Grăniţuire. Decizia nr. 641/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 641/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 641
Ședința publică din data de 15 octombrie 2015
Președinte - V. D.
Judecători - M. G.
- C. P.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul A. T. domiciliat în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1447 din 31 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. C. D. domiciliat în comuna Mănești, .. 234, . B, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât A. T. personal, și intimatul-reclamant G. C. D. reprezentat de avocat O. V. din cadrul Baroului Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/14.10.2015.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, insuficient timbrat cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, astfel cum rezultă din chitanța . nr._/01.04.2015.
Recurentul-pârât A. T. depune în fața instanței chitanțele . nr._ și . nr._ din 14.10.2015 în cuantum total de 367 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în sumă de 6 lei, care au fost atașate la dosar. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat O. V. pentru intimatul-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune adresa nr. 2029, 2234 din 27 mai 2015 emis de OCPI, prin care se arată că terenul trebuie măsurat de la conducta și nu de la calea de acces.
Se comunică recurentului-pârât un exemplar de pe înscrisul depus.
Recurentul-pârât A. T. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de înscrisul depus de intimatul-reclamant.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să ia cunoștință de înscrisul depus, lasă cauza la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au răspuns recurentul-pârât A. T. personal, și intimatul-reclamant G. C. D. reprezentat de avocat O. V..
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Recurentul-pârât A. T. având personal cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, și să se rețină cauza spre rejudecare, iar pe fond, modificarea hotărârii atacate și omologarea variantei I din raportul de expertiza topografica S. I..
Avocat O. V. pentru intimatul-reclamant G. C. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, prin criticile formulate nu s-a invocat decât netemeinicia hotărârii atacate și nu nelegalitatea.
Precizează intimatul-reclamantă că în cauză au fost administrate probe suficiente, prin raportul de expertiză s-a ajuns la concluzia că terenul a fost măsurat corect, iar din adresa OCPI depusă la acest termen, reiese că, o parte din construcțiile pârâtului sunt pe terenul reclamantului, acesta nerespectând autorizația de construcție.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune Concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata cu nr._/281/25.10.2006 la Judecătoria Ploiești, reclamanții V. M., I. F., Babeanu E., I. C., I. M., I. D. au chemat în judecată pe pârâtul A. T., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, obligarea pârâtului să fie obligat la respectarea dreptului lor de proprietate și posesie asupra parcelei de teren pe care a acaparat-o de cca 50 mp situată în Ploiești, ..Prahova, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului situat în intravilanul municipiului Ploiești, . titlului de proprietate nr. 1502/07.09.1992, însă pârâtul, în mod abuziv, a desființat semnele vizibile de hotar care separau proprietățile părților, respectiv . . a acapârât din terenul proprietatea lor, o parcelă de teren de aproximativ 50 mp situată în Ploiești, ..Prahova.
La data de 26.01.2007, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și pașnică posesie și suprafața de circa 100 m.p. acaparată de către pârât.
La data de 26.01.2007 pârâtul a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivându-se că nu deține nicio suprafață de teren mai mare decât cea existentă în actele sale de proprietate și nu a acaparat nicio suprafață de teren din proprietatea reclamanților, mai ales că este proprietarul unei suprafețe de teren de 5000 m.p., dobândită conform contractului de donație nr. 3535/ 12.07.1996 și a suprafeței de 4978 m.p., dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 885/31.05.2002.
La data de 26.11.2008 instanța, având în vedere că reclamanții și-au înstrăinat drepturile litigioase din prezenta cauză în baza contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 1428/22.05.2008 numitului G. C. –D., a dispus introducerea în cauză a acestuia din urmă în calitate de reclamant și excluderea din cauză a numiților V. M., I. F., Babeanu E., I. C., I. M., I. D..
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr. 6123/25.05.2009 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 4-16-15-9, conform planului de situație de la raportul de expertiză topometrică ing. A. F., constatându-se că reclamantul este proprietarul terenului de 137 mp, pct. 14-15-16-17-18-14, potrivit planului de situație sus menționat.
Totodată, a fost disjuns capătul acțiunii privind respectarea de către pârât a dreptului de posesie asupra terenului sus menționat precum și cererea care a făcut obiectul dosarului nr._, privind regimul juridic al construcțiilor C 1, C2, respectarea de către pârât a autorizației de construire și a actelor administrative anterioare acesteia.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că obiectul pretențiilor deduse judecății vizează stabilirea liniei de hotar dintre Parcelele 666/2 și 666/1, ocuparea sau neocuparea de către pârât a unei suprafețe de teren din . potrivit raportului de expertiză topo, terenul, proprietatea pârâtului, ar începe de la marginea unei conducte termice care aparține ., conform adresei nr. 1947/2637/10.03.2006, motiv pentru care susținerea pârâtului privind măsurarea terenului proprietatea acestuia începând cu distanta de 5 m de la conducta de termoficare nu poate fi avuta în vedere, deoarece conform evidentelor cadastrale, măsurătorile se executa pornind de la conducta de termoficare, ținându-se seama și de procesul-verbal de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate autorului pârâtului, iar în baza adresei nr.8991/14.10.2005 nu s-a prevăzut un drum de acces pe lângă conductele de termoficare, existând un drept de servitute legala asupra drumului de exploatare și nicidecum un drept de proprietate.
S-a menționat că potrivit expertizei topo ing. A. F., atât timp cât între terenurile în litigiu nu exista garduri despărțitoare, suprafața acaparata este cea ocupata de construcțiile C 1, C 2, respectiv 137 mp, adică pct. 14-15-16-17-18-14, parcelă asupra căreia reclamantul este proprietar, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind respectarea de către pârât a dreptului de posesie asupra terenului ocupat de construcțiile edificate de către pârât, s-a constatat ca pârâtul deține autorizația de înstrăinare nr.516/ 14.07.2003 care atesta, cel puțin formal, legalitatea edificării construcțiilor C 1, C2, astfel încât, în condițiile în care respectarea dreptului de posesie asupra terenului de 137 mp presupune ridicarea construcțiilor edificate de către pârât în baza autorizației de construire, se impune a se stabili daca pârâtul a fost sau nu constructor de buna credința, întrucât consecințele bunei sau relei credințe sunt diferite, în conformitate cu dispozițiile art.494 C. civ., caz în care s-a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, precum și a cererii referitoare cu nr._ .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivându-se că în mod nelegal s-a stabilit că reclamantul este proprietarul terenului de 137 m.p., acordându-se ceea ce nu s-a cerut, reclamantul devenind proprietarul unei suprafețe de teren mai mare decât cea menționată în titlul său de proprietate și că deși s-a constatat deține în realitate cu 58 m.p. mai puțin decât suprafața achiziționată de 5000 m.p., în realitate a avut loc o reducere a acestei suprafețe de teren cu ..p., deținând doar 4805 m.p., mai ales că eronat au fost efectuate măsurătorile fără să se respecte titlul său de proprietate, inclusiv certificatul de urbanism, autorizația de construire, celelalte avize pe care le-a respectat la data edificării locuinței pe terenul proprietatea sa.
