Grăniţuire. Decizia nr. 2609/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2609/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 2851/331/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 2609
Ședința publică din data de 9 decembrie 2014
Președinte - E. M.
Judecători – C. Ș.
– V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul M. T., domiciliat în Vălenii de M., ., județ Prahova și pârâții M. F. și M. G., ambii domiciliați în Vălenii de M., ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.735 din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate recurentului-reclamantă să-și formuleze apărările, Curtea a amânat pronunțarea la data de 9 decembrie 2014, dând următoarea decizie:
C u r t e a
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., sub nr._, reclamantul M. T. a chemat în judecată pe pârâții M. F. și M. G. solicitând a se dispune grănițuirea proprietăților învecinate, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 5 mp. acaparată, să ridice zidurile făcute pe proprietatea reclamantului și să plătească cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a dobândit imobilul învecinat cu imobilul pârâților prin contract de vânzare-cumpărare.
Pe latura de nord pârâții au construit trei pereți, al patrulea fiind zidul casei reclamantului, trecând însă astfel linia de hotar și acaparând o suprafață de aproximativ 5 mp.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că cei care au vândut reclamanților au construit primii imobilul, iar mama pârâților a alipit, pe o porțiune de 5 ml, o construcție, de construcția re4clamantului întrucât, așa cum era construit acoperișul casei autorilor reclamantului, zăpada și apa cădeau în curtea pârâților. Se susține că prin înțelegerea părților s-a construit folosind peretele casei reclamantului. Se mai susține că din momentul construirii imobilului pârâților nu s-au făcut modificări nici la casă nici la gardul despărțitor, ambele fiind ridicate de aproximativ 30 de ani, perioadă în care, până în prezent, nu au existat litigii. Se afirmă că este anormal ca după 30 de ani de la edificarea construcției să se impună demolarea ei.
În urma probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.603/22.04.2014 Judecătoria Vălenii de M. a admis în parte acțiunea și a dispus grănițuirea proprietăților învecinate pe aliniamentul ABWXFG conform raportului de expertiză tehnică judiciară I. C.; a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 2 mp. identificată în perimetrul WXYZW în raportul de expertiză I. C.; a respins ca neîntemeiată cererea privind ridicarea zidurilor edificate de pârâți pe terenul proprietatea reclamantului și a obligat pârâții să plătească 1000 lei reclamantului cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții M. G. și M. F. sunt proprietari în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1324 din 30 iulie 1999 de BNP C. E. ai unor suprafețe de teren de 109 mp., 323 mp. și 1/2 din drumul în suprafață de 106 mp., situat în Vălenii de M., ..
În fapt, pârâții folosesc o suprafață de 967 mp., care cuprinde atât suprafețele conform contractului cât și joncțiuni aparținând lui S. I., dar și o porțiune liberă, cuprinsă în perimetrul A B W Z Y X F G A, în schița anexă la completarea raportului de expertiză tehnică judiciară I. C..
Reclamantul M. T. este proprietarul imobilului situat în Vălenii de M., ., conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 119 din 14 ianuarie 2011 de BNP C. E., imobil compus din suprafețele de 187 mp., cu nr. cadastral provizoriu_ și 1/2 din suprafața de 45 mp. cu destinația drum de acces, nr. cadastral provizoriu_.
Suprafața deținută în fapt de reclamant împreună cu proprietarul nr. cadastral_ (de la care a dobândit reclamantul terenul) este de 993 mp.
Așa cum a reieșit din constatarea expertului prin modul de amplasare a construcției C3, aparținând pârâților, a fost ocupată o suprafață de 2 mp. identificată în perimetrul W X Y Z W, din suprafața proprietatea reclamantului M. T. conform titlului de proprietate și documentației cadastrale.
