Legea 10/2001. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 361/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 361
Ședința publică din data de 12 martie 2015
Președinte - C. P.
Judecător - V. D.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții C. E., domiciliată în Râmnicu V., ., ., județul V. și T. G., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 983 pronunțată la data de 3 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. comunei Produlești - prin primar, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-reclamantă C. E. reprezentată de avocat C. I. din Baroul Dâmbovița, lipsind apelantul-reclamant T. G. și cu intimata-pârâtă P. comunei Produlești - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare.
Avocat C. I. având cuvântul pentru apelanta C. E. arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat C. I. având cuvântul pentru apelanta C. E. susține că instanța de fond a făcut o analiză superficială a actelor medicale și în mod nelegal a respins cererea de repunere în termen.
Învederează că, la dosar au fost depuse acte medicale din care rezultă că reclamanta din cauza stării de sănătate a fost în imposibilitate de a înregistra contestația până la data expirării termenului prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001.
Solicită admiterea apelului în baza art. 480 alin. 3 Cod pr.civilă, anularea sentinței și trimiterea spre rejudecare pentru a se soluționa fondul cauzei.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunal Dâmbovița la data de 11.04.2013, sub nr._, reclamanta C. E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta P. comunei Produlești, contestație împotriva dispoziției nr. 382/15.03.2006.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin dispoziția contestată P. comunei Produlești nu i-a acordat măsuri prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru o moară sătească cu valt și cu instalațiile aferente și pentru suprafața de 500 mp teren intravilan, situate în ., județul Dâmbovița, în calitate de moștenitoare a defuncților Nainer M. și Nainer D..
Totodată, reclamanta a solicitat, în baza art. 186 Cod procedură civilă, repunerea în termen, deoarece întârzierea în promovarea contestației se datorează unor motive temeinice și justificate, aceasta suferind de afecțiuni care au împiedicat-o să respecte termenul procedural prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a mai arătat că, în patrimoniul defuncților Nainer M. și Nainer D., a existat o moară sătească cu valt și cu instalațiile aferente amplasată pe suprafața de 500 mp teren intravilan situat în ., județul Dâmbovița, până în anul 1959, când au fost preluate printr-o donație făcută forțat pe considerente politice.
De asemenea, reclamanta a precizat că aceste bunuri imobile au intrat în patrimoniul Primăriei Produlești prin deposedarea abuzivă a părinților săi și cu toate demersurile efectuate cererea sa nu a fost soluționată favorabil, invocându-se diverse motive nelegale și netemeinice.
Reclamanta a conchis că despăgubirile bănești pentru care a optat trebuie să reflecte valoarea de circulație a acestora ce va fi stabilită printr-o expertiză, căci restituirea în natură este imposibilă.
În drept, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 186 din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost însoțită de copiile următoarelor acte: declarația autentificată prin încheierea nr. 691/21.02.2008, adresa nr. 382/15.03.2006 emisă de P. comunei Produlești, dovada către B.E.J. „D. C.” în dosarul nr. 12N/2012, notificare, certificatul de moștenitor nr. 60/17.04.2000, certificatul de deces al defunctei Nainer D., certificatul de moștenitor nr. 493/1977 din 26.09.1977, certificatul de deces al defunctului Nainer M., certificatul de căsătorie al soților C. A. și Nainer E., certificatul de naștere și buletinul de identitate ale reclamantei și adeverința medicală din 19.03.2013.
La data de 25.04.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei completarea cererii de chemare în judecată, astfel cum i s-a pus în vedere de către tribunal prin adresa din 17.04.2013, în care indică valoarea bunurilor - o moară sătească cu valt și cu instalațiile aferente în valoare de 300.000 lei și suprafața de 500 mp teren intravilan în valoare de 50.000 lei, precizând, totodată și faptul că vocație succesorală la masa de partaj a defuncților Nainer M. și Nainer D. o are și numitul T. G., fiul lui T. E., decedată, care este fiica defuncților în cauză, sens în care își completează acțiunea în baza art. 68 Cod procedură civilă.
La data de 15.05.2013, reclamanta și-a mărit cuantumul obiectului cererii în baza art. 204 Cod procedură civilă, în sensul că solicită obligarea pârâtei și la restituirea a 4 valturi pentru moară (două valturi pentru mălai și două valturi pentru făină) în valoare de 10.000 lei.
Reclamanta a atașat acte medicale în copie.
