Legea 10/2001. Decizia nr. 641/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 8377/111/2003*
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL O. |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159 - |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.641/2014-R
Ședința publică din 8 mai 2014
Președinte –– S. A. L. - judecător
- T. D. – judecător
- M. E. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâtul P. M. O.-P. M. O., cu sediul în O., Piața Unirii, nr.1, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârât . prin LICHIDATOR B. V., cu sediul în O., ..1, . și cu intimații reclamanți E. ITZHAK și SHOSANA E.- ambii, cu domiciliul ales la C..Av.S. N., din O., Parcul T., nr.7, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.279/C din 6 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect:Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurentul pârât P. M. O., consilier juridic Tascianu C., în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici Bihor și pentru intimații reclamanți E. ITZHAK și SHOSANA E. -ambii lipsă,a doamnei avocat G. A., mandatarul acestora, avocat S. N. A., în baza procurii, certificată la data de 24.04.2014, lipsă fiind intimata pârât . prin LICHIDATOR B. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este scutit de timbru, constatându-se că prin serviciul registratură, în data de 1.04.2014, intimata pârât . prin fost LICHIDATOR B. D. V., a depus note, iar în data de 4.04.2014, intimații reclamanți E. ITZHAK și SHOSANA E., au depus întâmpinare, întâmpinare ce a fost comunicată recurentului cât și intimatei pârâte, după care:
Mandatarul intimaților reclamanți, depune la dosar procura de reprezentare a intimaților reclamanți cât și a avocatei acestora, avocat G. A., prezintă spre vedere originalul acesteia instanței cât și reprezentantului părții recurente, și precizează că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se lămuri, respectiv indica ce anume se restituie prin dispoziția Primarului, fără cheltuieli de judecată. În esență, solicită a se constata că, potrivit Legii nr.10/2001, obligația dovedirii le revine notificatorilor, ori, la data soluționării notificării, prin dispoziția motivată a Primarului M. O. nr.1655/2003, la dosarul intern nu erau depuse acte doveditoare, prin care să fie identificat imobilul, iar prin notificare nu s-a arătat numărul administrativ, numele corect al străzii, numărul topografic sau coala de carte funciară și în consecință, s-a procedat la respingerea notificării ca nedovedită, iar pe parcursul derulării procesului, ca urmare a efectuării expertizei tehnice, imobilul a fost identificat, constatându-se că este înscris în CF nr.4769 O., nr.top.3237, 3238/1, 3238/3 și 3238/5, din situația de CF rezultând că în prezent imobilul constituie proprietatea . SRL pentru cota de ½ părți și a Statului Român pentru ½ părți, asupra părții statului fiind înscris dreptul de administrare al Fabricii de Conserve A., deținătoarea efectivă a acestei părți din imobil. Totodată, reprezentantul părții recurente, mai arată că, deși a solicitat introducerea în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, și a fost introdusă în cauză ., situația imobilului revendicat nu a fost lămurită, astfel, nu s-a putut stabili ce imobile construcții au trecut în proprietatea Statului Român, care dintre acestea au fost desființate, modificate de . posibil ca pe terenul identificat să existe construcții edificate ulterior preluării de către Statul Român, iar acestea nu pot forma obiectul notificării, principala critică adusă sentinței atacate, în ceea ce privește acest motiv, este că nu specifică ce anume se restituie, câtă vreme, s-a dovedit că pe terenul revendicat există și construcții, astfel, fiind vorba de obligarea Primarului M. O. la emiterea unei dispoziții de restituire în natură, consideră că este imperativ ca sentința să identifice exact ce anume se restituie și nu să se rezume la un dispozitiv generic și de altfel, precizează că, nici expertiza efectuată nu a lămurit situația topograficelor în discuție, motiv pentru care, apreciază că instanța de fond nu a cercetat îndeajuns situația faptică a imobilului notificat. De asemenea, reprezentantul recurentului pârât, solicită a se constata că notificatorii nu și-au dovedit calitatea de persoană îndreptățită în temeiul Legii nr.10/2001, sens în care, actele depuse nu au forța probantă cerută de lege, nefiind acte de stare civilă, instanța de fond întemeindu-și hotărârea pe faptul că declarația lui Stein S. conform căreia Stein B. a dispărut în Holocaust, nu poate fi ignorată iar susținerea reclamanților, conform căreia ar fi de notorietate că pentru cei decedați în Holocaust, nu se poate elibera certificat de moștenitor, nu poate fi primită, fiind pe deplin infirmată de numeroasele certificate de deces ale celor care au decedat în lagărele de exterminare, decese înregistrate pe baza hotărârilor judecătorești declarative de moarte, din acest punct de vedere consideră că reclamanții trebuiau să facă demersuri pentru a dovedi faptul morții, cu actele prevăzute de lege.
