Pretenţii. Decizia nr. 1203/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1203/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 2305/120/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR.1203
Ședința publică din data de 14 mai 2014
Președinte - V. G.
Judecători - P. M. G.
- A. P.
Grefier - G. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 4028/29.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 10 formulată de revizuentul P. G. V., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.133, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița și Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice București-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuentul P. G. V. lipsă fiind intimații P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice București-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că cererea este la al doilea termen de judecată, s-a depus la dosar cerere din partea revizuentului prin care a solicitat strigarea cauzei la prima oră.
Revizuentul P. G. V. depune la dosar înscrisuri, făcând astfel dovada diligențelor făcute pentru a obține rechizitoriul nr.174/P/1986 și, având cuvântul arată că s-a lovit de reaua credință a procurorului care nu a răspuns cererii sale, informându-l că dosarele din acea perioadă nu se mai păstrează. Consideră că procurorul trebuia să caute în arhiva unde se păstrează rechizitoriile și arată că poate să facă el personal rost de acest rechizitoriu.
Solicită ca instanța să oblige parchetul să înainteze la dosar cel de-al doilea rechizitoriu care s-a întocmit când a fost condamnat pentru deținere de valută.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii formulată de revizuent față de obiectul cererii, având în vedere relațiile comunicate de parchet și față de împrejurarea că i s-a pus în vedere să-și probeze cererea.
Curtea, respinge cererea formulată de revizuent prin care solicită ca instanța să oblige parchetul să înainteze la dosar rechizitoriul întocmit în dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr.2357/25.09.1986 de Judecătoria Târgoviște, respectiv nr. 174/P/1986, reținând că această solicitare a fost făcută și la termenul de judecată din data de 19 martie 2014, iar instanța s-a pronunțat și a dispus respingerea cererii, având în vedere că în această fază procesuală partea are obligația de a prezenta dovezile invocate în cererea de revizuire.
La solicitarea instanței, revizuentul P. G. precizează temeiul de drept al cererii, ca fiind art.322 pct.5 Cod procedură civilă, privind înscrisuri noi dar arată că la termenul din data de 19.03.2014 a invocat și dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, în sensul că instanțele nu s-au pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și arată că își menține aceste temeiuri juridice de drept, respectiv art.322 pct.5 Cod procedură civilă invocat prin cererea de revizuire și art. 322 pct.2 Cod procedură civilă precizat la termenul de judecată din 19 martie 2014.
Curtea, față de motivul întemeiat pe art. 322 pct.2 Cod procedură civilă, din oficiu, în baza art. 324 Cod procedură civilă, invocă excepția tardivității formulării cererii de revizuire față de împrejurarea că hotărârea definitivă a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată la data de 29 noiembrie 2012 și cererea de revizuire a fost formulată la data de 30 ianuarie 2014, după un an și 3 luni, cu mult peste termenul legal de 1 lună prevăzut de textul menționat, pune în discuția părților excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.2 Cod procedură civilă și acordă cuvântul în dezbateri.
Revizuentul P. G. V., având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.2 Cod procedură civilă și admiterea cererii întemeiată pe art.322 pct.5 Cod procedură civilă; fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.2 Cod procedură civilă și respingerea cererii ca tardiv formulată și respingerea cererii formulată întemeiată pe art.322 pct.5 Cod procedură civilă, ca nefondată.
Arată că înscrisurile solicitate de revizuent, chiar dacă ar fi fost prezentate instanței, nu consideră că erau determinante în prezenta cauză.
Revizuentul P. G. V., având cuvântul în replică, arată că în lipsa rechizitoriului solicitat a fi prezentat s-a stabilit o altă situație de fapt, din studierea acestuia rezultând că faptele imputate nu au existat și condamnarea sa a fost de natură politică.
