Fond funciar. Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 320/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr. 320
Ședința publică din data de 24 martie 2015
Președinte – V. G.
Judecători –V. S.
- E. M.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul B. G., domiciliat în comuna Valea Călugărească, ..29, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.486 din 29.03.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Fond Funciar Prahova, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat I. T. din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise însoțite de înscrisuri.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Avocat I. T. având cuvântul solicită respingerea excepției, precizând că, așa cum de altfel a reținut și instanța, la ultimul termen recurentul a făcut precizarea că recursul de față reprezintă calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepție.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești cu nr._/281/2009, reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâții C. Locală Valea Călăgurească de aplicare a legilor fondului funciar, M. I., M. I. și C. Județeană Prahova de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea parțială a titlurilor de proprietate eliberate de C. Județeană nr._/08.06.2004 și 141/17.05.2004 precum și la plata contravalorii lipsei de folosință pentru ultimii 3 ani a suprafeței ce a fost ocupată de pârâți fără drept.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autoarea sa B. D. a deținut în proprietate imobilele situate în . dintr-un teren de 3297 mp. și o construcție, imobile din care a înstrăinat familiei M. anterior anului 1999 construcția, ocazie cu care terenul aferent de 250 mp. a intrat în proprietatea statului, astfel încât în mod nelegal au fost emise cele două titluri de proprietate în favoarea familiei M. pentru suprafața totală de 3297 mp. fără să se țină seama că în realitate aceștia aveau dreptul doar la 250 mp., restul suprafeței de teren revenindu-i în proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
La data de 15.01.2010 reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând anularea parțială a titlurilor de proprietate nr. 141/17.05.2004 și_/8.06.2004 pentru suprafețele de 975 mp și respectiv 2152 mp., iar la data de 13.04.2011 acesta și-a precizat acțiunea solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr. 141/17.05.2004, anularea parțială a titlului de proprietate nr._/8.06.2004 precum și lipsa de folosință pentru anii agricoli 2007, 2008 și 2009 de la M. I. pentru suprafața de 1000 mp și M. I. pentru suprafața de 2300 mp.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 6989/17.06.2011 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea completată și precizată, formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâții, ca neîntemeiată, fiind obligat reclamantul să plătească pârâților M. I. și M. I. M. 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.1605/01.10.1980 autoarea reclamantului - B. D. a înstrăinat numiților D. P. și D. M., locuința sa, situată în afara perimetrului construibil al comunei Valea Călugărească, amplasată pe un teren în suprafață de totală de 3297 mp., ocazie cu care terenul în suprafață de 2500 mp., indiviz din totalul de 3297 mp. nu a făcut obiectul vânzării, fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, imobil dobândit ulterior de către familia M. prin contractul de vânzare – cumpărare nr.6711/1990, contract în urma căruia . din 3297 mp. a fost trecută în proprietatea statului, astfel încât în baza art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 s-a dispus constituirea în favoarea pârâților M. a unui drept de proprietate asupra unui teren de 1000 mp. pct. Acasă, fiind emis proces verbal nr.2076/2004, titlul de proprietate nr.141/2004, în mod legal în raport de dispozițiile sus menționate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., a fost admisă cererea pârâților M. I. și M. I. M. și a fost obligat reclamantul să le plătească celor doi pârâți suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul soluționării acesteia în contradictoriu cu titularii titlului de proprietate nr._/2004, completarea expertizei topo în sensul identificării terenurilor solicitate prin cererea de reconstituire de către B. I., a terenurilor cu care acesta s-a înscris în CAP, motivându-se că în raport de pretențiile deduse judecății nu s-a ținut seama de capătul de cerere referitor la nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2004 privind terenul de 2152 mp. emis în favoarea numiților M. E., B. I., B. G., B. A., impunându-se introducerea în cauză a acestora în calitate de pârâți și că, deși prin cererea completatoare din 15.01.2010, nu s-a precizat cadrul procesual complet prin indicarea numelor, adreselor persoanelor înscrise în titlu, instanța de fond avea obligația legală, conform art.129 alin.5 cod pr. civilă, să pună în discuția părților această împrejurare, în caz contrar soluția privind respingerea acțiunii completată, precizată, având un caracter nelegal.