Reprezentantul intimaților reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. În concluzie, solicită a se constata că, este adevărat că în faza procedurii administrative la Comisia Locală, nu a fost identificat imobilul, nefiind depuse nici toate actele de stare civilă, care să dovedească calitatea de moștenitori a petenților, însă aceste nereguli au fost acoperite în instanță, acțiunea fiind dovedită din acest punct de vedere, neputându-se susține că pe acest temei acțiunea ar urma să se respingă, astfel s-ar îngrădi accesul la justiție și s-ar lăsa fără eficiență cercetarea judecătorească. De asemenea arată că, imobilele ce au trecut în proprietatea Statului Român, au fost identificate, dar în primul rând recurentul avea obligația să le de-a toate datele și să stabilească care sunt acestea ori să fi cerut expertiză, or să aibă obiecțiuni la aceasta. Expertiza efectuată în cauză, cu completările la aceasta, deși nu poate răspunde la obiectivul trasat, pe considerentul că cei doi proprietari Statul Român și . sunt în indiviziune pe întregul imobil, este însă o probă concludentă, și de aceea nu a mai insistat asupra completării lucrării și nici de evaluarea imobilului, deoarece acesta trebuie și poate fi restituit în natură, urmând ca stabilirea locației exacte a părții cuvenite reclamanților, să fie stabilită cu ocazia sistării indiviziunii întrei ei și celălalt proprietar, astfel, conform acestei lucrări, precum și a celor efectuate anterior și ulterior, rezultă că reclamanților urmează a le fi restituit în natură cota de ½ parte din imobilele din CF nr.4769 cu nr.top:3237, 3238/1, 3238/3, 3238/5 O., precum și cota de ½ parte din nr.top.3287/7 din CF nr.8896 O., precum și nr.top.3241 din CF nr.8408 O., cu suprafața de 151 m.p., care a fost proprietatea lui Stein Barnad și de altfel, arată că această cotă nu a fost niciodată și nu este proprietatea fostei ILF și nici a Fabricii de Conserve A., așa că urmează a fi restituită în natură, ori această problemă se va clarifica, cu ocazia punerii în posesie și eventual sistarea indiviziunii. Reprezentantul intimaților reclamanți, precizează că, calitatea de persoane îndreptățite și de moștenitori ai reclamanților este stabilită și dovedită și chiar dacă nu s-a putut obține un certificat de moștenitor, și nu s-a putut obține din cauza condițiilor istorice ale dispariției a mii de oameni în Holocaust, instanțele au stabilit, în baza actelor depuse această calitate, toate acestea rezultând din actele de identificare ale reclamanților, copia buletinelor de identitate, decizia de predare a succesiunii, conform căreia succesiunea după Schnekemberg Frida a fost predată soțului supraviețuitor Schnekemberg B., iar faptul că E. Ithzak și-a schimbat numele din Stein și că Stein S. apare cu numele de Shlamo, sunt explicabile la acest neam în care au existat frecvente schimbări de nume și scrierea acestora cu diferite ortografii, iar susținerea că declarația lui Stein S., a foii de mărturie, a actelor de la Yad Yashem, nu ar avea forță probatorie, este o aberație, aceste acte fiind recunoscute prin numeroase hotărâri judecătorești din țară și din lume.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 279/C din 6 decembrie 2013, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanții E. Itzhak și Shosana E., în contradictoriu cu pârâtul P. M. O. .
