Contestaţie la executare. Decizia nr. 722/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 722/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 722/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 722
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul P. I., domiciliat în mun. B., Zona Bazar, ., jud. B., împotriva deciziei civile nr. 2680/29 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamanta .., cu sediul în B., Piața Daciei, nr. 1, jud. B. și pârâta P. TUȚA, domiciliată în B., Zona Bazar, ..
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței nr._/21.07.2015 emisă de Primăria B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă . B., reprezentată de avocat T. M.-A. din Baroul B., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/17.11.2015, lipsind recurentul-pârât P. I. și intimata-pârâtă P. Tuța.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că în dimineața ședinței de judecată, prin intermediul serviciului registratură, a fost depusă la dosar de către apărătorul ales al intimatei-reclamante, avocat T. M.-A., cererea înregistrată sub nr._/18.11.2015, prin care solicita lăsarea cauzei la a doua strigare.
Avocat T. M.-A., pentru intimata-reclamantă . B., depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanțele nr. 2261/17.11.2015, 2221/12.10.2015, 2242/30.10.2015, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat, înscrisuri vizate de către Curte.
Curtea constată că cererea depusă la dosar în dimineața ședinței de judecată de către apărătorul ales al intimatei-reclamante, prin care solicita lăsarea cauzei la a doua strigare, a rămas fără obiect.
Avocat T. M.-A., având cuvântul pentru intimata-reclamantă . B., precizează că nu are cereri de formulat.
Curtea constată că la filele 6-7 dosar au fost depuse două chitanțe a câte 100 lei taxă judiciară de timbru, din care numai una a fost anulată de către instanță, ia act de declarația apărătorului ales al intimatei-reclamante, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat T. M.-A., având cuvântul pentru intimata-reclamantă . B., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor depuse la dosar.
Apreciază că promovarea recursului reprezintă un abuz procesual, părțile adverse recurgând la această atitudine în scopul tergiversării soluționării litigiului, întrucât au o datorie față de societatea intimată, neachitată de șapte ani.
Consideră că apărările formulate de recurent nu sunt susținute de actele dosarului, cu referire la cererea de amânare formulată de pârât pentru lipsă de apărare, măsura dispusă de tribunal fiind justificată și motivată legal.
Susține că s-a trecut la executarea silită a bunurilor comune tocmai pentru că nu s-au identificat bunuri proprii ale pârâtului P. I., la dosar fiind depuse extrase din dosarul de executare din care rezultă că executorul s-a informat asupra bunurilor, rezultând că în afara apartamentului nu mai exista vreun bun ce ar fi putut fi executat.
În privința criticii formulate de recurent referitoare la nulitatea expertizei, învederează că în apel nu s-a invocat nulitatea reglementată de art. 208 din vechiul Cod de procedură civilă.
Apreciază că intenția pârâtului prin promovarea prezentului demers judiciar a fost doar aceea de a amâna executarea sentinței și solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, conform art. 256 din vechiul Cod de procedură civilă, asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 31.01.2013 sub număr de dosar_, contestatorea .-a chemat în judecata și personal la interogatoriu pe intimații P. I. și P. E. Tuța, solicitând instanței ca prin hotararea ce o va pronunta în cadrul contestatiei la executare, să dispuna partajarea bunurilor comune realizate de intimați și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestatiei, s-a învederat că prin sentința nr. 6816/2012 pronuntata în dosarul nr._/200/2011 al Judecatorie Buzau, intimatul P. I. a fost obligat să achite suma de 27.200 lei, cu titlu de împrumut și dobânda legală, care urmează să fie calculată de la data de 13.07.2011, până la momentul plății efective, precum și cheltuieli de judecata de 3.312 lei.
În baza acestei sentințe s-a format dosarul de executare al B.E.J. P. A. G., iar în urma demersurilor executorului s-a constatat că intimatul nu deține bunuri proprii, singurul bun pe care îl deține împreuna cu soția, ca bun comun, fiind apartamentul situat în Buzau, zona Bazar.