Pârâta P. comunei Produlești a formulat întâmpinare la data de 06.06.2013, prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată, invocând, pe cale de excepție, tardivitatea formulării contestației, având în vedere comunicarea răspunsului la notificarea formulată, respectiv 15.03.2006, precum și data formulării contestației, respectiv 11.04.2013, precum și lipsa calității procesuale pasive a primăriei, având în vedere faptul că bunurile care au făcut obiectul notificării nu erau deținute de către P. comunei Produlești, dar și cea a inadmisibilității contestației, având în vedere faptul că adresa nr. 382/15.03.2006 nu reprezintă o dispoziție de respingere a notificării formulate.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că, prin notificarea nr. 12N/2012, înaintată Prefecturii Dâmbovița prin intermediul executorului judecătoresc D. C., s-a solicitat restituirea în natură a unei mori sătești, cu valt, situată în ., județul Dâmbovița, că notificarea a fost înaintată Primăriei comunei Produlești, că aceasta a fost formulată de către M. T. în nume propriu, fără a face referire că solicită restituirea acestei mori în calitate de moștenitor al vreunui defunct, că numitul M. T. nu este persoană îndreptățită la restituirea vreunei mori, întrucât nu este moștenitorul defuncților Nainer, conform certificatului de moștenitor depus la dosarul cauzei, că P. comunei Produlești nu era unitatea deținătoare a acestei mori, chiar în notificarea formulată de către M. T. se arată că deținătoarea acestei mori ar fi S.C. Miclas S.A. Târgoviște, că prin adresa nr. 752/15.04.2002 i s-a comunicat numitului M. T. faptul că notificarea împreună cu actele depuse de acesta au fost înaintate către S.C. Esip-Impex S.R.L., deoarece aceasta era unitatea deținătoare, că moara care a făcut obiectul notificării a fost cumpărată de S.C. Esip-Impex S.R.L. de la Fondul Proprietății de Stat și că reclamanta știa faptul că moara se afla în patrimoniul S.C. Esip-Impex S.R.L., deoarece au existat litigii între aceasta și societatea susmenționată.
S-a solicitat admiterea excepțiilor, iar pe fondul cauzei respingerea contestației ca fiind nefondată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că notificarea și demersurile în baza Legii nr. 10/2001 s-au efectuat de către numitul M. T., în calitate de reprezentant convențional în baza unei procuri, că bunul revendicat a trecut în proprietatea statului și implicit în patrimoniul organelor locale ale puterii de stat și că actele de dispoziție efectuate ulterior nu au relevanță juridică, căci aceste acte juridice nu îi sunt opozabile, nefiind parte contractantă.
Prin sentința civilă nr. 983 pronunțată la data de 3 septembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița a admis excepția tardivității acțiunii ridicată de pârâtă.
A respins acțiunea ca tardiv formulată de reclamanții C. E., prin procurator M. T. și T. G., în contradictoriu cu pârâta P. comunei Produlești - prin primar, cu sediul în ..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a pus în discuția părților, excepțiile de fond și de procedură invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată (f.50-51), în raport de respingerea cererii privind repunerea în termen a contestației formulate prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2014 (f.109-110).
Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanta a solicitat restituirea în natură a unui imobil format dintr-o moară sătească cu valț și instalațiile aferente în valoare de 300.000 lei și suprafața de teren aferentă de 500 mp în valoare de 50.000 lei, bunuri confiscate ilegal de la autorii acesteia Nainer E. și Nainer D., din ., județul Dâmbovița.
La data de 25.IV.2013, reclamanta C. E. a completat acțiunea introductivă la instanță, solicitând a fi introdus în cauză și T. G., care are vocație succesorală la averea defuncților Nainer E. și Nainer D., ca nepot de fiică decedată T. E. (f.33).
În ședința publică din 4.XII.2013 (f.109), tribunalul a luat interogatoriu din oficiu reclamantului T. G. și a pus în discuția părților cererea reclamanților de repunere în termenul de a formula cerere de revendicare a bunului naționalizat de stat-moara sătească cu valț și instalațiile aferente, cu 500 mp teren aferent.
Tribunalul a respins cererea repunerii în termen cu motivarea că cererea de restituire în natură a bunului s-a formulat în data de 11 aprilie 2013, fiind înregistrată sub nr._, cu mult peste termenul prevăzut de art.25 din Legea nr.10/2001 a caselor naționalizate, având în vedere că notificarea prevăzută de art.22 (1) din lege a fost întocmită în 15 decembrie 2005 (f.10), iar răspunsul pârâtei către procuratorul petentei s-a realizat în 15.III.2006 (f.8).
La termenul de judecată din 3 septembrie 2014, tribunalul a pus în discuția părților excepțiile de procedură și de fond ridicate în scris de pârâtă prin întâmpinarea formulată (f.50) privind tardivitatea formulării contestației, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei și indamisibilitatea contestației în raport de adresa nr.382 din 15.III.2006.
Potrivit art.248 (1) Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond, care fac inutilă în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei și administrarea probelor necesare și utile acesteia.
În situația analizată, potrivit alin.2 din același text legal, instanța a decis ordinea de soluționare a mai multor excepții de procedură, în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Așa fiind, tribunalul a examinat numai excepția tardivității formulării contestației care fac de prisos analizarea altor excepții ori cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit art.26 (3) din Legea nr.10/2001 a caselor naționalizate, decizia de respingere a notificării nr.382/15.III.2006 (f.8) putea fi atacată la Tribunalul Dâmbovița în termen de 30 zile de la comunicare.