A dispus anularea Dispoziției de respingere nr. 1659/2003 a Primarului M. O..
A constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobilele înscrise în cf 4769 O., nr. top. 3237, 3238/1, 3238/3, 3238/5 ,a cotei de ½ parte din imobilului înscris în C.F 8896 O. cu nr. top. 3287/7, a cotei de ½ parte din imobilului înscris în cf. 8408 O. cu nr. top. 3241 preluate de Statul Român în mod abuziv.
A obligat pârâtul P. M. O. să emită dispoziție în sensul precizat mai sus.
A respins acțiunea față de . sediul în O., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția de respingere nr.1659/21.10.2003, primarul mun. O. a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în O. ., depusă de E. Ithzak și Schenekenberg B., cu motivarea că petenții nu au depus la dosar acte de stare civilă, nici acte cu care să-și dovedească calitatea de foști proprietari sau moștenitori ai fostului proprietar tabular.
S-a efectuat în cauză o expertiză prin care s-a identificat imobilul și C.F –urile în care este înscris.
După efectuarea expertizei, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că, solicită restituirea în natură a ½ parte din imobilele identificate în petitul acțiunii, cealaltă parte, așa cum rezultă din înscrierea în C.F. fiind donată Federației Comunității Evreiești.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților la restituirea în natură a cotei de ½ parte din imobilele din litigiu, instanța de fond a apreciat că reclamanții au făcut această dovadă cu actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei astfel s-a reținut că, fostul proprietar STEIN B. a decedat la Auschwitz, conform „Foii de mărturie" de la fila- 27.
Acesta a avut un fiu Vilhelm, decedat și el la Auschwitz și un frate Stein S., decedat în Israel
Conform declarației lui Ștein S. în fața Notarului public din Israel ,el este fratele lui Stain B. și acesta a dispărut în Holocaust declarație ce nu poate fi ignorată.
Stein S. a avut doi copii, pe E. Itzhac (născut Ștein) reclamantul, și Schnekemberg Frida, decedată al cărui fiu era Schnekemberg B., decedat după care urmează actuala reclamantă Shoshana Eres.
Acestea rezultă din actele de identitate ale reclamanților, și anume copia Buletinelor de Identitate a lui E. Itzhac (f.23) și Schnekemberg B. (fila-28), declarația celor doi (fila-26), Decizia de predare a succesiunii (fila 52), conform căreia succesiunea după Schnekemberg Frida a fost predată soțului supraviețuitor Schnekemberg B., copia extrasului din registru stării civile pentru născuți din anul 1950 .
Faptul că E. Ithzac și-a schimbat numele din Stein este dovedită prin certificatul de atestare a schimbării numelui aflat și acesta la dosarul cauzei iar faptul că Schnekemberg Frida este fiica lui Steian S. este dovedită cu copia extrasului din registru stării civile pentru născuți din anul 1950 .
Ca atare, față de cele de mai sus prezentate, prima instanță a apreciat că reclamanții au dovedit calitatea de moștenitori ai proprietarilor tabulari.
Cât privește imobilul din litigiu, s-a dovedit cu extrasele de C.F. și faptul că, imobilul în litigiu a intrat în proprietatea Statului român în anul 1973, prin prescripție, fiind preluat de la antecesorii reclamantilor.
Astfel, cota de ½ parte din imobilele înscrise în cf 4769 O., nr. top. 3237, 3238/1, 3238/3, 3238/5, cota de ½ parte din imobilului înscris în C.F 8896 O. cu nr. top. 3287/7, a cota de ½ parte din imobilului înscris în cf. 8408 O. cu nr. top. 3241 au fost preluate de Statul Român în mod abuziv, fiind întabulate în continuare pe numele acestuia.
