Pretenţii. Decizia nr. 709/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 3453/296/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR ._
DECIZIA CIVILĂ NR. 709/R/2014
Ședința publică din 2 iunie 2014
Președinte: | C. D. | - președintele instanței |
P. A. | - judecător | |
B. D. M. | - judecător | |
F. M. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți A. M. G. și A. L., ambii cu domiciliul în Satu M., ., . M., în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat P. I., cu sediul în Satu M., ., nr.10, . Satu M., intimata intervenientă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT G. NATURALE „TRANSGAZ” SA, cu sediul în Mediaș, Piața C. I. Motaș, nr.1, județul Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 27/. 13 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. prin care s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 812 din data de 8 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă avocat M. P. în reprezentarea recurenților reclamanți A. M. G. -lipsă și A. L. – prezentă, în baza împuternicirii avocațiale din 10 aprilie 2014, emisă de Baroul Bihor – Cabinet de Avocat „ M. P.”, avocat P. I. în reprezentarea intimatei pârâte S. M. –lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 037/2014, emisă de Baroul Satu M. – Cabinet individual, consilier juridic Ș. M. în reprezentarea intimatei interveniente Societatea Națională de Transport G. Naturale „ Transgaz” S.A., în baza împuternicirii nr._ din data de 30 mai 2014 emisă de Societatea Națională de Transport G. Naturale „ Transgaz” S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2115 lei conform facturii . nr._ din data de 27 mai 2014 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, că la data de 23 mai 2014, prin serviciul Registratură, intimata intervenientă Societatea Națională de Transport G. Naturale „ Transgaz” S.A. și intimata pârâtă au depus la dosar întâmpinare, în data de 29 mai 2014 recurenții reclamanți au depus la dosar concluzii, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită comunicarea întâmpinării.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii instanței de apel și în consecință menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond, respectiv a sentinței civile nr. 812 din data de 8 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. ca fiind legală, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, în cuantum total de 7120 lei reprezentând 2500 lei onorariu avocațial în fața instanței de apel, 2500 lei onorariu avocațial în fața instanței de recurs, 2115 lei taxă judiciară timbru și 5 lei timbru judiciar.
În susținerea recursului, această arată că instanța de apel a apreciat greșit că magistrala de gaz care străbate terenul din litigiu nu constituie un viciu ascuns. Este adevărat că potrivit înscrierilor din CF nr. 21 nedefinitiv Vetiș cu nr. cadastral 311/2, terenul în suprafață de 25.200 mp figurează ca fiind teren arabil, această situație de carte funciară fiind contrazisă de probele existente la dosar. Din adeverința nr. 821 din data de 26 martie 2014, rezultă că terenul din litigiu nu este arabil, ci conform PUG – ului Comunei Vetiș, este zonă de locuit construibil. Potrivit lucrărilor de expertiză topografică, efectuate de ingineri experți Dutca V. și Meszasroa A., terenul este intravilan și construibil, fiind achiziționat de recurenți, în vederea edificării unui cartier de locuințe.
Consideră că sunt grav prejudiciați, în calitate de cumpărători, recurenții cumpărând în vederea parcelării și construirii unui cartier de locuințe și nu în scopul cultivării ca agricultori a terenului. În ceea ce privește probele administrate, arată că sunt relevante depozițiile martorilor B. A. I. și Hovzdak L., persoane în prezența cărora s-au negociat clauzele contractului de vânzare – cumpărare.
