Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1639/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1639/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 13673/281/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 1639
Ședința publică din data 17 iunie 2014
Președinte - V. S.
Judecători - E. M.
- C. Ș.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 1, județ Prahova și M. M., FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE, cu sediul în București, ., nr. 2-4, sectorul 1, împotriva deciziei civile nr.657 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții I. N., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, I. M., I. D. ambele domiciliate în Ploiești, .. 6, județ Prahova și, domiciliată în Ploiești, .. 6, județ Prahova, I. D., domiciliat în Oradea, ., ., cu pârâții D. V. G. LOUIS ADOLPH, D. O. D. GERMAIN ambii domiciliați în Ploiești, .. 33, județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți I. N. asistat, I. M., I. D., I. D. reprezentați de avocat M. A. din Baroul Prahova, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat E. A. având cuvântul pentru intimații-reclamanți, invocă excepția de netimbrare a recursului declarat de recurenta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Ploiești solicitând anularea pentru netimbrare.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice solicită a fi respins ca nefondat. Susține că la instanța de fond nu a invocat excepția inadmisibilității și nici din oficiu, iar instanța s-a pronunțat doar pe această excepție.
Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a,
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții I. N., I. D., I. M. și I. D. au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova solicitând instanței obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul teren în suprafață de 335 mp, situat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului I. C. -decedat la 16.04.2005- care a avut în proprietate terenul în suprafață de 360 mp. situate în Ploiești .. 6 conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1910/1951, imobil ce a fost preluat abuziv de stat, solicitându-se compararea titlurilor de proprietate.
La data de 24.02.2009 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are calitatea de posesor neproprietar al imobilului în cauză, desfășurându-și activitatea în imobilul din .. 1 Ploiești.
Prin precizarea la acțiune de la data de 03.02.2011 reclamanții au arătat că au înțeles să se judece în calitate de pârâți cu numiții: M. M., Familiei și Egalității de Șansă, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale și D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain.
La termenul din 22.03.2011 pârâtul M. M., Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.2192/05.02.2013 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain, precum și a M. M. Familiei și Egalității de Șanse, și a respins ca neîntemeiata acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale passive a pârâților D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain și a pârâtului M. M. Familiei și Egalității de Șanse, că motivele invocate sunt chestiuni ce privesc fondul cauzei și care urmau a fi analizate la analiza pe fond a cauzei, sens în care a respins ca neîntemeiate aceste excepții.
În fapt, imobilul situat în Ploiești, .. 6, jud. Prahova format din teren în suprafață de 1800 mp a figurat impus pe numele lui I. C. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 49/_/1951, din această suprafață prin decretul prezidențial nr. 170/07.06.1976 s-au expropriat 360 mp de teren din suprafața totală de 1800 mp, cu plata în sumă de 810 lei.
Ulterior prin contractul de vânzare-cumparare nr.2453/13.05.1965 proprietarul a vândut suprafața de teren de 102,5 mp către T. L., iar în prezent restul de teren rămas de 1337 mp figurează pe numele reclamanților conform certificatului de moștenitor nr. 312/26.01.2005.
Urmare efectuării expertizei în specialitatea topografie D. L. M., a fost identificat terenul din litigiu în perimetrul a-b-7-6-c., cu o suprafață de 322 mp., pe acest teren fiind edificate parte din sediul Agenției Județene pentru Prestații Sociale Prahova, și un rezervor de combustibil subteran, și se află în vecinătatea ternului proprietatea reclamanților în suprafață de 1491 mp., situație în care s-a reținut că reclamanții, deși conform actelor figurează în baza înstrăinărilor succesive cu suprafața de 1337 mp., în realitate stăpânesc mai mult, cu 154 mp, adică un total de 1491 mp.
Prin expertiza s-a mai constatat că nu exista identitate între terenul în litigiu, identificat și terenul reconstituit pârâților D. V. G. Louis Adolph și D. O. D. Germain, iar instanța a reținut că terenul revendicat este cel ce a făcut obiectul exproprierii prin decret prezidențial nr.170/07.06.1976, expropriere ce s-a efectuat cu plata despăgubirii în sumă de 810 lei. Modalitatea acesta de expropriere era reglementată la acel moment de dispozițiile legii nr. 58 din 1 noiembrie 1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurala, publicată în Buletinul Oficial nr. 135 din 1 noiembrie 1974, art. 34.
