Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1263/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1263/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 1801/310/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 1263
Ședința publică din data de 20 mai 2014
Președinte - C. Ș.
Judecători – V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petenta ., cu sediul în București, ., ., mezanin, sector 3, împotriva deciziei civile nr.565 din 19.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul Orașul S. – prin primar, cu sediul în S., ..47, județ Prahova și cu sediul ales la SPARL M. și Asociații – București, ., sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reprezentat de avocat C.-S. A. din baroul București, lipsind recurenta-petentă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs netimbrat.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este netimbrat, nesemnat și că recurenta nu a depus la dosar copii de pe motivele de recurs pentru comunicare, astfel cum s-a dispus în sarcina acesteia prin fișa de măsuri a dosarului fiind, de altfel, și citată cu această mențiune sub sancțiunea suspendării conform disp.art.1551 Cod pr.civilă.
Avocat C.-S. având cuvântul pentru intimat arată că nu a primit odată cu citația și motivele de recurs dar a formulat întâmpinare întrucât pe rolul instanțelor mai sunt șase dosare cu același obiect ca cel din cauza de față, fiind vorba despre același tip de recurs. În continuare având cuvântul invocă excepția netimbrării recursului și solicită anularea acestuia ca netimbrat. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar jurisprudență pe cheltuieli de judecată acordate în astfel de situații.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei S., petenta . a chemat în judecată pe intimatul Orașul S. prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună desființarea încheierii de respingere nr._/28.08.2012, pronunțată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ploiești în dosarul nr._/30.07.2012.
În motivarea cererii, petenta a arătat că între D. I. SA în calitate de proprietar-locator, . calitate de antreprenor general și Consiliul Local S. în calitate de utilizator, a fost încheiat Contractul de achiziție publică în sistem de leasing financiar nr._/20.12.2006 privind achiziționarea în sistem de leasing financiar a unei instalații de transport persoane pe cablu de tip telegondolă, având loc o cesionare în baza Contractului de cesiune a contractului de achiziție publică pentru furnizare în sistem de leasing financiar nr._/20.11.2006, din partea Consiliului Local S., cu acordul petentei a tuturor drepturilor, obligațiilor ce îi reveneau în temeiul contractului sus menționat, în favoarea . SRL, care a refuzat să își îndeplinească obligația de plată a ratelor de leasing ce îi reveneau, motiv pentru care petenta a procedat la rezilierea contractului nr._/20.12.2006, în urma notificării nr. 70/30.09.2011, astfel încât instalația de transport persoane pe cablu de tip telegondolă S., din care fac parte pilonul nr. 1, stațiile inferioare ale instalației au rămas în proprietatea petentei, caz în care în mod nelegal s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra instalației de transport pe cablu tip telegondolă din S., în favoarea intimatului, invocându-se contractul sus menționat, mai ales că niciodată nu a fost încheiat un act translativ de proprietate asupra pilonului nr. 5, stațiilor inferioare ale instalației de transport persoane pe cablu de tip telegondolă S., existând între părți în curs de soluționare o acțiune privind constatarea transferului dreptului de proprietate asupra instalației de transport pe cablu tip telegondolă în patrimoniul Consiliului Local al Orașului S. ce face obiectul dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București, impunându-se desființarea încheierii nr._/28.08.2012 emisă cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
La data de 25.10.2012 instanța, având în vedere cererea petentei, a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a numitului Orașul S. prin primar.
Intimatul a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a petentei, a tardivității/inadmisibilității formulării plângerii, solicitând și respingerea plângerii în condițiile în care potrivit autorizației de construire nr.4/03.01.2007, procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/29.11.2011 terenul pe care se află amplasată telegondola S., elementele acestei construcții, inclusiv stația inferioara, pilonul nr. 1 fac parte din domeniul public al localități, caz în care în mod legal s-a procedat la înscrierea în CF a dreptului de proprietate, mai ales că petenta nu deține niciun drept de proprietate sau orice alt drept real asupra bunurilor în litigiu.
La data de 05.12.2012, . SRL a formulat o cerere de intervenție, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivându-se că are calitatea de operator al telegondolei, având obligația de a păstra in patrimoniul public al Orașului S. bunul asupra căruia are un drept de folosință, aparținând instituției publice la care este asociat.
La data de 24.01.2013 petenta a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea cererii de intervenție inclusiv ca lipsită de interes, motivându-se că societatea respectivă nu are niciun drept asupra pilonului în litigiu și deci implicit dreptul de a interveni în prezenta cauză, invocând și excepția de nelegalitate a HCL nr.26/10.02.2012 emisă de către Consiliul Local S., sesizarea Tribunalului Prahova - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ, înaintarea dosarului în acest sens, în condițiile în care o asemenea hotărâre are un caracter nelegal, fiind emisă cu încălcare dispozițiilor legale în materie.
Prin încheierea de ședință din 24.01.2013 instanța a respins cererea de intervenție, reținându-se că societatea respectivă nu justifică niciun interes în baza disp.art.49 și urm. Cod proc. civilă, mai ales că în cauză Orașul S. prin Primar are calitatea de intimat, fiind persoană înscrisă în Cartea Funciară, iar unicul asociat al societății interveniente este Consiliul Local S., care nu este înscris în Cartea Funciară.
Prin încheierea din 21.02.2013 Judecătoria S. a respins excepția de nelegalitate a HCL nr. 26/10.02.2012 emisă de către Consiliul Local S., cererea privind sesizarea Tribunalului Prahova - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și înaintarea dosarului în acest sens, motivându-se că nu sunt întrunite condițiile de inadmisibilitate a unei asemenea excepții, ținându-se seama de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004.