Având în vedere cele expuse, învederează instanței că sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 1352 din Vechiul Cod Civil, privind răspunderea vânzătorului pentru viciile ascuns ale lucrului, precum și dispozițiile art. 1354 din Vechiul Cod Civil, potrivit căruia vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse chiar și atunci când nu le-a cunoscut. Arată că recurenții nu au cunoscut existența conductei de gaz la data încheierii antecontractului și contractului autentic de vânzare – cumpărare, aflând despre această împrejurare după cumpărare, în momentul înregistrării contractului la Primăria Vetiș.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului cu consecința menținerii în vigoare a deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Acesta arată că intimata pârâtă a vândut recurenților o parcelă de teren în suprafață de 25.200 m.p. înscrisă în cartea funciară ca arător intravilan, or cumpărătorii recurenți pot folosi terenul cumpărat cu această destinație fără niciun impediment. Învederează instanței că în situația în care cumpărătorii doreau să schimbe folosința terenului din arabil în teren construibil, aveau posibilitatea să constate vizual existența stației de reglare și controlul presiunii gazului. Susține faptul că prețul plătit de recurenți pentru teren a fost cu mult sub cel al pieții, ei plătind 695 euro/ar față de peste 2500 euro/ar cât se practica la vremea respectivă, prețul plătit de recurenți este și în prezent mai mic decât se plătește în zonă.
Reprezentanta intimatei interveniente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 27/. 13 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M..
Consideră că decizia civilă nr. 27/. este legală și temeinică, deoarece a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, nefiind incident niciun motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea hotărârii. Arată că instanța de apel a apreciat în mod legal și temeinic faptul că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii vânzătorului pentru vicii ascunse, deoarece magistrala de gaz care străbate terenul nu reprezintă un viciu ascuns, motivat de faptul că terenul obiect al contractului de vânzare cumpărare are categoria de folosință arabil, conform contractului și înscrierii din CF, categorie care nu este afectată de existența conductei de gaz, iar un atare viciu ascuns care ar prejudicia cumpărătorul trebuie să se raporteze strict la obiectul vânzării, iar nu la opțiunile cumpărătorului privind destinația pe care ar dori să o dea în viitor bunului cumpărat. Mai mult, în speță nu se poate vorbi de faptul că existența conductei era ascunsă la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare, conducta de transport gaze naturale era și este înscrisă în harta localității Vetiș, încă din anul 1998, hărți care constituie PUG - ul localității Vetiș, aprobat prin H.C.L. nr. 3/2009, conform adresei Primăriei nr. 2466/29.10.2010.
În mod corect a reținut instanța de apel și faptul că semnul exterior al acestei conducte îl reprezintă stația de reglare și măsurare gaze amplasată în vecinătate pe ., chiar dacă semnul vizibil nu este amplasat pe .. top 311/2, acesta reprezintă un indiciu al existenței gazului în zonă. Pentru aceste motive, apreciază că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată este legală și temeinică.
De asemenea, solicită admiterea excepției prescripției extinctive a cererii de chemare în garanție. Consideră că dispoziția de respingere a excepției prescripției extinctive promovată de pârâtă, invocată și motivată de chemata în garanție, excepție unită cu fondul cauzei, este netemeinică și nelegală, instanța de fond nemotivând această soluție și neanalizând motivele invocate de Societatea Națională de Transport G. Naturale „ Transgaz” S.A., în susținerea excepției. Susține că termenul de prescripție a cererii de chemare în garanție introdusă la data de 19 mai 2009 nu curge de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 13 mai 2008, deoarece prin cererea de chemare în judecată, partea emite pretenții de garanție sau de despăgubire față de o altă persoană, pretenții care ar putea fi exercitate oricând pe calea unei acțiuni separate principale deoarece sunt pretenții născute dintr-un raport juridic distinct, fiind prin urmare supuse regulilor prescripției extinctive care se aplică acestui raport juridic născut între cel care cheamă în garanție și persoana chemată în garanție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND :
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 812 din data de 8 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. s-a respins excepția prescripției extinctive a cererii de chemare în garanție promovată de pârâta S. M. C. invocată de chemata în garanție Societatea Națională de Transport G. Naturale ”Transgaz” S.A.
S-a admis acțiunea civilă principală formulată de reclamanții A. M. G. și A. L., în contradictoriu cu pârâta S. M. C..