Totodată s-a mai reținut că, . a deținut dreptul de proprietatea asupra imobilului din litigiu ci doar dreptul de administrare, astfel cum rezultă din înscrierile din CF precum și din sentința civilă nr. 3824/1997 pronunțată de Judecătoria O..
Prin urmare, reclamanții au făcut și dovada dreptului de proprietate al antecesorilor lor asupra imobilelor identificate mai sus.
În ceea ce o priveste pe pârâta . de fond a reținut că aceasta este lipsită de capacitate procesuală de folosință, întrucât prin sentința civilă nr. 1482/F/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a dispus radierea acesteia din registrul comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului în ceea ce o privește și astfel urmează a se respinge acțiunea față de .>
Față de considerentele expuse, instanța de fond în baza dispozițiilor art.1 și 3 din Legea 165/2013 a admis acțiunea conform dispozitivului prezentei
Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la taxa de timbru, a declarat recurs pârâtul P. M. O., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței.
Prin motivele de recurs s-a invocat că la data soluționării notificării prin dispoziția nr.1655/2003, nu erau depuse acte doveditoare de identificare imobil, iar prin notificare nu s-a arătat numărul administrativ, numele corect al străzii, numărul topografic sau coala de carte funciară, astfel că, s-a respins notificarea.
Urmare a efectuării expertizei tehnice pe parcursul litigiului, s-a identificat imobilul, s-a constatat că este înscris pe nr.top.3237, 3238/1, 3238/3, 3238/5 CF nr.4769 O., CF din care reiese că este coproprietatea . SRL și Statul Român ½ parte. Asupra cotei de ½ a Statului Român este înscris dreptul de administrare al Fabricii de Conserve A. și deși a solicitat introducerea în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a fost introdusă în cauză ., situația imobilului revendicat nu s-a lămurit.
Nu s-a putut stabili ce construcții au trecut în proprietatea Statului Român, care s-au desființat, modificat de ., fiind posibil ca pe teren să existe construcții edificate ulterior preluării de către Statul Român și care nu pot forma obiectul notificării. Prin sentința recurată, nu s-a specificat ce se restituie, fiind dovedit că pe teren există construcții, fiind necesar a se identifica exact ce se restituie.
Situația topograficelor nu a fost lămurită, nici după expertiza efectuată de inginer I. I., nefiind cercetat îndeajuns de temeinic situația faptică a imobilelor. Nu și-au dovedit notificatorii calitatea de persoane îndreptățite la beneficiul Legii nr.10/201, actele depuse nu au forța probantă cerută de lege, nefiind acte de stare civilă, instanța și-a întemeiat soluția pe declarația lui Stein S., conform căreia Stein Bernard a dispărut în Holocaust.
Nu poate fi primită susținerea reclamanților, în sensul că ar fi notoriu că pentru cei decedați în Holocaust, nu se poate elibera certificat de moștenitor, existând numeroase certificate de deces a celor decedați în lagărele de exterminare înregistrate pe baza unor hotărâri judecătorești declarative de moarte.
S-au invocat în drept art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Legea nr.10/2001.
Fostul lichidator al . – B. D. V., prin notele depuse la dosar, a arătat că s-a început lichidarea societății în decembrie 1998, a terminat vânzarea activelor acesteia în iulie 2000, deci cu 3 ani anterior înregistrării litigiului. Prin sentința civilă nr.1482/F/2009 s-a închis procedura falimentului, iar el, în baza art.136 din Legea falimentului, a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.
Din informațiile avute, în incinta . existat o construcție care era proprietatea Comunității Evreiești, ce nu a fost niciodată în administrarea societății, ci doar închiriată și ulterior vândută de Comunitatea Evreiască la . SRL, deci, nu se poate restitui nimic, fără a se pune în discuție de altfel calitatea de persoană îndreptățită, nefiind dovedit cine a fost proprietarul eventualului imobil, care a fost imobilul identificat, cine sunt reclamanții în raport cu proprietarul adevărat, astfel că, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii.