Fața de această situație, a arătat contestatoarea, s-a impus promovarea prezentei contestații, pentru ca apartamentul să fie atribuit debitorului, în vederea executării silite și recuperării sumelor pe care acesta le datorează.
In drept, cererea a fos întemeiată pe dispozițiile art.4001 Cod procedura civila, raportat la art. 492 Cod procedura civila.
Intimații P. I. și P. E. Tuța, reprezentați de avocat ales, nu au depus întâmpinare, conform dispozițiilor art. 115 din vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea construcții, aparatorul contestatoarei fiind de accord. În acest sens, a fost desemnat expertul Petrachescu M., care a depus la dosarul cauzei, raportul de expertiza în specialitatea constructii (filele 55-59) și o completare la raport (filele 80-84 dosar fond).
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 27.11.2013, Judecătoria Buzau a admis contestația la executare și a dispus partajarea bunului comun al intimaților, reprezentat de apartamentul nr.12, situat în B., ..2B, identificat și evaluat conform raportului de experiză întocmit de ing. P. M..
În acest sens, a atribuit intimatului P. I. apartamentul în valoare de 176.816 lei, urmând să plătescă pârâtei P. E. Tuța sultă în sumă de 88.408 lei.
A fost obligat intimatul P. I. la plata sumei de 5.530 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentinta civila nr.6816/2012 pronuntata de Judecatoria B. la data de 9.05.2012, intimatul a fost obligat să plateasca contestatoarei sumele de_ lei imprumut nerestituit, plus dobanda legala ce se va calcula incepand cu data punerii in intarziere- 13.07.2011 și pana la data platii efective a sumei datorate, precum și suma de 3312 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Sentința a ramas irevocabilă și în baza acesteia s-a început executarea silita impotriva debitorului, însă, față de faptul că acesta nu are alte bunuri sau venituri care pot fi urmarite silit, în temeiul disp.art.4001 Cod procedura civila, creditoarea a solicitat partajarea apartamentului situat in Buzau, ., apartament proprietate . extrasului de carte funciara emis la data de 21.12.2012.
Pentru evaluarea și lotizarea apartamentului supus partajarii, instanta a dispus efectuarea unei expertize specialitatea constructii, raportul de expertiza fiind intocmit de ing. Petrachescu M..
Intimații au înțeles să își angajeze avocat abia la termenul din data de 26.06.2013, dupa ce acestora li s-a comunicat prima lucrare întocmită de expert.
La termenul de judecata din data de 4.09.2013, instanța a dispus refacerea rapotului de expertiza, urmand că expertul să instiinteze partile, conform normelor de procedura, despre data la care urma să se prezinte pentru constatari la apartamentul in cauza.
La prima convocare, partile desi au primit adresele expertului, nu au permis acestuia să intre in apartament, incercand să tergiverseze intocmirea lucrarii, iar la cea de a doua convocare, cu rea-credinta nu s-au prezentat să isi ridice corespondenta, desi au fost avizati/reavizati, iar la termenul stabilit nu au putut fi contactati de expert, care s-a deplasat la fata locului impreuna cu reprezentantul contestatoarei.
Cele sustinute de aparatorul acestora prin nota depusa la fila 91 dosar sunt neintemeiate, a apreciat instanța, intrucat au fost legal citati pentru efectuarea constatarilor conform dispozitiilor art. 208 Cod procedura civila, au fost avizati și reavizati pentru a ridica adresele de convocare, astfel că nu se poate sustine că nu au fost instiintați despre termenul de efectuare a constatarii.
F. de valoarea apartamentului determinata de expert, intimatii nu au formulat niciun fel de aparare, desi reprezentantul acestora a solicitat amanarea pronuntarii pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Pe de altă parte, valoarea stabilita de expert este o valoare situată poate chiar peste prețul pieții, astfel că acestia nu pot sustine că sunt prejudiciați, a stabilit instanța de fond.