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S. M. C., în contradictoriu cu chemata în garanție Societatea Națională de Transport G. Naturale ”Transgaz” S.A., și în consecință:
A obligat pârâta să restituie pe seama reclamanților, suma în cuantum de 29.779 euro, din prețul plătit pentru imobilul-teren în suprafață de 25.200 mp., situat în localitatea Vetiș, înscris în CF nr. 21 N Vetiș, de sub nr. cadastral 311/2, care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâtă, autentificat sub nr. 3431 în data de 31 mai 2007, parte proporțională cu reducerea valorii terenului, consecința viciilor de care este afectat terenul, în conformitate cu expertiza efectuată de expert inginer Dutca V., precum și plata sumei de 2398 lei, reprezentând cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că referitor la excepția prescripției extinctive, a cererii de chemare în garanție promovată de pârâtă, termenul general de prescripție aplicabil raporturilor juridice patrimoniale, este instituit prin art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia „termenul de prescripție este de 3 ani, ca atare, fiind exercitat în termenul stabilit în lege, dreptul la promovarea cererii de chemare în garanție, nu s-a stins;
Așa cum relevă extrasul de CF 21 nedefinitiv Vetiș, (fila 7 din dosar) sub număr cadastral 311/2, imobilul-teren, arabil-intravilan, în suprafața de 25.200 mp., a format obiectul contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 3431 din data de 31 mai 2007, la Biroul Notarilor Publici B., (fila 5 din dosar) reclamanții devenind proprietari tabulari, asupra imobilului-teren mai sus menționat, prin cumpărare de la pârâta-vânzătoare,
Potrivit contractului de intermediere cu ., încheiat la data de 09.02. 2007, pârâta S. M. C., a oferit spre intermediere, imobilul - teren din litigiu, încheindu-se la data de 03.04.2007, antecontractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul-teren în speță, iar contractul de vânzare - cumpărare autentic, încheindu-se la data de 31.05.2007.
Art. 136 alin. 5 din Constituție consacră caracterul inviolabil al proprietății private, "în condițiile legii", iar art. 44 alin. 1 prevede că dreptul de proprietate este garantat, "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
Potrivit art. 480 cod civil proprietatea este „dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”; fiind de notorietate faptul că proprietatea este publică sau privată, iar bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel”;
Conform colii CF în extenso, reclamanții-cumpărători, au achiziționat imobilul-teren cumpărat, de la vânzătoarea-pârâtă, care, la rândul ei, l-a dobândit prin donație, de la tatăl ei (M. V.V.), părțile, fiind puse în fața faptului împlinit în ce privește construcția conductei, ca obiectiv strategic, ca atare, nici vânzătoarea și nici cumpărătorii nu știau și nu l-i s-a adus la cunoștință despre viciile terenului, respectiv despre magistrala de gaz care trece sub terenul în speță, aflat în circuitul civil;
Considerând existența unui viciu ascuns al bunului cumpărat, reclamanții-cumpărători au promovat acțiunea civilă pendinte, estimatorie, cu caracter special: " quanti minoris ", solicitând în justiție de la vânzător, o reducere a prețului, proporțională cu reducerea valorii bunului cumpărat,;
Nefiind informată asupra instituirii dreptului de servitute de trecere, precum și cele care prevăd instituirea unor zone de siguranță și de protecție a capacităților din sectorul gaze naturale, pârâta a utilizat pe deplin exercitarea atributelor dreptului de proprietate, și a înstrăinat terenul în speță;
În vederea exercitării atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului-teren primit prin donație, neavând cunoștință despre viciile terenului, respectiv nefiind informată asupra instituirii dreptului de servitute de trecere, precum și cele care prevăd instituirea unor zone de siguranță și de protecție a capacităților din sectorul gaze naturale, (magistrala de gaz care trece sub terenul vândut), pârâta-vânzătoare, a chemat în garanție Societatea Națională de Transport G. Naturale”Transgaz” SA Mediaș, care avea obligația de a întocmi documentația necesară, notorietății situației bunului, ca atare pârâta este îndrituită să solicite pentru ca în cazul în care se vor dovedi întemeiate pretențiile reclamanților, să fie obligată chemata în garanție, la plata pretențiilor încuviințate;
Potrivit Ordinului nr. 47 /1.203 /509 /2003, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevăzute la art. 3 din Legea nr.50/1991, republicata, cu excepția celor de la lit. b),” in zonele in care exista obiective / sisteme din sectorul gaze naturale, este posibila numai cu condiția obținerii avizelor operatorului din acest sector, respectiv Societatea Naționala de Transport gaze naturale .”, or nici vânzătoarea-pârâtă și nici reclamanții-cumpărători, nu aveau cunoștință despre viciile terenului, respectiv de existența conductei magistrale de gaz, ce traversează subsolul imobilului-teren, obiect al tranzacției;
În cauză s-au încuviințat și efectuat un număr de trei raporturi de expertiză, prima, efectuată de expert A. G., care a stabilit că valoarea a deprecierii suma de 25.902,50 lei, întocmindu-se, la solicitare, o altă expertiză de expert M. A., care a stabilit 25.000 euro; D. fiind că diferența de valoarea dintre cele doua expertize a fost foarte mare, s-a efectuat o a treia expertiză, efectuată de expert Dutca V., prin care s-a stabilit deprecierea valorii terenului la suma de 29.779 euro, ultima având o valoare mai apropiată de expertiza anterioară putând fi considerată concludentă pentru soluționarea cauzei.