În continuare, pârâtul a arătat că la data de 25.05.2009, după amânarea succesivă a pronunțării începând cu 06.05.2009, s-a dispus disjungerea dosarului nr._ cu încălcarea disp.art.268 C.pr.civ. atât timp cât s-a dispus inițial conexarea acestuia la prezenta cauză, având ca obiect obligarea pârâtului la desființarea construcțiilor pretins a fi edificate fără autorizație pe terenul reclamantului, dată la care s-a procedat la dezbaterea pe fond a tuturor cererilor, inclusiv a dosarului sus menționat și că nu s-au analizat înscrisurile autentice care demonstrează că deține în proprietate terenul de 5000 m.p. care se învecinează pe latura de est cu „drumul exploatare”, caz în care măsurătorile trebuie efectuate de la drumul de exploatare și nicidecum de la conducta de abur a . SA.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata la nr._/281/2006 la data de 12.02.2010.
Prin decizia civilă nr. 581/4.11.2010 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 6123/25.05.2009 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu reclamantul și s-a dispus desființarea sentinței civile sus menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond,respectiv Judecătoria Ploiești, conform considerentelor deciziei, motivându-se că analizându-se încheierea de amânare a pronunțării în care se menționează conexarea cauzelor pe baza unei strânse legături între acestea și dispozitivul sentinței rezultă că s-a procedat la disjungerea celor două cereri fără să se pună în discuția părților această măsură, pentru ca părțile să aibă posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare, cu respectarea principiului contradictorialității în raport de măsura respectivă, caz în care sentința a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al părților.
S-a specificat că, deși obiectul cererii de chemare în judecată constă în grănițuire și revendicare și nicidecum în constatarea dreptului de proprietate asupra vreunei parcele de teren, instanța de fond a constatat că reclamantul este proprietarul unui teren de 137 m.p., ceea ce echivalează cu o necercetare și nepronunțare asupra fondului cauzei, respectiv asupra pretențiilor efective cu care a fost investită, hotărârea fiind și sub acest aspect nelegală, impunându-se desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea analizării cererii în raport de pretențiile efective deduse judecății și soluționării acesteia în limitele cu care a fost investită instanța de fond.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fost reînregistrată cu nr._ 26.04.2011.
La termenul de judecată din data de 02.05.2012, reclamantul a arătat că renunță la judecata capătului de cerere privind revendicarea terenului în litigiu.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 8672/30.05.2012 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 4-16-15-9 identificat potrivit schiței anexă la raportul de expertiză topometrică ing. A. F..
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că reclamantul este proprietarul terenului situat în intravilanul municipiului Ploiești, identificat cu . titlului de proprietate nr. 1502/07.09.1992, în timp ce pârâtul deține în proprietate terenul de 5000 m.p. dobândit prin contractul de donație nr. 3535 / 12.07.1996, astfel încât în urma analizării raportului de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că în baza disp. art. 584 Cod Civil, se impune grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 4-16-15-9, identificat conform schiței de plan anexă la raportul de expertiză topo A. F..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând completarea probatoriilor cu o expertiză tehnică topometrică, sentința fiind rezultatul unei erori în urma decăderii sale din proba cu expertiza tehnică topometrică fără să se țină seama că nu se impunea luarea acestei măsuri atât timp cât nu s-a fixat cuantumul onorariului pentru expert, existând pe parcursul soluționării cauzei diferite cereri privind înlocuirea apărătorului reclamantului și că permanent au existat erori în ceea ce privește obligația sa de a achita onorariul, fiind decăzut nelegal din administrarea acestei probe, mai ales că s-a dispus inițial administrarea acestei probe în scopul de a se stabili dacă drumul de acces la conductele aparținând . reprezintă proprietatea sa sau nu, conducte în raport de care se stabilește linia de hotar pentru a se clarifica dacă construcția pe care a edificat-o se află sau nu pe terenul proprietatea sa.
In continuare, pârâtul a arătat că eronat la momentul efectuării expertizei topo ing. A. F. nu s-a ținut seama de titlul de proprietate al Municipiului Ploiești, titlu care atestă că acesta din urmă are calitatea de proprietar al drumului de acces la conductele respective reprezentând parcelele 666/1, 666/2, 666/3, aspecte confirmate de . care deține un contract de concesiune asupra acestui teren încheiat cu Consiliul Județean Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 27. 08. 2012.
La data de 23.01.2013 reclamantul a formulat o întâmpinare solicitând respingerea apelului în condițiile în care la momentul efectuării expertizei topo s-a ținut seama de toate actele existente la dosar, de situația juridică a terenurilor în litigiu.
Prin decizia civilă nr.30/23.01.2013 a Tribunalului Prahova a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 8672/30.05.2012 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu reclamantul.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în mod corect, s-a procedat la decăderea pârâtului din proba cu expertiză topo, atât timp cât acesta nu a achitat onorariul de expert, deși s-au acordat mai multe termene de judecată în acest sens, iar din probele administrate în cauză, nu rezultă că titlurile de proprietate ale părților ar fi fost anulate, mențiunile din cuprinsul titlului de proprietate nr. 1596/15.12.1993, nefiind de natură să modifice raporturile dintre părți, motiv pentru care în mod legal a fost admisă acțiunea și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților, conform dispozițiilor art. 584 C.civ., stabilindu-se linia de hotar pe aliniamentul punctelor „4-16-15-9”, ce delimitează parcelele 666/1 și 666/2, aflate în proprietatea părților, potrivit planului de situație aferent raportului de expertiză tehnică topometrică ing. A. F..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, motivându-se că în mod greșit, a fost decăzut din proba cu o nouă expertiză topometrică, neobservându-se că la termenul de judecată la care a fost încuviințată proba nu s-a stabilit cuantumul onorariului, iar în cuprinsul încheierii din 8.11.2011 există mențiuni referitoare la stabilirea cuantumului onorariului ulterior, inclusiv partea care urma să-l achite, consemnându-se eronat în încheierea din data de 6.03.2012, că i s-a pus în vedere, prin apărător, să achite onorariul de expert, deși, în realitate, avocatul respectiv acorda asistență juridică reclamantului.
De asemenea, pârâtul a precizat că prin omologarea raportului de expertiză A. F. s-a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, întrucât, deși reclamantul a solicitat, prin precizarea acțiunii, numai grănițuirea, prin modul de stabilire a liniei de hotar, s-a luat din proprietate sa o parcelă de 137 m.p, impunându-se demolarea unei părți din construcția sa, mai ales că la grănițuirea proprietăților părților, nu s-a ținut seama de titlul său de proprietate, de adresa nr._/1.09.2008 care atestă că rețeaua de apă caldă, în lungime de 6277 m, se află pe domeniul public al Județului Prahova, fiind concesionată de ..