La data de 30.01.2012, reclamantul și-a dezvoltat motivele de recurs în cadrul cărora a arătat că sentința civilă nr.4457/2003 atestă dreptul său de proprietate asupra unui teren de 975 mp. anterior emiterii titlului de proprietate nr.141/2004, contractul de vânzare – cumpărare nr.8605/1980 vizând doar înstrăinarea casei, dată la care terenul se afla în afara perimetrului construibil, fiind imposibilă edificarea unor construcții și că terenul de 250 mp. trecut în proprietatea statului a fost preluat în administrare directă de ICVV Valea Călugărească, nefiind posibilă aplicarea disp. art.36 alin.3, 4 din Legea nr.18/1991 ci art. 35 alin.2 din Legea nr. 18/1991 modificată, mai ales că în baza art.23 alin.21 din Legea nr.18/1991, în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente acestora au fost cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă și că se impunea introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B. V. atât timp cât are dreptul la terenul de cca. 2300 mp. amplasat în continuarea parcelei de 1000 mp. atribuită familiei M..
Totodată, reclamantul a învederat că terenul de 2300 mp în litigiu a aparținut autoarei sale B. D., fiind atribuit eronat prin titlul de proprietate nr._/2004 defunctului B. V. care a figurat înscris în perioada 1959- 1963, inclusiv în CAP cu un teren de 6700 mp. aflat pe un alt amplasament - pct. A., împrejurare ce reiese din declarațiile martorilor U. M., B. V. și că instanța de fond nu a avut rol activ în baza art.129 cod pr. civilă atât timp cât nu a dispus din oficiu o expertiză topo privind măsurarea, identificarea tuturor terenurilor în litigiu, în raport de actele existente la dosar, mai ales că terenul de 2300 mp. care a aparținut autoarei sale se află în pct.Valea M., fiind imposibilă atribuirea acestui teren în favoarea sa datorită nepredării planului cadastral al localității, imposibilității identificării terenului pe parcele, tarlale și că terenul de 6700 mp. pct.A. ce a aparținut defunctului B. V. a fost înstrăinat unor terțe persoane.
În continuare, reclamantul a menționat că înstrăinarea terenului de 6700 mp. unor terțe persoane, nu justifică atribuirea terenului ce a aparținut autoarei sale în pct. Valea M., moștenitorilor defunctului B. V., fiind înlăturate eronat expertizele depuse la dosar, impunându-se efectuarea unei expertize topo, lipsa acesteia demonstrând nelegalitatea sentinței, echivalând cu lipsa rolului activ al instanței, considerentele sentinței referitoare la neidentificarea terenului având un caracter nelegal și că potrivit actelor existente la dosar, terenurile în litigiu de 2133 mp, 1000 mp. se află în T.56, P.4736, 4725, fiind atribuite nelegal pârâților.
La data de 30.01.2012 pârâții M. I., M. I. M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 486 din 29 martie 2012, a respins recursul ca nefondat și a obligat recurentul–reclamant la plata către intimații-pârâți M. I. și M. I.- M. a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr.1605/1.10.1980 numita B. D. a înstrăinat numiților D. P., D. M. imobilul situat în Com. Valea Călugărească, . dintr-o construcție cu 2 camere și dependințe, amplasată pe un teren de 3297 mp., ocazie cu care s-a menționat că terenul de 250 mp. indiviz din 3297 mp. nu a făcut obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr. 58/1974.
În conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 6711/13.04.1990 numiții D. P., D. M. au vândut pârâților M. I., M. M. I. construcția situată în com Valea Călugărească, . pe un teren aferent de 250 mp. indiviz din terenul în suprafață totală de 3297 mp., teren aflat în proprietatea statului, atribuit în folosință vânzătorilor în urma deciziei nr.2167/1980.
În baza deciziei nr.1625/27.10.2003 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă, adeverinței nr. 296/16.09.1991, adresei nr. 3437/10.07.2001 s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 în favoarea reclamantului, în calitate de moștenitor legal al defuncților B. Ș., B. D. asupra unor terenuri de 1,60 ha, numita B. D. figurând înscrisă în anul 1959 în registrele agricole ale localității Valea Călugărească cu terenuri în suprafață totală de 1,65 ha. din care 5000 mp. arabil - pct.Mureanca, 5000 mp. arabil- pct. Dârvari, 5000 mp. vie pct. Valea M., 1000 mp. curți construcții - pct.Valea M., 500 mp. neproductiv – pct.Valea M., fiind obligate cele două comisii să elibereze titlul de proprietate, proces verbal de punere în posesie în favoarea reclamantului asupra terenului de 2,10 ha. situat în .>
În cuprinsul adresei nr.563/06.12.2001 s-a menționat că numita B. D. a figurat înscrisă în registrele agricole în perioada 1959-1963 cu terenuri în suprafață totală de 1,65 ha, înscriindu-se în CAP în anul 1960 doar cu terenuri de 1,05 ha., numita Cosași S., fiica acesteia, înscriindu-se în CAP cu diferența de 6000 mp., în timp ce prin sentința civilă nr.4258/31.03.1992 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă, a fost desființată hotărârea nr.98/28.01.1991 și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului și asupra terenului de 5000 mp. situat în . obligată C. Județeană Prahova să modifice titlul de proprietate eliberat reclamantului în sensul includerii în suprafața totală de 2,10 ha. a terenului de 5000 mp. în loc de 1,60 ha.