Daunele aduse astfel reclamanților au fost stabilite prin expertiză, iar reclamanții sunt îndreptățiți să fie despăgubiți în temeiul stabilit de art. 44 din Constituția României (alin. 5 și 6).
Din cuprinsul declarației martorilor B. G. și Tentis L. (filele 55-56 din dosar), rezidă că nu este de notorietate existența vreunei conducte magistrale de gaz, sub imobilul-teren vândut de pârâta S. K., nu este nicio bornă sau alt indicator de semnalizare în acest sens, mai cu seamă că, în dreapta parcelei în speță, s-a construit și se construiește;
Depoziția martorilor B. A. I. și Hvovzdak L. (filele 58-62din dosar), relevă că nu se cunoștea de existența vreunei conducte magistrale de gaz, sub imobilul-teren vândut de pârâtă, se precizează că în prezența acestora s-au negociat clauzele contractului de vânzare~cumpărare, precizând că pârâta-vânzătoare, necunoscând, nu a adus la cunoștința cumpărătorilor că sub terenul în speță, trece o magistrala de gaz, terenul nefiind grevat de sarcini și servituți, nediscutându-se nici despre scopul pentru care a fost cumpărat terenul, respectiv, pentru a-l . un cartier ele locuințe.
Din interogatoriul luat reclamanților și pârâtei (filele 37-40 din dosar), rezidă că părțile nu știau de existența conductei magistrale de gaz, ce traversează subsolul parcelei în speță, necunoscând astfel viciile terenului, în speță; din interogatoriul pârâtei rezidă că cumpărătorii au justificat achiziția terenului ca o investiție, necunoscând că ar dori să construiască pe acest teren un cartier de case,.
Din probele administrate în cauză, rezidă că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1352 Cod civil privind răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului,.respectiv "Vânzătorul este supus la răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, din cauza acelora, lucrul nu este bun de întrebuințat, după destinația sa, sau, întrebuințarea, sa este atât de micșorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau n-ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile”; precum și dispozițiile art. 1354 Cod civil, conform cărora:” dacă părțile nu au convenit altfel, vânzătorul este obligat să garanteze contra viciilor ascunse, chiar și atunci când nu le-a cunoscut”;
În cauza pendinte, este aplicabilă nu numai legislația specifică în domeniul „petrolului și gazelor", art.10 alin.2 din Legea petrolului nr.238/2004, art.91 lit. c, art.89, art.90, art. 96 lit. a din Legea gazelor nr.351/2004, ci și legislația generală și în primul rând Constituția României în al cărei literă și spirit trebuie interpretate legile ce reglementează diversele domenii specifice.
Dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează operațiuni petroliere reglementate de Legea gazelor nr. 351/2004 - are in vedere ipoteza în care cumpărătorul dobândește, un teren afectat, situație în care se poate îndrepta împotriva vânzătorului în condițiile art. 1337 Cod civil (garanția vânzătorului pentru evicțiune).