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată cu nr._ 04.06.2013.
În baza deciziei civile nr. 3540/12.11.2013 a Curții de Apel Ploiești, a fost admis recursul declarat de pârât împotriva deciziei civile nr. 30/23.01.2013 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamantul ți s-a dispus casarea acestei decizii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, respectiv Tribunalul Prahova, reținându-se că se potrivit art. 584 cod civil operațiunile judiciare ale grănițuirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului, așezarea semnelor de hotar, identificarea implicând aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate ale părților și administrarea probei cu expertiză judiciară, iar în speță nu s-a ținut seama de obiectul firesc al acțiunii precizate, fiind omologat raportul de expertiză topografică ing. A. F. care nu a respectat operațiunile judiciare specifice grănițuirii, impunându-se efectuarea unei noi expertize topografice care să respecte operațiunile specifice grănițuirii, mai ales că împrejurarea referitoare la neachitarea onorariului de expert nu constituie un impediment legal în efectuarea unei noi expertize topografice, pe care instanța trebuia să o ordone din oficiu și să îl oblige pe reclamant să achite onorariul respectiv.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 27.11.2013.
In cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză tehnică topometrică.
În urma probelor administrate, Tribunalul Prahova a pronunțat decizia nr. 1447 din 31.03.2015, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât A. T. și l-a obligat la 2700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1502/07.09.1992 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defunctului I. Gh. I., respectiv V. M., I. F., B. E., I. R., asupra unui teren de 5000 mp situat în Ploiești, T 52, P 666/2, având ca vecinătăți drumul județean, moșt. Pîtiu C., drumul de exploatare, moșt. N. N., iar în temeiul contractului de vânzare cumpărare de drepturi litigioase nr. 1421/22.05.2008 numiții I. M., I. D., I. C., B. E., V. M., I. F., au înstrăinat reclamantului drepturile litigioase din prezenta cauză, motiv pentru care acesta din urmă s-a subrogat în drepturile procesuale ale vânzătorilor.
Conform certificatului de moștenitor nr. 440/14.07.2005, adreselor nr. 8991/14.10.2005, 705/2005,_/2006, 1947/2006, 6754/2006, de pe urma defunctului I. R., decedat la 15.12.1997 au rămas ca moștenitori legali numiții I. C., I. M., I. D., în calitate de copii, menționându-se că nu au existat modificări în titlul de proprietate nr. 1502/1992 și planul de parcelare în ceea ce privește amplasamentele terenurilor, neexistând drum de acces pe lângă conductele de termoficare aparținând ..
In baza titlului de proprietate nr. 1501/07.09.1992 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorului defunctului Pîtiu C N., respectiv Pîtiu N C. asupra unui teren de 5000 mp situat în Ploiești, T 52, P 661/1, având ca vecinătăți drumul județean, drumul de exploatare, moșt. I. I., teren care a fost donat de către Pîtiu C. pârâtului în temeiul contractului de donație nr. 3535/12.07.1996 și pe care pârâtul a edificat începând cu anul 2003 o construcție având subsol, parter și etaj situată în Ploiești, ., aspecte confirmate de autorizația de construire nr. 516/14.07.2003, memoriul tehnic existent la dosar.
In conformitate cu contractul de vânzare cumpărare nr. 885/31.05.2002 numiții N. D. I., N. S. F., D. Z., au înstrăinat pârâtului imobilul situat în Ploiești, . într-un teren de 4978 mp T 52, P 666/3, teren pe care vânzătorii l-au dobândit în baza titlului de proprietate nr. 1503/07.09.1992.
In temeiul titlului de proprietate nr. 1596/15.12.1993 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea Municipiului Ploiești asupra unor terenuri în suprafață totală de 204,7530 ha din care 76,8005 ha în T 52 P 666.
Potrivit adreselor nr. 467/09. 10. 2008, 843/27.03.2007, procesului verbal de recepție nr. 516/14.06. 2007,_/29.01.2015, protocolului anexat acestuia, în urma verificărilor efectuate de către reprezentanții autorităților locale s-a constatat că pârâtul a edificat construcția situată în Ploiești, ., fără să respecte planurile care au stat la baza autorizației de construcție nr. 516/2003, modificând amplasamentul, forma constructivă a locuinței prin mărirea amprentei la sol, fiind imposibilă împrejmuirea drumului de exploatare care permite accesul la conductele aparținând . SRL aflate în concesiunea acesteia din urmă.
Din raportul de expertiză tehnică topo ing A. F. reiese că terenurile în litigiu sunt situate în Ploiești, ., însă în urma măsurătorilor efectuate în raport de actele de proprietate existente la dosar s-a constatat că terenul reclamantului aflat în T 52 P 666/2 are suprafața de 4960 mp cu o lățime la calea publică de 16,66m la ambele ieșiri, în timp ce terenul pârâtului are suprafața de 4942 mp T 52 P 666/1 cu o lățime la drumul județean de 11,66 m, respectiv 5 m la calea publică reprezentând DS 666, de 11,66m și 5 m, astfel încât construcțiile aparținând pârâtului au fost amplasate . nu respectă aliniamentul 9-15-16-4, depășind acest aliniament cu 137 mp., fiind amplasate parțial pe terenul aparținând reclamantului.
Totodată, în cuprinsul raportului de expertiză sus menționat s-a specificat că terenul din . 666/1 în suprafață de 4942 mp începe de la marginea conductei termice ce aparține . și nicidecum după lățimea de 5 m reprezentând zonă de protecție aflată la marginea conductei termice pe terenul pârâtului, teren care înregistrează un minus de 58 mp încadrată în toleranțele admise în urma măsurătorilor efectuate, în timp ce la rândul său reclamantul înregistrează un minus de 40 mp care se încadrează în toleranțele admise, mai ales că terenurile de 4975 mp P 666/3, 4648 mp, P 666/4, aparținând pârâtului pe care acesta a edificat construcția C 4 înregistrează la rândul lor minusuri, deși loturile aflate în tarlaua respectivă au fiecare câte 5000 mp, ținându-se seama de titlurile de proprietate emise și de planul parcelar.
De asemenea, în cadrul raportului de expertiză tehnică topometrică ing S. I. efectuat cu ocazia rejudecării în apel s-a specificat că terenul descris în titlul de proprietate nr. 1502/1992 T 52 P 666/2 aparținând reclamantului are suprafața de 4952 mp, ținându-se seama și de . expropriată, în timp ce terenul reclamantului descris în titlul de proprietate nr. 1501/1992 are suprafața de 4622 mp T 52 P 666/1, iar terenul descris în contractul de vânzare cumpărare nr. 885/2002 are suprafața de 4858 mp în raport și de . expropriată, fiind în T 52 P 666/3, astfel încât există o suprapunere a terenurilor descrise în titlurile de proprietate nr. 1501/1992, 1502/1992, pe o suprafață de 378 mp pe care se află amplasate construcțiile C 1, C 2, C3, edificate de către pârât, în funcție de luarea în considerare sau nu a drumului de exploatare și anume dacă acesta se include sau nu în titlul de proprietate aparținând pârâtului.