Conform Hotărârii nr.52/27.11.2001, Ordinului nr.116/26.03.2003, Titlului de proprietate nr. 141/07.05.2004 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților M. I., M. M. I. asupra terenului de 1000 mp. situat în ..Prahova, T.56, P.4735, în timp ce potrivit titlului de proprietate nr._/08.06.2004 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri de 6700 mp. situate în Com. Valea Călugărească, . moștenitorilor defunctului B. V., respectiv M. E., B. I., B. G., B. A., din care 602 mp. arabil, 1550 mp. vie, T.56, P.4734, 4736.
În baza contractului de vânzare cumpărare nr.433/1969, autorizației de construcție nr._/1956 numita B. D. a înstrăinat reclamantului un teren de 800 mp, loc de casă situat în .. Prahova, iar în urma decesului numitei B. D. intervenit la 14.11.1981, au rămas ca moștenitori legali B. G., B. C. în calitate de copii și o masă succesorală compusă din dreptul indiviz de ¼ din imobilele situate în . un teren de 1000 mp. și construcții, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.1025/15.04.1993.
Prin decizia nr.568/05.04.2006 a Curții de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr.354/21.04.2005 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu cele două comisii, au fost modificate în tot sentința civilă nr.9519/2004 a Judecătoriei Ploiești, decizia civilă nr.354/2005 și a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, fiind obligate cele două comisii la punerea în posesie, la emiterea titlului de proprietate pentru terenul de 3778 mp., situat în .>
Potrivit extraselor din registrele agricole, cererii din data de 09.12.1960, numitul B. V. a figurat înscris în perioada 1959-1960 cu terenuri în suprafață totală de 7500 mp. din care 6500 mp. vie pct.A., 1000 mp. curți construcții, pct.A., terenuri cu care s-a înscris în CAP la 09.12.1960.
Disp.art.8-11 din Legea nr.18/1991 modificată, stipulează că stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenurilor aflate în patrimoniul CAP-urilor în favoarea persoanelor fizice îndreptățite se face ținându-se seama de suprafața adusă în CAP care reiese din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în CAP, registrul agricol de la data intrării în CAP, evidențele CAP-ului sau din orice alte probe admise de lege, astfel încât terenurile preluate abuziv de CAP de la persoanele fizice, fără înscriere în CAP sau de stat fără niciun titlu revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea pe vechile amplasamente dacă sunt libere.
De asemenea, disp.art.39 din L.18/1991 modificată, art.16 din L.1/2000 modificată, prevăd că persoanelor ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 și al oricăror acte normative de expropriere sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se reconstituie dreptul de proprietate în natură, în limita suprafeței de teren trecută în proprietatea statului.
Totodată art.III lit.a pct. i, ii, din Legea nr. 169/1997 modificată și completată stabilesc că sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabilă la data încheierii actului juridic, acele acte emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar și anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite în baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri, inclusiv în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP, la stat, care nu au moștenit asemenea terenuri, în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de către aceștia în termen legal.