La data de 14 martie 2013 instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate, excepții pe care le-a respins, considerând că petenta are calitate procesuală activă, având dreptul să formuleze în principiu prezenta plângere prin intermediul căreia să conteste intabularea în CF efectuată în favoarea intimatului.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr.289 din 21.03.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea, luându-se act că intimatul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între petentă și Consiliul Local S. a intervenit Contractul de achiziție publică pentru furnizarea în sistem de leasing financiar nr._/20.12.2006, având ca obiect achiziționarea în sistem de leasing financiar a unei instalații de transport persoane pe cablu de tip telegondolă însă, prin Contractul de cesiune a contractului de achiziție publică pentru furnizare în sistem de leasing financiar nr._/20.11.2006, Consiliul Local S. a cesionat, cu acordul petentei, toate drepturile, obligațiile ce îi reveneau în temeiul contractului sus menționat, inclusiv cele derivând din autorizația de construire obținută pentru derularea contractului, în favoarea . SRL care a refuzat să își îndeplinească obligația de plată a ratelor de leasing ce îi revenea, fapt ce a determinat rezilierea contractului, astfel încât în urma analizării tuturor actelor existente la dosar, a susținerilor petentei, s-a constatat că aceasta din urmă invoca un drept real propriu asupra Pilonului nr. 1 al telegondolei, pe care înțelege sa îl opună dreptului de proprietate publica al Orașului S. asupra aceluiași bun în cadrul procesual limitativ al unei plângeri împotriva unei încheieri de către funciară, caz în care nu este posibilă punerea în discuție a dreptului proprietarului tabular în cadrul acestei proceduri, procedură în cadrul căreia are loc o verificare exclusivă doar în ceea ce privește existenta, legalitatea actelor in temeiul cărora s-a dispus intabularea, mai ales că opunerea unui pretins drept de proprietate, de către un terț, in contradictoriu cu proprietarul tabular, poate fi făcuta pe calea dreptului comun.
Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta împotriva încheierii de respingere nr._/28.08.2012, deoarece pe de o parte la dosarul respectiv având ca obiect înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate publică al Orașului S. asupra construcției reprezentata de pilonul nr. 1 al Telegondolei S. au fost depuse toate documentele prevăzute de art. 55, alin. 1 din Legea nr.7/1996, respectiv autorizație de construcție, proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, documentație cadastrală, precum si alte acte administrative, în sensul disp. art. 20, alin. 3 din Legea 7/1996, iar pe de altă parte punerea în discuție a dreptului de proprietate al titularului încheierii de carte funciara, în sensul opunerii acestuia a unui pretins drept de proprietate de către o altă persoană, exced cadrului procesual prevăzut de această procedură necontencioasă, putându-se realiza în cadrul altui litigiu pe calea dreptului comun.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii plângerii, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind vătămată în drepturile sale, prev. de disp. art.6 din CEDO, în baza cărora orice persoană are dreptul la un proces echitabil de o instanță imparțială, fără prejudecăți, idei preconcepute, existând referiri la pilonul nr.3, stațiile inferioare ale instalației, înscrierile in CF nr._, fiind formulate 5 plângeri similare ce au vizat înscrierea in mod fraudulos, în patrimoniul public al intimatei a unor părți din instalația telegondolă, plângeri ce fac obiectul unor dosare aflate la Judecătoria S. și că dosarele nr._ - 1804/310/ 2012,_ privind înscrierile in CF au fost repartizate la diferite complete de judecată, motivările sentințelor fiind similare, reprezentând indicii temeinice privind copierea argumentelor folosite în motivare de către alte complete de judecată în soluționarea celorlalte plângeri, soluția adoptată în primă instanță fiind influențată de soluțiile adoptate in plângerile respective.
În continuare, petenta a arătat că există o . lipsuri ale documentației aparținând intimatului privind înscrierea unui drept de proprietate publică în CF, imposibil în procedura necontencioasă, neexistând acte care să ateste deținerea de către intimat a dreptului de proprietate publică, asupra pilonului nr.1, dovada transferului pilonului, a terenului din domeniul privat în domeniul public, lipsind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al pilonului nr.1, al terenului, aspecte neanalizate de către instanța de fond, lipsuri constatate de către OCPI și că eronat s-a considerat că petenta pretinde valorificarea unui drept de proprietate propriu față de intimat, fără să se țină seama de situația de fapt invocată pe parcursul cauzei, situație ce atestă interesul său în promovarea plângerii în baza disp. art.50 alin.21 din Legea nr.7/1996, mai ales că soluția instanței de fond are un caracter nelegal, întemeindu-se pe acte ce nu fac parte din documentația depusă la OCPI de intimat, neputând fi analizate în cadrul procedurii necontencioase, procedură în cadrul căreia potrivit jurisprudenței instanța investită cu soluționarea unei plângeri verifică legalitatea, temeinicia soluției date cererii de înscriere in CF de către Oficiul de cadastru, fiind legată definitiv de documentația pe care s-a bazat înscrierea contestată.
De asemenea, petenta a precizat că eronat nu s-a ținut seama de lipsurile documentației de înscriere, constatate de OCPI prin referatul nr. 97/02.03.2012, justificate pe baza actelor depuse la dosar, acte ce nu fac parte din documentația ce a stat la baza înscrierii, fiind imposibilă analizarea acestora cu ocazia verificării legalității înscrierilor în CF, neexistând niciun act care să ateste dreptul de proprietate publică asupra terenului în litigiu, al pilonului, și că în speță nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 30 alin. 2 din Legea nr.7/1996 privind înscrierea bunurilor proprietate publică, mai ales că potrivit documentației depusă de către intimat la data înscrierii nu rezultă că acesta din urmă ar deține un drept de proprietate publică asupra terenului cu nr. cadastral_, pilonului nr. 1, mai ales că eronat s-a ținut seama de adresa nr.6754/21.03.2012, privind apartenența la domeniul public a terenului aferent telegondolei, pilonului în litigiu, vizând în realitate inventarierea domeniului public, publicarea acestuia în monitorul oficial, neînscrierea terenului în inventarul bunurilor din domeniul public.