In conformitate cu raportul de expertiză extrajudiciară ing. B. N., terenul pârâtului ar avea suprafața de 4955 mp, teren pe care se află integral construcțiile aparținând acestuia, în timp ce terenul reclamantului ar avea suprafața de 4962 mp, existând însă inadvertențe cu privire la documentațiile cadastrale, fiind imposibil ca în titlul de proprietate al pârâtului să fie inclusă zona de protecție a rețelei de transport a energiei termice.
Disp.art.584 c.civil, nemodificat, stipulează ca operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăți, inclusiv în raport de întinderea acestora și stabilirea traseului real ce trebuie urmat de către cei doi titulari.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că reclamantul a dobândit în baza titlului de proprietate nr. 1502/1992, certificatului de moștenitor nr. 440/2005, contractului de vânzări de drepturi litigioase nr. 1421/2008 un teren de cca. 5000 mp situat în Ploiești, T 52 P 666/2, în timp ce pârâtul a dobândit conform titlului de proprietate nr. 1501/07.09.1992, contractului de donație nr. 395/12.07.1996, un teren de cca. 5000 mp situat în Ploiești, ., T 52 P 666/1, teren pe care pârâtul a edificat trei construcții, fiindu-i emisă autorizație de construcție în acest sens, astfel încât potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că terenul aparținând reclamantului descris în titlul de proprietate nr. 1502/1992 are suprafața de 4960 mp T 52 P 666/2, iar terenul reclamantului descris în titlul de proprietate nr. 1501/1992, contractul de donație nr. 395/1996 are suprafața de 4942 mp, construcțiile pârâtului aflându-se parțial pe terenul reclamantului în suprafață de 137 mp, linia de hotar determinată de întinderea celor două suprafețe de teren fiind pe aliniamentul delimitat de pct. 9-15-16-4.
Pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză tehnică topometrică ing. S. I. în urma măsurătorilor efectuate s-a constatat într-o variantă că terenul pârâtului descris în titlul de proprietate nr. 1501/1992 are suprafața de 4622 mp, în timp ce terenul reclamantului descris în titlul de proprietate 1502/1992 are suprafața de 4573 mp, existând o suprapunere a acestor terenuri pe o parcelă de 378 mp, identificându-se într-o altă variantă terenurile deținute de către părți de 3408 mp al pârâtului și 3359 mp al reclamantului fără să se includă în suprafața de teren a pârâtului drumul de exploatare, existând din nou o suprapunere între cele două terenuri cu privire la suprafața de 1952 mp, caz în care în ambele variante construcțiile aparținând pârâtului se află pe terenurile de 1592 mp și respectiv 378 mp care se suprapun.
Ca atare, atât timp cât în cuprinsul titlurilor de proprietate nr. 1501/1992, 1502/1992 s-a menționat că autorii părților au dobândit câte un lot de 5000 mp în T 52 P 666/1, 666/2, iar în urma măsurătorilor efectuate de către experții topo A. F., S. I., s-a constatat că terenurile de câte 5000 mp descrise în cele două titluri de proprietate au suprafețe de 4942 mp, respectiv 4960 mp, înseamnă că în realitate la stabilirea liniei de hotar dintre cele două terenuri se ține seama în exclusivitate de întinderea reală a acestor suprafețe de teren determinată în raport de dimensiunile inserate în cuprinsul titlurilor de proprietate, planurilor cadastrale care au stat la baza emiterii acestora, a contractului de donație, de lățimile aflate la calea publică, de amplasamentele, configurația terenurilor identificate efectiv în cadrul acestor planuri cadastrale și nicidecum de suprafețele menționate expres în cuprinsul celor două titluri de câte 5000 mp.
De fapt, analizându-se raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. coroborat cu raportul de expertiză tehnică S. I. reiese cu certitudine că ambii experți au fost în imposibilitate obiectivă să identifice suprafețele de teren de câte 5000 mp menționate în cuprinsul celor două titluri de proprietate, aspect confirmat și de întinderea parcelelor de teren dobândite de către pârât de câte 5000 mp P 666/3, 666/4, care în realitate au suprafețe de 4975 mp, 4648 mp, fiind cert că toate parcelele de teren aflate în tarlaua 52 înscrise în planurile cadastrale ca fiind de câte 5000 mp au suprafețe mult mai mici ca întindere, motiv pentru care la stabilirea liniei de hotar dintre terenurile în litigiu se ține cont și de suprafețele reale ca întindere ale celorlalte parcele de teren, inclusiv ale parcelelor de teren dobândite de către pârât P 666/3, 666/4.
Dacă la stabilirea liniei de hotar s-ar ține seama numai de suprafețele de câte 5000 mp înscrise în cele două titluri de proprietate și nicidecum de suprafața reală rezultată în urma măsurătorilor ca întindere efectivă a fiecărei parcele în parte, ar însemna ca în cazul în care i s-ar recunoaște pârâtului o suprafață de 5000 mp și implicit și reclamantului o suprafață de 5000 mp să aibă loc efectiv o modificare a tuturor celorlalte parcele de teren din întreaga . este imposibil, motiv pentru care o asemenea împrejurare constituie prin însăși natura sa o dovadă certă că în realitate toate parcelele din tarlaua 52 au suprafețe mai mici ca întindere decât suprafețele înscrise în titlurile de proprietate de câte 5000 mp.
Mai mult chiar, la stabilirea întinderii parcelei de teren aparținând pârâtului de cca 5000 mp P 666/1 se ține seama de dimensiunile inserate în planurile cadastrale și în anexa la contractul de donație conform cărora . cele două căi publice o lățime de 16,66 m ca și parcelele învecinate, ceea ce înseamnă că această parcelă pornește din dreptul rețelei de termoficare aparținând societății de distribuție pentru că numai în acest caz se respectă dimensiunile lățimilor la calea publică de 16,66 m pentru toate celelalte parcele care se află în imediata apropiere a acesteia, fiind cert că în suprafața de teren aparținând pârâtului face parte și suprafața de teren aflată în imediata apropiere a conductei de termoficare, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâtul nu ar avea un drept de proprietate asupra suprafeței reprezentând fie zonă de protecție, fie drum de exploatare în condițiile în care construcția C 3 a fost edificată de către pârât pe suprafața respectivă, motiv pentru care cele două lățimi la DS 666, de 11,66 m și 5 m, precum și cele de la drumul județean de 11,66 și 5 m însumează de fiecare dată cei 16, 66 m lățime la cele două ieșiri la calea publică.
