că aceasta a avut un nivel relativ redus, dispunându-se obligarea la plata sumei de aproximativ 320 de euro, dar instanțele interne nu stabilit și obligația de a se institui pe site măsuri de protecție ale drepturilor terților susceptibile de a restrânge libertatea de exprimare.
Aplicând aceste criterii la cauza de față, s-a constatat că, deși articolele se refereau la informații care ar fi putut prezenta interes pentru public, ele cuprind și afirmații cu privire la reclamant, afirmații care nu au legătură cu chestiunea de interes public în discuție (în speță, expresii precum ,,nume dubioase în piață (cine știe mai poate completa lista): … P. O.-C. … ’’ – articolul din 06 martie 2012, ,,un evreu care face evaziuni fiscale în România prin intermediul lui O. P.” – 18 octombrie 2012, „aceeași șleahtă de șarlatani, …P. O. C.” – 03 mai 2012, „escroci” – 03 mai 2012, „… principalul hoț este O. P. și câinele lui este A. S. …” – articolul din 21 august 2012; „Persoanele acuzate de înșelăciune…P. O. C.…”- articolul din 07 martie 2012).
Chiar dacă articolele au preluat afirmațiile unor alte persoane, pârâtul avea obligația unei minime verificări cu privire la realitatea celor afirmate, cu atât mai mult cu cât pretinsele cercetări penale afirmate in cuprinsul respectivelor postări nu au fost dovedite în cauză.
Prin urmare, nu a existat un echilibru între dreptul la informare și libertatea de expresie, garantate de art. 10 din Convenție și dreptul la reputație, garantat de art. 8 din Convenție, motiv pentru care pârâtul, prin publicarea articolelor, s-a situat în afara limitelor protecției oferite de art. 10 în discuție.
În consecință, rezultă că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale răspunderii civile delictuale, dovedindu-se, pe lângă fapta culpabilă, prejudiciul de imagine suferit de reclamant, precum și raportul de cauzalitate dintre acestea.
În ce privește caracterul defăimător al articolelor publicate pe site-ul în cauză, instanța constată că în speță nu s-a făcut dovada eventualei veridicități a faptelor imputate reclamantului (reținând în acest sens că informațiile prezentate prin articolele incriminate prezintă caracterul unor informații factuale, susceptibile de a face obiectul probei verității, iar nu judecăți de valoare, în sensul exprimării opiniei unei persoane asupra calităților profesionale, morale și personale ale altuia – conform distincțiilor realizate în jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 29 martie 2005 în cauza Sokolowski împotriva Poloniei, pronunțată în dosar nr._/01), constatându-se că la termenul de judecată din data de 18.10.2013 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului (filele nr.190-193), în condițiile art.225 Cod de procedură civilă (fila nr.196 alin. antepenultim), din celelalte probe administrate în cauză nerezultând că pârâtul ar fi manifestat vreo preocupare pentru verificarea veridicității și fiabilității informațiilor difuzate.
În același timp, așa cum rezultă din cuprinsul notificării din data de 29.05.2012 (filele nr. 16-19), pârâtul a refuzat să dea curs solicitării reclamantului de a înlătura de pe site-ul administrat de cel dintâi a oricăror mențiuni cu privire la reclamant (pe de altă parte reținându-se de către instanță că, din cuprinsul convorbirii telefonice invocate de către reclamant și înregistrate pe suport digital – fila nr.194 – convorbire ascultată în ședința publică de la termenul de judecată din data de 18.10.2013, nu a rezultat că pârâtul ar fi pretins suma de 30.000 Euro de la reclamant în vederea retragerii acestor articole ci dimpotrivă, că persoana care a pretins că l-a contactat telefonic pe pârât formulând o ofertă de plată a unei sume de bani în schimbul retragerii acestor articole de la accesul public).
În acest context, instanța a apreciat că pârâtul, prin conduita sa, a imputat reclamantului anumite fapte care nu au fost dovedite, dar a utilizat și expresii jignitoare, de natură a-l discredita pe acesta din urmă, atingerea adusă onoarei sale urmând a fi apreciată din punctul de vedere al cetățeanului obișnuit, înzestrat cu o sensibilitate medie.
