Grăniţuire. Decizia nr. 690/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 690/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 2853/287/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 690
Ședința publică din data de 25 martie 2014
Președinte - C.- P. B.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul P. G., domiciliat în Râmnicu-Sărat, .. 12, județul B., împotriva deciziei civile nr.202/30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții P. G. și P. E., domiciliați în Râmnicu-Sărat, .. 10, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă P. E., personal, lipsind recurentul-reclamant P. G. și intimatul-pârât P. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează că pricina a fost repusă pe rol din oficiu, pentru a se constata de către instanță perimarea recursului, conform art. 248 Cod proc. civilă, întrucât judecata a fost suspendată la data de 13.02.2012, în temeiul disp. art. 242 alin.1 pct.2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că cererea de recurs a rămas în nelucrare din vina părților timp de peste 1 an (judecata recursului fiind suspendată la data de 13.02.2012, pentru lipsa nejustificată a părților) în temeiul art. 252 alin.1 și 2 Cod pr.civilă coroborat cu art. 248 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabile în speță față de dispozițiile art.24 și art. 25 alin. 1 Cod pr. civilă, forma actuală) invocă din oficiu excepția perimării cererii de recurs.
Intimata-pârâtă P. E., având cuvântul, solicită admiterea excepției perimării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 514/ 04.03.2011 Judecătoria Râmnicu Sărat a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâții P. G. și P. E. și a stabilit linia de hotar, pe aliniamentul l7-l2-6-5, conform schiei din planul B întocmit de expert V. T.. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să-și ridice gardul din scândură și au fost obligați pârâții, în solidar, la 760 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile locuiesc pe . municipiul Râmnicu Sărat, proprietățile acestora învecinându-se pe una din laturi. În anul 2010 pârâții și-au înscris imobilul în cartea funciară, ocazie cu care s-au efectuat măsurători conform titlului lor de proprietate de către expertul Oficiului de cadastru. Întrucât între cele două proprietăți nu exista gard despărțitor, împrejurare care în timp a generat dese conflicte între părți, cu ocazia măsurătorilor pentru întocmirea documentației cadastrale și intabulării dreptului lor, pârâții au construit un gard din scândură, pe o lungime de câțiva metri, de la stâlpul ce separă proprietățile la stradă, către interiorul curții, până la colțul casei reclamantului .
A mai reținut prima instanță că grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare, prin semne exterioare, a limitelor dintre proprietățile învecinate, că în realizarea acestei operațiuni, fiecare parte trebuie să prezinte titlul său de proprietate pentru a cunoaște întinderea dreptului său. Reclamantul a invocat un drept de proprietate pentru suprafața de 700 mp teren, pentru care a depus la dosar acte de proprietate de la autorii săi, ce datează din anul 1916 și, respectiv, din anul 1932, consemnându-se calitatea sa de unic moștenitor acceptant, prin certificatul de moștenitor nr. 68/2000.
A constatat prima instanță că imobilul s-a transmis prin moștenire, succesiv, fără a se efectua măsurători asupra acestuia, astfel că, inclusiv pentru expertul desemnat în cauză, a fost dificil să se configureze terenul. Conform raportului de expertiză V. T., suprafața terenului curți construcții deținută în proprietate de reclamant este efectiv de 530 mp, iar terenul pârâților este în suprafață de 658 mp, ce coincide cu suprafața înscrisă în cartea funciară, stabilindu-se astfel linia de hotar pe aliniamentul l7-l2-6-5 din planul B al schiței anexe la lucrare.
În stabilirea liniei de hotar redată în planul B, expertul a avut în vedere extremitățile acestei linii confirmate de ambii propritari, respectiv punctul 5 și punctul 12 precum și rezultatul măsurătorilor efectuate în teren.
Plecând de la cuprinsul raportului de expertiză, în care expertul V. T. a precizat că între cele două proprietăți, pe porțiunea de teren de la stradă către interiorul proprietății, există un gard din scândură amplasat între punctele 5-6, conform schiței întocmite în planul B, gard care se află pe linia de hotar dintre proprietățile părților, Judecătoria Râmnicu Sărat a concluzionat că cererea reclamantului de a obliga pârâții să ridice acest gard, este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul P. G. cât și pârâții P. G., P. E., criticând sentința pentru nelegalitate și netemienicie.
În apelul său, apelantul-reclamant P. G. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut apelantul că instanța fondului a dat eficință exclusivă raportului de expetiză efectuat în cauză, deși între acesta și înscrisurile depuse la dosar, existau contradicții semnificative. Expertul avea astfel obligația să valorifice într-o manieră nepărtinitoare, actele de proprietate depuse de părți, situație în care ar fi observat că, inițial, terenul autorului său a avut o suprafață absolut egală cu terenul autorului pârâților, în condițiile în care fiecare dintre cele două suprafețe au fost dobândite, prin cumpărare, de la Primaria Orașului Râmnicu Sărat și aveau o deschidere la stradă de 21,42 ml, iar laturile perpendiculare pe . de câte 16 ml. Ulterior cumpărării, laturile perpendiculare pe . fost prelungite cu câte 10 ml, în aceste condiții, fiecare teren avea suprafața de 557 mp.
