Legea 10/2001. Decizia nr. 794/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 1869/111/2008***
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR. 1869/111/2008***
DECIZIA CIVILĂ NR. 794/2014 – R
Ședința publică din 09 septembrie 2014
PREȘEDINTE: S. A. L. – judecător
JUDECĂTOR: T. D.
JUDECĂTOR: V. I.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii B. A. domiciliat în Chistag, nr. 84, județul Bihor și N. M. domiciliată în Oradea, .. 16, .. 14, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații P. C. AȘTILEU cu sediul în Aștileu, nr. 202, județul Bihor, S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, sector 5, . și C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, împotriva deciziei civile nr. 742 din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar_, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru contestatorii B. A. și N. M. – ambii lipsă, reprezentanta acestora avocat M. Piroșka, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr._ din 24.02.2014 emisă de Baroul Bihor – Cabinet de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prezenta contestație în anulare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura litigiului dedus judecății; că la data de 07 iulie 2014 prin registratura instanței, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.R.F. Cluj N. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor – Oradea a depus la dosar întâmpinare; că părțile contestatoare nu au depus la dosar dovada modului de soluționare a cererii de strămutare, după care:
Reprezentanta contestatorilor B. A. și N. M. învederează că cererea de strămutare formulată în cauză a fost respinsă și depune în acest sens la dosar dovada modului de soluționare a acesteia, respectiv fișa dosarului nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La întrebarea instanței, reprezentanta contestatorilor B. A. și N. M. arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor B. A. și N. M. solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 742 din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenții - reclamanți B. A. - Chistag, nr. 84, N. M. - Oradea, Lacul R., nr. 16, .. 14, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. C. AȘTILEU - AȘTILEU, nr. 202, județul Satu - M., S. R. - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - sector 5, București, Apollodor, nr. 17, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR BUCUREȘTI - sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, împotriva sentinței civile nr. 880/C din 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea formulată inițial, în cadrul primului ciclu procesual, reclamanții B. A. și Nășcanu M. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții P. C. Aștileu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să se dispună în principal anularea dispoziției nr. 141/2008 și a dispoziției nr. 142/2008 emise de P. C. Aștileu și obligarea pârâtului S. R. la plata de despăgubiri bănești pentru imobilele ce formează obiectul notificării nr. 355/2001, imobile constând în teren în suprafață de 5,6 ha situat în baza localității Chistag sub Barajul de Acumulare Lugașul de Jos, precum și al notificării cu nr. 356/2001 având ca obiect teren în suprafață de 13,16 ha aferent Parcului Industrial ce a aparținut fostei Fabrici de Ciment Aleșd.
În varianta subsidiară s-a solicitat anularea celor două dispoziții, să se constate calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în cotă de ½ parte la despăgubiri bănești și trimiterea dosarului la ANPR pentru obținerea despăgubirilor bănești.
În primul ciclu procesual Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 407/C/3 decembrie 2010 a admis în parte cererea, a anulat cele două dispoziții contestate constatând calitatea reclamanților la despăgubiri bănești pentru suprafața de 12,0007 ha înscrisă în CF 1 Chistag, transmisă ulterior în CF 49, 99, 111, 176, 234, 64, 67, 139, 311 Chistag și pentru suprafața de 5,6 ha înscrisă în CF 1, 396, 171, 101, 97, 142, 193 Chistag, conform raportului de expertiză topo întocmit de expert M. G. L..
Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr. 1773/R/2011 dată în dosar nr._ a admis recursurile declarate în cauză de către reclamanții B. și P. C. Aștileu, dispunând casare cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru suplimentarea probațiunii prin completarea raportului de expertiză în vederea identificării terenurilor ce au aparținut antecesorilor reclamanților, instanța de casare reținând că din probele administrate nu rezultă suprafețele deținute de cei doi antecesori, în condițiile în care notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001 au vizat și terenuri ce au aparținut defunctului Ias S. a cărui moștenitoare e O. A., certificatul de moștenitor al reclamanților în urma acestui defunct fiind anulat prin sentința civilă nr. 563/2008 a Judecătoriei Aleșd, iar suprafața de 4,11 ha din terenurile acestui defunct a fost retrocedată numitei O. A..
Se mai reține în considerentele deciziei de casare faptul că se impune identificarea posibilității de compensare cu alte terenuri din raza localității și evaluării corecte a acestora.