Intimații E. I. și SHOSANA E., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, nefiind motive de modificare a sentinței ci eventual de casare și rejudecare, nefiind fondate. Este adevărat că în faza procedurii administrative nu s-a identificat imobilul, cu stradă, număr topografic și nici proprietarul tabular de la care s-a naționalizat, nefiind depuse toate actele de stare civilă, care să dovedească calitatea de moștenitori ai petenților, însă, neregulile s-au acoperit.
Imobilele trecute în proprietatea Statului s-au identificat, chiar recurentul trebuia să le dea toate datele. Din CF nr.4769 nr.top.3237, 3238/1, 3238/3, 3238/5 O. și expertiza tehnică reiese că au fost proprietatea lui Stein Bernard, iar ulterior cota de ½ s-a transmis Comunității Evreiești apoi către . O., cota de ½ a antecesorilor lor fiind trecută pe Statul Român.
Completarea expertizei a stabilit că proprietatea revendicată cuprinde și cota de ½ parte din nr.top.3287/7 din CF nr.8896 O., în suprafață de 158 m.p., nr.top.3241 din CF nr.8408 O. de 151 m.p., reieșind că se impune a le fi restituit în natură ½ din nr.top.3237, 3238/1, 3238/3, 3238/5, CF nr.4769, respectiv ½ din nr.top. 3287/7 din CF nr.8896 O. de 158 m.p., nr.top.3241 din CF nr.8408 O. de 151 m.p., care au fost proprietatea lui Stein Bernard, cotă ce nu a fost proprietatea fostei ILF, a Fabricii de Conserve A., urmând a fi restituite în natură.
Această problemă se va clarifica, cu ocazia punerii în posesie, a sistării de indiviziune, dacă proprietar asupra unor eventuale construcții ar fi altcineva, trebuia să se arate prin depunere de acte, însă, sunt doar bănuieli.
Calitatea de moștenitori s-a stabilit chiar dacă nu s-a obținut un certificat de moștenitor datorită condițiilor istorice ale dispariției a mii de oameni în Holocaust, Stein Bernard decedând conform foii de mărturie, acesta a avut un fiu-Vilhelm –decedat la Auschwitz și un frate S., decedat în Israel, cel ce a depus foaia de mărturie, a avut doi copii:E. Itzhac –reclamantul născut Ștein și Schnekemberg Frida-decedată, cu un fiu B.-decedat, după care este moștenitoare actuala reclamantă –Shoshana Eres.
Susținerea că declarația lui Stein S., -foaie de mărturie- a actelor de la Yad Vashem, nu ar avea forță probatorie, este o aberație, fiind acte recunoscute prin hotărâri judecătorești din țară și din lume.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit copiei xerox a colii de carte funciară nr.4769 O. –filele 103-105 dosar de fond, imobilele având nr.top.3237-casă și teren 834 m.p., nr.top.3238/1-casă și teren 102 m.p., nr.top.3238/3 –teren 157 m.p., nr.top.3238/5 –teren 144 m.p., au format dreptul de proprietate al numitului Stein B. –foaia B.1, 2, 5, 6 dobândite în anii 1911, 1920, 1925 ultima înscriere de la foaia B.nr.6, în baza unui contract de vindere din 10 iunie 1925. Ulterior, întrucât acesta a donat ½ părți soției A. Altbach la foaia B.nr.7-8 s-a întabulat în 21.01.1928 dreptul acesteia. La foaia Nr.nr.10, în 22.10.1948 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra cotelor de ½ părți deținut din acest imobil de către Stein B., cu titlu de moștenire, urmare a decesului acestuia, în favoarea lui Stein S..