Conform raportului de expertiză întocmit in cauza, apartamentul supus partajarii are o valoare_ lei, iar pentru ca societatea creditoare să își poată realiza creanta, se impune a fi atribuit intimatului debitor, argumente pentru care, în temeiul disp.art. 400 Cod procedura civila, judecătoria a admite contestatia și a dispus partajarea bunului comun al părtilor reprezentat de apartamentul cu nr. 12, situat in Buzau, .. 2 B, identificat și evaluat conform raportului de expertiză întocmit de inginer Petrachescu M., atribuind pârâtului P. I. apartamentul in valoare de 176.816 lei .
A fost obligat pârâtul să plăteasca pârâtei P. Tuța, sulta in valoare de 88.408 lei, precum și suma de 5530 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre contestatoare, reprezentand onorariu avocat și expert.
Împotriva sentinței au formulat recurs intimații P. I. și P. Tuța, care au criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea efectuării unei expertize cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului că nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată.
Calea de atac a fost recalificată de către Tribunalul B. în ședința publică din data de 9 aprilie 2014 ca apel, în raport de dispozițiile art. 402 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă cu referire la art. 4011 din vechiul Cod de procedură civilă.
Prin decizia civila nr.151/15.04.2014 pronuntata de Tribunalul Buzau, s-a admis apelul declarat de intimatii P. I. și P. Tuta și s-a anulat sentinta, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeasi instanță, pentru a se proceda la efectuarea unei expertize cu respectarea dispozițiilor art. 208 din vechiul Cod de procedură civilă.
S-a reținut în decizia menționată că citarea pârâților, conform art 208 cod procedură civilă, în vederea efectuării expertizei, s-a făcut la adresa din . 2B, . la apartamentul 12, așa cum a rezultat din dovezile aflate la filele 89 și 90.
Cauza a fost reînregistrată de Judecătoria B. sub număr de dosar_ .
In rejudecare, Judecatoria Buzau a dispus efectuarea unei noi expertize în specialitatea constructii, fiind desemnat expertul Dascalescu I., care a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza (filele 8-31 dosar fond vol.II).
Prin sentința civilă nr. 1077/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis contestația și s-a dispus partajarea bunurilor comune dobandite de intimati în timpul casatoriei, în cote de ½, prin omologarea variantei I din raportul de expertiza întocmit de expert tehnic ing.Dascalescu I., fiind atribuit intimatului P. I. apartamentul situat în Buzau, cart.Bazar, ., jud.Buzau, impreuna cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra tuturor părților din imobil, care prin natura sau destinația lor, sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor din condominiu.
A fost obligat intimatul P. I. să plătească intimatei P. E.-Tuta o sultă în cuantum de 77.690 lei, în termen de 6 luni de la data ramanerii definitive și irevocabile a sentintei, iar contestatoarei suma de 7.316,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost obligat intimatul P. I. să plateasca expertului tehnic ing.Dascalescu I., suma de 800 lei, cu titlu de onorariu expert.
Pentru a pronunța acestă hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere imposibilitatea executarii silite, fata de lipsa altor bunuri în proprietatea debitorului P. I., creditoarea . s-a adresat instantei de judecata, în vederea partajarii bunurilor comune ale sotilor P., respectiv a bunului imobil situat în mun.Buzau, cart.Bazar, ., jud.Buzau, dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.9426/30.06.1992 de notariatul de Stat Judetean Buzau, pentru îndestularea creanței statuată de titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6816/2012 a Judecătoriei B..
Raportat la data formulării acțiunii (31.01.2013), instanta a concluzionat că în speță sunt aplicabile dispozitiile vechiul Cod de procedură civilă.
S-a arătat că potrivit art.4001 din vechiul Cod de procedură civilă, “impartirea bunurilor proprietate ., la cererea partii interesate, și în cadrul contestatiei la executare”.
A reținut instanța de fond că desi intimații P. I. și P. E. Tuta au formulat apel tocmai pentru a se efectua o noua expertiza, iar aparatorul acestora (av.N. C.) si-a reiterat solicitarea privind o noua expertiza de specialitate (la termenul de judecata din data de 13.11.2014, fila 4-II), acestia nu au inteles să achite onorariului expertului, în cuantum de 800 lei (în condițiile în care expertul a efectuat lucrarea).