Un prim aspect reținut de către instanță în privința manierei concrete de apărare a dreptului nepatrimonial dedus judecății îl reprezintă incidența în cauză a prevederilor art. 253 alin. 1 lit. b) prin raportare la dispozițiile art. 253 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, potrivit cărora „persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței … încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă”.
În același timp, instanța a mai remarcat, raportat la petitul cererii introductive în instanță, aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 253 alin. 3 lit. a) din Codul civil în vigoare („ … cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a se ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: … obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare …”), precum și a prevederilor art. 253 alin. 4 Cod civil, în privința modalității subsidiare de reparare a prejudiciului, răspunderea civilă delictuală astfel instituită circumscriindu-se, sub aspectul aplicării legii civile în timp, normei juridice tranzitorii în materie și anume, art. 19 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil.
În consecință, instanța a găsit întemeiat capătul de cerere al reclamantului privind obligarea pârâtului să retragă, de îndată, articolele defăimătoare cu privire la reclamant, publicate pe site-ul „www.reclamatiibursa.ro” administrat de către pârât, consecvent raționamentului judiciar expus în cele ce preced și în acord cu prevederile legale evocate.
Referitor la solicitarea părții reclamante privind asigurarea publicării, pe cheltuiala pârâtului, a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, în două numere consecutive a trei cotidiene cu acoperire națională, instanța a apreciat-o ca fiind disproporționată, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.
Astfel, pe de o parte, prin publicarea stării de fapt reținute în cuprinsul considerentelor prezentei hotărâri în cuprinsul a trei cotidiene cu acoperire națională, în numere consecutive, s-ar conferi o amploare crescută și un impact mediatic ridicat, cu posibile conotații (și chiar consecințe) negative pentru reclamant (având în vedere numărul relativ ridicat al postărilor în cauză, ceea ce relevă implicit existența și a unui curent de opinie nedorit în această privință), coroborat cu imperativul legal al respectării unei oarecare proporționalități (conform art. 1385 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare) între vătămarea suferită și întinderea reparației acesteia.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că, prin publicarea hotărârii judecătorești de față chiar pe site-ul pe care au fost postate articolele defăimătoare la adresa reclamantului, se asigură reparația într-o măsură suficientă a prejudiciului de imagine suferit de reclamant prin fapta culpabilă a pârâtului, cu un impact mai puternic asupra propriilor utilizatori ai site-ului, decât în situația în care ar fi publicată în modalitatea menționată anterior. O atare soluție se prezintă a fi în concordanță și cu principiul general al reparării în natură a prejudiciului, și doar cu titlu subsidiar prin modalități subsecvente, inclusiv prin plata unor despăgubiri, după cum prevăd disp. art. 1386 din noul Cod civil (aplicabil cauzei, din perspectiva art. 6 din Legea nr. 287/2009 corob. cu art. 13 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, raportat la data săvârșirii faptei imputate pârâtului ca fiind de natură să aducă atingere dreptului la imagine al reclamantului, ca atribut inerent al personalității acestuia din urmă).
În ce privește întinderea reparației de ordin patrimonial la care este îndreptățit reclamantul, instanța a reținut ecoul pe care l-au produs aceste afirmații în cadrul unei comunități destul de restrânse, dar relativ specializate, precum și limitele mai largi ale criteriilor de apreciere asupra prejudiciului de imagine în cazul de față, astfel încât va aprecia, în echitate, că stabilirea unui nivel al daunelor morale de 25.000 lei (echivalentă cu veniturile realizate de către reclamant pe parcursul unei perioade de timp apreciate de către instanță ca fiind rezonabilă, raportat la nivelul venitului salarial brut de 5704 lei lunar, conform contractului de punere la dispoziție de personal nr.57/20.06.2012, art.4 alin.2 – fila nr. 46), coroborat cu publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea sa irevocabilă pe site-ul în discuție, asigură o reparație juridică într-o măsura suficientă.
Prin prisma considerentelor ce preced, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, în limitele despăgubirilor menționate anterior, obligând totodată pârâtul la plata proporțională a cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului și dovedite de acesta prin chitanța nr.39/15.06.2013, în cuantum de 6559 lei (reținând în privința timbrajului achitat pentru capătul de cerere vizând plata despăgubirilor materiale că acest petit a fost respins), întemeiat pe disp.art.274 și urm. Cod de procedură civilă (1865), conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul F. I., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii.