In realitate, analizându-se ambele rapoarte de expertiză tehnică topometrică A. F. și S. I. a rezultat indubitabil că toate construcțiile edificate de către pârât, respectiv C 1 și C 2 depășesc suprafața de teren aflată în proprietatea pârâtului în mod efectiv pe o suprafață de 378 mp constituind o dovadă certă că pârâtul a ocupat o parte din terenul aparținând reclamantului, motiv pentru care acesta încearcă să justifice modalitatea de amplasare a celor două construcții invocând existența unei zone de protecție sau a unui drum de exploatare care nu ar fi incluse în suprafața de cca 5000 mp dobândită în baza titlului de proprietate nr 1501/1992, ceea ce este inadmisibil deoarece dacă s-ar considera că terenul aparținând pârâtului s-ar întinde după lățimea de 5 m de la rețeaua de termoficare ar însemna ca cele două construcții să fie amplasate pe o suprafață de teren care ar diminua terenul dobândit de către reclamant de cca 5000 mp la suprafețele de 3359 mp sau 4573 mp, având deci ca efect dobândirea de către pârât a unor suprafețe de 3408 mp+ 1592 mp, adică 5000mp sau 4602 mp și 378 mp, determinând în realitate încălcarea flagrantă a dreptului de proprietate al reclamantului prin diminuarea drastică a întinderii suprafeței de teren dobândită în mod real de către acesta de 4960 mp.
De altfel, dacă se analizează rapoartele de expertiză tehnică topometrică ing A. F., S. I. reiese cu certitudine că toate parcelele de teren aparținând părților înregistrează diferențe în minus ca întindere, fiind normal și firesc ca toate părțile să suporte minusul de teren existent la fața locului în raport de suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în mod egal, într-o modalitate care să permită egalizarea acestor minusuri și nicidecum inegal, având loc o favorizare a pârâtului prin dobândirea unor parcele de câte 5000 mp în detrimentul reclamantului a cărui parcelă s-ar diminua excesiv la suprafața de 3359 mp sau 4573 mp, ceea ce este inadmisibil, mai ales că pârâtul are obligația să facă dovada că terenul pe care l-a dobândit în baza titlului de proprietate nr. 1501/1992 nu ar include suprafața aflată în imediata apropiere a rețelei de termoficare și nicidecum reclamantul.
Faptul că în cuprinsul titlului de proprietate nr. 1501/1992 aparținând pârâtului s-a menționat ca vecinătate a terenului „drumul de exploatare” nu înseamnă în mod automat că pârâtul are dreptul la o suprafață de teren care să fie identificată într-o modalitate care să îi asigure o ieșire de 16,66 mp la calea publică și că terenul său se măsoară dincolo de acest drum deoarece dacă, într-adevăr, această suprafață de teren intitulată „drum de exploatare” nu ar face parte din suprafața dobândită de către pârât ar însemna că pârâtul ar fi edificat nelegal construcția C 3 prin depășirea parțială a liniei de hotar dintre terenul său și pretinsul drum de exploatare, ocupat parțial de această construcție, caz în care acesta nu mai are dreptul să solicite la calea publică lățimi de 16,66 m, ci mult mai mici, iar dacă s-ar recunoaște acestuia lățimi la calea publică de câte 16,66 m ar avea loc o încălcare a dimensiunilor la calea publică a loturilor aflate în continuarea parcelei pârâtului prin diminuarea drastică a dimensiunilor acestor parcele, deci inclusiv a loturilor dobândite de către pârât în continuare de câte cca. 5000 mp care au în realitate suprafețe mai mici de 4975 mp și respectiv 4648 mp.
Astfel, în condițiile în care terenurile deținute de către părți au suprafețe mai mici decât cele înscrise în titlurile de proprietate nr. 1501/1992, 1502/1992, iar la stabilirea liniei de hotar ce desparte în mod real cele două terenuri se ține seama de întinderea efectivă a acestor parcele de teren, de dimensiunile acestora, înseamnă că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea precizată, dispunând grănițuirea proprietăților părților în baza disp. art. 584 c. civ pe aliniamentul 4-16-15-9, potrivit schiței de plan de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing A. F., mai ales că este imposibil în calea de atac a apelului promovat chiar de către pârât să aibă loc o înrăutățire a situației acestuia prin omologarea raportului de expertiză topo ing. S. I. și anume prin recunoașterea aceluiași aliniament stabilit în baza acestei expertize și anume 3-10.
Susținerile pârâtului conform cărora eronat ar fi fost decăzut din proba cu expertiză tehnică topometrică, expertiză care ar fi clarificat raporturile juridice dintre părți, inclusiv cu privire la drumul de exploatare, la terenul aferent rețelei de termoficare și că eronat nu s-a ținut seama de titlul de proprietate aparținând Municipiului Ploiești care deține în proprietate drumul de acces nu pot fi avute în vedere întrucât din analiza celor două expertize tehnice topometrice reiese cu certitudine că ambele expertize au identificat terenurile deținute de către părți, întinderea reală a acestora, modalitatea de amplasare a construcțiilor, neexistând nicio legătură între titlul de proprietate aparținând Municipiului Ploiești și terenurile în litigiu, iar în realitate pârâtul urmărește, prin toate mijloacele, invocând existența drumului de exploatare, sa justifice amplasarea construcțiilor pe un teren care nu-i aparține în realitate, diminuarea terenului dobândit de către reclamant, încălcarea dreptului de proprietate al acestuia din urmă.
Existența unei suprapuneri între cele două terenuri asupra unor parcele de 1592 mp, respectiv 378 mp, în funcție de neincluderea sau includerea drumului de exploatare în terenul aparținând pârâtului, atestă că această parcelă de teren intitulată „drum de exploatare” nu ar face parte din terenul pârâtului și că ar exista un drept de proprietate aparținând autorităților locale asupra acestui teren, un drept de folosință în favoarea societății care administrează rețeaua de termoficare, fiind imposibil ca acest teren să aparțină pârâtului deoarece în realitate la clarificarea raporturilor juridice dintre părți se ține seama de titlurile de proprietate, de întinderea reală a terenurilor, de pretențiile formulate de către reclamant împotriva pârâtului și nicidecum de raporturile juridice dintre pârât și terțe persoane cu privire la modalitatea de exploatare a rețelei de termoficare.
Apărările pârâtului conform cărora prima variantă de la expertiza topo ing. S. I. respectă drepturile de proprietate ale părților, ținând seama de modalitatea de amplasare a construcțiilor edificate, având dreptul la o suprafață de 5000 mp spre deosebire de varianta a doua care impune demolarea construcțiilor amplasate pe . sunt neîntemeiate, deoarece, în realitate, analizându-se această variantă reiese cu certitudine că în cazul omologării acesteia și stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul 3-10 ar însemna ca pârâtul să dobândească efectiv în proprietate o suprafață totală de teren de 5000 mp, în timp ce reclamantul ar dobândi o suprafață de 3359 mp, ceea ce este inadmisibil, având loc o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate al reclamantului în scopul satisfacerii în exclusivitate a intereselor pârâtului care ar folosi pe lângă . și . află construcția C 3 intitulată „drum de exploatare”, urmărind în realitate recunoașterea unui drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de teren de 5000 mp decât cea dobândită în realitate de 4942 mp.