În fapt, reclamanta C. E. formulează acțiunea în 11.IV.2013 după 7 ani de la decizia contestată, chiar dacă, între timp s-a mai judecat cu deținătorii actuali ai imobilului revendicat.
Tribunalul a reținut că actele medicale invocate de reclamantă și depuse la dosar, respectiv adeverința medicală din 26.VIII.2013 (f.18) și cele două bilete de ieșire din spital (f.41 și f.44), nu pot constitui motive temeinice pentru suspendarea ori întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune.
Nici adeverința medicală din 19.III.2013 și biletele de ieșire din spital din 2009 nu dovedesc imposibilitatea petentei pe o perioadă așa de lungă de 7 ani de a se adresa cu cerere scrisă pentru revendicarea bunului imobil-moară cu valț și instalațiile necesare și terenul aferent.
În concluzie, bolile de care suferă reclamanta C. E.-insuficiență cardiacă, obezitate, cardiopatie ischemică, etc., nu au imobilizat-o la pat o perioadă de 7 ani, care să o pună în imposibilitatea revendicării bunului său.
Pe de altă parte, nu sunt dovezi ori acte medicale că celălalt reclamant T. G. ar fi fost în imposibilitate medicală ori în alt impediment de a revendica bunul naționalizat, pe o perioadă de 7 ani de la emiterea deciziei contestate.
Așa fiind, urmează ca tribunalul a admis excepția tardivității introducerii contestației și în consecință, a respins acțiunea ca fiind tardiv formulată.
Totodată, în baza art.248 (2) Cod procedură civilă, tribunalul a mai analizat celelalte excepții ridicate de pârâtă prin întâmpinare și nici nu a antamat judecata în fond a pricinii, fiind de prisos asemenea procedură, având în vedere că excepția tardivității este o excepție peremtorie, absolută, care sancționează titularul unui drept subiectiv pentru pasivitatea acestuia în neexercitarea sa în termenul legal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta C. E., susținând că, potrivit art. 188 Cod pr. civilă, a solicitat repunerea în termen deoarece nu a formulat contestația împotriva deciziei de respingere a notificării peste termenul prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001.
Susține că instanța de fond a făcut o analiză superficială a actelor medicale și în mod nelegal a respins cererea de repunere în termen.
Învederează că, la dosar au fost depuse acte medicale din care rezultă că reclamanta din cauza stării de sănătate a fost în imposibilitate de a înregistra contestația până la data expirării termenului prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001.
Solicită admiterea apelului în baza art. 480 alin. 3 Cod pr.civilă, anularea sentinței și trimiterea spre rejudecare pentru a se soluționa fondul cauzei.
La data de 24 noiembrie 2014 reclamantul T. G. a depus la dosar întâmpinare și apel provocat (adeziune la apel), prin care solicită admiterea apelului declarat de reclamanta C. E., susținând că instanța de fond nu a luat în considerare motivele medicale care au împiedicat-o pre aceasta să formuleze în termen legal contestație și nici nu a avut posibilitatea financiară să-și angajeze un reprezentant.
Examinând sentința apelată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, a dispozițiilor legale incidente și a criticilor formulate de către recurenta-pârâtă, Curtea reține următoarele :
Reclamanta C. E. formulează acțiunea în 11.IV.2013, după 7 ani de la decizia contestată, chiar dacă, între timp s-a mai judecat cu deținătorii actuali ai imobilului revendicat.
Actele medicale invocate de reclamantă și depuse la dosar, respectiv adeverința medicală din 26.VIII.2013 (f.18) și cele două bilete de ieșire din spital (f.41 și f.44), nici adeverința medicală din 19.III.2013 și biletele de ieșire din spital din 2009, nu dovedesc imposibilitatea petentei de a se adresa cu cerere scrisă pentru revendicarea bunului imobil-moară cu valț și instalațiile necesare și terenul aferent, pe o perioadă așa de lungă de 7 ani.
Bolile de care suferă reclamanta C. E.-insuficiență cardiacă, obezitate, cardiopatie ischemică, etc., nu au imobilizat-o la pat o perioadă de 7 ani, care să o pună în imposibilitatea revendicării bunului său.
Așa fiind, văzând și disp. art. 480 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. E., domiciliată în Râmnicu V., ., ., județul V. și T. G., domiciliat în comuna Produlești, ., împotriva sentinței civile nr. 983 pronunțată la data de 3 septembrie 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. comunei Produlești - prin primar, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2015.
Președinte, Judecător,
C. P. V. D.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. CP
Tehnored.CO
5 ex./23.03.2015
d.f._ Trib. Dâmbovița
j.f. I. S.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Hotărâre din 26-03-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