Totodată, petenta a menționat că adresa nr. 4272/20.02.2012 conform căreia terenul aferent instalației face parte din domeniul public al localității, are un caracter nelegal, atât timp cât documentația existentă la OCPI nu atestă un drept de proprietate publică al intimatului asupra terenului cu numărul cadastral_, pilonului nr.1 al instalației și că OMAPDR nr.1061/13.10.2005 atestă transferul unui teren din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a intimatului de 3,1090 ha, ținându-se seama de codul silvic, terenul de 6,0600 ha. T.20, P.159, oferit în compensație de intimat, intrând în proprietatea publică a statului, mai ales că HCL nr.26/10.02.2012, adeverințele subsecvente acesteia, atestă o situație de drept falsă, fără să se țină seama de Codul silvic, de Ordinul nr.1061/2005 privind înscrierea în proprietatea publică a intimatului a terenurilor aferente telegondolei, ordin ce vizează terenul de 3,1090 ha. transferat în proprietatea privată a intimatului și că adeverința nr.4272/ 20.02.2012 privind terenul de 248 mp. ca fiind în patrimoniul public al intimatului, în raport de HCL nr.26/2012 reprezintă un act nelegal, vizând o situație diferită față de cea existentă în fapt.
Pe de altă parte, petenta a învederat că, în condițiile în care terenul pe care se află amplasat pilonul nr.1 al telegondolei se află în domeniul privat al intimatei, accesiunea imobiliară artificială prin intermediul căreia acesta pretinde dobândirea unui drept de proprietate asupra pilonului determina înscrierea in CF a unui drept de proprietate privată asupra instalației, nicidecum de proprietate publică, intimatul nefiind proprietarul elementului în litigiu și că terenul număr cadastral_, pilonul nr. 1 nu se află înscrise în inventarul bunurilor din domeniul public al intimatului, nefiind respectate dispozițiile imperative prev. de art.3 alin.4, art.21, 22 din Legea nr.213/1998, neexistând o hotărâre de consiliu local privind trecerea din domeniul privat în domeniul public al intimatului, a bunurilor în litigiu, lipsind din inventarul întocmit în baza HG nr.1359/27.12.2001 bunurile în litigiu, mai ales că referatul nr. 97/02.03.2012, adresele nr. 5494/05.03.2012, 6052/13.03.2012, 6754/21.03.2012 atestă recunoașterea intimatului privind neincluderea în inventarul bunurilor din domeniul public a bunurilor în litigiu.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității apelului și a lipsei de interes a apelantei în condițiile în care, cu ocazia promovării apelului, petenta și-a modificat obiectul pretențiilor, cauza ce a stat la baza formulării acestora, neavând niciun interes pentru a modifica regimul juridic al bunurilor în litigiu, atât timp cât prin promovarea plângerii nu se stabilește un drept de proprietate în patrimoniul petentei, solicitând și respingerea apelului deoarece în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins plângerea ca neîntemeiată,mai ales că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată.
Petenta a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatului, solicitând respingerea excepțiilor invocate în condițiile în care niciuna dintre susținerile intimatului nu se justifică, având interes în promovarea căii de atac a apelului, cale admisibilă în principiu, precum și o precizare și completare a motivelor de apel în sensul că a înțeles să formuleze apel și împotriva încheierii din data de 21.02.2013, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii în sensul admiterii excepției de nelegalitate a HCL nr. 26/ 10.02.2012 emisă de către Consiliul Local S., sesizarea Tribunalului Prahova - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ, înaintarea dosarului în acest sens, motivându-se că eronat a fost respinsă excepția de nelegalitate fără să se țină seama de actele administrative ce au stat la baza înscrierii în CF (adresele nr.1061/2005, 4275/2012, 4/2007,_/2011, 6754/2012, HCL nr.26/2012), în temeiul cărora s-a pretins apartenența la domeniul public a imobilelor în litigiu și că însuși intimatul a recunoscut importanța HCL nr.26/2012 în cuprinsul întâmpinării, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ în baza disp. art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, nelegalitatea actului administrativ putând fi cercetată oricând în cadrul unui proces indiferent de obiectul acestuia, singura condiție constând în dependența iv soluționării litigiului pe fond de actul respectiv.
În continuare, petenta a precizat că disp. art.73 alin.2 din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului ANCPI nu devin aplicabile în speță, nefiind un argument privind respingerea cererii de sesizare, dispoziții care instituie interdicția celui care s-a înscris în CF de a aduce modificări, completări privind cererea ce a stat la baza pronunțării încheierii contestate, inclusiv prezentarea unor documente suplimentare și că niciunul dintre argumentele instanței de fond care au stat la baza respingerii cererii de sesizare nu au legătură cu condițiile legale de admisibilitate stabilite de disp. art.4 din Legea nr.554/2004, refuzul privind sesizarea instanței de contencios administrativ având o influență decisivă asupra soluției pronunțate pe fond, existând o vătămare gravă a drepturilor, intereselor procesuale legitime ale petentei.
Intimatul a formulat întâmpinare și în raport de completarea motivelor de apel, invocând excepția tardivității introducerii apelului față de încheierea din data de 21.02.2013.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 565 din 19.11.2013, a respins excepțiile inadmisibilității apelului, a lipsei de interes a apelantei-petente și a tardivității introducerii apelului împotriva încheierii din 21.02.2013 a Judecătoriei S. invocate de către intimat.
Pe fond, a respins apelul ca nefondat și a luat act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea de respingere nr._/29.08.2012 emisă de OCPI a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de către petentă privind înscrierea în CF a imobilului cu număr cadastral_ privind terenul de 1698 mp. T.16, P.121/1 L..1 și a pilonului gondolă nr.1 în favoarea intimatului, reprezentând dreptul de proprietate ca domeniu public al acestuia dobândit prin construire, motivându-se că o asemenea înscriere s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, ținându-se seama de autorizația de construire nr.4/ 03.01.2007, de procesul-verbal de recepție nr._/29.11.2011.