Prin motivele de apel s-a invocat că răspunderea civilă delictuală a fost reglementată pentru a îndeplini o funcție reparatorie, nefiind menită a sancționa autorul faptei ilicite ci de a acoperi sau repara un prejudiciu, deci, nu de a asigura un câștig. Prejudiciul constând în atingerea adusă imaginii publice a reclamantului, trebuie să îndeplinească toate condițiile necesare oricărui tip de prejudiciu pentru a putea fi reparat.
S-a invocat că prejudiciul constă în vătămarea dreptului la reputație, că . manageriată de reclamant desfășura activități de consultanță de afaceri, identificare a potențialilor clienți pentru SAFECAP INVESTMENTS LIMITED și și-a câștigat o reputație în domeniu, iar firma era pe primul loc în topul firmelor în domeniu, efectele publicațiilor defăimătoare fiind devastatoare, diminuare încasări, septembrie-decembrie 2012, reziliere contract de punere la dispoziție de personal nr. 57 din 20 iunie 2012 prin care . SRL (în care reclamantul este acționar majoritar) pune la dispoziția . pe reclamant pentru prestare activitate de director departament –cercetare-dezvoltare, reziliere motivată de faptul că pierderea clientelei se datorează modului în care este perceput reclamantul în mediul de afaceri, imagine incompatibilă cu standardele și valorile acestei societăți.
Corect instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada unui raport de cauzalitate, direct, între postările articolelor și diminuarea încasărilor realizate de cele două societăți la care era angajat, însă, greșit a reținut că prin articolele aduse la cunoștința publicului, prin pagina de internet ar fi fost afectată negativ imaginea reclamantului câtă vreme își desfășoară activitatea preponderent în domeniul tranzacțiilor de pe piața de capital, repercursiunile asupra imaginii, profesionalismului, posibilităților reale de angajare ulterioară în domeniu ar fi vătămătoare.
S-a solicitat repararea unui prejudiciu constând în dreptul său la reputație, aceasta face parte din drepturile personalității și ocupă o poziție centrală în cadrul drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice. În literatura de specialitate, drepturile personalității au fost clasificate în două categorii: drepturi ce ocrotesc corpul uman, funcțiile sale biologice, psihice și cele ce ocrotesc valori morale, în această ultimă categorie fiind încadrate, dreptul la demnitate, liberă exprimare, la viață privată, la imagine.
Dreptul la imagine este prevăzut de art. 72 alin 1 din Codul civil, la alin 2 se indică conținutul acestuia ce cuprinde onoarea, reputația unei persoane, interdicția de a produce o atingere fără consimțământul titularului sau fără autorizarea prevăzută de art. 75 din Codul civil. În doctrină se apreciază că granița dintre onoare și reputație este greu de stabilit, ele putând fi considerate două fațete ale dreptului la demnitate. Onoarea este un sentiment complex, determinat de percepția pe care fiecare persoană o are despre demnitatea sa iar reputația înseamnă felul în care o persoană este considerată în societate, putând varia de la o persoană la alta, nefiind înnăscută ci dobândită prin modul exemplar în care se comportă în viața privată și socială.
Angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei persoane presupune, conform art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357-1371 Cod civil, existența cumulativă a 4 condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Dovada existenței acestora, conform art.72 alin 2 din Codul civil incumbă celui ce reclamă prejudicierea iar apoi autorul atingerii pentru a dovedi un motiv justificativ - consimțământul victimei sau respectarea limitelor prevăzute de art. 75 din Codul civil.
Nu a demonstrat reclamantul prin probele administrate o atingere a dreptului la reputație, prin afirmațiile postate de cititori pe site, simpla deținere a funcției de director la . poate conduce la concluzia că percepția societății în ceea ce îl privește s-ar fi modificat, într-o manieră ce îi dăunează urmare a articolelor și comentariilor apărute pe site. Nu s-a demonstrat că era cunoscut de cei apropiați și de societate ca un profesionist ce își desfășoară activitatea în mod preponderent în domeniul tranzacțiilor de pe piața de capital, că avea o bună reputație morală, că modul în care îl aprecia publicul s-a deteriorat.