În ceea ce privește suprafața de teren cuprinsă în conturul A B W X F G pe schița plan întocmită de expert I. C., instanța de fond a reținut că deși excede titlului de proprietate al părților nu face parte nici din proprietatea reclamantului, deci nu reprezintă teren acaparat de la acesta, ci doar teren stăpânit fără titlu de către pârâți.
Instanța de fond a apreciat lucrarea expertului I. C. ca fiind o probă utilă, ce poate fi omologată în soluționarea prezentei cauze întrucât, așa cum a rezultat din expunerea expertului, acesta a luat în considerare pe lângă situația de fapt actuală și titlurile de proprietate invocate de părți precum lucrările cadastrale ce au stat la baza intabulării dreptului și hotărâri judecătorești.
Prin urmare, instanța de fond a conchis că suprafața acaparată din proprietatea reclamantului de către pârâți este de 2 mp. identificată în perimetrul W X Y Z W de expertul I. C..
Limita dintre proprietățile învecinate concordând cu titlul reclamantului este pe aliniamentul A B W X F G, conform aceluiași raport de expertiză, întrucât suprafața stăpânită de pârâți în vecinătatea imediată a imobilului reclamantului nu este cuprinsă în titlul de proprietate al primilor.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că în anii 1994 - 1995 a existat un acord între proprietarii vecini, în sensul ca o construcție identificată de expert ca fiind C3 să fie edificată prin alipirea la construcția deținută atunci de unul dintre martori și în prezent de către reclamant.
Prin urmare a existat un acord între constructor și proprietarul suprafeței de 2 mp. ocupată de construcție, convenție care echivalează cu instituirea unui drept de superficie în favoarea pârâților drept compus din proprietatea construcției C 3 și folosința celor 2 mp. pe întreaga durată a existenței construcției.
În aceste condiții, cererea de ridicare a zidurilor edificate pe cei 2 mp. ocupați din terenul reclamantului s-a apreciat neîntemeiată.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a admis în parte acțiunea și în temeiul art.555, 560 și 563 cod civil a dispus grănițuirea proprietăților învecinate pe aliniamentul A B W X F G conform raportului de expertiză I. C. și a obligat pe pârâți să lase în proprietatea reclamantului suprafața de 2 mp., în perimetrul W X Y Z W.
S-a apreciat că recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra celor 2 mp. nu va putea însă împiedica dreptul de folosință al pârâților pe durata existenței construcției C3.
În temeiul art. 274 – 276 Cod pr.civilă, instanța a obligat pârâții să plătească reclamantului în parte cheltuielile de judecată avansate proporțional pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul M. T., solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii capătul de cerere privind obligarea pârâților la desființarea zidurilor edificate pe proprietatea reclamantului, precum și modificarea sentinței în ceea ce privește modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că în cuprinsul sentinței atacate instanța a reținut faptul ca pârâții au acaparat o suprafața de 2 mp din proprietatea reclamantului intre punctele X,Y,Z,W,X din plan detaliu anexa 2 raport expertiza - completare I. C. și că între foștii proprietari a existat un acord cu privire la construcția de pe acest teren care echivalează în opinia instanței cu un drept de superficie în favoarea pârâților, drept compus din proprietatea construcției C3 și folosința celor 2 mp pe durata existenței construcției, fapt pentru care cererea reclamantului de desființare a zidurilor este neîntemeiată.
Instanța de fond s-a pronunțat astfel bazându-se doar pe declarația martorei M. F., martor care este și rudă cu pârâta, prin soțul acesteia și care putea să fie destul de subiectivă.
A solicitat să se observe că martora a declarat faptul că prin 1994 - 1995 ar fi existat un acord între ea și pârâtă, prin care aceasta din urma să lipească de peretele casei martorei, în prezent proprietatea reclamantului, o construcție din lemn cu destinația "afumătoare" și nicidecum din beton, astfel cum s-a constatat și prin expertiza realizată la fața locului.
Or, reclamantul a cumpărat terenul în anul 2011 de la M. G. și M. F., iar pârâții au cumpărat terenul în anul 1999 de la numiții S. A. și S. A..
