Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 74/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 1222/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/2014-R
Ședința publică din 14 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: R. F. - judecător
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții – reclamanți E. J. cu domiciliul în municipiul Carei, ..16/6, județul Satu M. și E. Z., cu domiciliul în ., județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3034/D din 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., având ca obiect: despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nemaifiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, acțiunea reclamantei fiind prescrisă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3034/D din data de 27 septembrie 2013, Tribunalul Satu M. a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea formulată de reclamanții E. J. cu domiciliul în mun.Carei, ..16/6, jud. Satu M. și E. Z., cu domiciliul în ., jud.Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5 pentru acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziției Legii nr. 221/2009, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, din perspectiva aplicării art.4 alin.2 din Lg.221/2009 în conformitate cu care ”Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora”, respectiv alin.4 „Cererea este imprescriptibilă.”, se ridică problema de drept în privința reținerii excepției prescripției dreptului la acțiune care în cauzele civile de față întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ, este invocată fie de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, fie de reprezentantul Ministerului Public.
Dacă în privința persoanelor condamnate politic, legiuitorul a permis oricărei persoane fizice sau juridice interesate, ori din oficiu, de parchet să sesizeze instanța de judecată cu constatarea caracterului politic al condamnării penale în perioada de referință 06.03._89, în ceea ce privește persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, nu se mai extinde dreptul de a solicita această constatare a măsurii cu caracter politic, la moștenitori sau alte persoane interesate, condiții în care se poate concluziona că numai acele persoane în nume propriu pot să beneficieze de acest drept, cererea fiind imprescriptibilă.
După constatarea caracterului politic fie a condamnării, fie a măsurii administrative, art.5 alin.1 lit.a) - până nu a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr.1358/2010 – permitea moștenitorilor persoanei care a suferit condamnarea politică sau măsura administrativă cu același caracter să sesizeze instanța în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii și să obțină despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
Reținând că: fie nu se solicită constatarea caracterului politic al deportării/prizonieratului, fie atunci când se invocă nu se încadrează în perioada de referință 06.03._89, și nu i se poate reține acest caracter date fiind cele stabilite în mod obligatoriu prin Decizia nr.15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ocazia soluționării Recursului în interesul legii, sau cererea este depusă de moștenitorii persoanelor deportate sau aflate în prizonierat, și nu au calitate față de dispozițiile restrictive din art.4 alin.2 – Lg.221/2009, rezultă că acestor cereri nu li se aplică imprescriptibilitatea la care face trimitere art.4 alin.4 din aceleași act normativ și în consecință, cum pretențiile sunt întemeiate pe art.5 alin.1 lit.a) din Lg.221/2009 excepția prescripției dreptului la acțiune poate fi invocată, întrucât dreptul pretins poate fi solicitat înăuntrul termenului de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii.
Tribunalul, reținând că în speță s-a invocat, în condițiile disp.art.137 Cod de procedură civilă, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare.
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța a reținut că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
A mai reținut că potrivit art.6 alin.4 Noul cod civil și art.201 din Legea nr.71/2011 s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar legea aplicabilă prescripției extinctive sub toate aspectele, este legea în vigoare sub care prescripția a început să curgă condiții în care poate fi invocată și din oficiu de instanță în condițiile cuprinse în Decretul nr.167/1958.
Prin urmare, față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză, tribunalul a găsit întemeiată excepția invocată și în consecință a admis-o, respingând acțiunea civilă astfel promovată ca prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții E. J. și E. Z., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenții reclamanți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile Legii 221/2009, respectiv probele administrate în cauză, din care rezultă că antecesorul acestuia, numitul E. C., a decedat într-un lagăr pe fostul teritoriu URSS fapt dovedit cu înscrisurile de la dosar, măsură administrativă care are caracter politic.
Se constată că intimatul pârât, deși a fost legal citat, nu a depus întâmpinare .
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod corect Tribunalul Satu M. a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanții E. J. și E. Z., față de termenul de 3 ani în care se putea formula prezenta acțiune, termen instituit de art. 5 alin 1 din L 221/2009. Legea arătată a intrat în vigoare în data de 14 iunie 2009, la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, iar prezenta acțiune este formulata la data de 04.02.2013, peste termenul special de prescripție institut de lege. În concluzie, fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamanților este de prisos analizarea celorlalte critici formulate de acesta prin motivele de recurs.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții – reclamanți E. J. cu domiciliul în municipiul Carei, ..16/6, județul Satu M. și E. Z., cu domiciliul în ., județul Satu M., în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3034/D din 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător Judecător, Grefier,
R. F. P. C. G. M. I. F.
Red. decizie: R. F./23.01.2014
Jud. fond. M. C. I.
Dact. I.F./23.01.2014 – 2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 398/2014. Curtea de Apel ORADEA | Legea 10/2001. Decizia nr. 517/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