Conform art. 44 alin. 5 din Constituție, pentru lucrări de interes general, autoritatea chemata în garanție, este obligată să despăgubească proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor precum și pentru alte daune. O astfel de „altă daună" pentru pârâta-vânzătoare și respectiv reclamanții - cumpărători, este și aceea de a nu putea utiliza imobilul-teren proprietatea lor tabulară, dobândit prin cumpărare;.
În condițiile art.44 alin.5 si 6 din Constituția României „Pentru lucrări de interes generai, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității. Despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție."
În momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului de către reclamanți, conducta se afla pe terenul în litigiu dobândind odată cu terenul, potrivit art.86 din Legea nr.351/2004, toate servituțile si îngrădirile legale ale dreptului de proprietate, fără să se conteste însă, dreptul de servitute legală, ci tocmai in raport cu aceasta servitute, dreptul proprietarului Ia despăgubiri.
Deși, potrivit art. 26 din Legea nr.7/1996 sunt opozabile față de terți, fără înscriere în cartea funciară, drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești, în virtutea obligației de împlinire a condițiilor de siguranță și securitate a conductelor de transport a țițeiului, a produselor petroliere și a gazelor naturale, pentru siguranța în exploatare a conductelor magistrale și pentru a se preveni accidentele în sistemul de conducte magistrale, și respectiv, asigurarea exploatării în siguranță, prevăzute imperativ în actele normative în vigoare, pentru evitarea oricăror pericole, chemata în garanție, era obligată să facă publică existența, afirmativ din anul 1978, a conductei de transport gaze naturale, ce traversează terenul în speță;
În ignorarea dispozițiilor Legii nr. 351/2004, Legii nr. 213/1998, Ordinul 47/_, Decizia A.N.R.G.N. nr. 1220/2006, cu modificările și completările ulterioare, și pe cele ale Constituției, republicată, chemata în garanție, omite să facă dovada depunerii diligențelor necesare pentru notorietatea existenței conductei magistrale, a instalațiilor, echipamentelor și dotărilor aferente tronsonului conductei de transport gaze naturale, traseul acesteia pe ce porțiune din teren, la ce adâncime și respectiv distanțele de interdicție față de respectiva conductă, deși avea obligația asigurării în siguranță a exploatării conductelor magistrale și pentru a se preveni accidentele în sistemul de conducte magistrale, și respectiv, asigurarea condițiilor de siguranță, pentru evitarea oricăror pericole, în cazul construcțiilor amplasate în vecinătatea obiectivelor respectând reglementările, instrucțiunile și prescripțiile tehnice în vigoare.
Adresa nr. 2252 emisă de chemata în garanție, la data de 17.03.2007, către Primăria Vetiș (fila 94 din dosar), relevă doar condițiile de aprobare a procedurii de emitere a avizelor pentru autorizarea executării construcțiilor amplasate în vecinătatea obiectivelor din sectorul de petrol, ca atare, nu o exonerează de răspundere pe chemata în garanție, script ce nu suplinește obligația acesteia de depunere a diligențelor necesare pentru notorietatea existenței conductei magistrale de transport gaze pe raza comunei Vetiș, în vederea îndeplinirii obligației de prevenire a declanșării oricărui accident in sistemul de conducte magistrale, și respectiv, asigurarea condițiilor de siguranță, pentru evitarea oricăror pericole
Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, are ca efect lipsirea proprietarilor la o parte din veniturile imobiliare, constituind o expropriere de fapt, ce contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6584 din. 24 noiembrie 2004, este un exemplu elocvent a jurisprudenței în domeniu;
Pe considerentele de mai sus, instanța, în baza dispozițiilor art.261 Cod procedură civilă, dispozițiile art.60 și 135 Cod procedură civilă, art.480 și 1352 Cod civil, prevederile Constituției, Legii nr. 213/1998, Legea gazelor nr.351/2004, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, a admis acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 27/. 13 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. s-au admis apelurile promovate de pârâta S. M. C. și de chemata în garanție S. G. Naturale „TRANSGAZ” SA, împotriva sentinței civile nr. 812 din 08.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații A. M. G., A. L..
