Strămutare. Sentința nr. 46/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 46/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 405/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 46CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 12 iunie 2014
Președinte – A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de strămutare a judecății cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ * al Tribunalului Dâmbovița - Secția I Civilă - formulată de petenta ..A. - prin administrator, cu sediul în Târgoviște, ., cod postal_, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C. I., domiciliată în Târgoviște, ., ., cod poștal_, județul Dâmbovița
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, avocat D. G., apărătorul petentei ..A a depus la dosar împuternicire avocațială nr._/12.06.2014, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100,00 lei, potrivit chitanței nr._/27.05.2014, certificatul de grefă nr._ * eliberat de Tribunalul Dâmbovița și o cerere prin care invocă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, față de data introducerii acțiunii, respectiv 31.01.2013 și solicită declinarea soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea, ia act de precizările petentei și rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, invocată de aceasta.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 19.05.2014, petenta ..A., prin administrator, a solicitat strămutarea judecății cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ * al Tribunalului Dâmbovița - Secția I Civilă, in temeiul art. 140 și urm. Cod pr. civilă.
În motivarea cererii petenta a arătat că dosarul are ca obiect cererea de chemare in judecata prin care reclamanta C. I. a chemat-o în judecată, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea sa la plata lunară - cu titlu de despăgubire - a diferenței dintre salariul pe care l-a deținut aceasta cu toate sporurile și premiile cuvenite (în calitate de fostă angajată a societății) și pensia de invaliditate începând cu data pensionării și până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obligarea la stabilirea acestei diferențe conform funcției deținute anterior, aceea de inginer chimist, precum și obligarea sa la suportarea cotelor de contribuții și impozite pentru această sumă pentru bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat.
A mai precizat petenta că, reclamanta a arătat că a fost angajata societății timp de 26 de ani si 11 luni, pensionarea sa s-a realizat la vârsta de 56 de ani, deoarece pe durata cât a prestat activitate în cadrul societății noastre, a dobândit boala profesională denumita polineuropatie senzitivă mixta - membre superioare si inferioare din cauza faptului ca a fost expusa la solvent organici si hidrocarburi aromatice.
Petenta a învederat că, în cauza, a administrat probe, în temeiul cărora, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta C. I., argumentând cu înscrisuri toate motivele de fapt și de drept, în temeiul cărora, instanța de judecată urma a se elucida asupra cauzei și să pronunțe o hotărâre în acest sens, respectiv să respingă acțiunea reclamantei.
Tribunalul Dâmbovița, la data de 04.11.2013, a pronunțat sentința civilă nr. 1748, prin care a admis cererea reclamantei C. I., dispunând obligarea sa la plata lunară, cu titlu de despăgubire, a diferenței dintre pensia de invaliditate încasata de reclamantă și salariul cuprinzând toate sporurile și premiile aferente funcției de inginer chimist - șef atelier.
De asemenea, petenta a menționat că împotriva sentinței civile pronunțate în cauză, a formulat recurs, recurs ce a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, iar prin hotărârea pronunțata la data de 06.03.2014, s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Dâmbovița.
Motivul pentru care Curtea de Apel Ploiești a pronunțat hotărârea prin care a dispus rejudecarea cauzei, a constat în aceea că, în ceea ce privește pretinsa boală profesională dobândită de reclamanta C. I. - această boală nu este atestată cu acte medicale de specialitate. A solicitat instanței să constate că singura probă ce urma a îi edifica cu privire la aceste împrejurări, ar consta în efectuarea unui raport de expertiză de specialitate, restul probatoriilor administrate la dosarul cauzei de reclamanta, urmând a fi înlăturate.
În ceea ce privește fondul cauzei, petenta a arătat foarte pe scurt motivele de fapt și de drept ce au stat la baza formulării și depunerii acțiunii de către reclamanta C. I.. Așadar, față de preavizul înmânat reclamantei personal la data de 12.10.2009, aceasta, a semnat alături de ceilalți, fără a avea vreo obiecție și/sau ceva de adăugat cu privire la anumite boli intervenite pe durata derulării activităților specifice în cadrul societății, singurele chestiuni ridicate de cei 15 foști angajați ai societății, constând în acordarea către aceștia a unor drepturi compensatorii ca urmare a concedierii și reangajarea în condițiile relansării economice.
În ceea ce privește drepturile compensatorii, acestea au fost acordate tuturor, în ceea ce privește cea de-a doua chestiune, având in vedere blocajul intervenit in economia naționala, arătam ca nici pana la ora actuala societatea nu a mai făcut angajări, ba dimpotrivă, am mai indisponibilizat o parte a personalului. Petenta a solicitat a se reține că, la data de 12.10.2009 reclamanta a primit și semnat preavizul, după care, subit s-a îmbolnăvit, iar starea de imposibilitate medicală a început în octombrie 2009 și continuat până în iunie 2010, reclamanta fiind diagnosticată cu mai multe afecțiuni, din care nu au legătura una cu alta, dar cu atât mai puțin de afecțiunea pe care pretinde că a dobândit-o pe durata exercitării funcției deținute în cadrul societății noastre, potrivit descrierii din tabelul anexă.