În baza contractului de achiziție publică pentru furnizare in sistem de leasing financiar nr._/20.12.2006 încheiat între petentă, . antreprenor general și Consiliul Local S. în calitate de utilizator s-a procedat la achiziționarea în sistem de leasing financiar a unui echipament descris în anexa 1 la contract, respectiv a unei instalații de transport persoane pe cablu tip telegondolă‚ cu două stații, de la C. 998 la C. 1400 pe o durată de 61 de luni, începând cu luna decembrie 2006, în schimbul sumei de 7.735.590 euro, ocazie cu care s-a stipulat că petenta, în calitate de locator, va achiziționa echipamentul ce face obiectul leasingului financiar, asumându-și obligația să întocmească diferite studii topo și geo menționate expres în contract, având obligația să predea Consiliului Local S. telegondola in funcțiune la 01.06.2007, contract reziliat ulterior la cererea petentei.
În conformitate cu contractul de concesiune nr._/20.11.2006 petenta, Consiliul Local S. au încheiat cu . SRL contractul sus menționat în baza căruia s-a transmis de către Consiliul Local S., în calitate de cedent utilizator, contractul de leasing financiar nr._/2006, cu acordul petentei care s-a obligat să garanteze cesionarului folosința liniștită a bunului care a făcut obiectul contractului de leasing financiar.
În cuprinsul Ordinului nr.1061/13.10.2005 emis de MAPDR s-a menționat că s-a aprobat scoaterea din fondul forestier național prin ocupare definitivă, cu compensare echivalentă de către Primăria S. a terenului forestier de 3,1090 ha. în vederea defrișării vegetației forestiere în scopul realizării obiectivului de investiții, Dezvoltarea zonei turistice S. - Perla Carpaților, urmând ca Primăria S. să predea anticipat Direcției Silvice Ploiești, în compensare echivalentă, terenul de 6,0600 ha. situat în T.20, P.159 în vecinătatea fondului forestier administrat de direcția respectivă, Ocolul Silvic S. -Valea lui B., terenul de 3,1090 ha intrând în proprietatea privată a Primăriei S..
Conform adreselor nr._/5.03.2012, 6754/21.03.2012,_ din 3.10.2012,_/3.10.2012, 4274/20.02.2012, încheierilor nr._/2012,_/2012,_/2012,_/2012,_/2012,_/2012,_/2012,_/2012 intimatul a comunicat OCPI Prahova, la solicitarea acestuia din urmă, că terenul de 1,6112 ha. compus din 9 loturi, ținându-se seama de HCL nr.26/2012, face parte din suprafața totală de 3,1090 ha ce a făcut obiectul transmiterii din proprietatea publică a statului administrat de RNP Romsilva prin D.S Ploiești - Ocolul Silvic S., aflându-se în proprietatea publică a Orașului S., în temeiul Ordinului nr.1061/2005, menționându-se că la data intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998 terenul de 3,1090 ha a fost inventariat în domeniul public al statului, eliberându-se adeverințele sus menționate în cadrul cărora s-a specificat că activul fix telegondolă, instalație de transport pe cablu împreună cu terenul aferent acesteia fac parte din domeniul public al localității, telegondola figurând în evidențele contabile ale domeniului public, procedându-se la înscrierea în C.F a terenurilor pe care se află telegondola ca fiind în domeniul public.
În baza Hotărârii nr.26/10.02.2012, Consiliul Local S. a adoptat o hotărâre în temeiul căreia au fost evidențiate terenurile care fac parte din proprietatea publică a localității S., reprezentând suprafețele aferente instalației telegondolei S..
Potrivit autorizației de construire nr.4/30.01.2007, procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/29._, Consiliul Local S. a fost autorizat să execute lucrări privind realizarea obiectivului de Dezvoltare turistică S. -Perla Carpaților, constând în instalația de transport pe cablu C. 998, Taverna Sârbului - C. 1400, în valoare totală de 7.735.590 euro, lucrări finalizate la data de 29.11.2011.
În temeiul Hotărârilor nr.1359/27.12.2001, 107/9.11.1999, adreselor nr. 5494/5.03.2012, nr. 6052/13.03.2012, 236/17.01.2006, 1921/ 31.01.2006, extraselor CF, referatelor, fișelor de mijloace fixe, inventarelor, memoriilor tehnice depuse la dosar, certificatelor de atestare fiscală, procesului verbal din 13.11.2009, listelor de inventar s-a procedat, începând cu anul 1999, la întocmirea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al Localității S., evidențiindu-se componența acestor bunuri, procedându-se în cursul anului 2006 la predarea de către intimat a terenului de 6,06 ha. RNP Romsilva, predare în urma căreia i s-a atribuit terenul de 3,109 ha, înscriindu-se în listele de inventar în perioada 2009-2012 în domeniul public suprafața totală de 3,1090 ha în vederea realizării obiectivului, Dezvoltarea zonei turistice S. - Perla Carpaților.
Disp.art.20 alin.3 și art.55 alin.1 din Legea nr.7/1996 stipulează că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in CF în baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care lege prevede aceasta, prin care s-au constituit sau transmis, în mod valabil, în timp ce dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în C.F în baza autorizației de construire și a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, semnat de reprezentantul autorității locale, precum și a unei documentații cadastrale.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că între părți a intervenit un contract de achiziție publică în sistem de leasing financiar nr._/20.12.2006 în baza căruia petenta s-ar fi obligat să achiziționeze în leasing financiar un echipament constând într-o instalație de transport persoane pe cablu tip telegondolă, cu două stații de la C. 998 la C. 1400, sistem pe care urma să îl predea Consiliului Local S. la data de 1.06.2007, după care, au fost emise în favoarea Consiliului Local S. autorizația de construcție nr.4/3.01.2007, procesul-verbal de recepție nr._/29.11.2011, privind executarea unor lucrări de instalație transport pe cablu C. 998, Taverna Sârbului - C. 1400, în scopul realizării obiectivului Dezvoltare turistică S. - Perla Carpaților, astfel încât potrivit Ordinului nr.1061/12.10.2005, încheierilor existente la dosar, HCL nr.26/ 2012, HG nr. 1359/2001, Hotărârii nr.107/1999, listelor de inventar, fișelor de mijloace fixe, s-a procedat la scoaterea din fondul forestier național cu avizul MAPDR a unui teren de 3,1090 ha. în scopul realizării obiectivului sus menționat în schimbul predării de către intimat a terenului de 6,60 ha., ocazie cu care în anul 2006 a avut loc schimbul de terenuri, intimatul procedând la trecerea în domeniul public al localității din domeniul privat la data de 13.11.2009 a întregii suprafețe de 3,1090 ha. suprafață cu care s-a înscris în CF in cursul anului 2012.
