Anulare act. Decizia nr. 585/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 10143/271/2010
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 585 /2014 - R
Ședința publică din data de 09 aprilie 2014
Președinte: | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul - pârât B. A. B., domiciliat în Oradea, ..3A, . în contradictoriu cu intimata - reclamantă T. R., cu domiciliul în Oradea, ., ., împotriva deciziei civile nr. 217/A din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1889 din 3 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. unic, având ca obiect: anulare act.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 26 martie 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru 09 martie 2014 și pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1889 din data de 3 februarie 2012 a Judecătoriei Oradea a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta T. R., în contradictoriu cu pârâtul B. A. B., și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară asupra apartamentului nr. 50 situat în Oradea, ., . înscris în înscris în CF_ –C1-U4 Oradea provenită din conversia pe hârtie a CF 7142 S., nr.topo 200/4/50 autentificat de BNP R. M. V. sub nr. 540/11.05.2009.
S-a dispus radierea din cartea funciară a înscrierii dreptului de ipotecă pentru suma de 24.300 euro în favoarea pârâtului B. A.-B. .
În motivarea hotărârii instanța a arătat că între reclamantă și pârât s-au încheiat patru contracte de împrumut cu garanție imobiliară – primele trei asupra unui apartament cu două camere, iar al patrulea asupra unui apartament cu o cameră – dobândit de reclamantă ca urmare a unui schimb – toate autentificate de B.N.P. R. M. V..
Ultimul contract de împrumut a fost încheiat în aceeași zi 11.05.2011 în care reclamanta a încheiat și contractul de vânzare a apartamentului deținut inițial – cu cumpărătorii C. E. D. și C. M. B. – pentru prețul de 38.850 euro – contract încheiat însă la BNP – B. M. sub nr.698/11.05.2009.
În realitate – între reclamantă și numiții C. E. D. și C. M. B. a intervenit un contract de schimb – deoarece reclamanta odată cu vânzarea imobilului deținut anterior a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 537/11.05.2009 de BNP – R. M. V. – în temeiul căruia a cumpărat de la cumpărătorii săi – imobilul cu o cameră pentru prețul de 85.000 lei – care la cursul de schimb de 4,1 lei reprezintă 20.731 euro.
Diferența de preț între imobilul vândut și cel cumpărat de reclamantă a fost de aproximativ 15.000 euro – din care reclamanta a achitat pârâtului suma de 11.000 euro restul încasat fiind plăți cu titlu de taxe notariale.
La încheierea ultimului contract de împrumut, reclamanta a semnat o declarație manuscrisă prin care a menționat că a primit cu titlu de împrumut suma de 24.300 euro.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că la încheierea acestui contract au avut loc discuții între reclamantă și pârât – reclamanta afirmând că noul împrumut reprezintă în realitate dobândă și că s-au plătit alte sume de bani în restituirea împrumutului. Chiar dacă această declarație nu dovedește prin ea însăși violența ca viciu de consimțământ, face dovada faptului că manifestarea de voință a reclamantei nu a fost liberă ci supusă sub presiuni din partea pârâtului.
Tot din declarațiile martorilor audiați rezultă că reclamanta a plătit pârâtului lunar sume cuprinse între 150 – 350 euro sau chiar 600 euro, sume care însă se plăteau în contul dobânzii și nu cu titlu de restituire împrumut. Mai rezultă faptul că dobânda era capitalizată, fiind în medie de 72-96% pe an, aspect care rezultă și din clauza înscrisă în toate contractele de împrumut conform căruia pârâtul, în calitate de creditor, se obligă să prelungească contractul de împrumut pentru o sumă ce urma să fie precizată ulterior – iar sumele menționate în actele ulterioare sunt sume considerabil mai mari și totodată sume aritmetice – rezultând în mod evident ca urmare a aplicării unui procent de dobândă.
Mai rezultă, totodată, din declarațiile martorilor audiați că pârâtul a amenințat-o pe reclamantă că-și va pierde casa dacă nu va plăti sumele pretinse.