Mai mult decat atat, desi au fost convocati în mod legal, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire (filele 28-31), acestia nu s-au prezentat la oficiul postal în vederea ridicarii corespondentei, corespondenta fiind returnata cu mentiunea „avizat-reavizat”.
A menționat instanța că expertul a incercat convocarea partilor de mai multe ori la fata locului (respectiv la datele de 11.12.2014 și 19.12.2014), chiar administratorul societatii contestatoare fiind prezent la data de 11.12.2014, conform mentiunilor din cuprinsul raportului de expertiza depus la dosarul cauzei.
In aceste conditii, instanta a apreciat că paratii au dat dovada de rea-credinta, prin faptul ca, desi cunosteau că s-a dispus efectuarea unei noi expertize (pe care de altfel aceștia au și solicitat-o), nu au achitat onorariul, nu s-au prezentat la oficiul postal pentru ridicarea corespondentei și nici nu au permis expertului . vederea identificarii acestuia.
In atare situatie, instanta a avut în vedere evaluarea facuta de expertul Dascalescu I. (155.380 lei) și, constatând o diferenta fata de valoarea apartamentului (176.816 lei), stabilita de catre expertul desemnat anterior, Petrachescu M., a considerat că trebuie avuta în vedere fluctuatia preturilor imobilului din prezent, față de momentul iunie 2013 (data la care s-a facut evaluarea initial).
A mai reținut prima instanță că deși în primul ciclu procesual instanta a avut în vedere cota de ½ din bunul comun al sotilor, intimații nu au contestat acest fapt, sens în care a apreciat că fiind recunoscută tacit această cota.
În raport de aceste considerente și reținând dispozițiile art.27 din Legea nr.71/2011 potrivit cărora „indiferent de data incheierii casatoriei, în ceea ce priveste relatiile lor personale și patrimoniale, sotii sunt supusi dispozitiilor Codului civil (respectiv noului Cod civil), de la data intrarii sale în vigoare” precum și pe cele ale art.357 din noul cod civil care stipulează că:
„1) In cadrul lichidării comunitatii, fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, dupa care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.
2) In acest scop, se determina mai intai cota-parte ce revine fiecarui sot, pe baza contributiei sale atat la dobandirea bunurilor comune, cat și la indeplinirea obligatiilor comune. P. la proba contrara, se prezuma că sotii au avut o contributie egala.
3) Dispozițiile art. 364 alin. 2 se aplica în mod corespunzator” și reținând că potrivit art. 364 din noul Cod civil, „niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile nascute din acte savarsite de celalalt sot. Cu toate acestea, soții răspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale căsătoriei și a celor legate de cresterea și educarea copiilor” prima instanță a constatat că acțiunea este întemeiată.
In temeiul art.129 alin.5 C.proc.civ. raportat la art.274 C.proc.civ., instanta a admis în parte cererea contestatoarei și l-a obligat pe intimatul P. I. să plătescă acesteia suma de 7.316,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat (6.367,50 lei), taxa judiciara de timbru (194 lei+1/2 din 97 lei-pt suspendare), timbru judiciar (5 lei + 1/2 din 2,5 lei - pentru suspendare) și onorariu expert (700 lei) (aferente celor 3 cicluri procesuale). S-a arătat că instanța nu avut în vedere chitanțele reprezentând onorariu apărător (nr._/14.01.2014, nr._/19.06.2014, nr._/03.07.2014, nr._/13.08.2014, nr._/02.09.2014, nr._/01.10.2014, nr. 1638/05.11.2011, depuse în dosarul nr._, respectiv nr._/03.02.2014 în apel), considerând că aceste cheltuieli nu se justifica, raportat la munca prestata de catre avocat.