De asemenea, s-a mai reținut că, în baza legii nr. 10/2001, 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la dispozițiile căreia reclamanții nu au apelat, așa cum rezultă din Adresa nr. 2895/2010 a Primariei Municipiului Ploiești (fila 77 dosar), se stabilește domeniul de aplicare al acestei legi prin art.1, precum și faptul că, cu referire la preluarea în mod abuziv de către stat a unor imobile, la art. 2 din lege se face distincția între imobilele preluate cu titlu valabil și cele fără titlu valabil.
Instanța de fond a reținut că imobilul din prezenta cauză, expropriat în baza unor dispoziții legale cuprinse în legea nr. 58/1974 publicată în Buletinul Oficial și cuprinzând dispoziții referitoare la instituția exproprierii, ce se regăsește atât în reglementările legale anterioare, cât și în cele ulterioare, până în prezent, prin Legea nr. 33/1994 republicată, a fost preluat cu titlu valabil, așa cum acesta este menționat în art. 2 alin.1 lit.h.
Legea 10/2001 prevede o procedură distinctă cu privire la imobilele preluate cu titlu sau fără titlu valabil, astfel în temeiul art. 2 alin. 2 “Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.”
În aceste condiții, reclamanții, ca și moștenitori ai autorului lor, nu și-au păstrat calitatea de proprietar, până la momentul de față.
De asemenea legea nr. 10/2001, reglementează la art.10 restituirea imobilelor preluate abuziv, iar în mod distinct la art. 11, tratează imobilele expropriate:
In situația de față, instanța de fond a reținut că terenul în cauză a fost expropriat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată în vederea edificării unor construcții de interes public, sens în care s-a și edificat construcția de la nr. 1 din . este ocupat în prezent de Agenției Județene pentru Prestații Sociale Prahova, precum și în parte de Casa Teritorială de Pensii Prahova, prin preluare de la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială Prahova.
În aceste condiții, în care imobilul a fost preluat cu titlu valabil, terenul fiind folosit în scopul edificării unei construcții de interes public, ce a fost edificată și care este folosită în prezent în acest scop, clădire ce ocupă terenul în cauză.
Totodată, s-a mai reținut, că deși reclamanții cunoșteau această situație încă de la introducerea acțiunii, nu au înțeles să efectueze procedurile reglementate de legea nr. 10/2001, în vederea abținerii de despăgubiri, pentru imobilul legal expropriat, ci au solicitat restituirea în deplină proprietate și liniștită posesie, în natură a terenului, ce este afectat de imobilul în cauză.
Însă, având în vedere că acțiunea în revendicare presupune compararea titlurilor celor două părți, preferință urmând a se da acelui titlu mai caracterizat, instanța de fond a reținut că reclamanta doar pretinde că imobilul a fost preluat abuziv, din analiza anterioară rezultând că preluarea s-a produs în mod legal, în temeiul exproprierii de utilitate publică sens în care a și fost folosit.
Instanța de fond a reținut că schimbarea unui regim politic nu justifică prin sine și în afara unei legi specifice repunerea în discuție a tuturor raporturilor juridice de drept civil, printre care intră și exproprierea cu plata, instituție existența atât anterior cât și ulterior emiterii deciziei nr. 170/07.06.1976.
Prin apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței, aceștia au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelanții-reclamanți au susținut că soluția instanței de fond conține o înșiruire a dispozițiilor Legii 10/2001, fără a se pronunța practic pe fondul cauzei, așa cum ar fi fost normal și legal.
Astfel, deși investită cu o cauză având ca obiect revendicare prin comparare de titluri, instanța de fond, fără a menționa în cuprinsul hotărârii și fără a pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, practic s-a pronunțat pe aceasta excepție, considerând că reclamanții trebuiau să se formuleze cerere în temeiul Legii 10/2001.
Tribunalul a remarcat motivarea sumară într-o singura frază a respingerii cererii de revendicare prin comparare de titluri, bazat pe singura afirmație că reclamanții doar pretind că imobilul a fost preluat abuziv, însă din analiza anterioara rezulta că preluarea s-a produs în mod legal, în temeiul exproprierii de utilitate publică.
Procedând astfel, instanța de fond a omis să analizeze titlul - inexistent, de altfel, al intimatelor-pârâte, pronunțându-se practic pe o excepție pe care nu a pus-o în discuția pârtilor.