Cum martora M. F. a declarat că prin 1994-1995 ar fi existat înțelegerea între ea și pârâtă apare irelevantă în speță declarația martorei.
Chiar și așa, daca s-ar ține cont de declarația martorei M. F., nu a existat un acord privind construcția unui zid de beton, ci o construcție de lemn cu destinația de afumătoare care ar fi fost ușor de demontat.
Apelantul a considerat că este nelegală opinia instanței de fond în reținerea în favoarea pârâților a unui drept de superficie, compus din proprietatea construcției C3 și folosința celor 2 mp pe durata existenței construcției.
S-a solicitat să se aibă în vedere că nu s-a cerut prin vreo cerere reconvențională de către pârâți constatarea vreunui drept de superficie, pentru ca instanța să se pronunțe pe acest aspect.
Pe fond, a solicitat admiterea apelului în sensul modificării sentinței și admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâților la desființarea zidurilor edificate pe proprietatea reclamantului.
În ceea ce privește modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată s-a susținut că este bine știut că nu este legată de numărul capetelor de cerere admise ori respinse, întrucât aceste cheltuieli au fost făcute prioritar pentru soluționarea capătului de cerere în granițuire și numai în funcție de trasarea liniei de hotar s-a putut stabili dacă pârâții ocupă din terenul reclamantului.
Textul art. 584 Cod civil, potrivit căruia cheltuielile granițuirii se vor face pe jumătate, constituie o reglementare specială a modalității în care se stabilesc cheltuielile de judecată în raport cu dispozițiile art.274 Cod pr.civilă care reprezintă dreptul comun în materia cheltuielilor de judecată.
Prima instanța nu a aplicat corect aceste dispoziții legale speciale în condițiile în care nu a compensat cheltuielile de judecată ocazionate părților din proces și a obligat pârâții să plătească reclamantului doar suma de 1000 lei.
Mai arată că a suportat plata a două rapoarte de expertiză pentru care a achitat suma de 2400 lei, taxe judiciare de timbru în cuantum de 48 lei precum și 1000 lei onorariu avocat, în total a plătit suma de 3448 lei cheltuieli ocazionate de proces, iar pârâții au plătit onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei singurele cheltuieli ocazionate de proces.
Față de toate aceste aspecte și având în vedere dispozițiile art. 584 cod civil potrivit căruia cheltuielile granițuirii se vor face pe jumătate, apelantul a susținut că pârâții ar trebui să-i plătească 1224 lei și nu 1000 lei, cum a reținut instanța de fond.
Cu privire la taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel și având în vedere că a solicitat modificarea în parte a sentinței apelate în sensul de a admite capătul de cerere privind obligarea paraților la desființarea zidurilor edificate pe proprietatea reclamantului, apelantul a depus taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel în termen legal și pârâții M. F. și M. G., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea cererii, pârâții au arătat că instanța de fond a respins în mod temeinic și legal capătul de cerere privind ridicarea construcției C3; că cererea de apel a fost timbrată cu suma de 25 lei, 20 lei pentru revendicare și 5 lei pentru grănițuire și că reclamantul i-a chemat în judecată solicitând Judecătoriei Vălenii de M. să dispună grănițuirea proprietăților învecinate, obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 5 m.p. acaparată, să ridice zidurile făcute pe proprietatea reclamantului și să plătească cheltuielile de judecată.
S-a mai susținut de pârâți că judecătoria a admis în partea cererea reclamantului și a dispus grănițuirea proprietăților învecinate pe aliniamentul ABWXFG conform raportului de expertiză tehnica judiciară I. C. și obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 2 mp., identificată în perimetrul WXYZW în raportul de expertiză I. C.. De asemenea instanța de fond a respins capătul de cerere privind ridicarea construcției C3.