Prin urmare, față complexitatea cauzei de față, instanța a procedat la aplicarea disp.art. 274 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă, menționând că l-a obligat doar pe intimatul P. I. la plata cheltuielilor de judecata, avand în vedere că doar acestuia ii apartine culpa procesuala.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații P. I. și P. Tuța au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut intimații că în mod greșit judecătoria a reținut reaua lor credință prin neprezentarea la oficiul poștal pentru ridicarea corespondentei, realitatea fiind că nu le-au parvenit convocările expertului. Au învederat că atunci când au aflat de la apărător ca urmează a fi efectuată expertiza, au luat legătura cu expertul pentru a stabili o zi în care să fie la domiciliu, pentru a fi efectuată lucrarea de specialitate.
S-a mai învederat că instanța a omologat un raport de expertiza în valoarea apartamentului este stabilită fără vizionare și fără constatarea eventualelor îmbunătățiri (situație în care P. Tuta este dezavantajată), ori avarii ale apartamentului și în condițiile în care există o mare diferența, de 21.000 lei, intre valoarea data apartamentului prin primul raport de expertiza și cel de-al doilea, în condițiile în care debitul este de 27.200 lei.
De asemenea, au susținut recurenții, instanța nu a identificat bunurile proprii ale recurentului P. I., partajarea bunurilor comune putând fi ceruta doar după constatarea că debitorul obligației nu deține bunuri proprii.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului și, rejudecându-se cauza, sa fie respinsă acțiunea.
Intimata .. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2015, tribunalul a recalificat drept apel calea de atac declarată în cauză de cei doi intimați, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 402 al vechiului Cod de procedură civilă coroborat cu art. 208 din vechiul Cod de procedură civilă.
La data de 29 mai 2015, Tribunalul B. a pronunțat decizia civilă nr. 2680, prin care a respins ca nefondat apelul, fiind obligați apelanții la plata sumei de 690 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, în considerentele deciziei, că prima
critică formulată de apelanți, prin care au susținut că în mod greșit prima instanța a retinut reaua lor credință, prin neprezentarea la oficiul poștal pentru ridicarea corespondentei în condițiile în care, în realitate, convocările expertului nu le-ar fi parvenit, este contrazisă de probele de la dosar.
Tribunalul a reamintit că potrivit art 208 cod procedură civilă „ Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului”.
Din înscrisurile aflate la filele 28-31 dosar_, tribunalul a constatat că expertul a procedat la convocarea apelanților în mod legal, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceștia fiind avizați și reavizați de către oficiu poștal pentru a se prezenta să-și ridice corespondența.
În acest context, atât timp cât nu au dat curs avizărilor venite din partea serviciului de poștă și nu și-au ridicat corespondența, au arătat judecătorii apelului, este numai culpa acestora dacă nu au intrat efectiv în posesia înștiințărilor transmise de expert.
Tribunalul a mai reținut că expertul, după ce s-a prezentat la locuința apelanților (apartamentul supus partajării) și nu i s-a deschis, a repetat convocarea pentru o nouă dată, 19.12.2014, când s-a deplasat din nou la apartamentul în discuție și nici de această dată nu i s-a deschis.
În atare condiții, a constatat tribunalul, este evident că nu se poate concluziona decât în sensul că expertul a făcut chiar mai multe demersuri decât îl obliga legea pentru a convoca apelanții la efectuarea lucrării și că aceștia, dacă nu au fost de rea- credință, au fost cel puțin dezinteresați de administrarea probei în discuție.
A menționat instanța de control judiciar că apelanții au criticat și expertiza făcută în primul ciclu procesual tot pe motiv că nu au fost legal convocați, critica lor fiind primită atunci de instanța de apel, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare pentru o nouă expertiză.
Or, art 129 alin 1 Cod procedură civilă statuează că „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările”
Așa fiind, apelanții aveau nu numai dreptul de a fi convocați de expert la efectuarea lucrării, dar și obligația de a urmări finalizarea procesului și de a se interesa de cursul acestuia precum și de a-și exercita drepturile procesuale cu bună credință, au arătat judecătorii apelului.