Ca atare, atât timp cât intimatul a dobândit inițial în proprietate privată în anul 2005 terenul de 3,1090 ha. în schimbul predării unei alte suprafețe de teren în vederea realizării obiectivului Dezvoltarea zonei turistice S. - Perla Carpaților, teren pe care la data de 13.11.2009 l-a trecut în domeniul public al localității, iar autorizația de construire nr.4/03.01.2007, procesul-verbal de recepție nr._/29.11.2011 privind executarea unor lucrări de instalație transport pe cablu C. 998-Taverna Sârbului - C. 1400, în scopul realizării obiectivului Dezvoltare turistică S. - Perla Carpaților au fost emise pe numele Consiliului Local S. și implicit al intimatului ca unitate administrativ teritorială, a rezultat că în realitate intimatul are până la proba contrarie un drept de proprietate publică asupra terenului sus menționat și asupra instalației de transport respective, instalație din care face parte și pilonul nr.1, deoarece Ordinul nr.1061/12.10.2005, HG nr.1359/ 2001, Hotărârea nr.107/1999, atestă în favoarea intimatului dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului respectiv, autorizația, procesul-verbal sus menționate constituind prin însăși natura lor acte de proprietate cu privire la instalația respectivă și a tuturor elementelor care o compun, producând efecte juridice, în acest sens.
De altfel, în condițiile în care toate actele sus menționate demonstrează existența în favoarea intimatului a unui drept de proprietate publică asupra terenului de 3,1090 ha ocupat de instalația de cablu respectivă, iar autorizația de construire nr. 4/2007, procesul-verbal de recepție lucrări nr._/2011 au fost emise pe numele intimatului, făcând dovada edificării întregii instalații pe cheltuiala Consiliului Local S., a rezultat că intimatul este îndreptățit să solicite OCPI Prahova înscrierea în CF a dreptului de proprietate publică atât asupra terenului, cât și asupra instalației și a tuturor elementelor care o compun, inclusiv cu privire la pilonul nr.1, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.20 alin.3, art.55 alin.1 din Legea nr.7/1996, întrucât actele respective fac dovada prin însăși natura lor a unui drept de proprietate publică în favoarea intimatului, acte care, nefiind desființate, produc efecte juridice.
Mai mult chiar, analizându-se contractul de achiziție publică nr._/2006 și contractul de cesiune, a reieșit cu certitudine că nu există în prezent niciun act juridic care să confere petentei un drept real de proprietate pentru ca aceasta din urmă să solicite respingerea cererii de înscriere in CF a unui drept de proprietate în favoarea intimatului asupra pilonului gondolă nr.1 deoarece contractele sus menționate au vizat pur și simplu achiziționarea unui echipament pentru realizarea unui anumit obiectiv, cesionarea unor obligații de către Consiliul Local S. în favoarea unei societăți comerciale, iar în lipsa oricărui act juridic care să ateste dobândirea de către petentă a unui drept real de proprietate sau a oricărui alt drept real, aceasta nu poate pretinde și nu poate contesta înscrierea în favoarea intimatului a dreptului de proprietate asupra pilonului în litigiu, mai ales că în cazul contestării unei asemenea înscrieri petenta are obligația să facă dovada dobândirii unui drept real de proprietate asupra pilonului respectiv.
În realitate, analizându-se conținutul plângerii formulate, ținându-se seama de actele existente la dosar, de susținerile tuturor părților, s-a reținut că este cert că petenta încearcă pe cale ocolită să conteste însuși dreptul de proprietate al intimatului asupra terenului pe care se află pilonul gondolă nr.1 și implicit asupra acestui pilon, înlăturarea efectelor juridice produse de actele invocate de către intimat ce au stat la baza înscrierii dreptului acestuia de proprietate publică asupra bunurilor în litigiu, pretinzând un drept propriu asupra acestor bunuri, caz în care pe calea plângerii formulată împotriva unei încheieri de CF petenta se află în imposibilitate legală de a contesta dreptul de proprietate publică al intimatului, pretenții care pot fi analizate și dezbătute numai pe calea dreptului comun și nicidecum în cadrul procedurii reglementată de Legea nr.7/1996.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins plângerea, ca neîntemeiată, constatând că în speță au fost respectate disp. art. 20 alin.3, art.55 alin.1 din Legea nr.7/1996, privind înscrierea in CF, în favoarea intimatului a unui drept de proprietate publică asupra pilonului gondolă nr.1 și a terenului aferent acestuia.
Susținerile petentei referitoare la producerea unei vătămări a drepturilor sale, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil, prev. de disp. art.6 din CEDO, de a beneficia de o instanță imparțială, fără prejudecăți, idei preconcepute, existând referiri la pilonul nr. 4, stațiile inferioare ale acestuia, înscrierile in CF nr._, fiind formulate 5 plângeri similare ce au vizat înscrierea în mod fraudulos, în patrimoniul public al intimatei a unor părți din instalația telegondolă, plângeri ce fac obiectul unor dosare aflate la Judecătoria S. nu au fost avute în vedere deoarece în speță au fost respectate drepturile procesuale ale petentei, inclusiv dreptul la un proces echitabil atât timp cât a administrat probe, a pus concluzii, fiind respectat principiul contradictorialității, considerentele sentinței bazându-se pe situațiile de fapt, de drept invocate de către părți, neavând loc o redare pur și simplu a unor considerente aparținând altor hotărâri judecătorești, iar formularea de către petentă a unor plângeri vizând întreaga instalație reprezentând o telegondolă, înregistrarea separată a acestora, reflectă dreptul petentei de a avea acces liber la justiție, de a decide cu privire la modalitatea de formulare a unor pretenții, împrejurare care nu justifică lipsa de imparțialitate din partea unei instanțe care are obligația să soluționeze separat cauzele respective în baza principiului disponibilității petentei.