Apelanții-pârâți au apreciat că soluția nu este legală și temeinica decât în parte pentru următoarele motive:
Referitor la motivele de apel, instanța de fond a pronunțat o soluție contradictorie, fără fundament juridic, fără să țină cont de modul în care s-au constituit cele două proprietăți învecinate, iar în ceea ce privește acțiunea în revendicare, apelanții-pârâți au arătat că în anul 1972 surorile S. A. și M. L. au dobândit prin cumpărare cu chitanță de mână, în prezența unor martori, o suprafață de aproximativ 2000 m situată în Vălenii de M., actualmente .> Terenul, care din măsurători rezultă a fi în suprafața de 1982 mp, a fost împărțit în două parcele a căror proprietare au fost S. A. (. M. L. (. două proprietare s-au înțeles să înființeze un drum de acces, care să rămână în indiviziune, în suprafață de 39 mp.
. A. aparține pârâților M. F. și M. G., iar . L. a fost moștenită de M. G. și M. F..
În anul 1990 apelanții-pârâți, cu acordul deplin al tuturor părților învecinate la acea data, respectiv pârâta M. F. mama pârâtei, S. A. și vecinii de la sud respectiv M. L. și urmașii acesteia M. G. și soția M. F. au edificat construcția C3.
Această construcție are doar trei pereți proprii, al patrulea perete fiind constituit din zidul construcției C2, construcția fiind edificată „în calcan".
Pentru a edifica construcția C3 s-a ocupat o suprafața de 2 mp și prin bună înțelegere, au fost de acord ca vecinii noștii să ocupe suprafața de 7,5mp, pentru a o folosi ca și cale de acces pentru vehicule.
Prezentă în fața instanței în calitate de martor, numita M. F. a recunoscut înțelegerea din anul 1990.
În anul 2010 soții M. G. și M. F. au realizat schițe cadastrale pentru imobilul lor, nr. cad. I 1443, în care au inclus și suprafața 7,5mp. pentru care nu au niciun titlu de proprietate, iar în anul 2011 reclamantul M. T. a cumpărat de la M. G. și M. F. terenul în suprafață totală de 187 mp preluând o situație de fapt veche de peste 20 de ani, stabilită prin înțelegerea părților.
În prezenta cauza s-au efectuat doua rapoarte de expertiză, de expert Silvas M. și de expert llie C., ambele având aceeași valoare juridică, deoarece raportul de expertiza Silvas M. nu a fost îndepărtat de instanță apreciindu-se că expertul a răspuns întocmai obiectivelor stabilite. Ambele expertize au în mare aceleași constatări din teren dar raportul de expertiză I. C. nu ține cont de istoricul celor două proprietăți.
S-a mai susținut că în mod temeinic și legal, instanța de fond a dispus respingerea capătului de cerere privind ridicarea construcției C3, dar în mod contradictoriu a dispus obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 2 mp., identificată în perimetrul WXYZW în raportul de expertiză I. C..
Aceasta suprafață se găsește sub construcția C3, iar în motivarea soluției aceiași instanța de fond a apreciat faptul că a existat un acord între constructor și proprietarul suprafeței de 2 mp. ocupată de construcție, convenție care echivalează cu instituirea unui drept de superficie în favoarea pârâților, drept compus din proprietatea construcției C 3 și folosința celor 2 mp. pe întreaga durată a existentei construcției.
Ca urmare, având în vedere istoricul celor două proprietăți, constatările din teren, declarațiile martorilor și propriile susțineri, instanța de fond avea obligația să dispună respingerea acțiunii în revendicare ca neîntemeiate deoarece nu pot lăsa reclamantului cei 2 mp decât dacă demolează construcția C3.
Referitor la acțiunea în grănițuire au arătat că jurisprudența în această materie a consacrat faptul că acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie, prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea fondurilor lor învecinate.
Prin această acțiune se poate cere stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți sau, după caz, mutarea liniei de hotar, cu obligarea pârâtului la restituirea suprafeței deținute fără drept din terenul limitrof al reclamantului.