Fără dovadă s-a apreciat că articolele publicate ar avea repercusiuni asupra imaginii reclamantului, a profesionalismului, a posibilităților reale de angajare ulterioară. Articolele au apărut anterior încheierii contractului de punere la dispoziție de personal, acesta a reușit să conducă societatea doar o lună de zile, este știut că o anumită reputație se obține ca urmare a experienței dobândite în timp și prin perseverență, nu există la dosar vreau act din care să reiasă pregătirea profesională a reclamantului, o caracterizare din partea unor specialiști în domeniu care să ateste că avea o anumită reputație, experiență în domeniul pieței de capital, nu s-a primit dovada că datorită postărilor i s-ar fi refuzat angajarea la vreo altă firmă din domeniu.
Raportat la vârsta de doar 26 de ani a reclamantului, probabil proaspăt absolvent, nu se poate reține în lipsa unor probe clare, aprecieri cu privire la profesionalismul acestuia, cu atât mai mult cu cât ocuparea postului de director general s-a făcut fără concurs. Greșit s-a apreciat că, prin apariția acestor articole s-ar fi adus o atingere reputației și a constatat că există un prejudiciu ce trebuie reparat.
Lipsa pârâtului la interogatoriu nu probează atingerea invocată asupra reputației, s-a apreciat surprinzător că informațiile cuprinse în articolele publicate pe site ar reprezenta informații factuale, susceptibile de a face proba verității și nu judecăți de valoare, în condițiile în care, în motivare se face referire la profesionalismul reclamantului. Reiese că acesta nu a suferit un prejudiciu iar obligarea sa la plata sumei de 25.000 lei reprezintă o îmbogățire fără just temei.
Nejustificate au fost respinse probele solicitate în ședința publică din data de 18 octombrie 2013, 22 noiembrie 2013, motivate că ar fi tardive, or, s-au formulat chiar prin întâmpinare iar la data de 21 iunie 2013 a cerut interogatoriul reclamantului cu precizarea că ulterior va solicita și alte probe în funcție de răspunsuri. Această probă s-a respins iar cauza s-a amânat din lipsa sa justificat, fără a se pune în discuție alte probe. La data de 22 noiembrie 2013 a depus în probațiune un e-mail din care rezultă că în luna noiembrie 2012 reclamantul se prezenta ca reprezentant al societății, deși susține că a încetat colaborarea .
Probele administrate, raportate la practica CEDO, la dispozițiile art. 1353 Cod civil, denotă că articolele se circumscriu protecției oferite de dispozițiile art. 10 din CEDO. Societatea . fost sancționată cu amenda în cuantum de 78.000 lei de către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor pentru săvârșirea a patru fapte contravenționale: -nerespectarea prevederilor art.20 din Legea nr. 656/2002, -art. 11 din Legea nr. 656/2002, art. 13 și 19 din același act normativ, sancțiune ce pune un nou semn de întrebare în legătură cu profesionalismul cu care reclamantul a manageriat societatea, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile legale pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
În drept se invocă art. 282 și următoarele Cod procedură civilă .