Împrejurările invocate de către petentă conform cărora dosarele nr._ ,_ ,_ au fost repartizate la diferite complete de judecată, considerentele sentinței fiind similare cu celelalte sentințe, constituind copierea argumentelor folosite de alte complete de judecată în soluționarea celorlalte plângeri, soluția fiind influențată de soluțiile pronunțate în plângerile respective, nu atestă nelegalitatea, netemeinicia soluției instanței de fond, ci reprezintă, pur și simplu, aprecieri subiective ale petentei, întrucât, în realitate, actele procedurale existente la dosar atestă repartizarea aleatorie a prezentei cauze la completul care a pronunțat soluția cu respectarea principiului continuității, instanțele judecătorești având dreptul să descrie în cuprinsul unor hotărâri judecătorești principii de drept aplicabile cu caracter general, dispoziții legale ce reglementează situații similare, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar privind lipsa de imparțialitate a completului de judecată, fiind de notorietate că în cadrul unei instanțe, în raport de numărul completelor de judecată, de volumul de activitate, există posibilitatea repartizării aleatorii în cadrul programului informatizat a unor cauze similare, fără să afecteze obiectivitatea, imparțialitatea completelor de judecată respective.
Afirmațiile petentei conform cărora documentația depusă la OCPI nu cuprinde toate actele referitoare la pretinsul drept de proprietate publică, nefiind posibilă valorificarea acestui drept în procedura necontencioasă, inclusiv cu privire la pilonul nr.1, neexistând acte privind dovada transferului acestui pilon, a terenului aferent din domeniul privat în domeniul public al intimatului, lipsind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public în acest sens, aspecte neanalizate, lipsuri constatate de către OCPI, nu au relevanță în cauză, deoarece, la momentul înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea intimatului, s-a ținut seama de actele ce atestă existența acestui drept, respectiv autorizația de construcție, procesul verbal de recepție, ordinul și adresele care confirmă înscrierea unui asemenea drept, iar intimatul nu era obligat să depună alte acte decât în măsura în care OCPI Prahova îi solicita actele respective, mai ales că, la dosar, există acte care demonstrează prin însăși natura lor dobândirea de către intimat a unui drept de proprietate publică asupra terenului aferent pilonului nr.1, precum și asupra pilonului însuși.
Apărările petentei în sensul că eronat s-a considerat invocarea unui drept de proprietate propriu față de intimat, fără să se țină seama de situația de fapt, având interes în promovarea plângerii în baza disp. art.50 alin.21 din Legea nr.7/1996, soluția fiind nelegală, întemeindu-se pe acte ce nu fac parte din documentația depusă la OCPI de intimat, neputând fi analizate în cadrul procedurii necontencioase și că potrivit jurisprudenței în cadrul acestei proceduri se verifică legalitatea, temeinicia cererii de înscriere in CF în raport de documentația ce a stat la baza înscrierii contestată, sunt nejustificate întrucât, în realitate, dimpotrivă, petenta pretinde pe cale ocolită un drept de proprietate asupra pilonului în litigiu si implicit asupra terenului, urmărind înlăturarea oricărei înscrieri în CF cu privire la acest drept în raport de bunurile în litigiu, iar în speță s-a ținut seama de toate susținerile părților, de pretențiile petentei, indiferent de modalitatea de reglementare în jurisprudență a plângerii formulate, instanțele judecătorești având obligația să analizeze toate actele existente la dosar și nicidecum pur și simplu doar o anumită documentație depusă la un moment dat la OCPI, mai ales în situația în care petenta contestă această documentație, în calitate de terță persoană.
Aspectele invocate de către petentă potrivit cărora eronat nu s-a ținut cont de lipsurile documentației de înscriere, constatate de OCPI prin referatul nr. 97 din 2.03.2012, justificate pe baza actelor depuse la dosar, acte ce nu fac parte din documentația ce a stat la baza înscrierii, neexistând niciun act care să ateste dreptul de proprietate publică asupra terenului în litigiu, al pilonului și că în speță nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 30 alin. 2 din Legea nr.7/1996 privind înscrierea bunurilor proprietate publică, neexistând niciun act în acest sens, s-a apreciat că nu au niciun temei legal deoarece instanța de fond era obligată să analizeze toate actele existente la dosar, nu numai documentația depusă de către intimat, la un moment dat, la OCPI, în baza rolului activ, fiind imposibil să analizeze cauza numai prin prisma susținerilor petentei în raport de interesele acesteia, iar toate actele depuse la dosar nu fac altceva decât să ateste situația juridică a bunurilor în litigiu, intimatul având obligația la rândul său să furnizeze toate informațiile necesare instanței de judecată cu privire la bunurile respective.
Criticile petentei în sensul că eronat s-a ținut seama de adresa nr. 6754 din 21.03.2012, privind apartenența la domeniul public a terenului aferent telegondolei, pilonului în litigiu, vizând în realitate inventarierea domeniului public, publicarea acestuia în monitorul oficial, neînscrierea terenului în inventarul bunurilor din domeniul public, și că documentația existentă la OCPI nu atestă dreptul de proprietate publică al intimatului asupra bunurilor în litigiu, s-au apreciat nefondate deoarece, adresa sus menționată se analizează în strânsă legătură cu toate celelalte probe administrate in cauză, făcând dovada situației privind regimul juridic al bunurilor în litigiu, legalității efectuării înscrierilor în CF, iar toate actele, inclusiv cele existente la OCPI demonstrează existența în favoarea intimatului a unui drept de proprietate publică asupra terenului și pilonului nr.1 în litigiu.