Apreciază că aceeași soluție contradictorie a pronunțat-o instanța de fond și în ceea ce privește grănițuirea.
S-a mai arătat că în dispozitivul sentinței s-a dispus grănițuirea proprietăților învecinate pe aliniamentul ABWXFG conform raportului de expertiză tehnică judiciară I. C., dar această linie de hotar trece prin construcția C3 stabilindu-se astfel o linie de hotar imaginară, imposibil de pus în aplicare.
Având în vedere aspectele de mai sus au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond respingerea în tot a acțiunii, în principal ca neîntemeiate, exonerarea lor de la plata cheltuielilor de judecată, cu obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecata în apel.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 735 din 17 septembrie 2014, a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în ce privește apelul formulat de pârâți că aceștia critica în esența modul de soluționare a întregii acțiuni, solicitând pe fond respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Astfel, s-a arătat că instanța a pronunțat o soluție contradictorie fără a ține cont de modul în care s-au constituit cele două proprietăți.
Este adevărat că cele două proprietăți au fost cumpărate și construcțiile edificate de către autorii reclamantului și respectiv al pârâților, ca urmare a unei înțelegeri intervenite în 1990, prin care s-a convenit ca mama pârâtei M. F. respectiv S. A. să construiască imobilul identificat cu simbolul C3 pe schița de plan la limita dintre cele două proprietăți.
Cu toate acestea, tribunalul nu a dat eficiență juridică acestei înțelegeri în sensul nașterii unui drept de proprietate al pârâților asupra suprafeței de teren pe care autoarea lor a construit, având în vedere dispozițiile Codului civil care arată în mod expres și limitativ care sunt modurile de dobândire a dreptului de proprietate, simplul acord dat de proprietar în vederea edificării unei construcții nefăcând parte dintre acestea.
Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit raportului de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert I. C., apelanții-pârâți au acaparat o suprafața de 2 mp. din terenul proprietatea apelantului-reclamant, identificat în perimetrul WXYZW pe schița de plan anexă.
Soluția instanței de fond este cea justa având în vedere că măsurătorile și delimitările pe schița de plan au fost efectuate de către expert în funcție de întinderea dreptului așa cum rezultă din titlurile de proprietate invocate de către părțile implicate în cauză, acestea fiind singurele elemente ce pot fi avute în vedere de instanță pentru determinarea semnelor exterioare ale limitelor dintre două proprietăți limitrofe.
Atât timp cât nu există convenția părților cu privire la stabilirea hotarului în alte limite decât cele rezultate din titlurile de proprietate, hotărârea judecătoreasca de stabilire a acestor limite nu poate fi întemeiată decât pe determinările tehnice exacte făcute de către expertul desemnat în cauză și nu în mod arbitrar, în funcție de alte elemente invocate de către părți.
În situația în care operațiunea de delimitare a celor două proprietăți învecinate implică și obligarea pârâtului la predarea unei suprafețe de teren pe care o ocupă fără drept, instanța este obligata să rezolve și pretențiile părților cu caracter revendicativ, aspect soluționat în mod corect de instanța de fond prin admiterea capătului de cerere privind revendicarea de către reclamant a suprafeței de 2 mp. rezultată din expertiză ca fiind deținută fără drept de către pârâți.
De asemenea, cei doi apelanți-pârâți au criticat hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește modul de soluționare a capătului de cerere privind grănițuirea, critica fiind nejustificată pentru aceleași argumente arătate mai sus, traseul real pe care trebuie să-l urmeze hotarul neputând fi stabilit decât exclusiv în funcție de titlurile de proprietate ce privesc imobilele învecinate, având în vedere situația existentă și în prezenta cauza, în care părțile nu convin altfel.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că apelul declarat de pârâți este nefondat.