Față de concluziile scrise depuse la dosar, la solicitarea instanței, revizuentul precizează că excepția abuzului de drept invocată face parte din susținerile cererii de revizuire, dar nu invocă nicio excepție.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ 10, petentul P. G. V. a solicitat că prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnărilor aplicate de regimul comunist, precum și caracterul politic al măsurilor administrative dispuse împotriva sa, să se dispună acordarea unei sume de_ lei despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnările politice, precum și acordarea unei sume de_ lei reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative și să fie introduși în cauză prepuși ai statului în sensul ca executanți ai măsurilor represive și de urmărire asupra sa și răspunzători în solidar pentru sumele ce-i vor fi acordate.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr.1226 pronunțată la data de 30 mai 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice București-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița.
A constatat caracterul politic al condamnărilor penale ale petentului P. G. V. de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.136/28 ianuarie 1982 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.9150/1981 (f.41-47) și de 1 an închisoare cu executare prin muncă corecțională aplicată prin sentința penală nr.2357/25 septembrie 1986 de către Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia penală nr.932/9 decembrie 1986 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița (f.76-81), precum și a măsurilor administrative luate împotriva acestuia în perioada 1985-1989.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere cu privire la acordarea daunelor morale și a fost obligată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița să plătească petentului suma de 18.416 lei despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate și a valutei confiscate petentului în perioada 1985-1989, potrivit suplimentului la raportul de expertiză tehnică contabilă judiciară întocmită de expert contabil M. I. și 501,70 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri reclamantul P. G. V., pârâtul Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice București-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, precum și P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Prin decizia civilă nr.4028/29.11.2012, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. G. V., a admis recursurile declarate de pârâtul Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice București-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, și de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a modificat în tot sentința în sensul că a respins în tot acțiunea ca neîntemeiată.
La data de 30.01.2014, P. G. V. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr.4028/29.11.2012 de Curtea de Apel Ploiești, invocând în drept art.322 punctele 2 și 5 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii, a arătat revizuentul că, cu ocazia judecării fondului, reprezentantul Parchetului, a refuzat să pună la dispoziția instanței de judecată rechizitoriul nr.94/B/1981 din data de 20.11.1981 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
A arătat că deși a insistat la P., dar a formulat această cerere și către instanță de a obliga P. să depună acest rechizitor, intimații au refuzat să o facă.
Astfel, a considerat revizuentul că în lipsa acestui rechizitoriu, s-a stabilit o alta situație de fapt, pârâții cu rea credința răsturnând împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite de către instanța de fond.
La Judecătoria Târgoviște, cu ocazia judecării dosarului nr._, a fost depus de către pârâtul în cauză acest rechizitoriu pe care a susținut ca 1-a obținut prin avocatul Sache Neculaescu de la P. Dâmbovița.
A arătat revizuentul că la data de 20.12.2013, observând această împrejurare, fără să i-a act de conținutul rechizitoriului respectiv, a formulat cerere către P. Tribunalului Dâmbovița pentru a-i fi comunicat direct rechizitoriul în conformitate cu legile și drepturile sale.
La data de 22.01.2014, sub nr.79/VIII/l/2014, a primit un răspuns de un rând și jumătate, în sensul că P. nu mai deține dosare penale din anul 1981.
Ori, a precizat revizuentul că nu a cerut dosarul penal, ci rechizitoriul respectiv la care P. este obligat la arhivare perpetuă, drept pentru care a solicitat instanței pe această cale să verifice modul în care P. a eliberat unei persoane străine rechizitoriul care îl privește personal.
A considerat revizuentul că această poziție de rea credință a reprezentantului Statului l-a pus în imposibilitatea de a se bucura de efectele Legii 221/1009, acesta neputându-și recupera prejudiciul patrimonial de 85.000 lei ce i-a fost creat în perioada comunismului, în care a dus o luptă continuă cu securitatea și miliția, așa cum a fost dovedit de instanța de fond.
A mai arătat revizuentul că instanța, cu rea credința, în complicitate cu P. și sfidând Legea 221/2009, Constituția României și normele europene a casat o soluție legală, temeinică și morală, refuzând să constate că cele două condamnării sunt de natură politică, una cu speculă, iar cealaltă cu deținere ilegală de valută, așa cum se arată și manualul pentru liceu "O istorie a comunismului din România" la fila 53.