C. de ½ din imobile, dobândită de soția lui Stein Bernath - A. Altbach –cu titlu de donație, la data de 21.11.1950, foaia B.nr.11, s-a transmis în favoarea Comunităților Evreiești din R.P.R., cu titlu de transmisiune legală. C. de ½ a lui Stein S., potrivit înscrierii de la foaia B.nr.12, s-a transmis în 22.09.1973 în baza unui proces-verbal din 20.09.1973 al Fabricii de Conserve A., cu titlu de prescripție în favoarea Statului Român, după care, la foaia B.nr.13, în 23.09.1973 s-a întabulat asupra acestei cote din imobil dreptul de administrare în favoarea Intreprinderii pentru prelucrarea și Industrializarea Legumelor și Fructelor din O.. Dreptul de proprietate asupra a ½ din imobil, întabulat în favoarea Comunității Evreiești –foaia B.nr.11 –s-a transmis cu titlu de vânzare-cumpărare la 20.06.2002 –foaia B.nr.14 la . SRL O..
Curtea reține din cele expuse faptul că la data notificării, imobilul în litigiu, forma dreptul de proprietate al Statului Român asupra a ½ părți și al . asupra a ½ părți, neexistând în cartea funciară alte notații din care să reiasă că ar exista ale construcții decât cele evidențiate, că după preluarea de către Statul Român s-ar mai fi edificat altele, astfel că, instanța de fond în afara altor mențiuni, nu putea dispune decât restituirea a ceea ce reiese din evidențele de carte funciară, criticile în sensul că s-ar impune alte identificări, apar ca nefondate.
Într-adevăr, în cuprinsul notificării formulate în baza Legii nr.10/2001, notificatorii nu au identificat administrativ, topografic imobilele revendicate însă, cu ocazia soluționării cauzei în fond, în vederea stabilirii acestor aspecte s-a efectuat un raport de expertiză topografică de către expertul I. I., potrivit căruia –filele 98-102 dosar de fond, imobilul este situat în O., pe . piața Cetății de . au fost edificate în anul 1930, destinate unei fabrici de săpun – A FECSKE, terenul aferent celor 4 numere topografice fiind de 1237 m.p.. La data întocmirii raportului, pe teren mai exista o parte a fabricii A. O., iar o parte a Federației Evreiești înstrăinate unei societăți.
Din completarea raportului de expertiză –fila 116 dosar de fond, se reține că în CF nu există înscrisă Fabrica de săpun ci doar casa de pe nr.top.3237, respectiv 3238/1, însă, odată cu întabularea terenului fostei fabrici A., în baza HG nr.834/1991, nr.top.3237 s-a dezmembrat în 3 parcele, operațiune ce însă nu a fost evidențiată în CF nr.4769, nefiind cunoscut unde au ajuns numerele topografice noi:-3237/1, 3237/2, 3237/3 și ce întindere au. S-a mai întocmit o altă completare a raportului –fila 152 dosar de fond, din care reiese că întregul imobil este în autodemolare, demolări efectuate de cumpărător, în spațiile nedemolate a depozitat mobilier dezafectat de la hotelul Vulturul N., iar conform sentinței civile nr.3824/1997 a Judecătoriei O., . drept de administrare operativă doar asupra nr.top.3237/2 în suprafață de 125 m.p., teren situat înspre frontul stradal al imobilului, fostă stradă Cicero, ce a fost inclus de către lichidatorul fostei fabrici A., în numerele cadastrale nou formate.
Se mai reține că s-a întocmit o nouă completare a raportului de expertiză –fila 46 dosar de fond, din care reiese că din suprafața nr.top.3237 –dezmembrat dar neoperat în CF nr.4769, nr.top.3237/2 s-a trecut în CF nr.70.771 O. în favoarea . Legii nr.15/1990. În prezent, imobilul înscris în CF nr.4762 O., este situat în O., ., cu nr.top. 8896 casă S+P+1 etaj cu 8 apartamente.