Referitor la apelul declarat de reclamant, tribunalul a reținut că acesta critică în esență modul de soluționare a cererii sale privind obligarea pârâților la desființarea zidurilor edificate pe proprietatea sa precum și la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel a constatat că și aceste critici sunt nejustificate deoarece nu se poate contesta faptul că zidurile construcției C3 a căror ridicare s-a solicitat de reclamant au fost edificate încă din 1990 de către S. A., cu acordul autorilor reclamantului, iar acesta la data dobândirii imobilului a fost în deplină cunoștință de cauza cu privire la existenta și modul de amplasare a construcției C3 deținută de pârâți.
Prin urmare, apelantul-reclamant nu poate contesta o situație de fapt preexistenta dobândirii dreptului său de proprietate și care s-a născut prin convenția proprietarilor precedenți ale celor doua terenuri învecinate.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că această convenție echivalează cu instituirea unui drept de superficie în favoarea pârâților asupra terenului pe care se afla construcția edificată cu buna-credință, dar aspectele ce le presupune nașterea acestui drept exced cadrului procesual stabilit în prezenta cauză.
Prin urmare, soluția primei instanțe a fost cea justă în ce privește respingerea cererii de ridicare a zidurilor, deoarece nu poate fi negat dreptul pârâților născut din convenția ce a stat la baza edificării construcției C3, urmând a fi avut în vedere și art. 970 Cod civil potrivit căruia convențiile trebuie executate cu bună-credință, ele obligând nu numai la cele ce cuprind în mod expres ci și la „toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa”.
În ce privește critica apelantului-reclamant referitoare la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, tribunalul a constatat ca este de asemenea nejustificată deoarece prima instanța a acordat cheltuielile de judecată proporțional cu pretențiile admise, având în vedere și împrejurarea că cea de-a doua expertiză topografică a fost încuviințată și efectuată exclusiv la solicitarea reclamantului, acesta nefiind mulțumit de concluziile primului raport dispus în cauză și la care pârâții nu au avut obiecțiuni.
În concluzie, tribunalul a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamantul și pârâții invocând motive de nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Reclamantul susține în recursul său întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă sub o primă critică, greșita soluționare a reținerii de către instanțe a constatării dreptului de superficie deși nu s-a formulat în cauză vreo cerere reconvențională prin care să se solicite acest drept.
Se mai arată de recurent că nu a existat niciun acord privind construcția unui zid de beton care s-a ridicat ulterior înțelegerii, ci o construcție din lemn cu destinația de afumătoare care se putea demonta având în vedere caracterul său temporar.
O a doua critică invocată de reclamant vizează modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată, instanțele aplicând greșit disp.art.584 Cod civil care constituie o reglementare specială a stabilirii cheltuielilor de judecată în raport cu disp.art.274 Cod pr.civilă.
Susține recurentul că opinia Tribunalului Prahova în sensul că cea de-a doua expertiză s-a efectuat exclusiv la solicitarea recurentului este greșită, în realitate această expertiză s-a realizat în urma admiterii obiecțiunilor formulate de reclamant în condițiile în care instanța de fond nu a considerat prima expertiză întocmită de expert S. M. ca fiind concludentă și utilă în soluționarea cauzei.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei și admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâților la demolarea zidurilor edificate pe proprietatea reclamantului.
2. Pârâții invocă în drept disp.art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulate de reclamant.
În esență arată recurenții, făcând o prezentare detaliată a aspectelor cu a căror soluționare au fost învestite instanțele în precedent că instanța de apel a omis să clarifice problema juridică vizând împrejurarea că linia de hotar stabilită de expert și omologată de instanță trece pe sub construcția C3, situație în care pârâții nu pot lăsa reclamantului în posesie cei 2 mp. deoarece acest teren se află sub construcție.
Susțin recurenții că în condițiile în care instanța de apel nu a dat nicio argumentație juridică aspectelor invocate iar motivarea deciziei cuprinde afirmații contradictorii recursul este întemeiat, motiv pentru care se impune modificarea în parte a deciziei și a sentinței și pe fond respingerea în tot a acțiunii.