Pentru aceleași considerente a fost apreciată ca nefondată și critica apelanților prin care s-a susținut că apartamentul a fost evaluat fără a se stabili eventualele îmbunătățiri sau avarii.
Referitor la faptul că există o mare diferență, de 21.000 lei, între valoarea dată apartamentului de raportul de expertiza întocmit în primul ciclu procesual și cea dată de raportul de expertiză D. I., în rejudecare, tribunalul a constatat, sub un prim aspect, că prin admiterea apelului în primul ciclu procesual, prin decizia civilă nr.151/15.04.2014 pronunțată de Tribunalul B., și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se proceda la efectuarea unei expertize, cu respectarea dispozitiilor art.208 C.proc.civ., raportul de expertuză întocmit de către expertul P. M. a fost implicit anulat. În atare condiții, nu mai poate fi avut în vedere ca reper în compararea valorii apartamentului.
Sub un al doilea aspect, s-a arătat că potrivit art. 209 Cod procedură civilă „Expertul numit este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată”.
În cauză, expertiza a fost depusă la dosar la data de 13.01.2015, termenul de judecată fiind 22.01.2015, astfel că au fost respectate cerințele textului de lege, iar apelanții au avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni.
Cum apelanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză până la termenul de judecată stabilit în acest scop de către prima instanță, sunt decăzuți din dreptul de a mai aduce critici lucrării, astfel că, nu pot formula aceste nemulțumiri direct prin cererea de apel, a arătat tribunalul.
Cât privește faptul că instanța nu a identificat bunurile proprii ale debitorului P. I., partajarea bunurilor comune putând fi ceruta abia după constatarea că debitorul obligației nu deține bunuri proprii, tribunalul a constatat că acesta nu constituie o critică adusă hotărârii, ci o nemulțumire manifestată față de modul în care se desfășoară executarea silită.
Or, potrivit art 399 Cod procedură civilă, cel nemulțumit sau vătămat de maniera în care se desfășoară o executare silită are deschisă calea contestației la executare. În speță, apelanții nu au sesizat instanța cu o astfel de procedură și nici nu s-au apărat în cauza în curs, în fața primei instanțe, în sensul celor de mai sus.
S-a arătat că alegerea uneia sau alteia dintre modalitățile de executare silită prevăzute de lege este o facultate a creditorului, acesta nefiind obligat să parcurgă, mai întâi, o anume formă de executare.
În cauză, a reținut tribunalul, executarea silită imobiliară a fost demarată tocmai pentru că executorul judecătoresc a constatat că nu există bunuri proprii ale debitorului, iar apelanții nu au indicat ce bunuri proprii ar avea acesta și care ar putea face obiectul îndestulării creanței intimatei ..
În raport de toate considerente de fapt și de drept, tribunalul a dispus respingerea apelului ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 din vechiul Cod de procedură civilă, intimatul P. I., criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că tribunalul a procedat la judecata apelului, deși în cauză exista o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător și era primul termen de judecată în apel, fapt de natură să-i încalce în mod flagrant dreptul la apărare.
În cea de-a doua critică s-a susținut că în mod greșit tribunalul a respins apelul, deși în opinia recurentului, cererea creditoarei de partajare a bunului comun este inadmisibilă, atât timp cât nu s-au depus diligențe pentru identificarea bunurilor proprii ale debitorului și nici nu i-au fost solicitate astfel de relații.
În ultima critică formulată, recurentul a apreciat că în cauză au fost încălcate dispozițiile art.208 din vechiul Cod de procedură civilă, motiv pentru care Tribunalul B., în primul ciclu procesual a dispus rejudecarea cauzei pentru nerespectarea acestor dispoziții, consecința fiind o evaluare a bunului fără a avea în vedere repere și elemente reale de evaluare, expertiza fiind lovită de nulitate.
S-a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a deciziei, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 483, 485, 486 și 488 pct.8 din noul Cod de procedură civilă.