Susținerile petentei potrivit cărora OMAPDR nr.1061/13.10.2005 atestă transferul unui teren din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a intimatului de 3,1090 ha, terenul de 6,0600 ha. intrând în proprietatea publică a statului și că HCL nr.26/10.02.2012, adeverințele subsecvente acesteia, atestă o situație de drept falsă, fără să se țină seama de Codul silvic, de Ordinul nr. 1061/2005, s-a reținut că nu au niciun fundament legal întrucât la stabilirea dreptului de proprietate publică al intimatului asupra terenului de 3,1090 ha se ține seama nu numai de actele sus menționate, de Ordinul nr.1061/2005, ci și de toate celelalte acte care atestă trecerea acestei suprafețe de teren din domeniul privat în domeniul public în anul 2009 în vederea realizării obiectivului pentru care s-a procedat la predarea acestui teren în favoarea intimatului, iar HCL nr.26/2012, actele subsecvente acestuia nu fac altceva decât să reflecte situația reală juridică a acestui teren, mai ales că era imposibilă încheierea contractului de achiziție publică din 2006, atât timp cât terenul respectiv nu aparținea intimatului.
Împrejurările invocate de către petentă în sensul că adeverința nr.4274 din 20.02.2012 în raport de HCL nr.26/2012 ar reprezenta un act nelegal, vizând o situație diferită față de cea existentă în fapt, fiind imposibilă înscrierea unui drept de proprietate publică în condițiile în care în baza accesiunii imobiliare artificiale intimatul ar putea pretinde un drept de proprietate privată asupra pilonului amplasat pe un teren, de asemenea au fost apreciate ca nejustificate, în condițiile în care actele sus menționate se analizează în strânsă legătură cu Ordinul nr.1061/13.10.2005, Hotărârile nr.1359/27.12.2001, 107/09.11.1999 care atestă dobândirea de către intimat a unui drept de proprietate publică asupra terenului pe care se află amplasat pilonul nr.1, acte care concordă cu autorizația de construire nr. 103/2007, procesul-verbal de recepție din 29.11.2011 ce atestă edificarea acestui pilon de către intimat și nicidecum de către petentă.
Afirmațiile petentei potrivit cărora bunurile în litigiu nu s-ar afla înscrise în inventarul domeniului public, nefiind respectate dispozițiile Legii nr.213/1998, neexistând o hotărâre de consiliu local privind trecerea din domeniul privat în domeniul public și că referatul nr.97/02.03.2012, adresele nr.5494/5.03.2012, 6052/13.03.2012, 6754/21.03.2012 atestă recunoașterea intimatului privind neincluderea în domeniul public a bunurilor în litigiu, nu au niciun temei legal, întrucât, indiferent de enumerarea unor bunuri în cadrul unor liste de inventar, de dispozițiile Legii nr.213/1998 privind modalitatea de inventariere a bunurilor respective, de existența sau inexistența unor hotărâri ale consiliului local, la stabilirea dreptului de proprietate publică sau privată asupra bunurilor în litigiu se ține seama de autorizația de construcție, procesul verbal din 29.11.2011, de lipsa oricărui act de proprietate al petentei cu privire la aceste bunuri, bunuri care aparțin, în proprietate, indubitabil intimatului ca unitate administrativ teritorială, iar adresele sus menționate, referatul existent la dosar nu fac altceva decât să exprime poziția intimatului față de solicitările OCPI, în raport de pretențiile petentei.
Motivele invocate de către petentă conform cărora eronat a fost respinsă excepția de nelegalitate fără să se țină seama de actele administrative ce au stat la baza înscrierii în CF, de importanța HCL nr.26/2012 recunoscută de intimat, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ în baza disp. art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, nelegalitatea actului administrativ putând fi cercetată oricând în cadrul unui proces indiferent de obiectul acestuia, singura condiție constând în influența actului administrativ privind soluționarea litigiului pe fond, s-au apreciat neîntemeiate deoarece, în realitate, petenta are dreptul să conteste pe cale separată actele cu caracter administrativ prin intermediului unei acțiuni formulată în baza Legii nr.554/2004, în condițiile în care se pune în discuție însuși dreptul intimatului de a emite sau nu anumite acte cu caracter administrativ, în ce condiții, iar existența unor acte la dosar, nu determină, automat admiterea excepției de nelegalitate, înaintarea dosarului la secția de contencios administrativ a unui tribunal atât timp cât, în speță, se pune în discuție în ce măsură petenta poate pretinde un drept de proprietate sau nu asupra imobilelor în litigiu, să conteste sau nu înscrierea în CF a unui drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu, în ce condiții.
Apărările petentei conform cărora disp. art.73 alin.2 din Ordinul nr. 633/2006 nu devin aplicabile în speță, nefiind un argument privind respingerea cererii de sesizare, dispoziții care instituie interdicția celui care s-a înscris în CF de a aduce modificări, completări privind cererea care a stat la baza pronunțării încheierii contestate, inclusiv prezentarea unor documente suplimentare, s-a reținut că nu au relevanță în cauză întrucât, împrejurările sus menționate vizează însuși fondul pretențiilor deduse judecății și nicidecum punerea în discuție a caracterului administrativ al unor acte invocate de către intimat, instanța de fond având dreptul să cenzureze cererile petentei în raport de situațiile de fapt, de drept deduse judecății, fiind atributul acesteia de a decide dacă într-adevăr se impunea sau nu înaintarea dosarului la o instanță competentă în materia contenciosului administrativ.