Este vorba de justiția vremii respective care devenise o armă împotriva celor care se opuneau comunismului, astfel că în anii 80 "delictele de ordin politic au fost ascunse în spatele unor acuzații de drept comun, printre care cele mai uzitate erau specula și deținerea ilegală de valută."
A arătat revizuentul că, astfel, numeroși opozanți politici, printre care se număra și el, au fost judecați ca simpli delincvenți de instanțele civile, iar acum procurorii și judecătorii au același comportament ca al acelor vremuri, respectiv refuzând să constate așa cum au fost învestiți de Legea nr.221/2009.
A menționat că în primul dosar, este cu adevărat o condamnare politică având în vedere că nu a existat nici un prejudiciu, proba în acest sens fiind rechizitoriul care urmează a fi atașat ca act nou și a se tine cont la judecarea speței.
Și în al doilea dosar au manifestat aceeași rea credință, având în vedere că din acțiunile torționarilor-securiștii vremurilor respective revizuentul a fost împiedicat să respecte legea și să depună valuta sa în cele 30 zile impuse de legiuitor, atâta timp cât securiștii i-au reținut actele de identitate pașaport și buletin, iar banca i-a refuzat primirea banilor fără a prezenta și un act de identitate.
În concluzie, revizuentul P. G. V. a solicitat admiterea cererii de revizuire și judecând pe fond, evaluarea actului nou, respectiv rechizitoriul, respingerea recursului și menținerea soluției fondului ca fiind temeinică și morală.
Numai procedând astfel, a arătat revizuentul că va considera că a încetat acțiunea de poliție politică asupra sa inițiată în anul 1975 de torționarii securității și continuată până în zilele noastre, așa cum a constat de către procurori ca reprezentanți ai statului.
Examinând cererea de revizuire, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În raport de cererea de revizuire a deciziei civile nr.4028/29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, întemeiată pe disp. art.322 pct.2 Cod de procedură civilă, curtea a invocat excepția tardivității, excepție care urmează să fie soluționată cu prioritate în temeiul art. 137 Cod pr civ.
În conformitate cu prevederile art. 324 alin.1 din Codul de procedură civilă, „termenul de revizuire este de o lună și se va socoti”,” în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin.1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare”(pct.1).
În cauză, decizia supusă revizuirii, a fost dată de instanța de recurs după evocarea fondului, astfel că termenul de revizuire de o lună mai sus menționat, curge de la data pronunțării deciziei, respectiv de la data de 29.11.2012.
Ori cererea de revizuire a fost formulată de către revizuent la data de 28.01.2014 (data plicului - f. 13), cu mult peste termenul de o lună prev. de art. 324 alin.1pct.1din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, curtea va admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct.2 din codul de procedură civilă și va respinge cererea de revizuire întemeiată pe aceste dispoziții legale ca tardiv formulată.
La aceeași dată revizuentul a formulat și cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct.5 Cod pr. civilă, fundamentată pe existența unor înscrisuri noi, care deși au existat la data pronunțată deciziei contestate, nu au putut fi prezentate din motive independente de voința părții .
Revizuentul a susținut că instanța de recurs, cu ocazia pronunțării deciziei civile nr.4028/29.11.2012 nu a avut în vedere rechizitoriul nr. 94/B/1981 din data de 20.11.1981 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, înscris nou depus de acesta la dosar la filele 25-51.
Revizuentul a invocat ca înscris nou, în ședința din 19 martie 2014 și rechizitoriul nr. 174/P/1986 prin care a fost investită Judecătoria Târgoviște în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2357/25.09.1986, înscris care nu a fost însă depus la dosar.
Una din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv este ca partea să prezinte înscrisul nou și nu să pretindă instanței ca să-l administreze din oficiu.