Intimata P. Tuța nu a fost prezentă în instanță și nu a depus întâmpinare, conform disp. art. 308 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă.
Intimata . nu a formulat întâmpinare, fiind reprezentată în instanță de apărătorul ales, care a solicitat, prin concluziile orale formulate, respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei motivări a deciziei:
Cu titlu preliminar, Curtea notează că deși recurentul a invocat ca temei de drept al căii de atac exercitate, dispozițiile noului Cod de procedură civilă, controlul judiciar asupra deciziei pronunate de Tribunalul B. urmează a fi exercitat de către Curte doar din perspectiva cazurilor de casare și respectiv, de modificare reglementate de pct. 5 și 9 ale art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă, întrucât, în raport de data inițierii litigiului – 31.01.2013 – acesta este supus incidenței vechiului Cod de procedură civilă, iar pct. 5 și 9 ale art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă reprezintă cazurile de nelegalitate în care este posibilă încadrarea motivelor de recurs, în raport de criticile dezvoltate.
Cu referire la motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă, Curtea reamintește că potrivit acestui text de lege, sunt supuse casării hotărârile pronunțate de instanța de apel, în care s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din același act normativ.
În cadrul acestui motiv de recurs, intimatul P. I. a susținut că instanța a procedat la judecarea apelului, deși în cauză formulase o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, cauza aflându-se la primul termen de judecată, instanța încălcându-i astfel în mod grav dreptul la apărare.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 156 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil și în apel, conform art. 298 din același cod, instanța nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, acordarea constituind o simplă facilitate prevăzută de lege și care este condiționată, conform textului menționat (art. 156 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă) de formularea unei cereri temeinic motivată.
În speța pendinte, se constată că recurentul a formulat în fața instanței de apel o cerere de amânare la data de 28.05.2015, prin care a invocat ca motiv al amânării, intenția de a-și angaja un avocat (fila 13 dosar apel).
Conform încheierii de ședință din data de 29.05.2015, tribunalul a respins această cerere, reținând că nu este motivată temeinic, conform dispozițiilor art. 156 din vechiul Cod de procedură civilă (fila 18 dosar apel).
Împrejurarea invocată de către recurent, că apelul se afla la primul termen de judecată, nu este în măsură să constituie un argument pentru admiterea cererii, atât timp cât art. 156 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, condiționează, în mod expres, validarea unei astfel de cereri, de dovedirea unor motive temeinic justificate.
Or, intenția părții, de a-și angaja un avocat nu poate fi asimilată unor astfel de motive, în condiățiile în care partea nu a dovedit existența unor motive obiective care ar fi împiedicat-o, până la acel moment să își angajeze deja un avocat, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost cea care a exercitat calea de atac.
În acest context, Curtea constată că în mod legal instanța de apel a respins cererea de amânare a cauzei și a procedat la deschiderea dezbaterilor, neputându-se reține o încălcare a dreptului la apărare al părții.
Tot în cadrul acestui motiv de recurs se încadrează și critica prin care recurentul a susținut că în cauză ar fi fost încălcate dispozițiile art. 208 din vechiul Cod de procedură civilă, expertiza efectuată în cauză fiind apreciată de acesta ca lovită de nulitate.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art. 208 din vechiul Cod de procedură civilă, dacă pentru efectuarea unei expertize este nevoie de o verificare la fața locului, aceasta nu poate fi făcută decât după citarea părților prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în care să se menționeze zilele și orele când începe și continuă lucrarea.
Efectuarea raportului de expertiză cu încălcarea dispozițiilor art. 208 din vechiul Cod de procedură civilă reprezintă, într-adevăr, o neregularitate procedurală ce poate fi invocată de partea interesată pe calea excepției de nulitate, însă, întrucât este vorba de o nulitate relativă (textul de lege menționat fiind edictat în favoarea celui al cărui drept de citare a fost încălcat) trebuie invocată la primul termen care a urmat depunerii raportului de expertiză, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a invoca nulitatea (art. 212 din vechiul Cod de procedură civilă).