S-a schimbat în tot sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea reclamanților A. M. G. și A. L., împotriva pârâtei S. M. C., având ca obiect restituirea parțială a prețului.
S-a respins ca lipsită de obiect cererea de chemare în garanție formulată de S. M. C. în contradictoriu cu S. G. Naturale „TRANSGAZ” SA, precum și excepția prescripției extinctive promovată de aceasta.
Au fost obligați intimații să achite 2136 lei cheltuieli de judecată apelantei S. G. Naturale „TRANSGAZ” SA și 2116 lei taxă de timbru apelantei S. M. C..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul deliberând asupra apelurilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, le-a apreciat ca întemeiate.
Deliberând asupra apelului promovat de pârâta S. M. C., tribunalul a reținut următoarele:
Aspectul determinant în soluționarea acțiunii reclamanților îl reprezintă stabilirea dacă imobilul teren, obiect al contractului de vânzare-cumpărare între reclamanți și pârâta S. M. C. prezintă sau nu un viciu ascuns, respectiv dacă magistrala de gaz care străbate terenul reprezintă un viciu ascuns.
Tribunalul a apreciat în baza probelor administrate la fond și în apel că aceasta nu constituie un viciu ascuns pentru următoarele motive:
În primul rând, terenul obiect al contractului de vânzare-cumpărare are categoria de folosință teren arabil, conform înscrierii în CF.
Raportat la această categorie, conducta de gaz nu afectează folosința terenului.
În acest sens, martorii audiați în cauză au declarat că au efectuat munci agricole pe acest teren fără ca această conductă să prezinte vreun impediment din punct de vedere agricol.
Astfel, a apreciat că existența unui viciu ascuns care ar prejudicia cumpărătorul se raportează strict la obiectul vânzării, iar nu la opțiunile cumpărătorului privind destinația pe care ar dori să o dea în viitor acesteia.
În același sens s-a reținut practica judiciară – decizia 57/A/2008 a Curții de Apel Târgu M. – dosar nr._ (pagina 314 dosar). Terenul din litigiu are destinație agricolă, a fost cumpărat cu această destinație, existența conductelor de gaz reprezintă o servitute legală cu titlu gratuit, opozabilă erga omnes fără întăbulare în CF.
Pe de altă parte, în planul parcelar al localității valabil din 1998, când a fost aprobat prin Hotărârea nr.3/2009 a Consiliului local și până în prezent este trasată și conducta de gaz. Acest aspect este dovedit atât prin schița – copie P.U.G. Vetiș depus în probațiune la fila 277, cât și prin adresa Primăriei Vetiș nr. 2466/29.10.2010 (fila 275). Semnul exterior al acestei conducte îl reprezintă stația de reglare și măsurare a gazelor amplasată pe . dacă semnul vizibil nu este amplasat pe .), acesta reprezintă un indiciu al existenței gazului în zonă, iar verificarea hărții localității este lămuritoare și accesibilă oricărui cetățean.
Astfel, dacă reclamanții ar fi avut intenția reală de a construi încă de la data cumpărării terenului arabil, aceștia trebuiau să manifeste o minimă diligență pentru a verifica dacă terenul respectiv poate fi utilizat în acest scop. Deci, nu putem vorbi despre un viciu ascuns prin mijloace dolosive de către vânzător, întrucât în speță este vorba de o stare de fapt obiectivă, verificabilă cu minime diligențe. De asemenea, nu poate fi vorba despre un viciu indecelabil care ar putea fi descoperit doar printr-o expertiză, simpla verificare a hărții fiind suficientă.
Pe de altă parte, vânzătorii afirmă că reclamanților li s-a adus la cunoștință existența conductei, acesta fiind motivul pentru care prețul de vânzare a fost negociat la doar 695 Euro/ar (preț total de 175.000 Euro de la 1500 Euro/ar pentru 25.200 mp.), în condițiile în care prețul practicat în zonă la acea vreme era de 2500-3500 Euro/ar conform declarațiilor martorilor (filele 55 și următoarele din dosar).