Imobilul având nr.top.3241 –curte în suprafață de 151 m.p., înscris în CF nr.8408 O. –filele 56-59 dosar fond, a format dreptul de proprietate al numiților Stein Berath și soția Albach A., în cote egale –foaia B.nr.1-2, dobândit cu titlu de cumpărare în anul 1928, după care cota lui Stein A. de ½ părți, s-a transmis în favoarea Federației Comunității Evreiești din RPR la 15.07.1955 –foaia B.nr.2, iar cea a lui Stein Bernath, Statului Român –foaia B.nr.4 în 22.09.1973 cu titlu de prescripție, ca și celelalte imobile înscrise în CF nr.4769 O., conform celor arătate mai sus. C. de ½ a Comunităților Evreiești, s-a înstrăinat la aceeași societate . SRL O. –foaia B.nr.6, ce la rândul său a înstrăinat-o la P. M. –foaia B.nr.8.
Din analiza copiei colii de carte funciară nr.8896 O., se reține că, nr.top.3238/7 –Casă și 158 m.p. teren, a format dreptul de proprietate al lui Stein B. și soția Altbach A. –foaia B.nr.1-2, cu titlu de cumpărare în cote egale, întabulat în 19.11.1929, cota lui Stein B., urmare a decesului, potrivit deciziei de predare moștenire nr.6257 și 6258/1948 s-a transmis lui Stein Soloman –foaia B.nr.5, cealaltă cotă de ½ a soției acestuia la Federația Comunității Evreiești din RPR –foaia B.nr.6 în 21.11.1950, cu titlu de transmisiune legală. La data de 22.09.1973 la foaia B.nr.7 cota de ½ a lui Stein S. s-a transmis Statului Român, cu titlu de prescripție, iar la foaia B.nr.8 s-a înscris un drept de administrare în favoarea Intreprinderii pentru prelucrare, industrializarea legumelor și fructelor O.. C. de ½ a Federației Comunității Evreiești s-a înstrăinat la . SRL O. –foaia B.nr.9, cu titlu de cumpărare, ce la rândul său l-a transmis lui P. M..
Se reține din cele expuse, că din imobilele cu nr.top.3237, 3238/1, 3238/2, 3238/5, 3241, 3238/7, trecute în cota de ½ părți în favoarea Statului Român, cu titlu de prescripție de la Stein B. și respectiv Stein S., nu au fost înstrăinate, fiind întăbulat doar un drept de administrare în favoarea fostei Fabrici A. –în prezent lichidată, neexistând dovezi că alte persoane ar fi edificat noi construcții pe lângă cele existente, restituirea în natură fiind posibilă în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001. Era obligația Statului Român de-a face dovada celor susținute, ori, în regim de publicitate funciară prin cartea funciară, dovada existenței imobilelor se face doar prin înscrierea acestora, iar dispoziția de restituire va cuprinde cota de ½ din aceste imobile –terenuri cu construcții, potrivit art.10 alin.1 (câtă vreme s-a dovedit prin expertiza întocmită că o parte din construcții s-au demolat), conform căruia, în cazul imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea s-au demolat total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate,…….criticile în sensul că se impuneau alte precizări, apar ca nefondate.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art.4 alin.2, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, cererea de restituire, conform alin.3, are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi. Conform art.7 alin.1, de regulă, imobilele preluate abuziv, se restituie în natură, exceptând situația în care au fost înstrăinate – alin.11-. Ori, câtă vreme nu s-a făcut o dovadă în acest sens, restituirea în natură era posibilă, iar introducerea A. în cauză, în lipsa unei astfel de dovezi de înstrăinare nu se impunea, criticile nefiind fondate, nefiind aplicabile dispozițiile art.31 din acest act normativ evocat mai sus.