Din ansamblul probațiunii administrate rezultă faptul că pârâtul a folosit manopere dolosive în urma cărora reclamanta a fost indusă în eroare și a făcut schimbul de imobile pentru a-i preda diferența de preț pârâtului, ceea ce lovește actul de nulitate relativă – sancțiune care se impune, reclamanta dovedind fapta ilicită a pârâtului – constând în perceperea unei dobânzi situate mult peste limita legală.
Perceperea unei dobânzi peste limita prevăzută de lege – reprezintă o faptă ilicită – sub aspectul scopului urmărit de către împrumutător, care încalcă dispozițiile imperative și de ordine publică înscrise în Lg.313/1879.
Ca urmare a încălcării disp.art. 313/1979 și ale art. 1089 alin.2 contractul de împrumut este nul – ceea ce impune repunerea părților în situația anterioară și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul B. A. B. solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulate.
Prin decizia civilă nr. 217/A din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul B. A. B., în contradictoriu cu intimata T. R., împotriva sentinței civile nr. 1889 din 3 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 12.19.2006 între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1509 la B.N.P. R. M. V. – contract având ca obiect acordarea de către pârât reclamantei a unui împrumut în sumă de 9920 euro cu obligația restituirii acestuia astfel: 640 euro în primele două luni iar diferența de 8640 euro – până la data de 12.12.2006.
La data de 16.04.2008 s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară asupra aceluiași imobil autentificat de B.N.P. R. M. V. – sub nr. 527/16.04.2008 având ca obiect acordarea de către pârât reclamantei a unui împrumut în sumă de 30.680 euro cu obligația restituirii a câte 1560 euro/lună în primele două luni iar până cel mai târziu la data de 16.07.2008 – urmând a se restitui diferența de 27.500 euro
Apoi la data de 17.10.2008 s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară – asupra aceluiași imobil – având ca obiect acordarea de către pârât reclamantei a unui împrumut în sumă de 47. 600 euro cu obligația reclamantei de a restitui lunar câte 2100 euro – în primele două luni – iar până cel mai târziu la data de 17.04.2009 – urmând a restitui diferența de 37.100 euro.
Ulterior, la data de 11.05.2009 s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară asupra imobilului dobândit de reclamantă ca urmare a vânzării imobilului menționat – respectiv apartamentul său compus din o cameră și dependințe – cu o suprafață de 32,58 mp. situat în Oradea, ., . de BNP R. M. V. sub nr. 540/11.05.2009 – având ca obiect acordarea de către pârât – reclamantei a unui împrumut în sumă de 24.300 euro menționându-se că suma a fost achitată anterior reclamantei cu obligația restituirii până cel mai târziu la data de 15.07.2009.
Ultimul contract de împrumut a fost încheiat în aceiași zi 11.05.2011 – reclamanta încheind contractul de vânzare al apartamentului deținut inițial – încheiat cu cumpărătorii C. E. D. și C. M. B. – pentru prețul de 38.850 euro contract încheiat la B.N.P. B. M. sub nr. 698/11.05.2009.
În realitate – așa cum a arătat și instanța de fond – între reclamantă și numiții C. E. D. și C. M. B. a intervenit un contract de schimb – reclamanta odată cu vânzarea imobilului deținut anterior – încheind și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 537/11.05.2009 de B.N.P. R. M. V. pentru prețul de 85.000 lei care la cursul de schimb de 4,1 lei reprezintă 20.731 euro.
Din succesiunea actelor întocmite de părți rezultă că sumele împrumutate de către pârât reclamantei au fost din ce în ce mai mari ceea ce conduce la ideea capitalizării dobânzilor pentru suma acordată prin împrumutul inițial.