În baza art.23 și urm.din Legea nr.18/1991 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, terenurile aferente construcțiilor reprezentând curtea și gradina acestora atribuite în folosință dobânditorilor construcțiilor achiziționate prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate anterior anului 1989, revin de drept în proprietatea actualilor dobânditori ai construcțiilor chiar dacă aceste terenuri fac parte din suprafețele de teren preluate de către CAP de la foștii proprietari sau trecute în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că autoarea reclamantului B. D. a figurat înscrisă în perioada 1959-1963 cu terenuri în suprafață totală de 1,65 ha, din care 6500 mp. pct. Valea M., vie, curți construcții, înscriindu-se în CAP în anul 1960 cu terenuri de 1,05 ha., fiindu-i reconstituit reclamantului dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 2,10 ha. situate în . prin contractul de vânzare cumpărare nr.1605/1980, autoarea reclamantului B. D. a înstrăinat numiților D. P., D. M. construcția situată în . pe un teren de 3297 mp, dată la care . 250 mp. indiviză din suprafața totală de 3297 mp. a trecut în proprietatea statului în temeiul disp. art.30 din Legea nr.58/1974, imobil dobândit ulterior prin cumpărare de către pârâții M. I., M. M. I., prin contractul de vânzare cumpărare nr.6711/1990, astfel încât în baza Hotărârii nr. 52/27.11.2001, Ordinului nr.116/26.03.2003, Titlului de proprietate nr.141/7.05.2004 s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților M. I., M. M. I. asupra terenului de 1000 mp. situat în Com. Valea Călugărească, ..Prahova, T.56, P.4735, pe care se află amplasată construcția dobândită de către aceștia din urmă.
Ca atare, atât timp cât autoarea reclamantului B. D. a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1605/1980 în favoarea familiei D. o construcție la pct.Acasă, ocazie cu care s-a menționat că această construcție se află amplasată pe terenul de la pct. Acasă de 3297 mp., din care 250 mp. au trecut în proprietatea statului, construcție achiziționată de pârâții M. în baza contractului de vânzare – cumpărare nr.6711/1990, iar prin titlul de proprietate nr.141/2004 s-a constituit în favoarea acestora în temeiul legilor fondului funciar un drept de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp. pct.Acasă, înseamnă că în realitate pârâții M. au dreptul la constituire asupra unui teren de 1000 mp. pe care se află amplasată construcția ce a făcut obiectul vânzării cumpărării, deoarece prin însăși natura sa acest teren reprezintă suprafața aferentă, necesară unei folosințe normale, corespunzătoare a construcției, reprezentând curtea și grădina gospodăriei existentă în mediul rural, aparținând celor doi pârâți.
Faptul că în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare nr.1605/1980, 6711/1990 s-a menționat că a trecut în proprietatea statului în temeiul disp. art.30 din Legea nr.58/1974 o parcelă de teren de 250 mp. indiviză din 3297 mp. și că s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului asupra unui teren de 2,10 ha., nu echivalează în mod automat că pârâții M. au dreptul la constituire în baza Legilor fondului funciar doar asupra unei parcele de 250 mp. și nicidecum de1000 mp., întrucât în realitate operațiunea de constituire a dreptului de proprietate are un caracter prioritar în raport de reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, reconstituire la stabilirea căreia se ține seama de înstrăinările efectuate de autoarea reclamantului anterior anului 1989.
De altfel, s-a apreciat că deținerea la un moment dat în proprietate de către autoarea reclamantului B. D. a unui teren de 6500 mp. pct.Valea M. - vie, curți construcții, nu îl îndreptățește pe reclamant la restituirea în natură a terenului de 1000 mp. constituit în favoarea pârâților M. ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr.141/2004, întrucât înscrierea autoarei reclamantului cu acest teren, în registrele agricole, anterior preluării terenurilor de către stat sau CAP, reprezintă o împrejurare de care se ține seama la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în mod global, în ceea ce privește întinderea suprafeței la care are dreptul, urmând să i se restituie în natură suprafața de 1000 mp. ce a făcut obiectul constituirii pe un alt amplasament liber, aflat la dispoziția celor două comisii, reclamantul neavând dreptul la atribuirea acestui teren pe vechiul amplasament, în condițiile în care construcția care se află pe acest teren a fost înstrăinată de autoarea sa în baza unor legi speciale existente în vigoare în timpul regimului comunist.
Legea nr.18/1991 reglementează regimul juridic al terenurilor pe care se află asemenea construcții, în mod distinct, având ca efect atribuirea de drept, în mod automat în proprietate actualilor proprietari ai construcțiilor și a unor asemenea terenuri, tocmai datorită imposibilității înstrăinării acestora la data vânzării construcțiilor respective
Mai mult chiar, pretenția reclamantului privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2004 privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului B. V. asupra unor terenuri de 6700 mp., s-a apreciat nejustificată în condițiile în care reclamantul nu a solicitat introducerea în cauză a persoanelor nominalizate în cuprinsul acestui titlu de proprietate, deși normele procedurale instituie obligativitatea introducerii acestor persoane la cererea expresă a reclamantului în baza principiului disponibilității.