Intimatul prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, invocând că, motivele de apel nu sunt clar delimitate, având în vedere art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.72 Cod civil și față de faptul că intimatul reclamant a invocat vătămarea reputației săvârșită prin intermediul articolelor publicate pe site-ul reclamatiibursa.ro, rezultă că analiza prezentei spețe urmează să stabilească în ce măsură aceste articole se circumscriu limitelor libertății de exprimare iar în cazul în care aceste limite au fost depășite, instanța urmează să dispună cu privire la ingerința asupra libertății de exprimare a apelantului; referirea la intimatul reclamant, fie în mod direct, fie prin intermediul activității pe care o conducea, ca fiind alăturat unor animale pe două picioare, căței, cățeluși, parvenit, cărăuși, evreu, etc. reprezintă în mod cât se poate de categoric opinii pur injurioase, iar reținându-se jurisprudența Curții Europene coroborat cu argumentele prezentate, se impune concluzia faptului că se află reclamantul în prezența unui exercițiu abuziv al libertății de exprimare, sub forma modului de prezentare a ideilor exprimate, iar prin menționata Comunicare nr. 450/19.04.2013 a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale adresată apelantului loan F., acestuia i-a fost solicitată eliminarea informațiilor cu conținut calomnios si defăimător de pe site, această interpretare a articolelor este una calificată, fiind efectuată de însăși autoritatea de reglementare, astfel că, pentru toate motivele de mai sus, reiese că ingerința este permisă raportat la modul pur injurios de prezentare a ideilor exprimate și în mod corect a fost dispusă de prima instanță în scopul protejării drepturilor intimatului reclamant . Totodată, s-a mai arătat că, afirmațiile factuale sunt susceptibile de proba verității iar în lipsa bunei credințe și a verificării informațiilor distribuite, acestea nu se bucură de protecția art. 10 CEDO, iar în cazul în care informațiile cuprind atât judecăți de valoare cât și afirmații factuale, negarea acestor informații de către persoana la care fac referire, contestarea acestora și caracterul preponderent al afirmațiilor factuale conferă informației litigioase în ansamblul ei caracter de afirmație factuală (Cauza Dichand și alții, Cauza Sokolowski), astfel, în principiu, în opinia Curții Europene, afirmația conform căreia o persoană a comis o infracțiune constituie o afirmație factuală, impunând proba verității sau cel puțin a bunei credințe și a verificării informațiilor distributive –ex.Cauza I.. Se menționează că,intimatul reclamant a susținut în cadrul cererii de chemare în judecată, faptul că pârâtul nu s-a preocupat în nici un fel de verificarea veridicității și a flabilității informațiilor difuzate, în cursul litigiului pârâtul nu a produs nici un fel de probe care să infirme această concluzie; anterior publicării articolelor, acesta nu i-a acordat reclamantului nici un fele de drept la replică, prin drept la replică, a refuzat să se prezinte la interogatoriu, ceea ce nu doar din punct de vedere procesual echivalează cu recunoașterea pretențiilor, dar arată lipsa oricăror argumente din partea pârâtului și neputința acestuia de a justifica demersul său defăimător și calomnios, astfel că, apare nejustificat refuzul apelantului de a retrage articolele atât după ce a fost notificat prin executor judecătoresc, de Ministerul Comunicațiilor și mai mult, a fost acționat în judecată, iar publicarea articolelor defăimătoare și calomnioase despre reclamant, a continuat chiar și în timpul desfășurării procesului. Cu privire la reputație, se precizează că, în anul 2012, intimatul reclamant a ocupat funcția de director în cadrul S.C. Aston Markets S.R.L., societate ce în anul 2011 a fost clasată pe primul toc în topul firmelor ce execută activități de management si de consultantă în management, distincția ce a fost acordată având în vedere datele din bilanțul contabil, -profesionalismul și managementul, această distincție a societatea a pus bazele colaborării cu Safecap .Investments Limited care este o firmă de investiții cipriotă de renume internațional fiind licențiată și reglementată de Cyprus Securities and Bxchange Commission, fiind de asemenea reglementată conform Directivei UE privind piețele de investiții financiare (MiFJD). Parteneriatul cu această reputată societate de investiții precum și calitatea de cel mai înalt nivel al serviciilor oferite au condus la încasări substanțiale, astfel cum rezultă din înscrisurile contabile depuse la dosarul cauzei, iar articolele defăimătoare la adresa reclamantului au început să apară din luna martie a anului 2012. începând cu această perioadă efectele acestor publicații asupra activității acestuia au fost devastatoare, știut fiind că în domeniul investițiilor financiare orice informație publică privitoare la seriozitatea persoanelor în cauză are un impact emoțional negativ foarte puternic în rândul publicului și deși a menținut calitatea serviciilor la cel mai înalt nivel, atât clienții pe care îi consilia cât fi noii clienți pe care dorea să îi câștige, au refuzat orice fel de continuare sau demarare a raporturilor contractuale motivat de faptul că, în urma informațiilor pe care te descoperiseră sau le-au fost aduse la cunoștință în legătura cu S.C. Aston Markets S.