În aceste condiții, se observă că, prin raportul de expertiză, pentru el s-a stabilit o suprafață de numai 530 mp, cu 27 mp mai mică decât cea pe care trebuia să o dețină, în timp ce pentru intimați o suprafață de 658 mp, mai mare și decât cea rezultată din adiționarea la terenul inițial, dobândit de autorul acestora, de 557 mp, a celor 92 mp înscriși în sentința civilă nr.994/08.05.2010.
Față de aceste aspecte și în baza rolului activ pe care trebuia să-l manifeste, instanța fondului era obligată să dispună refacerea raportului de expertiză și nu să porocedeze la respingerea, în mod nejustificat, a obiecțiunilor pe care le-a formulat.
La rândul lor, pârâții P. G. și E., în apelul declarat, au criticat sentința sub aspectul obligării lor la plata a 1/2 din cheltuielile de judecată efectuate de intimatul - reclamant, respectiv 750 lei.
Au precizat apelanții-pârâți că prima instanță trebuia să reducă cheltuielile de judecată efectuate de intimat și, totodată, să aibă în vedere și cheltuielile efectuate de ei, pentru care dețin acte doveditoare.
Prin decizia civilă nr. 202/30 septembrie 2011, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P. G., a admis apelul declarat de pârâții P. G. și P. E., a schimbat în parte sentința, în sensul că suma pe care o datorează pârâții cu titlu de cheltuieli de judecată este de 261,5 lei.
În luarea acestei decizii, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților respectând operațiunile juridice specifice grănițuirii, omologând raportul de expertiză ce a avut în vedere atât actele de proprietate ale părților, cât și realitatea din teren.
Referitor la apelul pârâților P. G. și E., s-a constatat că, din verificarea înscrisurilor de la dosar, a rezultat că totalul cheltuielilor de judecată suportate de reclamant se ridică la suma de 1523,15 lei (500 lei onorariu apărător f.10; 20,15 lei taxă timbru f.11; 3,15 lei și timbre judiciare f.1; 1000 lei onorariu expert f.20) iar totalul cheltuielilor efectuate de pârâți la suma de 1000 lei (onorariu apărător f. 46-47).
Cum potrivit art. 584 Cod civil, cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate de cei doi proprietari, mai ales că în speță nu a existat un hotar trasat între părți, cheltuielile de judecată datorate de pârâți reclamantului se cifrează la 261,5 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul P. G., considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se întocmi un raport de expertiză care să valorifice cu strictețe înscrisurile existente la dosar.
Intimații-pârâți P. G. și P. E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2014, Curtea, constatând că cererea de recurs a rămas în nelucrare din vina părților timp de peste 1 an (judecata recursului fiind suspendată la data de 13.02.2012, pentru lipsa nejustificată a părților) în temeiul art. 252 alin.1 și 2 Cod pr.civilă coroborat cu art. 248 Cod pr.civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabile în speță față de dispozițiile art.24 și art. 25 alin. 1 Cod pr. civilă, forma actuală) a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Conform art. 248 alin.1 C.pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare a unei hotărâri se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin urmare, perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
În speță, la data de 13 februarie 2012, judecata recursului a fost suspendată potrivit art. 242 al.1 pct. 2 C.pr.civilă, iar repunerea pe rol a cauzei s-a dispus din oficiu de către instanță la data de 17.02.2014.
În aceste condiții, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, pentru argumentele expuse anterior, în baza art. 252 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 248 alin.1 Cod procedură civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabile în speță față de dispozițiile art.24 și art. 25 alin. 1 Cod pr. civilă, forma actuală) Curtea va admite excepția perimării recursului, invocată din oficiu și va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării recursului, invocată din oficiu.
Constată perimat recursul declarat de reclamantul P. G., domiciliat în Râmnicu-Sărat, .. 12, jud. B., împotriva deciziei civile nr.202/30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții P. G. și P. E., domiciliați în Râmnicu-Sărat, .. 10, jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2014.
Președinte, Judecători,
C.-P. B. A.-C. B. E. S.
Grefier,
N. M.
Red.grefier NM
2ex./28.03.2014
d.f._ Judecătoria Rm.Sărat
j.f. H. G.
d.a._ Tribunalul B.
j.a. M. N., A. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Strămutare. Hotărâre din 11-09-2014, Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