Mai mult chiar, conform variantei a doua de la expertiza topo S. I. construcțiile amplasate de către pârât ocupă o parte din terenul de 4573 mp al reclamantului la care se adaugă și . ocupată parțial de aceste construcții, iar suprafața de teren aparținând pârâtului identificată de la rețeaua de termoficare, fără să se țină seama de drumul de exploatare, este de 4622 mp, suprafață care se învecinează cu terenul reclamantului, astfel încât este cert că în ambele variante raportate și la schița de plan de la expertiza topo A. F., construcțiile C1 și C 2 edificate de către pârât depășesc suprafața de teren aparținând în proprietate efectiv pârâtului, fiind amplasate în mod real, efectiv în ambele variante, pe terenul reclamantului, depășind în mod considerabil lina de hotar, aspecte care constituie dovezi certe că pârâtul a încălcat linia de demarcație determinată de întinderea reală a terenului său, ocupând terenul reclamantului prin edificarea unor construcții.
Existența unei autorizații de construcție în favoarea pârâtului care ar fi stat la baza edificării construcțiilor, a unui proces verbal de recepție nu constituie prin însăși natura lor dovezi în ceea ce privește linia reală de hotar ce desparte proprietățile părților întrucât aceste acte reprezintă titluri de proprietate numai cu privire la construcții și nu fac dovada întinderii reale a terenurilor părților, limitele reale ale acestora, elemente care se stabilesc pe baza titlurilor de proprietate, ținându-se seama de dimensiunile terenurilor, de configurația, amplasamentele acestora.
Pretențiile reclamantului privind grănițuirea terenurilor pe aliniamentul 2-3-4-5-8-9-10-11-12-2 de la expertiza tehnică topometrică ing. S. I. sunt nejustificate întrucât în realitate acest aliniament reprezintă identificarea parcelei de 1592 mp pe care se află amplasate construcțiile aparținând pârâtului, fiind imposibilă omologarea aliniamentului delimitat de pct.2-11 în condițiile în care reclamantul nu a formulat apel, necontestând soluția pronunțată în primă instanță privind omologarea aliniamentului delimitat de pct. 4-16-15-9 de la expertiza topo ing. A. F., iar în speță instanța de apel a fost învestită cu soluționarea căii de atac a apelului promovată de către pârât, caz în care este imposibil ca în propria cale de atac a pârâtului să se dispună omologarea unui aliniament care ar înrăutăți situația acestuia în propria cale de atac.
In raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 296 c.pr.civ a respins apelul, ca nefondat.
In baza disp. art. 274 c.pr.civ. a fost obligat apelantul la 2700 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorarii avocat, experți, inclusiv în rejudecare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul A. T., considerând-o netemeinica și nelegala.
Se susține că unul dintre motivele de nelegalitate se întemeiază pe disp.art. 304 alin. 1, pct. 7 C.pr.civ. în sensul în care hotărârea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe disp.art. 304 alin. 1 pct. 9 C. Civ., motivat de faptul ca, hotărârea atacata a fost data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii
Al treilea motiv de recurs consta în aceea ca, instanța nu a ținut cont de dispozițiile date de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia civila nr. 3540/12.11.2013, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Curtea de Apel Ploiești a reținut ca, potrivit art. 584 Cod Civil (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), operațiunile juridice ale granituirii circumscriu identificarea hotarului real, trasarea hotarului și așezarea semnelor de hotar, identificarea implica aflarea celor mai vechi semne de hotar, prin examinarea titlurilor de proprietate ale părților și administrarea probei cu expertiza judiciara.
A reținut Curtea ca, în speța dedusa judecații, prima instanța, neținând seama de obiectul firesc al acțiunii precizate (după desființarea cu trimitere spre rejudecare ) a omologat raportul de expertiza topografica A. F. (efectuat în primul ciclu procesual) ce nu a respectat operațiunile juridice specifice granituirii (expuse anterior), care, de altfel, nici nu i-au fost stabilite ca obiectiv.
A mai reținut Curtea ca, faptul ca pârâtul nu a achitat onorariul de expert nu constituie un impediment legal în efectuarea unei noi expertize topo, (astfel cum au reținut cele doua instanțe n.n.) pe care instanța trebuia sa o ordone din oficiu (in exercitarea rolului sau activ) și sa pună, în aceasta situație, în sarcina reclamantului obligația de plata a onorariului de expert.
Curtea, în considerentele argumentelor expuse, considerând necesara efectuarea unei noi expertize topografice (care sa respecte operațiunile specifice granituirii) și a admis recursul pârâtului și casând dec, civ. nr. 30/23.01.2013, a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel, respectiv Tribunalului Prahova.
Se mai susține că deși Curtea de Apel Ploiești a reținut prin decizia de casare ca raportul de expertiza topografica ing. A. F. (efectuat în primul ciclu procesual), nu a respectat operațiunile judiciare specifice granituirii care de altfel nici nu i-au fost stabilite ca obiectiv, Tribunalul își fundamentează hotărârea recurata, în principal pe raportul de expertiza A. F. chiar daca în cauza s-a efectuat expertiza topo S. I..
Măsurătorile efectuate de expertul A. F. încalcă în mod evident titlul de proprietate al recurentului pârât (nr. 1501/1992 (f.109 d.trib.), cat și legile speciale care reglementează spatiile de protecție și drumurile de exploatare existente în zona conductelor de alimentare cu apa calda ale orașelor, în speța alimentarea municipiului Ploiești, existente pe latura de Est, expertul începe măsurătorile chiar din aceste conducte, iar nu de lângă drumul de exploatare care desparte conductele de proprietatea pârâtului.
In mod greșit tribunalul reține ca pârâtul se folosește de drumul de exploatare pentru a ocupa prin construcțiile sale, o suprafața de teren din terenul reclamantului, în realitate situația este inversa, pârâtul nu poate accepta ca acest drum sa fie inclus în proprietatea sa, din moment ce nu figurează în titlul sau de proprietate ci se învecinează cu proprietatea sa și de aceea măsurătorile trebuie sa înceapă de lângă acest drum, iar nu din conductele de termoficare cum fără temei a măsurat expertul A..
Titlul de proprietate al pârâtului este în vigoare, nu a fost anulat sau modificat, iar drumul de exploatare de asemenea, a existat în acel loc dintotdeauna, pe acest drum se trece nu numai pentru intervenție la cele doua conducte, ci se accede la toate proprietățile existente în zona, adică nu numai la proprietatea pârâtului, dar și la proprietatea municipiului Ploiești și alte proprietăți în continuare, fiindcă acest drum este paralel și lângă conductele de termoficare și se întinde pe toata lungimea lor.