&.L, si persoanele de conducere (indicând în acest sens site-ul reclamatiibursa o), intimatul reclamant nu mai prezenta suficiente garantii, astfel, în urma informațiilor calomnioase difuzate publicului larg si partenerul de afaceri, societatea Safecap Investments Limited și-a retras colaborarea, nedorind ca imaginea să-i fie asociată și iremediabil vătămată prin alăturarea cu activitățile infracționale pe care pârâtul le-a prezentat ca fiind comise de intimatul reclamant și de Aston Markets SRL. În concluzie, s-a mai invocat că, consecințele articolelor au fost și sunt cu atât mai vătămătoare pentru intimat, cu cât această formă de transmitere de informații prin internet prezintă particularitatea de a fi accesibilă în regiuni unde alte asemenea forme precum presa scrisă nu reușesc să ajungă, informația fiind totodată disponibilă pentru o perioadă de timp nelimitată și deoarece apelantul pârât are o poziție publică diferită, fiind un simplu particular necunoscut, pe care miza articolelor publicate nu îl expun în mod direct, acesta a profitat de poziția intimatului vulnerabilă, articolele urmărind în mod categoric producerea de prejudicii acestuia, rezultând că prin publicarea, refuzul retragerii articolelor defăimătoare, apelantul pârât a avut o contribuție directă, nemijlocită și neechivocă în cauzarea unui prejudiciu moral intimatului reclamant. Invocă jurisprudența Curții Europene, atunci când de analizează legitimitatea și proporționalitatea unei ingerințe, cristalizându-se mai multe principii aplicabile prezentei spețe: interesul public sau privat vizat de informațiile comunicate, gravitatea afirmațiilor și calitatea victimei, contextul afirmațiilor, riscurile tranzacțiilor forex au fost expuse într-un mod cât se poate de tranșant dar în primul rând într-un mod cât se poate de transparent si public, la fel de importantă este precizarea că toate sumele de bani tranzacționate nu sunt intermediate în nici un fel de partea intimată, ci sunt depuse direct în contul deținătorului platformei, argument ce solicită a fi reținut.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel, constată următoarele:
Prin contractul de punere la dispoziție de personal nr.57/20.06,2012 –filele 45-47 dosar de fond, încheiat între . SRL și . s-a convenit punerea la dispoziția utilizatorului a salariatului temporar P. C. O., în vederea prestării activității de director departament cercetare dezvoltare – intimat reclamant în cauză, pentru o perioadă de 7 luni, începând cu data de 21.06.2012 până la data de 20.01.2013, durată ce putea fi prelungită cu 12 luni, prin încheierea unui contract adițional.
Din adresa nr.35/31.07.2012 emisă de . SRL –fila 48 dosar de fond, se reține că în baza acestui contract de punere la dispoziție personal, aceasta plătea lunar costuri de salarizare lunară în valoare de 7301 lei, contract ce a fost reziliat cu începere din data de 31.07.2012 urmare a reducerii volumului de activitate al societății, a veniturilor acesteia, a încheierii colaborării cu o . clienți tradiționali –aspect ce reiese din notificarea nr.158/30.07.2012 –fila 44 dosar de fond. La data de 31.08.2012, cele două societăți au încheiat actul adițional nr.1 –fila 203 dosar de fond, prin care s-a convenit încetarea contractului ca urmare a acordului acestora, aspect corect reținut de instanța de fond.
Din adresa nr.920 din 27.04.2012 emisă de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Informatică București, se reține că, deținătorul site-ului reclamanțiibursa.ro este I. F. –apelantul pârât în cauză, iar începând cu data de 6.03.2012 și până la data de 11.11.2012 pe acesta au fost postate mai multe articole ce provin de la utilizator și în care s-au făcut afirmații defăimătoare la adresa lui P. O. –intimat reclamant.
Instanța de fond a redat obiectiv conținutul articolelor ce au fost postate pe pagina de internet administrată de apelantul pârât în data de 6.03.2012, 7.03.2012, opinia unui utilizator postată la data de 21.08.2012, articolele din data de 5.09.2012, 18.10.2012, 26.10.2012, 11.11.2012, în cuprinsul cărora într-adevăr s-au făcut afirmații referitor la intimatul reclamant P. C. O., care nu pot fi apreciate decât ca având într-adevăr conotații negative referitor la persoana și imaginea acestuia, postări al căror conținut nu au fost contestate de către apelant.