În atare condiții, petenta a solicitat să se constatate că, afecțiunile nu au nici o legătura între ele, însă cu atât mai puțin să conducă la ideea potrivit căreia, acestea ar fi fost eventuale faze incipiente cate ulterior sa fi condus la boala profesionala reclamata. Deși în cuprinsul unor certificate de concediu medical se face vorbire si de internări, acestea sunt doar susțineri, atâta vreme cat nu exista anexat bilete de ieșire din spital. Insa având în vedere că nu acesta este obiectul dedus judecății, se abține să comenteze maniera în care se eliberau, la acea vreme, certificatele de concediu medical, solicitând a se reține că intenția fermă a reclamantei a fost aceea - văzând preavizul nr. 9096 din data de 12.10.2009, să întrunească numărul necesar de zile de concediu medical prevăzut de lege spre a putea ieși direct la pensie, dar a constatat că, în ceea ce privește comisia medicală, ce urma a o examina în acest sens, nu i-ar fi acordat acest drept unei paciente care "a suferit" de o multitudine de boli care nu au relevanță privind acordarea pensiei.
În atare condiții, petenta a arătat că, reclamanta deși a beneficiat de plata salariilor din partea societății pe întreaga perioadă cât a jonglat între diagnostic si concedii medicale, pentru ca ulterior să iasă la pensie, a fost totuși nemulțumită, iar la cca. 3 ani a promovat prezenta acțiune.
Mai mult decât, petenta a solicitat a se constata că se impunea ca reclamanta să o acționeze în instanță, atâta vreme cât conform Deciziei asupra Capacității de Muncă nr. 2429 din data de 17.06.2010 emisă de Casa Naționala de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale, la rubrica "data ivirii invalidității" - 03.06.2010 iar Ia rubrica "termen de revizuire" - 15.06.2011 - data la care reclamanta urma să se prezinte în fața comisiei în vederea constatării dacă mai subzistă cauzele ce au stat la baza emiterii acestuia. Nimeni nu a sesizat să pună în vedere reclamantei daca a dat curs favorabil acestor sugestii, respectiv daca a urmat planul de recuperare primit si care au fost rezultatele.
Astfel, Curtea de Apel Ploiești - în mod legal și temeinic a admis recursul societății și a trimis cauza spre rejudecare în vederea administrării la dosarul cauzei a probei cu expertiza medicală de specialitate, apreciind în mod legal și temeinic, că, prin pronunțarea acestei sentințe, instanța a creat deja un precedent, iar lipsa unui raport medical de specialitate - care urma a fi dispus a se efectua în cauză - ar putea constitui practică judiciară pentru alți angajați atât ai companiei cât și ai altor companii de profil, iar această sentință să le fie oportună atât acestora prin apărători, cât și instanțelor de judecata care vor statua că atâta vreme cât alte instanțe deja s-au pronunțat, să constituie o practică unitară și sa admită asemenea cereri fără a avea însă la bază un raport de expertiza medicală de specialitate efectuat în cadrul S.M.L.
În concluzie, petenta a apreciat că nu ar putea beneficia de un proces echitabil doar în măsura în care prezenta cerere se va admite și se va dispune strămutarea judecării cauzei la o alta instanță egală în grad.
La termenul de judecată din 12.06.2014, petenta ..A, prin apărător, a depus la dosar o cerere prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești, față de data introducerii acțiunii, respectiv 31.01.2013 și a solicitat declinarea soluționării cauzei în favoarea Înalte Curți de Casație și Justiție.
Petenta a atașat la dosar un certificat de grefă eliberat de Tribunalul Dâmbovița.
La același termen de judecată Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență materială de soluționare a cererii de strămutare invocată de petentă prin cerere scrisă.
După cum rezultă din chiar conținutul înscrisurilor atașate de petentă, litigiul a cărui strămutare se solicită a fost introdus pe rolul instanțelor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Așa fiind, soluționarea acesteia este guvernată de dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă.
Pe de altă parte, motivul invocat drept motiv de strămutare este bănuiala legitimă, aspect care rezultă din motivarea în fapt și temeiul de drept invocate în cererea adresată instanței.
Ori, potrivit art. 39 al. 2 din vechiul cod de procedură civilă cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru motivele arătate Curtea urmează să admită excepția de necompetență materială de soluționare a cererii de strămutare invocată de petentă.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 158 și urm. din vechiul cod de procedură civilă urmează să decline competența de soluționare a cererii de strămutare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială de soluționare a cererii de strămutare invocată de petentă.
Declină competența de soluționare a cererii de strămutare a judecății cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ * al Tribunalului Dâmbovița - Secția I Civilă - formulată de petenta ..A. - prin administrator, cu sediul în Târgoviște, ., cod postal_, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata C. I., domiciliată în Târgoviște, ., ., cod poștal_, județul Dâmbovița, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. R. C. C.
Red. AMR
2 ex./13.06.2014
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 632/2014. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1820/2014. Curtea de... → |
|---|