Diferența mare dintre prețul practicat în zonă și prețul negociat, chiar și dintre prețul cerut inițial și cel negociat ulterior este de natură să instituie prezumția că reclamanții-cumpărători au luat cunoștință despre existența conductei subterane pe terenul cumpărat.
Prin expertiza tehnică întocmită în cauză de inginer Dutca V. se constată că o suprafață de 4640 mp. nu poate fi afectată de construcții.
Față de suprafața totală a terenului – 25.200 mp., nu se poate conchide că existența conductei ar constitui un viciu redhibitoriu, care să facă bunul impropriu utilizării căruia i-a fost destinat.
În primul rând, precizează că terenul având categoria arabil, deci destinat activității agricole poate fi folosit în acest scop integral. Chiar și dacă destinația acestuia ar fi aceea de teren construibil, porțiunea afectată de conducă nu face bunul inutilizabil în integralitatea sa.
În virtutea argumentelor expuse, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților nu este întemeiată, motiv pentru care a schimbat sentința în sensul respingerii acțiunii.
Ca o consecință, cererea de chemare în garanție apare ca lipsită de obiect, respingând-o pentru acest considerente.
Apelanții au făcut dovada cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru în apel conform chitanțelor depuse în probațiune la filele 17 și 40, astfel: 2.136 lei S. G. Naturale „Transgaz” SA și 2.116 lei S. M. C..
În baza art.274 Cod procedură civilă, intimații au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată care au fost dovedite conform celor de mai sus.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții reclamanți A. M. G. și A. L. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelurilor formulate de pârâtă și de chemată în garanție, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
În motivarea cererii lor, recurenții au arătat că apreciază decizia tribunalului ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța a caracterizat viciul care afectează imobilul cumpărat ca fiind unul aparent în ciuda faptului că o magistrală de gaz reprezintă un viciu ascuns revenind vânzătorului obligația de a-l încunoștința pe cumpărător de existența acestuia.
Arată recurenții că scopul pentru care au cumpărat terenul a fost acela de a-l . construi un cartier de locuințe, ori din cauza magistralei de gaz existente, despre care nu au avut cunoștință, o parte din terenul cumpărat nu poate fi folosit potrivit acestei destinații.
Se mai arată în motivarea recursului că la Primăria Vetiș nu existau hărți sau alte hârtii care să evidențieze traseul magistralei de gaz.
Mai mult, în opinia recurenților, instanța de apel a dat o importanță mult prea mare faptului că terenul este caracterizat ca fiind arabil omițând faptul că este un teren intravilan, fiind evident că el poate fi afectat edificării de construcții.
O altă critică a recurenților este aceea că neînscrierea servituții legale în cartea funciară reprezintă o dovadă suplimentară a caracterului ascuns al viciului bunului cumpărat, iar această apărare a fost înlăturată de către instanța de apel într-un mod insuficient de clar motivat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 -118 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă pârâta intimată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând ideea că a înstrăinat recurenților o suprafață totală de 25.200 mp descrisă în cartea funciară ca fiind arător intravilan, ori nu există nici un impediment pentru folosirea bunului conform destinației așa cum este aceasta prezentată în actele de proprietate. În măsura în care cumpărătorii doresc să schimbe folosința terenului, trebuie să se constate că acest lucru este posibil, dar că vânzătoarea nu are nicio culpă față de concluzia exprimată de experți, în sensul că nu pot fi edificate construcții pe întreaga suprafață înstrăinată, oricum zona respectivă putând fi utilizată cu destinația de străzi sau zone verzi.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal să se constate prescripția dreptului la acțiune a pârâtei deoarece, în opinia Societații Naționale de Transport G. Naturale „Transgaz” SA, termenul de prescripție a început să curgă din momentul eliberării titlului de proprietate pentru terenul din litigiu în favoarea antecesorului pârâtei deoarece, în momentul punerii în posesie imobilul era afectat de rețele subterane de gaz astfel încât în acel moment s-ar fi putut naște un eventual drept la acțiune pentru obținerea unor despăgubiri.