Potrivit art.72 din Nodul Cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia, ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.75. Conform art.75 din Noul Cod civil, nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte, nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.
Câtă vreme prin postările apărute pe pagina administrată de apelantul pârât a unor opinii ale cititorilor ce nu pot fi calificate decât ca aducând atingere dreptului la propria imagine „-că ar face parte din clanul țeparilor pe piața forex, că ar fi niște mucoși, să se fugă de aceștia, printre care și intimatul reclamant, principalul hoț ar fi O. P., ……” imagine ce implicit i-a fost afectată prin acestea și care implicit a determinat o alterare a reputației acestuia.
Un prejudiciu material în speță nu a fost dovedit și astfel că, întrucât intimatul reclamant nu a declarat apel, nu se vor face referiri la acest aspect.
Angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei persoane, este reglementată de Noul Cod civil, în art.1349 alin.1 și 2, conform cărora, orice persoană are îndatorirea, să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde la toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Potrivit art.1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșite cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Responsabilitatea pentru publicarea afirmațiilor susmenționate la adresa intimatului reclamant revine apelantului pârât care a făcut posibilă prin site-ul administrat, aducerea la cunoștința publică a unor aspecte ce este notoriu că aduce atingere intereselor legitime ale intimatului reclamant, a onoarei și reputației acestuia.
Potrivit art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie, și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora. Conform art.8 alin.1 din aceiași Convenție, orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale.
Aceste drepturi cuprind libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Desigur, acestea nu au un caracter absolut, cunosc limitări potrivit art. 30 alin. 6 din Constituția României, atunci când este vorba despre protejarea reputației unei persoane.
În exercitarea dreptului la exprimare, apelantul a postat pe site-ul administrat opinii ale cititorilor postate pe site-urile altor persoane, ori prin aceste procedee, câtă vreme mesajele au avut un conținut defăimător, injurios, acestea au adus atingere drepturilor susmenționate. Faptul că intimatul reclamant are doar o vârstă sub 26 de ani, că nu ar avea o experiență vastă în domeniul în care își desfășoară activitatea, nu sunt aspecte care să ducă la concluzia că nu ar avea o reputație căreia i s-a adus atingere, criticile nefiind fondate. Răspunderea apelantului este una strict legată de postarea unor opinii exprimate de cititorii paginii sale de internet, deci, nu poate fi angrenată strict pentru afirmațiile acestora ci doar pentru că nu a verificat veridicitatea celor afirmate câtă vreme astfel cum corect a reținut instanța de fond, pretinsele cercetări de natură penală nu au fost dovedite în speță. Afirmațiile publicate pe site-ul administrat de apelant, au fost făcute cu depășirea limitelor libertății de exprimare, și care au fost de natură a aduce atingere imaginii și reputației intimatului reclamant, vătămare care îl îndrituiește pe acesta la a căpăta o deplină satisfacție morală, existând astfel îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale în sensul art.1349 alin. 1 și 2, art. 1353 și art. 1357-1371 din Noul cod civil.
Evaluarea întregului material probator existent la dosar, pune în evidență lipsa oricărei baze factuale care să justifice realitatea celor postate pe site, prejudiciul moral este evident și a fost dovedit câtă vreme publicarea, postarea i-au adus intimatului reclamant prejudicii morale chiar dacă ar fi la începutul unei cariere în domeniul în care își desfășoară activitatea, reflectându-se în atingerile aduse onoarei și reputației sale în societate, dat fiind statutul socio-profesional al acestuia.
Din perspectiva prevederilor art. 1357 din Noul Cod civil, câtă vreme autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă, sub aspectul faptei ilicite și a gravității vinovăției, pentru stabilirea întinderii despăgubirii datorate de apelantul pârât, trebuie a fi relevată calitatea acestuia de administrator site și nu cea de autor al celor postate, prin postările citate corect de instanța de fond au fost încălcate limitele libertății de exprimare, ceea ce se răsfrânge direct și nemijlocit asupra drepturilor nepatrimoniale ale intimatului reclamant, prejudiciindu-le.