În susținerea celor menționate, apelanții reclamanți au făcut trimitere la conținutul deciziei în interesul Legii nr. 33/2008 a ÎCCJ, au precizat că nu a fost respectat dreptul acestora de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, neputându-si exprima poziția față de măsurile pe care o instanță le dispune sau le invocă, că instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul, noțiunea de proces echitabil presupunând respectarea și aplicarea principiului contradictorialității.
De asemenea, apelanții au mai susținut că instanța de fond nu a dat eficiență întregului material probator, inclusiv raportului de expertiza efectuat în cauză, material probator din care rezultă în mod categoric temeinicia acțiunii în revendicare ce formează obiectul prezentului litigiu. Pentru fiecare dintre motivele invocate, apelanții au expus ample argumente.
La data de 29.05.2013, intimatul pârât M. M., Familiei și Egalității de Șanse a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr. 657/19.12.2013, prin care, admițând apelul declarat de apelanții-reclamanți a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că instanța de fond a respins acțiunea formulată de apelanții reclamanți prin care aceștia au solicitat obligarea intimatei pârâte să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul teren în suprafață de 335 mp, situat în Ploiești, .. 6, județul Prahova.
A reținut instanța de fond că, terenul în cauză a fost expropriat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată în vederea edificării unor construcții de interes public, imobilul a fost preluat cu titlu valabil și, cu toate că, apelanții reclamanți cunoșteau această situație încă de la introducerea acțiunii nu au înțeles să efectueze procedurile reglementate de Legea nr. 10/2001, în vederea obținerii de despăgubiri pentru imobil, ci, au solicitat restituirea în natură a terenului.
Din analiza cuprinsului cererii de chemare în judecată s-a constatat că, apelanții reclamanți au solicitat compararea titlurilor de proprietate, și, cu toate acestea, instanța de fond, deși în virtutea principiului disponibilității părților în procesul civil era obligată să analizeze cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, a analizat cererea exclusiv sub aspectul excepției inadmisibilității, arătând că apelanții-reclamanți trebuiau să formuleze cerere în baza Legii 10/2001, cu toate că aceștia au investit instanța cu o cerere prin care solicitau revendicarea prin comparare de titluri.
În cadrul acțiunii în revendicarea unui imobil, pentru care atât reclamantul cât și pârâtul invocă titluri, se face o comparare a titlurilor, dându-se efecte aceluia mai bine caracterizat.
Prin decizia nr.33/2008 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-a statuat, tot cu putere obligatorie pentru instanțe, că existența Legii nr.10/2001, ca lege specială, nu exclude posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, în cazul în care reclamantul se prevalează de un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1.
S-a apreciat că în astfel de cazuri instanța trebuie sa verifice, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în ce măsură legea internă intră în conflict cu Convenția, în caz de răspuns afirmativ devenind incidente dispozițiile articolului 20 din Constituție, care obligă instanța națională să aplice dispozițiile internaționale și nu legea internă aflată în conflict cu aceasta.
Or, autorul apelanților reclamanți a dobândit în proprietate, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1910/1951 si transcris sub nr. 1340 terenul situat în Ploiești, ..6, în suprafață de cea.1800 mp. În anul 1958 între autorul reclamanților și Institutul Petrochim Ploiești s-a încheiat un contract de închiriere pentru suprafața de 360 mp. din totalul de 1800 mp., pe care se afla amplasată o baracă de scânduri edificată de M. Industriei Petrolului și Chimiei, cu acest teren figurând la rol și plătind impozite. Ulterior, autorul reclamanților a încheiat contracte de închiriere cu Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Ploiești, cu care a și purtat corespondență în ceea ce privește chiria datorată.
Așa fiind, instanța de fond era obligată să compare titlurile de proprietate și să dea eficiență celui mai bine caracterizat.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești, pentru soluționarea cauzei cu respectarea principiului disponibilității părților astfel cum apelanții reclamanți au investit instanța.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal pârâții Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale și M. M. Familiei și Egalității de Șanse, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Ploiești a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și menținerea sentinței instanței de fond.
Recurentul-pârât M. M. Familiei și Egalității de Șanse susține prin recursul formulat că soluția instanței de apel este netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat recurenta că Legea 10/2001 prevede o procedură administrativă prealabilă pentru soluționarea cererilor de restituire în natură care este obligatorie conform art. 46 alin.4 din această lege, astfel încât existența unei legi speciale în materie exclude promovarea unei acțiuni în revendicare pe cale judecătorească.
A mai precizat recurenta că potrivit art. 137 Cod pr.civilă instanța de judecată este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a analizat mai întâi excepția inadmisibilității acțiunii.
Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că imobilul solicitat a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică și că pe terenul în cauză a fost edificată o construcție care servește unui interes public, exact scopul șt destinația pentru care a fost expropriat, astfel că în mod corect a respins acțiunea formulată de către intimații-reclamanți ca fiind neîntemeiată, și nu inadmisibilă așa cum susțin aceștia.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr.657/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond respingerea acțiunii, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.
Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Ploiești, se constată că, prin încheierea din 06.05.2014 s-a dispus ca aceasta să achite taxa de timbru în cuantum de 4 lei, sens în care, prin adresă recurente i s-a pus în vedere să îndeplinească această obligație.
Constatând însă că recurenta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Ploiești nu a înțeles să dea curs solicitării instanței de a timbra recursul cu taxa judiciară de timbru mai sus menționată, urmează a se dispune anularea recursului ca netimbrat, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul.
Se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 alin.1 din Constituția României și garantat prin prevederile art. 6 paragraf 1 din CEDO, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art. 6 par. 1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătură cu șansele de câștig a cauzei și înainte de orice analiză a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale recurentului constituie, în fapt, o descurajare și o limitare de proporționalitate a accesului liber la justiție (cauza Weismann c. României).
Practic, sumele stabilite în sarcina recurentei cu titlul de taxă judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitate, nu au un cuantum exorbitant nici măcar pentru o persoană cu venituri modice.
Față de aceste considerente, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și art.9 din OG nr. 32/1995, Curtea va admite excepția de netimbrare invocată de intimații-reclamanți și, pe cale de consecință, va anula ca netimbrat recursul declarat de pârâta Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Ploiești.
Referitor la recursul declarat de pârâtul M. M. Familiei și Egalității de Șanse,
Prin decizia nr.33/2008 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-a statuat, cu putere obligatorie pentru instanțe, că existența Legii nr.10/2001, ca lege specială, nu exclude posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, în cazul în care reclamantul se prevalează de un bun în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1.
S-a apreciat că în astfel de cazuri instanța trebuie sa verifice, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, în ce măsură legea internă intră în conflict cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dacă admiterea acțiunii în revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, ori securității raporturilor juridice.
Transpunând principiile deciziei nr. 33/2008 a ICCJ in prezenta speța, se ajunge la concluzia ca atunci când reclamantul dovedește existenta unui „bun" in patrimoniul sau el trebuie sa aibă asigurat accesul deplin pentru valorificarea dreptului sau, adică poate invoca si normele de drept comun și principiile de drept pentru a i se recunoaște pretenția concreta.
Partea nu trebuie sa aibă doar un acces formal la justiție, adică numai pentru a-si vedea cererea respinsa, ci unul efectiv care sa conducă la analizarea pretenției pe fond.
Chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca nefondată, toată analiza instanței de fond este axată exclusiv pe inadmisibilitatea unei cereri fondată pe dreptul comun în raport de existența unei legi speciale cu privire la restituirea imobilelor preluate abuziv și de aplicare a Deciziei nr. 33/2008 a ICCJ, astfel încât, în realitate, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Procedând în modalitatea expusă mai sus instanța de fond a omis să analizeze titlul intimatelor-pârâte, pronunțându-se practic pe o excepție pe care nu a pus-o în discuția pârtilor ,astfel încât a încălcat principiul contradictorialității consacrat de art. 129 alin.4 Cod pr.civilă. Prin urmare. Curtea constată că prin soluția dată, de casare cu trimitere spre rejudecare,Tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, astfel cum au fost invocate de recurent, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului declarat de Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Ploiești.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale Ploiești împotriva deciziei civile nr.657 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. M. Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în București, ., nr. 2-4, sector 1, împotriva deciziei civile nr.657 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții I. N., domiciliat în Ploiești, ., ., ., județ Prahova, I. M., I. D. ambele domiciliate în Ploiești, .. 6, județ Prahova și, domiciliată în Ploiești, .. 6, județ Prahova, I. D., domiciliat în Oradea, ., .. 3, județ Bihor, cu pârâții D. V. G. Louis Adolph, D. O. D. Germain ambii domiciliați în Ploiești, .. 33, județ Prahova.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2014.
Președinte, Judecători,
V. S. E. M. C. Ș.
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de odihnă
semnează semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
V. M.
red. V.S./tehnored.V.M.
2 ex./02.07.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f.S. R.
d.a._ Tribunalul Prahova
j.a. N. C., C. A. M.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2039/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 79/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