Pe fondul cauzei, chemata în garanție solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de apel a reținut că viciul care afectează bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare dintre părți nu este unul ascuns, astfel încât vânzătorul nu poate fi obligat la suportarea unor diferențe de preț în favoarea cumpărătorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că potrivit art. 1352 Cod civil vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă din cauza acestora bunul nu poate fi întrebuințat potrivit destinației sale.
Din această perspectivă, s-a reținut în mod corect de către instanța de apel că terenul obiect al contractului de vânzare – cumpărare are categoria de folosință teren arabil, astfel încât raportat la această categorie, conducta de gaz nu afectează folosința terenului.
Mai mult, terenul poate fi folosit și pentru edificarea unor construcții, iar din modul în care au fost stabilite obiectivele pentru expertiză nu s-a stabilit suficient de clar că recurenților li s-ar fi cauzat un prejudiciu în propriul patrimoniu deoarece chiar dacă există porțiuni din teren pe care nu pot fi efectuate construcții propriu zise, vor pute fi amenajate spații verzi, parcări sau alte utilități care pot deservi eventuale imobile, utilități care vor spori valoarea apartamentelor pe care pretind recurenții că doresc să le construiască în vederea vânzării, nerezultând din probele administrate că nu există soluții din punct de vedere arhitectural pentru o utilizare optimă a imobilului respectiv, nepunându-se la socoteală că magistrala de gaz permite o soluție tehnică de racordare la agentul termic mult mai ieftină decât dacă aceasta nu ar fi fost în apropierea noilor construcții.
Potrivit art. 1353 teza finală Cod civil vânzătorul nu este răspunzător pentru viciile despre care cumpărătorul ar fi putut singur să se convingă, ori o adeverință de genul celei eliberate de Primăria Vetiș la 26 martie 2014 putea fi obținută și la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, din probele administrate nefiind suficient de bine conturate demersurile făcute de cumpărători pentru a afla toate datele necesare în legătură cu imobilul pe care doreau să îl cumpere și căruia intenționau să îi dea o altă întrebuințare decât cea dată de vânzător bunului respectiv.
Față de cele reținute, instanța va aprecia recursul ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă menținând în totalitate decizia atacată ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați în favoarea intimatei S. M. C. la suma de 2500 lei reprezentând onorariu avocațial în recurs.
În ceea ce privește excepția ridicată de chemata în garanție, instanța apreciază că în condițiile în care ea a fost respinsă de instanța de fond, iar partea nu a formulat recurs împotriva soluției instanței de apel deși aceasta nu a soluționat în niciun mod felul în care excepția a fost respinsă prin sentință, excepția nu mai poate fi ridicată pe cale incidentală, astfel încât instanța apreciază că nu a fost legal investită pentru a se pronunța asupra acestei excepții.
Pe de altă parte, acțiunea fiind respinsă pe fond, se constată că interesele chematei în garanție care a tins spre această soluție au fost realizate, fiind mai avantajoasă pentru această parte o soluționare a cauzei pe fond, și nu pe excepție.
Sub aspectul problemelor de fond invocate de chemata în garanție, apărările au fost valorificate în analiza recursului reclamanților neimpunându-se o detaliere a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți A. M. G. și A. L., ambii cu domiciliul în Satu M., ., . M., în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat P. I., cu sediul în Satu M., ., nr.10, . Satu M., intimata intervenientă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT G. NATURALE „TRANSGAZ” SA, cu sediul în Mediaș, Piața C. I. Motaș, nr.1, județul Sibiu, împotriva deciziei civile nr. 27/. 13 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții reclamanți A. M. G. și A. L. să plătească intimatei pârâte S. M. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică din 2 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. D. P. A. B. D. M. F. M.
red. dec. jud. C. D./26.06.2014
Jud. fond T. M.
Jud apel R. M. G./ K. Z.
Tehnored. F.M. /26.06.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1009/2014. Curtea de Apel ORADEA | Partaj judiciar. Decizia nr. 904/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