Notificarea, conform art.22 din Legea nr.10/2001, trebuie să cuprindă elementele de identificare a imobilelor solicitate, actele doveditoare a calității de moștenitori ai foștilor proprietari – art.23 –în lipsa cărora, într-adevăr câtă vreme nu s-au depus aceste acte, în mod corect prin dispoziția nr.1659/21.10.2003, ce face obiectul litigiului, emisă de P. M. O., s-a respins notificarea. Câtă vreme însă, conform suplimentării probelor pe parcursul litigiului a fost identificat atât administrativ, topografic, faptic, imobilul revendicat, criticile în acest sens apar ca nefondate, instanța de fond în mod corect le-a avut în vedere.
Referitor la dovada calității notificatorilor de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, prin restituirea în natură, în sensul art.3 alin.1 lit.a, art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, se rețin următoarele:
Proprietar tabular al tuturor imobilelor în litigiu, a fost inițial Stein B., respectiv soția A. Altbach, cota de ½ a acestora s-a transmis Federației Comunităților Evreiești, ca urmare, ceea ce face obiectul litigiului este doar cota de ½ părți ce a format dreptul de proprietate al numitului Stein Barnad și care, conform înscrierilor din CF, a deciziilor de predare moștenire nr.6257, 6258/1948 arătate mai sus, a decedat, moștenitorul acestuia fiind Stein S., frate, conform și declarației date de acesta în fața Notarului Public din Israel, decedat în Holocaust. Ca urmare, decesul lui Stein B., proprietar în cotă de ½ din imobile reiese din dovezile de predare moștenire, întabulat în cartea funciară, deci, succesiunea a fost dezbătută în acea perioadă, iar declarația moștenitorului întabulat și acea înscriere nefiind anulată, modificată, rectificată, se impune a fi avută în vedere raportat la art.33 din Decretul Lege nr.115/1938 în vigoare la data înscrierilor –cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul aceluia care l-a dobândit –art.32 alin.1 –dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Din înscrierile din colile de carte funciară, reiese că proprietarul tabular Stein B. a decedat, și s-a transmis dreptul acestuia către moștenitorul Stein S., într-adevăr doar în unele coli de carte funciară, dar, declarația moștenitorului chiar nu era necesară față de faptul că au existat două decizii de predare a moștenirii, fiind prezumat că au în vedere acte din care reiese acel deces.
Câtă vreme doar aceste aspecte s-au criticat prin motivele de recurs:-lipsa dovezii decesului, a certificatului de moștenitor după Stein B., față de actele de stare civilă depuse în dosar de fond, la rejudecare, în dosarul de recurs, nu se impun a fi reluate cele corect reținute de instanța de fond și care confirmă că reclamanții notificatori au dovedit calitatea de persoane îndreptățite la măsurile prevăzute de Legea nr.10/2001, respectiv de art.3 alin.1 lit.c, art.4 alin.2 și următoarele.
Referitor la nota depusă de fostul lichidator al . vreme această societate a fost radiată din registrul comerțului, urmare a închiderii procedurii falimentului, deci nu mai există, nu se impune a fi avută în vedere și de altfel conform celor expuse, prin cele dispuse nu a fost afectat dreptul unor terți sau a fostei societăți, nefigurând alte înscrieri în cartea funciară decât cele evidențiate, din cuprinsul cărora nu se poate reține decât că societatea a avut înscris doar un drept de administrate asupra a ½ din imobilele preluate de Statul Român.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată, ca fiind legală și temeinică.
Nefiind solicitate cheltuieli de judecată, de partea intimată, nu au fost acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul P. M. O.-P. M. O., cu sediul în O., Piața Unirii, nr.1, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata pârât . prin LICHIDATOR B. V., cu sediul în O., ..1, ., județul Bihor și cu intimații reclamanți E. ITZHAK și SHOSANA E.- ambii, cu domiciliul ales la C..Av.S. N., din O., Parcul T., nr.7, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.279/C din 6 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. L. T. D. M. E. C. G.
red.concept decizie:S. A.L.
data:12.05.2014
jud.fond:B. J.
dact.C.G.
data:14.05.2014
2 ex.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 29/2014. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act. Decizia nr. 159/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