În termen legal recurenții-pârâți au formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, solicitând pentru motivele prezentate detaliat în cuprinsul cererii respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse în baza disp.art.312 (1) Cod pr.civilă cu motivarea de mai jos:
1. Referitor la recursul declarat de reclamant:
Criticile invocate de acesta reprezintă o reiterare a susținerilor din fața instanței de apel vizând aceleași aspecte și anume modul de soluționare a capătului de cerere referitor la obligarea pârâților să desființeze zidurile edificate pe proprietatea sa precum și modalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată.
În speță, instanța fondului a cărei soluție a fost confirmată în apel a reținut corect, față de probatoriul administrat și dând eficiență raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. C., că zidurile construcției C3 a căror ridicare s-a solicitat de reclamant, au fost edificate încă din 1990 de către S. A. având acordul autorilor reclamantului astfel că la data dobândirii imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr.119/14 ianuarie 2011 reclamantul avea cunoștință despre existența și modul de amplasare a construcției respective.
Asimilarea acestei convenții a foștilor proprietari ai terenurilor învecinate referitoare la construcția în cauză cu instituirea unui drept de superficie în favoarea pârâților asupra terenului pe care este amplasată construcția edificată cu bună-credință este corectă, astfel încât susținerea recurentului în sensul că în lipsa unei cereri reconvenționale din partea pârâților nu se putea constata un atare drept este nefondată.
În contextul dat soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâților să ridice zidurile edificate pe proprietatea sa este legală, dispozițiile înscrise în art.970 Cod civil referitoare la executarea cu bună-credință a convențiilor dintre părți fiind corect interpretate și aplicate de cele două instanțe.
Nefondată este și critica recurentului cu privire la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, instanțele apreciind corect că cea de-a doua expertiză întocmită în cauză s-a făcut la cererea reclamantului nemulțumit de concluziile primei lucrări și la care pârâții nu au formulat obiecțiuni.
2. Recursul pârâților va fi respins ca nefondat având în vedere următoarele:
Instanța fondului învestită cu solicitarea reclamantului privind grănițuirea proprietăților învecinate a confirmat în cauză lucrarea expertului I. C. care a luat în considerare, pe lângă situația de fapt actuală, titlurile de proprietate invocate de părțile din litigiu, lucrările cadastrale ce au stat la baza întabulării dreptului de proprietate precum și hotărârile judecătorești.
În raport de titlul de proprietate invocat de reclamant instanța a stabilit linia de hotar pe aliniamentul propus de același expert, hotărârea primei instanțe fiind menținută de instanța de control care a reținut în plus ca argumentare a omologării expertizei sub aspectul trasării liniei de hotar faptul că atâta timp cât nu există convenția părților cu privire la linia de hotar în alte limite decât cele rezultate din titlurile de proprietate, la stabilirea acestor limite se au în vedere doar determinările tehnice exacte astfel cum au rezultat din măsurătorile efectuate de expertul specialist.
Și capătul de cerere vizând revendicarea a primit o rezolvare corectă, instanțele având în vedere la pronunțarea soluției concluziile expertizei în sensul că prin suprafața folosită de construcția C3 pârâții acaparează o suprafață de 2 mp. din proprietatea reclamantului.
Față de considerentele mai sus arătate, reținând că în speță nu sunt incidente motivele de casare înscrise în art.304 pct. 7 și 9 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul M. T., domiciliat în Vălenii de M., ., județ Prahova și pârâții M. F. și M. G., ambii domiciliați în Vălenii de M., ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.735 din 17.09.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 decembrie 2014.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2014-12-10
CS/FA
2 ex.
d.f. Jud.Vălenii de M. nr._
j.f. B. D. C.
d.a. Trib.Prahova nr._
j.a. D. G.
C. D. E.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 837/2014. Curtea de... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 112/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