Împrejurările invocate de către petentă în sensul că argumentele care au stat la baza respingerii cererii de sesizare nu ar avea legătură cu condițiile de admisibilitate stabilite de disp. art.4 din Legea nr.554/2004, refuzul privind sesizarea instanței de contencios administrativ având o influență decisivă asupra soluției pronunțate pe fond, existând o vătămare gravă a drepturilor, intereselor procesuale legitime ale petentei, nu au fost avute în vedere deoarece, în realitate, nu există nicio împrejurare care să impună sesizarea instanței de contencios administrativ de către instanțele judecătorești în raport de plângerea formulată de către petentă care are dreptul să acționeze pe cale principală și să conteste actele administrative invocate în prezenta cauză de către intimat la instanța competentă în materia contenciosul administrativ, indiferent de argumentele reținute în cuprinsul încheierii contestate mai ales că instanța de fond avea obligația să soluționeze cauza ținându-se seama de obiectul principal al pretențiilor deduse judecății constând în plângerea formulată în temeiul Legii nr.7/1996.
În raport de aceste considerente, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.296 cod pr. civilă tribunalul a respins apelul ca nefondat
De asemenea, tribunalul a respins excepțiile inadmisibilității apelului și a lipsei de interes a apelantei-petente, întrucât în realitate petenta în calitate de parte în prezenta cauză are dreptul să formuleze calea de atac a apelului prin intermediul căreia să conteste soluția pronunțată în primă instanță, având interes în reformarea sentinței atacate, iar împrejurările invocate în cadrul motivelor de apel vizează însuși fondul cauzei și nicidecum inadmisibilitatea apelului sau a lipsei de interes a apelantei.
Totodată, tribunalul a respins excepția tardivității introducerii apelului împotriva încheierii din data de 21.02.2013 deoarece o asemenea încheiere are un caracter interlocutoriu, caracter în temeiul căruia aceasta este susceptibilă de a fi contestată prin intermediul căii de atac a apelului numai odată cu sentința civilă nr. 289/2013, ceea ce înseamnă că apelul declarat împotriva acestei sentințe s-a considerat formulat de drept automat împotriva tuturor încheierilor care au precedat pronunțarea sentinței deci a soluției respective, nefiind necesar să se specifice în mod expres care încheieri, acte procedurale se consideră atacate efectiv prin intermediul căii de atac a apelului, fiind imposibilă înserarea unor asemenea mențiuni, motiv pentru care apelul declarat împotriva sentinței civile atacate a fost formulat în termenul de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării sentinței și în ceea ce privește încheierea din data de 21.02.2013.
S-a luat act, în baza principiului disponibilității părților, că intimatul și-a rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei decizii petenta . a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în drept disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
La termenul de judecată din data de 20 mai 2014, intimatul prin apărător ales a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare.
Având în vedere că petenta, declarând recursul de față, nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, așa cum i s-a pus în vedere de instanță comunicându-i-se această obligație cu citația emisă pentru primul termen de judecată – fila 12 dosar recurs, urmează a se admite excepția nulității recursului pentru netimbrare cu consecința anulării acestuia în conformitate cu art.20 din Legea 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul.
Cât privește cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, cheltuieli transport, costuri (printuri, papetărie, cheltuieli de deplasare) efectuate în această fază procesuală, cât și obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate în instanțele anterioare, Curtea urmează a reține următoarele:
Conform disp.art.274 Cod pr.civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, recurenta, al cărui recurs urmează a se anula ca netimbrat, trebuie să achite intimatei Oraș S. prin primar cheltuielile de judecată efectuate în această fază procesuală, nu și în fazele procesuale anterioare, cum aceasta a solicitat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel intimata a declarat că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată, sens în care instanța a luat act de această declarație.
A solicita cheltuielile de judecată pe cale separată nu înseamnă a solicita cheltuielile de judecată efectuate la instanța de fond și apel în instanța de recurs, ci această declarație dă dreptul intimatei de a formula o altă acțiune prin care să solicite plata cheltuielilor de judecată efectuate în fazele procesuale anterioare.
Sub acest aspect cererea de obligare a recurentului la plata acestor cheltuieli de judecată nu poate fi primită.
În ce privește cheltuielile de judecată în faza procesuală a recursului, Curtea are în vedere că recursul declarat de . urmează a fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce s-au arătat mai sus, ceea ce înseamnă că dosarul nu va fi soluționat pe fondul recursului, ci pe excepția netimbrării, astfel că o atare rezolvare a pricinii impune din partea apărătorului intimatului o activitate mult mai ușoară față de activitatea pe care ar fi depus-o dacă pricina s-ar fi soluționat pe fond.
Conform disp.art.274 alin.3 Cod pr.civilă judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, s-a plătit de către intimată cu titlu de onorariu pentru avocat suma de 27.627,82 lei așa cum rezultă din actele depuse la dosar, sumă care în opinia Curții este nepotrivit de mare în raport cu munca prestată de avocat care, așa cum s-a arătat mai sus a pus concluzii doar pe excepția de netimbrare a căii de atac.
Pe de altă parte, soluționarea litigiului la instanța de recurs a presupus o singură deplasare din partea apărătorului la termenul din 20 mai 2014, primul termen de judecată când pricina s-a și soluționat, astfel că a solicita obligarea recurentei la plata cheltuielilor totale de judecată efectuate în recurs în sumă de 27.658,70 lei este nepotrivit de mare și nejustificată, astfel încât în temeiul textului delege sus-menționat Curtea urmează a micșora cuantumul acestor cheltuieli de judecată de la suma solicitată la suma de 1.500 lei considerând că aceasta este suficientă, acoperind atât cheltuielile de transport, printuri, cât și serviciile avocatului în raport de munca depusă.
Față de aceste împrejurări urmează ca în baza art.274 pct.1 și 3 Cod pr. civilă să oblige recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului invocată de intimată.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de petenta ., cu sediul în București, ., ., mezanin, sector 3, împotriva deciziei civile nr.565 din 19.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul Orașul S. – prin primar, cu sediul în S., ..47, județ Prahova și cu sediul ales la SPARL M. și Asociații – București, ., sector 1.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2014.
PreședinteJudecători
C. ȘtefanVioleta S. E. M.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2014-05-27
tehnored.grefier
2 ex.
d.f. Jud. S. nr._
j.f. P. R.
d.a. Trib. Prahova nr._
j.a. C. M.
R. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1261/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 690/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