În acest sens este și declarația martorului C. D. C., avocat care a redactat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1523 din 17.10.2008, care a arătat că în realitate acest contract a reprezentat o prelungire a unui împrumut acordat anterior, suma menționată ca fiind împrumutată – cuprinzând atât împrumutul anterior cât și o sumă importantă percepută cu titlu de dobândă. A mai menționat acesta că la încheierea actului nu s-a predat reclamantei nici o sumă de bani, că dobânda era capitalizată fiind percepută într-un procent de 6-8% pe lună respectiv 72-96% pe an.
Faptul că dobânda se capitaliza rezultă și din faptul că în toate contractele s-a prevăzut faptul că pârâtul în calitate de creditor se obligă să prelungească contractele de împrumut pentru o sumă ce urma a fi precizată ulterior – ceea ce de fapt s-a și întâmplat.
Este adevărat, că, în ceea ce privește contractul a cărui anulare s-a cerut, reclamanta l-a semnat în cunoștință de cauză însă, din ansamblul probelor rezultă că de fapt consimțământul acesteia nu a fost liber ca urmare nici valabil exprimat. Reclamanta a semnat contractele în speranța că va putea plăti suma împrumutată și dobânda impusă de pârât, iar cu toate că pentru aceasta și-a vândut apartamentul și a cumpărat unul mai mic acest lucru nu a putut fi realizat, motiv pentru care reclamanta s-a văzut nevoită să introducă prezenta acțiune.
Faptul că pârâtul se ocupă cu împrumuturi cu dobândă cămătărească rezultă și din declarația martorului B. G. care a arătat că a auzit de faptul că pârâtul desfășoară acest gen de activitate arătând chiar că pârâtul a arătat că mai sunt persoane care și-au pierdut casa pentru că nu au plătit datoria.
Deși s-au efectuat cercetări penale împotriva pârâtului sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, dispunându-se prin referatul întocmit de poliție neînceperea urmăririi penale de către IPJ Bihor – corect a reținut prima instanță că, cu ocazia acestor cercetări nu s-au investigat condițiile în care s-au semnat actele de către reclamantă și nici aspectele referitoare la dobânda impusă de pârât.
Prin perceperea unui împrumut cu dobânda cămătărească s-au încălcat disp.Lg.313/1879.
În ceea ce privește strict motivele de apel formulate, nu se poate reține că declarația avocatului C. D. – audiat ca martor în cauză nu poate fi luată în considerare, din moment ce, susține apelantul că acesta nu a participat la întocmirea actului – această susținere nu se confirmă – martorul audiat arătând că a fost prezent în calitate de avocat la întocmirea unui act de prelungire – suma acumulată cu titlu de dobânzi fiind inclusă în suma datorată cu titlu de împrumut în contractul nou încheiat, arătând totodată că știe că în actele care s-au încheiat s-a procedat la capitalizarea dobânzii.
Este adevărat că reclamanta nu a invocat anumite aspecte în acțiunea formulată – aspect care nu-i este imputabil - deoarece acțiunea a fost redactată prin avocat – însă starea de fapt reținută de instanță, în sensul celor arătate rezultă cu prisosință din probele administrate.
În ceea ce privește faptul că instanța nu a făcut nici o referire la eventualele sume rămase nerestituite – se constată că - în considerentele hotărârii s-a arătat că reclamanta a restituit o sumă mai mare decât împrumutul ce i-a fost acordat inițial – aceasta plătind lunar sume cuprinse între 150 și 300 euro sau chiar 600 de euro – sume care însă se plăteau în contul dobânzii și nu cu titlu de restituire împrumut, datoria menționată în actul contestat fiind de două ori mai mare decât împrumutul ce i-a fost acordat inițial, cu toate că suma plătită la schimbul imobilului – depășește valoarea împrumutului acordat, și s-au plătit și alte sume cu titlu de rate.
Apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică – față de prevederile art. 1089 alin.2 cod civil și ale Lg.313/1879 – contractul a cărui anulare s-a solicitat fiind lovit de nulitate – că motivele invocate în apel nu sunt de natură să ducă la schimbarea hotărârii, în baza art. 296 c.pr.cvilă a fost respins apelul ca nefiind întemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul – recurent B. A. B., solicitând modificarea hotărârii atacate, în principal în sensul respingerii în întregime a acțiunii, iar în subsidiar în sensul admiterii în parte, respectiv declarării nulității parțiale a contractului de împrumut atacat, în sensul că obiectul acestui contract ar fi fost suma de_ Euro, cu dobânzi legale aferente începând de la data contractării, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În cuprinsul cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- instanța a făcut o interpretare greșită atât a legii, cât și a probelor și actelor deduse judecății, impunându-se a fi respinsă cererea de anulare a contractului de împrumut cu garanție imobiliară nr. 540/2009, neputându-se reține că la acest contract ar fi fost prevăzută vreo dobândă;
- cu toată aparența pe care încearcă să o creeze reclamanta legată de persoana pârâtului, respectiv imaginea de cămătar a acestuia, se impunea ca instanțele de fond și apel să judece cauza în funcție de probele existente la dosar și nu de această aparatență;
- instanțele de judecată au făcut legătură între împrumutul dedus judecății și alte două contracte încheiate anterior între părți: la două din aceste contract (respectiv la primul, cel din 16 aprilie 2008 și al doilea din 17.10.2008), intimata T. R. a fost asistată de un avocat ales, care figurează ca și avocat redactant al actului, calitate în care acesta avea obligația de a acorda intimatei o asistență juridică care să-i garanteze apărarea în totalitate a intereselor și cu toate acestea, în fața instanței de fond a declarat ca și martor că, de fapt actele de împrumut încheiate au încălcat grav interesele intimatei, fiindcă dobânzile au fost incluse în capitolul care a fost trecut în contracte (ceea ce constituie o contradicție greu de explicat); se mai arată că în afară de cele trei contracte de împrumut mai sus enumerate, au mai existat încă două împrumuturi contractate tot de reclamantă, ceea ce este esențial de remarcat fiind faptul că între primul contract din 2006 și următorul contract încheiat în 2008, nu există nici o legătură;
- în ceea ce privește dolul sau violența care ar fi alterat consimțământul reclamantei, acestea nu rezultă din probele testimoniale administrate în cauză (declarațiile martorilor C., B.), dimpotrivă probele administrate exclud - în opinia recurentului – posibilitatea existenței acestora, sens în care sunt aduse o . argumente: nici măcar reclamanta nu invocă prin cererea de chemare în judecată existența vreunei constrângeri sau violențe din partea creditorului; la două din contractele încheiate, reclamanta a fost asistată de avocat, ceea ce reprezintă o garanție a exprimării libere a consimțământului; de fiecare dată când reclamanta a semnat contractele autentice de împrumut și ipotecă în fața notarului, i s-a cerut și exprimarea consimțământului scris de mâna ei; martorul C., străin părților și care a fost prezent la notar a confirmat faptul că reclamanta era perfect conștientă de actul ce urma să se încheie, fără să existe vreo constrângere sau eroare; actele de vânzare - cumpărare, precum și contractul de împrumut, încheiate între martor și reclamantă, au fost încheiate la doi notari diferiți, ceea ce ar fi dat reclamantei posibilitatea să se răzgândească și să nu încheie ultimul contract de împrumut cu ipotecă; reclamanta a fost însoțită de martorul B. pe drumul dintre notarul B. M. și notarul R. M., ceea ce exclude existența vreunei constrângeri în vederea exprimării consimțământului, reclamanta având posibilitatea să refuze încheierea ultimului contract de împrumut cu ipotecă;
- în ceea ce privește clauza contractuală invocată de instanță ca fiind o capitalizare a dobânzii la dobândă, această afirmație nu se susține, în condițiile în care este vorba de o clauză inserată în interesul debitoarei pentru a nu se trece imediat la executarea acestei; faptul că urma să se treacă într-un eventual nou contract o altă sumă convenită este logică în ideea în care suma inițială se modifică în funcție de împrumutul deja achitat de împrumutată; de altfel, din conținutul fiecărui contract rezultă că sumele inserate ca fiind cu titlu de împrumut sunt diferite nu numai în sensul că se majorează, ci și în sensul că acestea se și micșorează;