Or, în speța pendinte, această nulitate a fost invocată direct în apel și nu în fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 22.01.2015, când judecătorul a pus în discuție raportul de expertiză întocmit de ing. D. I..
În atare condiții, Curtea urmează să valideze raționamentul prezentat de către judecătorii apelului, că atât timp cât recurentul nu a respectat dispozițiile art. 212 din vechiul Cod de procedură civilă, conform cărora nemulțumirile legate de întocmirea raportului de expertiză trebuie invocate la primul termen după depunerea lucrării, acesta nu mai poate formula, direct în calea de atac, critici pe acest aspect.
De altfel, Curtea constată că în cauză nici nu s-ar fi putut discuta despre o nerespectare a dispozițiilor art. 208 din vechiul Cod de procedură civilă, atât timp cât din actele dosarului de fond a rezultat că partea a fost convocată legal de către expert, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (filele 22, 25, 28 și 30 dosar fond), însă nu s-a prezentat la oficiul poștal în vederea ridicării corespondenței, care, din acest motiv, a fost returnată.
De asemenea, conform mențiunilor din raportul de expertiză, expertul s-a prezentat de mai multe ori la fața locului, încercând contactarea recurentului (respectiv la datele de 11.12.2014 și 19.12.2014), la una dintre aceste încercări fiind prezent și administratorul societății intimate.
Totodată, se impune a se observa că deși în primul ciclu procesual recurentul a formulat apel tocmai pentru a se efectua o nouă expertiză, în cel de-al doilea ciclu procesual acesta nici nu a achitat onorariul expertului, motiv pentru care s-a și dispus obligarea sa în acest sens, prin dispozitivul sentinței pronunțate de Judecătoria B. la data de 22.01.2015.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă, Curtea reamintește că potrivit acestui text de lege, o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează greșit norma juridică aplicabilă.
În cadrul acestui motiv de recurs, intimatul P. I. a susținut că cererea creditoarei de partajare a bunului comun era inadmisibilă, atât timp cât nu s-au depus diligențe pentru identificarea bunurilor proprii ale debitorului, căruia nici nu i-au fost solicitate astfel de relații.
Și această critică este nefondată, întrucât conform art. 4001 din vechiul Cod de procedură civilă, „împărțirea bunurilor proprii comune poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul contestației la executare”, o atare acțiune fiind astfel admisibilă conform textului de lege citat.
Faptul invocat de către recurent, că nu s-ar fi făcut diligențe de către creditoare pentru a identifica bunurile proprii ale debitorului, este apreciată de către Curte ca având caracter doar formal, pentru că niciun moment acesta, în cele două cicluri procesuale ale procesului, nu a indicat în mod concret bunurile proprii la care face referire și care ar putea fi folosite de către creditoare pentru a-și îndestula creanța, iar în primul ciclu procesual nici măcar nu a criticat hotărârea sub acest aspect, nemulțumirile sale fiind legate doar de modul de efectuare a primei expertize de evaluare a imobilului.
În considerarea tuturor acestor argumente de fapt și de drept, Curtea va proceda, în temeiul art. 312 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, la respingerea recursului ca nefondat.
Stabilind culpa procesuală a recurentului, Curtea îl va obliga pe acesta, conform art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, la plata sumei de 2070 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata ., reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform chitanțelor aflate la filele 15-17 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. I., domiciliat în mun. B., Zona Bazar, ., jud. B., împotriva deciziei civile nr. 2680/29 mai 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamanta .., cu sediul în B., Piața Daciei, nr. 1, jud. B. și pârâta P. TUȚA, domiciliată în B., Zona Bazar, ., jud. B..
Obligă pe recurentul P. I. să plătească intimatei . suma de 2070 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecători,
A.-C. B. E. S. V.-I. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ACB
Tehnored.CC
2 ex/2.12.2015
d.f. nr._, Judecătoria B.
j.f. M. S.
d.a. nr._ Tribunalul B.
j.a.M. N., A. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 491/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1942/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