Analizând incidența dispozițiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, în cauză, curtea constată că revizuentul a depus la dosar, în cererea de revizuire, rechizitoriul nr. 94/B/1981 din data de 20.11.1981 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, înscris care nu a fost depus în dosarul nr._ 10, soluționat prin decizia nr.4028/29.11.2012 a Curții de Apel Ploiești, și care exista la data pronunțării acestei hotărâri.
Prin Rechizitoriul mai sus menționat a fost sesizată instanța penală care a pronunțat sentința penală nr.136/28 ianuarie 1982, depusă la dosar și putea fi depus la dosar odată cu sentința și în dosarul de fond sau în dosarul de recurs.
Se constată însă că înscrisul invocat nu este determinant pentru soluția ce s-a pronunțat în cauză, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanța care s-a pronunțat în recurs cu ocazia judecării cauzei, nu ar fi determinat pronunțarea unei alte soluții decât cea pronunțată.
Astfel în rechizitoriul menționat sunt reținute în sarcina revizuentului săvârșirea mai multor infracțiuni de fals și uz de fals prin întocmirea unor recepții false de subansamble și a unor bonuri false de reparații, precum și vânzarea mai multor autoturisme ARO din patrimoniul CAP Comișani, cu reținerea unor părți importante din prețul obținut din vânzarea acestora, însușindu-se din valorificarea mașinilor suma de 106.573,70 lei.
S-a reținut în rechizitoriu că fapta inculpatului de a vinde la persoane particulare cu prețuri superioare celor legale autoturismele achiziționate de la I.M. Muscel, întrunește trăsăturile constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 al.1 Cod penal, fapta aceluiași inculpat de a însuși sume de bani încasate de la cumpărători peste valoarea legală a autoturismelor vândute, precum și piese auto pe care le-a justificat cu acte false, în sumă totală de 146.176,60 lei întrunește trăsăturile constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 223. alin.2 Cod penal. S-a reținut de asemenea că fapta inculpatului de a vinde autoturisme cu prețuri mai mici decât valoarea lor legală, ca urmare a întocmirii cu știință a unor documente false de vânzare pentru piese de autoturisme întrunește trăsăturile constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor obștești prev. de art. 248 al.1 Cod penal iar fapta aceluiași inculpat de a ajuta pe V.N. să cumpere în scop de revânzare autoturismele vândute altor persoane, constituie infracțiunea de complicitate la speculă prev. de art. 26 rap. la art. 295 lit.a din Codul penal.
Din cuprinsul sentinței penale nr.136/1982( f.41-48 din dosarul de fond), rezultă cu claritate descrierea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ( revizuentul din prezenta cauză) și încadrarea juridică dată de procuror acestor fapte ( astfel cum rezultă și din rechizitoriu) precum și considerentele pentru care s-a dispus de către instanță schimbarea încadrării juridice pentru parte din faptele penale reținute.
Prin urmare concluzia la care ar fi ajuns instanța în prezența rechizitoriului nr. 94/B/1981 din data de 20.11.1981 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, nu ar fi fost alta decât aceea care a determinat instanța a cărei hotărâre este supusă revizuirii, să aprecieze că revizuentul a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de drept comun care nu puteau atrage caracterul politic al condamnărilor aplicate.
Apreciind față de considerentele arătate că nu sunt îndeplinite toate condițiile prev de art. 322 pct.5 din Codul de procedură civilă, curtea va repinge cererea de revizuire întemeiată pe aceste aceste dispoziții legale ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 2 Cod pr. civilă.
Respinge cererea de revizuire formulată în rap.de art. 322 pct. 2 Cod pr. civilă ca tardiv formulată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 Cod pr. civilă, a deciziei civile nr. 4028/29.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ 10 formulată de revizuentul P. G. V., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.133, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița și Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice București-reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2014.
Președinte, Judecători,
V. G. P. M. G. A. P.
Grefier,
G. C.
Red.PMG
Tehnored.GC
2 ex./16.06.2014
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Strămutare. Sentința nr. 79/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 632/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