- în ceea ce privește declarația martorului C. C. D., pe care instanța de fond și apel își bazează motivarea pentru dobânda la dobândă, se arată că aceasta este confuză, contradictorie și nesinceră; susținerea instanței în sensul că, contractul anterior nr. 1523/2008 ar fi reprezentat o prelungire a unui împrumut acordat anterior nu are suport nici în declarația martorului mai sus evocat și nici măcar a martorului C. D.; în ceea ce privește achitarea vreunei sume cu titlu de dobândă sau rată, nu există nici o dovadă a sumelor care ar fi fost restituite de reclamantă, susținerea instanței contrazicându-se chiar cu declarațiile martorilor C. și B.;
- instanța nu a acordat valoarea probantă ordonanței de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și nici declarațiilor făcute de părți în această procedură, documente în care deși reclamanta avea posibilitatea, totuși nu a făcut acuzații în legătură cu exercitarea cămătăriei sau cu aplicarea de dobânzi la dobânzi;
- instanța nu face nici o amintire despre eventualele sume rămase nerestituite, considerând că împrumutul ar fi fost restituit și că reclamanta ar datora doar dobânzi, deși a existat un împrumut inițial de 30.680 Euro, din care numai o mică parte putea constitui dobânda aferentă celor trei luni pentru care s-a încheiat; în continuare sunt prezentate două variante de calcul care în subsidiar ar putea fi acceptate de recurentă în situația în care instanța reținea datele furnizate de avocatul C. D. ca și date pentru calcularea dobânzilor; din aceste două variante de calcul rezultă imposibilitatea acceptării ideii de dobândă la dobândă și se bazează pe ideea că dobânda ar fi fost inclusă în sumele indicate în contract; se apreciază în final că nimeni nu se poate îmbogăți fără just temei în detrimentul altei persoane, chiar dacă s-ar reține în cauză practicarea unei dobânzi peste limita legală, pentru că este indiscutabil că reclamanta a ridicat și s-a folosit de un împrumut pentru care nu există nici o dovadă că s-a achitat.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul, prin prima motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În actuala reglementarea, dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă permit reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, ceea ce înseamnă că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care acestea o constată.
Raportat la cele mai sus reținute, este de observat că recurentul a formulat cu privire la decizia atacată critici privind stabilirea situației de fapt, respectiv interpretarea și aprecierea probelor administrate, ceea ce constituie elemente de netemeinicie, și nu de nelegalitate.
Astfel, aspectele vizând obiectul contractului în litigiu, cauza ilicită a acestuia decurgând din perceperea unor dobânzi peste limita prevăzută de lege, respectiv perceperea de dobândă la dobândă, precum și vicierea consimțământului reclamantei, au fost stabilite de instanțele de fond și apel pe baza probelor administrate în cauză (înscrisuri, probe testimoniale), o reapreciere a acestora și implicit a situației de fapt reținute, nemaifiind posibilă în cadrul controlului de legalitate exercitat în calea extraordinară de atac a recursului.
Mai trebuie precizat de asemenea și faptul că instanțele au făcut referire în considerente și la eventualele sume rămase nerestituite din împrumut, deși aceste aspecte nu au făcut obiectul vreunei cereri distincte din partea intimatului – recurent.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul - pârât B. A. B., domiciliat în Oradea, ..3A, . în contradictoriu cu intimata - reclamantă T. R., cu domiciliul în Oradea, ., ., jud. Bihor, împotriva deciziei civile nr. 217/A din 11 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. P. D. M. F. T. A. L.
Judecător fond: U. O.
Judecători apel: M. S./A. C.
redactat: judecător: V. P.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare/29 aprilie 2014
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 18-06-2014, Curtea de Apel ORADEA | Pretenţii. Decizia nr. 626/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