Este adevărat faptul că în decizia de casare se reține calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 după antecesorii lor, B. C. și B. M., instanța statuând a fi corectă dispoziția de anulare a dispozițiilor 141 și 142/2008 a Primarului C. Aștileu, iar după casare instanța de rejudecare a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Nu se poate reține însă o înrăutățire a situației juridice în propria cale de atac a reclamanților (recursul Primarului vizând exclusiv cheltuielile judecată) în condițiile în care ulterior reluării judecății în al doilea ciclu procesual obiectul acțiunii a suferit modificări, reclamanții precizându-și acțiunea în sensul susținerii notificării cu nr. 355/2001 doar cu privire la suprafața de 5328 mp înscrisă în CF 193 sub A I 1,2,3,4, iar în ceea ce privește notificarea nr. 356/2001 cererea a fost susținută pentru terenurile înscrise în CF 49, CF. 99, CF.11, CF 176, CF 234, CF.64, CF, 67, CF 139, CF.311.
S-a renunțat astfel la terenurile înscrise în CF 396 cu nr.top. 127, 128 și 701 ce au aparținut defunctului Ias S., precum și la terenurile înscrise în CF. 171, CF. 142, CF 101, ce nu au aparținut antecesorilor reclamanților.
Ori, cum în cadrul primului ciclu procesual nu au fost identificate în concret imobilele în privința cărora s-a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, acesta fiind de altfel și motivul principal pentru care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare și cum în al doilea ciclu procesual reclamanții au renunțat la o parte din imobilele solicitate inițial, nu i se poate reproșa instanței faptul că pentru imobilele rămase în discuție, urmare a analizei realizate în concret, a respins acțiunea constatând caracterul nefondat al acesteia.
E. apreciază apoi recurenții că prin decizia civilă nr. 4287/28 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite după defuncții B. C. și M., hotărâre ce în opinia reclamanților ar lega instanța, când de fapt prin această hotărâre nu s-a constatat nimic în legătură cu îndreptățirea reclamanților la beneficiul Legii nr. 10/2001 în baza notificărilor înregistrate sub nr. 355 și 356/1991, instanțele obligând intimații din acel dosar la soluționarea acestora, fără a se face însă vreo apreciere legată de calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește fondul raportului litigios se constată că, în privința imobilului înscris în CF 193 în suprafață de 5328 mp apare intabulat în CF Todoka Togyer, reclamanții nedovedind nici un drept de proprietate asupra acestor imobile, aceștia neinvocând de altfel nici o critică prin intermediul recursului referitor la cele reținute de instanța de fond în acest sens.
Referitor la celelalte imobile ce formează obiect al notificării cu nr. 356/2001 și în privința cărora reclamanții și-au susținut cererea prima instanță a respins acțiunea pe considerentul că acestea au fost reconstituite pe numele antecesorilor reclamanților în condițiile Legii nr. 18/1991 în cadrul Composesoratului prin Titlul de proprietate nr._/2009 emis în favoarea Asociației A. I. Chistag.
Recurenții nu au formulat vreo critică nici în privința acestui aspect, afirmând doar că ei nu au calitatea de membri în cadrul Asociației A. I. Chistag.
Ori, din moment ce imobilele au făcut obiectul legilor reparatorii, fiind reconstituite în natură în baza Legii nr. 18/1991, nu se mai pot obține despăgubiri astfel cum se solicită pentru a doua oară și în baza Legii nr. 10/2001 întrucât s-ar ajunge ca același imobil să fie supus unei duble reparații odată prin restituire în natură și a doua oară prin echivalent bănesc.
Susținerile recurenților cum că ei nu au calitatea de membri ai Asociației A. I. nu sunt de natură a impune o altă concluzie, de vreme ce imobilele au fost reconstituite în baza Legii nr. 18/1991 în considerarea calității de proprietari ai antecesorilor reclamanților, așa încât aspectele invocate privesc exclusiv raporturile existente între reclamanți și Asociația A. I., nejustificând în nici un caz acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru aceleași imobile a doua oară, după cum s-a arătat și mai sus.
Nefondate s-a constatat a fi și criticile referitoare la dispoziția privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice instanța de fond corect făcând aplicabilitatea deciziei nr. 27/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a statuat cu putere obligatorie pentru instanțe faptul că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 prin care se solicită obligarea Statului R. de a acorda despăgubiri bănești, S. R. nu are calitate procesuală pasivă.