In acest context învederează recurentul, a depus la dosar titlul de proprietate al municipiului Ploiești (f. 103 d.trib.), pentru a dovedi existenta drumului de acces, întinderea acestuia, care nu poate fi de natura sa formeze o impresie ca ar intenționa sa se folosească într-un anume fel de acest drum, cum în mod greșit a reținut tribunalul.
In realitate a stăruit sa se țină cont de acest drum, existent în fapt, dar și în drept în teren dar și în titlul recurentului de proprietate și care face diferența la măsurarea terenului proprietatea sa, respectiv punctul de unde începe măsurătoarea, adică de la conducta de termoficare ceea ce ar inculca dreptul de proprietate și toate legile în vigoare, sau de lângă drum, menționat în titlul nostru de proprietate, astfel cum s-a măsurat atât la emiterea titlurilor de proprietate dar și la momentul întocmirii PUD-ului, dar și de către expertul S. I. de a cărei expertiza tribunalul nu a ținut cont.
Tribunalul nu a ținut cont de actele de proprietate ale părților, o prima dispoziție stabilita de Curtea de Apel și de altfel, element juridic esențial în instituția granituirii, ca punct de pornire în rezolvarea spetei și anume: titlul de proprietate al recurentului-pârât nr. 1501/07.09.1992 (f. 101 dosar trib.) și contractului de donație nr.3535/12.07.1996 (f,104 d. trib.) prin care recurentul-pârât a dobândit terenul și titlul de proprietate nr. 1502/07.09.1992 (f. 16 tribunal), respectiv contractul de vânzare de drepturi litigioase nr. 1421/22.05.2008 prin care reclamantul intimat a achiziționat terenul în litigiu.
Tribunalul analizează în mod diferit terenurile proprietatea părților, fără sa țină cont și de suprafețele care au fost expropriate pentru modernizarea B.dului Marasesti, în partea de Nord a celor doua proprietăți,, suprafețe diferite, funcție de amplasamentul fiecărui teren raportat la aliniamentul străzii (bulevardului) Marasesti, astfel cum rezulta și din schițele de plan întocmite de expertul topo S. I., care insa nu au fost avute în vedere de către tribunal.
In ce privește susținerea suprapunerii suprafeței de 378 mp a celor doua terenuri, cu prilejul intabulării dreptului de proprietate al reclamantului a fost greșit întocmit planul cadastral care nu a respectat actele de proprietate ale recurentului-pârât și astfel, măsurătorile au depășit limita de hotar dintre proprietățile părților, ajungându-se până la limita construcției edificata de pârât, situație reținuta și de expertul S. I. și peste o suprafața de 137 mp din casa pârâtului, cum în mod greșit a reținut expertul A. în lucrarea sa, punct de vedere, în mod greșit reținut de tribunal.
In acest fel, cel care dobândește o suprafața mai mare de teren este reclamantul, iar nu pârâtul, cum în mod greșit retine tribunalul, fiindcă pârâtul ar fi nevoit sa demoleze construcția pe o suprafața de 137 mp cat susține exp.A. ca ar fi construit pe terenul reclamantului.
Soluționarea acestei situații ar putea ti efectuata prin refacerea planului cadastral al reclamantului, mai exact, translatarea virtuala - schimbarea coordonatelor terenului reclamantului, care sa respecte titlul de proprietate al pârâtului, fiind luat în considerare titlul sau de proprietate, în măsura existentei în fapt și în drept a drumului de exploatare.
Aceasta situație nu implica prejudicii pentru nici una dintre părți față de situația în care s-ar impune demolarea părții din construcția pârâtului, pe o suprafața de 137 mp pretins fără temei ca ar fi fost construită pe terenul reclamantului.
In ceea ce privește respectarea autorizației de construire, susține recurentul că a depus la dosar Autorizația de Construire nr. 516/14.07.2003 (f. 137 d. trib.), Certificat de urbanism nr. 1015/2000 (f. 153 d.trib.), PUD (Plan Urbanistic de Detaliu) - (f. 154,136-138 d.trib.), copie de pe procesul verbal de recepție nr. 516/14.06.2007 (f. 106 d. trib.) care atesta finalizarea edificării construcției de către recurentul-pârât, act normativ încheiat de reprezentanți ai instituțiilor abilitate sa constate daca edificarea unei construcții a respectat sau nu limitele Autorizației de Construire, actul administrativ care sta la baza construcției respective.
In procesul verbal de recepție comisia a specificat ca "au fost respectate prevederile autorizației de construire și proiectului tehnic de execuție; au fost respectate prevederile actelor normative care asigura realizarea unei bune calități în construcții»., în conformitate cu înscrisurile mai sus menționate.
In mod greșit tribunalul reține ca pârâtul nu ar fi respectat autorizația de construire, opinie contrazisa de înscrisurile sus menționate, în special procesul verbal de recepție care atesta finalizarea lucrării, cu respectarea autorizației de construire, astfel cum am precizat mai sus.
In ceea ce privește raportul de expertiza topografica întocmita de expert S. I., se arată că deși aceasta expertiza a fost efectuata în urma dispozițiilor deciziei Curții de Apel Ploiești, Tribunalul nu tine cont de aceasta expertiza, apreciind aplicabila în speța expertiza A. F., deși Curtea retine ca aceasta expertiza "nu a respectat operațiunile juridice specifice granituirii care, de altfel, nici nu i-au fost stabilite ca obiectiv"
Cu toate acestea Tribunalul, deși a dispus efectuarea expertizei topo, ar fi însemnat ca hotărârea pronunțata sa aiba în vedere una dintre variantele acesteia, insa Tribunalul dispune granituirea pe aliniamentul 4-16-15-9 potrivit schiței de plan de la raportul de expertiza A., precizând ca omologarea expertizei S. ar înrăutăți situația pârâtului, ceea ce nu este adevărat . Granituirea dispusa de Tribunal pe aliniamentul din schița de plan a exp. A.. prejudiciază în mod inevitabil și pe nedrept recurentul-pârât, căruia i s-ar demola o suprafața de 137 mp din construcție, (si prin aceasta, construcția însăși), deoarece expertul A. a reținut fara temei ca recurentul pârât ar fi edificat construcția depășind cu aceasta suprafața de 137 mp, pe proprietatea reclamantului, ceea ce nu este adevărat.
Mai mult, deși pârâtul recurent a solicitat omologarea variantei 1 din raportul de expertiza topo S. L, în mod greșit tribunalul apreciază inadmisibila aceasta cerere, motivat de faptul ca prin aceasta varianta pârâtul ar dobândi o suprafața de 5000 mp de teren, iar reclamantul 3359 mp, deși expertul stabilește 4952 mp, iar nu de 3359.