Sub aspectul întinderii despăgubirilor, este de reținut că nici sistemul nostru legislativ în vigoare la data săvârșirii faptei și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de reparare a prejudiciului moral, după cum nu sunt stabilite nici criteriile pentru cuantificarea despăgubirilor morale, urmând a se decide în funcție de circumstanțele fiecărei cauze. In privința reparării prejudiciului moral, principiul reparării integrale nu poate avea decât un caracter relativ tocmai datorită dificultății cuantificării unui asemenea prejudiciu. Trebuie totuși respectat principiul proporționalității prejudiciului cu despăgubirea acordată și principiul echității. De altfel, și în termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii.
Din perspectiva principiilor enunțate anterior, Curtea consideră că suma de 10.000 lei reprezintă o despăgubire echitabilă și rezonabilă a reclamantului, ca echivalent pentru suferința morală provocată acestuia, raportarea instanței de fond la veniturile salariale realizate fiind greșită, neexistând o dispoziție legală în acest sens. Practic,instanța de fond a transformat astfel daunele morale în daune materiale, ceea ce se impune a fi corectat. Fapta apelantului pârât, deși ilicită, nu a creat un prejudiciu intimatului reclamant la dimensiunile pe care acesta le-a exprimat în cerere iar pe de altă parte, faptul că societatea manageriată de intimatul reclamant ar fi fost sancționată contravențional, nu este de natură a determina o altă concluzie decât cea expusă mai sus.
Pentru abordarea prejudiciului moral, trebuie a se reliefa că simpla constatare a încălcării art. 8 și 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, poate constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă, însă în speță, instanța consideră că prejudiciul suferit de intimatul reclamant nu poate fi reparat suficient prin simpla constatate a încălcării, dar suma de bani stabilită prin hotărârea primei instanțe apare ca fiind excesivă, impunându-se diminuarea acesteia.
Câtă vreme nu s-au adus critici dispoziției prin care apelantul a fost obligat
să retragă articolele defăimătoare cu privire la reclamant, nu se impun a fi reluate,
cele reținute de altfel de instanța de fond fiind corecte prin raportare la dispozițiile art.253, art.1385 din Noul Cod Civil.
Referitor la respingerea probațiunii solicitate de către apelantul pârât cu
ocazia soluționării cauzei în fond ca tardivă ,câtă vreme prin apelul declarat nu s-
a reiterat cererea de probațiune, situație care potrivit art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă trage decăderea din dreptul de-a administra probe, criticile privitoare la acest
aspect vor fi respinse ca atare.
Față de considerentele de mai sus, instanța de apel în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul că va reduce cuantumul sumei stabilite cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul constând în vătămarea dreptului la reputație, în favoarea reclamatului, în sarcina pârâtului, de la suma de 25.000 lei la 10.000 lei, urmând ca toate celelalte dispoziții ale sentinței să fie păstrate, ca fiind Legale și temeinice, potrivit celor expuse.
Nefiind solicitate și justificate de apelant cheltuieli de judecată, nu vor fi acordate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat apelul civil declarat de apelantul pârât F. I., domiciliat în mun. Satu M., ., jud. Satu M., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C. O., cu domiciliul în mun. București, . nr. 66, ., Sector 6, împotriva sentinței civile nr. 49/D din 03 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile pentru prejudiciul constând în vătămarea dreptului la reputație, stabilit în sarcina pârâtului, în favoarea reclamantului, de la suma de 25.000 lei la 10.000 lei.
Păstrează celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
S. A. L. T. D. C. G.
red.concept decizie:S. A.L.
data:7.10.2014
jud.fond:R. E.
dact.C.G.
data:9.10.2014
5 ex.
-3 .>
- F. I. din Satu M., .,jud. Satu M.,
-P. C. O.,
din București, . nr. 66, ., Sector 6
-P. C. O.,
-la sed.Av.din București,Splaiul Uniri, nr.4, .,., Sector 4
Data:
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 87/2014. Curtea de... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 818/2014. Curtea... → |
|---|