Recurenții în mod greșit au apreciat că ar fi vorba despre vreo modificare a Legii nr. 10/2001 în acest sens și că față de data promovării acțiunii (25 aprilie 2008) s-ar încălca principiul neretroactivității legii.
În realitate este vorba de aplicarea unei decizii în interesul legii, care nu aduce atingere principiului neretroactivității legii civile, deciziile pronunțate în interesul legii fiind date în interpretarea și aplicarea unitară a legii, având caracter obligatoriu de la data publicării în Monitorul Oficial, inclusiv în privința cauzelor aflate pe rolul instanțelor, indiferent de data promovării.
Împotriva acestei decizii, la data de 15.02.2013, contestatorii B. A. și N. M. au formulat contestație în anulare, scutită de la plata taxelor de timbru, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei, reluarea judecății, pronunțarea unei hotărâri neviciate.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că instanța a omis a cerceta motivul de recurs privind calitatea lor de persoane îndreptățite, în legătură cu care s-a pronunțat irevocabil Tribunalul Bihor înainte de casare, iar prin sentința civilă nr. 407/C/2010 s-a stabilit irevocabil că sunt îndreptățiți la despăgubiri, pentru imobilele ce formează obiectul notificărilor nr. 355 și nr. 356/2001. Prin decizia civilă nr. 1773/R/2011 Curtea de Apel Oradea a casat parțial hotărârea instanței de fond, dispunând suplimentarea probațiunii prin completarea raportului de expertiză.
Decizia contestată nu analizează motivul de recurs privind calitatea lor de persoane îndreptățite. S-a menținut hotărârea instanței de fond după casare conform căreia nu au calitatea de persoane îndreptățite, cu toate că obiectul este același și doar au precizat că reduc cuantumul despăgubirilor potrivit identificării suprafeței de teren din completarea raportului de expertiză.
S-a invocat în drept art. 318 Cod procedură civilă.
C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin notele de ședință a arătat că s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor prin Legea nr. 185/2013 ce i-a preluat atribuțiile sale, iar dispozițiile art. 4 din acest act normativ a prevăzut că acestea se aplică și cauzelor aflate pe rol. A solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, introducerea în cauză a succesoarei sale.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Cluj – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației în anulare.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de aceasta fiind strict și limitativ prevăzute de art. 317 – 318 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Analizând considerentele deciziei contestate prin raportare la motivele de recurs ce au fost depuse de recurenți la dosar, se reține faptul că, instanța de recurs a analizat fiecare motiv de recurs referindu-se chiar la Sentința civilă nr. 407/C/3.12.2010 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care s-a constatat calitatea contestatorilor, recurenți în acel dosar, de persoane îndreptățite la despăgubiri bănești pentru o suprafață de 12,0007 ha respectiv 5,6 ha., conform raportului de expertiză topo întocmit de expert M. G.. S-a menționat și modul de soluționare al recursului împotriva sentinței prin Decizia civilă nr. 1773/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea prin care s-a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare, s-au făcut referiri la ceea ce s-a dispus, la ceea ce se susținea că s-ar fi reținut prin Decizia civilă nr. 4287/28.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, opinându-se că susținerile sunt eronate câtă vreme nu s-ar fi constatat nimic cu privire la îndreptățirea lor la beneficiul Legii nr. 10/2001 ci doar că instanțele ar fi obligat intimații din acel dosar la soluționarea notificărilor.
Modul în care instanța a analizat motivele de recurs invocate este o chestiune de judecată, de apreciere a probelor, a textelor legale în materie și care nu pot fi calificate ca omisiuni de cercetare a vreunui motiv de recurs în sensul art. 318 Cod procedură civilă, care să poată fi verificate pe calea contestației în anulare, altfel ar echivala cu un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația în anulare ca fiind nefondată, menținând în întregime decizia contestată ca fiind legală și temeinică.
Nefiind solicitate cheltuieli de judecată de către intimați, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii B. A. domiciliat în Chistag, nr. 84, județul Bihor și N. M. domiciliată în Oradea, .. 16, .. 14, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații P. C. AȘTILEU cu sediul în Aștileu, nr. 202, județul Bihor, S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, sector 5, . și C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, împotriva deciziei civile nr. 742 din 6 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S. A. L. T. D. V. I. P. L.
Red. decizia Stanm A. L./15.09.2014
Jud. recurs: P. V.-M. D.-T. F.
Dact. P.L./15.09.2014; Ex.2
| ← Succesiune. Decizia nr. 903/2014. Curtea de Apel ORADEA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 169/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