Analizând raportul de expertiza întocmit de expertul topo S. în cele doua variante, grănițuirea poate fi efectuata fără să fie necesara demolarea casei pârâtului, fiindcă aceasta nu depășește granițele din cele doua proprietăți, fiind evidențiata și existenta drumului de exploatare conform titlului de proprietate al pârâtului, varianta I fiind cea care reflecta cat mai mult situația din teren.
Pe cale de consecința, în baza art. 312 C.pr. civ. se solicită admiterea recursului și reținând cauza spre rejudecare, pe fond, modificarea hotărârii atacate și omologarea variantei I din raportul de expertiza topografica S. I..
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.7 C.pr.civ., susținând recurentul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, însă în dezvoltarea acestui motiv se arată că instanța de apel și-a fundamentat soluția, în principal, pe raportul de expertiză întocmit de expert A. F., expertiză înlăturată prin decizia de casare, cu toate că în rejudecare s-a efectuat o altă expertiză de către expert S. I..
Acest motiv de recurs este vădit nefondat, putându-se constata că în motivarea deciziei atacate au fost analizate pe larg raporturile juridice dintre părți, prin prisma susținerilor și apărărilor, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Este adevărat că instanța de apel a făcut referire și la raportul de expertiză întocmit în primul ciclu procesual de către expertul A., însă numai în măsura în care constatările acestui expert au fost confirmate și prin noua expertiză, întocmită cu ocazia rejudecării, de către expertul S. I..
Alt motiv de recurs este întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C.pr.civ. invocându-se încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fără a se indica însă ce text de lege a fost încălcat de către instanța de apel. Se invocă probabil prevederile art.480 C.civ. ținând cont de modul în care este dezvoltat acest motiv de recurs, în sensul că tribunalul nu a ținut cont de actele de proprietate ale părților, nesocotind o dispoziție a deciziei de casare, dar și încălcarea prevederilor art.584 C.civ.
Sub acest aspect, Curtea reține că, în speță, este vorba de o acțiune în revendicare - capăt de cerere principal, și o grănițuire - capăt de cerere accesoriu.
În aceste condiții, instanțele erau obligate să verifice titlurile de proprietate ale părților și să constate dacă a existat vreo acaparare, iar după ce soluționau primul capăt de cerere, să stabilească linia de hotar.
Ori, atât prima instanță cât și cea de apel, au stabilit că ambele părți dețin terenuri mai reduse decât suprafața din actul lor de proprietate, ceea ce exclude ideea unei acaparări.
Astfel, corect a reținut tribunalul că atât timp cât în cuprinsul titlurilor de proprietate nr. 1501/1992, 1502/1992 s-a menționat că autorii părților au dobândit câte un lot de 5000 mp în T 52 P 666/1, 666/2, iar în urma măsurătorilor efectuate de către experții topo A. F. și S. I., s-a constatat că terenurile de câte 5000 mp descrise în cele două titluri de proprietate au suprafețe de 4942 mp, respectiv 4960 mp, înseamnă că, în realitate, la stabilirea liniei de hotar dintre cele două terenuri se ține seama exclusiv de întinderea reală a acestor suprafețe de teren, determinată în raport de dimensiunile inserate în cuprinsul titlurilor de proprietate, planurilor cadastrale care au stat la baza emiterii acestora, a contractului de donație, de lățimile aflate la calea publică, de amplasamentele, configurația terenurilor identificate efectiv în cadrul acestor planuri cadastrale și nicidecum de suprafețele menționate expres în cuprinsul celor două titluri de câte 5000 mp.
În plus, a subliniat tribunalul că ambii experți au arătat că au fost în imposibilitate obiectivă să identifice suprafețele de teren de câte 5000 mp menționate în cuprinsul celor două titluri de proprietate, fiind cert că toate parcelele de teren aflate în tarlaua 52 înscrise în planurile cadastrale ca fiind de câte 5000 mp au suprafețe mult mai mici ca întindere, astfel că la motiv la stabilirea liniei de hotar dintre terenurile în litigiu trebuie să se țină cont și de suprafețele reale ca întindere ale celorlalte parcele de teren.
Cât privește solicitarea recurentului-pârât de a se proceda la refacerea planului cadastral reclamantului, mai exact la schimbarea coordonatelor terenului reclamantului, care să respecte titlul de proprietate al pârâtului, Curtea constată că instanțele de fond nu au fost legal învestite cu o astfel de cerere, acestea fiind chemate numai să compare titlurile de proprietate, precum și actele cadastrale care au stat la baza emiterii acestora.
De asemenea, au fost reiterate criticile din apel privind ignorarea de către instanța de apel a autorizației de construire eliberată pârâtului, însă, sub acest aspect corect a reținut tribunalul că existența unei autorizații de construcție în favoarea pârâtului care ar fi stat la baza edificării construcțiilor, a unui proces verbal de recepție nu constituie prin însăși natura lor dovezi în ceea ce privește linia reală de hotar ce desparte proprietățile părților ,întrucât aceste acte reprezintă titluri de proprietate numai cu privire la construcții și nu fac dovada întinderii reale a terenurilor părților, limitele reale ale acestora, elemente care se stabilesc pe baza titlurilor de proprietate, ținându-se seama de dimensiunile terenurilor, de configurația, amplasamentele acestora.
Instanța de apel a înlăturat și solicitarea pârâtului conform căreia prima variantă din expertiza topo ing. S. I., care, în opinia acestuia, respectă drepturile de proprietate ale părților și ține seama de modalitatea de amplasare a construcțiilor edificate deoarece, în realitate, analizându-se această variantă reiese cu certitudine că în cazul omologării acesteia și stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul 3-10 ar însemna ca pârâtul să dobândească efectiv în proprietate o suprafață totală de teren de 5000 mp, în timp ce reclamantul ar dobândi o suprafață de 3359 mp, ceea ce este inadmisibil, având loc o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate al reclamantului în scopul satisfacerii în exclusivitate a intereselor pârâtului care ar folosi pe lângă . și . află construcția C 3 intitulată „drum de exploatare”, urmărind în realitate recunoașterea unui drept de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de teren de 5000 mp decât cea dobândită în realitate de 4942 mp.
Prin urmare, raportat la actele de proprietate prezentate de părți, Curtea constată că, în mod legal, instanța de apel a stabilit corect situația de fapt, dispunându-se grănițuirea proprietăților cu respectarea disp. art. 584 Cod civil.
Față de considerente arătate, constatând că nu s-a dovedit incidența motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., Curtea, în conformitate cu disp. art. 312 C. pr.civ., va păstra hotărârea atacată și va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. T. domiciliat în municipiul Ploiești, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 1447 din 31 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. C. D. domiciliat în comuna Mănești, .. 234, . B, ..
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2015.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
A. M. B.
Red.MG
tehnored.BA
2 ex./16.11.2015
dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
jud.fond C. M. I.
dosar apel nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond C. M.; R. C.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 397/2015. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 667/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