Pe de altă parte, în lipsa unei asemenea cereri, actele existente la dosar atestă modalitatea de emitere a titlului de proprietate respectiv asupra unor terenuri ce au aparținut defunctului B. V. care a figurat înscris, în evidențele agricole în perioada 1959-1962 cu terenuri de 6700 mp. situate pe raza . ales că nu există nicio dovadă la dosar că în cuprinsul acestor suprafețe de teren s-ar fi inclus și terenuri care ar fi aparținut autorilor reclamantului.
Motivele invocate de către reclamant în sensul că sentința civilă nr. 4457/2003 atestă dreptul său de proprietate asupra unui teren de 975 mp. anterior emiterii titlului de proprietate nr.141/2004, contractul de vânzare–cumpărare nr.8605/1980 vizând doar înstrăinarea casei, dată la care terenul se afla în afara perimetrului construibil, fiind imposibilă edificarea unor construcții și că terenul de 250 mp. trecut în proprietatea statului a fost preluat în administrare directă de ICVV Valea Călugărească, s-au apreciat de asemenea neîntemeiate, deoarece sentința sus menționată vizează reconstituirea asupra unei suprafețe de teren total diferită de terenul în litigiu de 1000 mp., la constituirea dreptului de proprietate, emiterea titlului de mai sus, ținându-se seama de modalitatea în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.8605/1980, de legislația în vigoare la data întocmirii acestuia și de dispozițiile Legii nr.18/1991 care reglementează cu caracter special, în mod expres, regimul juridic al terenurilor care nu au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate anterior anului 1989 în temeiul Legii nr. 58/1974.
Pretențiile reclamantului privind necesitatea efectuării unei expertize topo, lipsa acesteia demonstrând nelegalitatea sentinței, lipsa rolului activ al instanței, considerentele sentinței referitoare la neidentificarea terenului având un caracter nelegal și că potrivit actelor existente la dosar, terenurile în litigiu de 2133 mp, 1000 mp. se află în T.56, P.4736, 4725 fiind atribuite nelegal pârâților, de asemenea s-a constatat că nu au niciun fundament legal, deoarece probele administrate în cauză au permis identificarea terenului de 1000 mp. atribuit pârâților M., iar în condițiile în care reclamantul a fost cel care nu a formulat pretenții în favoarea moștenitorilor defunctului B. V., nu se impunea identificarea unor terenuri, efectuarea unor probe care nu aveau un caracter opozabil față de persoanele, care la rândul lor puteau emite pretenții similare asupra acelorași terenuri.
În raport de aceste considerente, tribunalul constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, prev. de art.304 pct.1- 9 cod pr. civilă, și ținând seama de disp. art.3041 cod pr. civilă, în baza art.312 alin.1, cod pr. civilă, a respins recursul ca nefondat.
În baza art.274 cod pr. civilă, a fost obligat recurentul-reclamant la plata către intimații pârâți M. I. și M. I. M. a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs.
La termenul de judecată din data de24 martie 2015 Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului față de faptul că s-a declarat recurs la o hotărâre irevocabilă.
Curtea examinând recursul formulat în raport de excepția invocată și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Având în vedere obiectul litigiului, respectiv anularea parțială a titlurilor de proprietate eliberate de C. Județeană Prahova, cauza cu care a fost investită inițial Judecătoria Ploie;ti - Secția Civilă are, fără putere de tăgadă caracterul unui litigiu apărut în urma aplicării legilor fondului funciar încadrându-se în sintagma „procese funciare”.
În ceea ce privește căile de atac ce se pot exercita în atare litigii, în lumina dispozițiilor art. 5 al. 1 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Prin urmare, hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova este irevocabilă și nu este susceptibilă de recurs, împotriva ei putând fi formulate numai căi extraordinare de atac.
În conformitate cu prevederile art. 299 coroborate cu art. 377 Cod pr. civilă, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel,cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă să admită excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și să respingă recursul ca inadmisibil, având în vedere că hotărârea atacată cu recurs este irevocabilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B. G., domiciliat în comuna Valea Călugărească, ..29, județ Prahova, împotriva deciziei civile nr.486 din 29.03.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._/281/2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Județeană de Fond Funciar Prahova, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 martie 2015.
PreședinteJudecători
V. GheorgheVioleta S. E. M.
fiind în concediu de odihnă
a semnat președintele instanței
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2015-04-24
2 ex.
VS/FA
d.f. Jud.Ploiești nr._/281/2009
j.f. N. M.
d.a. Trib. Prahova nr._/281/2009
j.a. R. I. C.
I. C.
M. C.
| ← Strămutare. Hotărâre din 26-03-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 56/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
