Obligaţie de a face. Decizia nr. 691/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 691/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 691
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - A. C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul S. D. domiciliat în Ploiești, .-46, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr.2192/19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr._/28.10.2015
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că, prin însăși cererea de recurs, pârâtul a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs s-a solicitat de către pârât în mod expres judecata în lipsă, dând eficiență dispozițiilor legale imperative reglementate de art. 242 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului, iar după deliberare decide următoarea soluție:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ la data de 06.09.2011, reclamantul P. M. Ploiești l-a chemat în judecată pe pârâtul S. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, .-46; stabilirea termenului limită de executare a lucrărilor de desființare a lucrărilor de construcție mai sus menționate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/25.01.2011 s-a constatat că pârâtul a executat lucrări de construcție în Ploiești, .-46, constând în magazie - depozit, fără a obține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991, republicată, motiv pentru care pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, fiind stabilite de asemenea ca măsuri: depunerea documentației în vederea obținerii autorizației de construire în baza unei expertize tehnice.
A mai arătat reclamantul că, la data de 15.06.2011, în urma unui control s-a constatat de către personalul de specialitate din cadrul Primăriei M. Ploiești că pârâtul nu a respectat măsurile dispuse prin procesul-verbal mai sus menționat, în sensul desființării magaziei - depozitului, executat fără a obține autorizație de construire, iar din verificarea bazei de date la nivelul Direcției Generale de Dezvoltare Urbană a reieșit că nici până la această dată, pârâtul nu a făcut demersurile necesare în vederea demolării magaziei-depozitului construit fără autorizație, măsură care este menționată în procesul-verbal nr._/25.01.2011, situat în Ploiești, .-46, astfel încât, având în vedere refuzul nejustificat al pârâtului de a demola magazia construită, în temeiul competențelor legale ale autorității publice executive privind respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, s-a promovat prezentul demers judiciar.
În drept, a invocat disp. art. 1073-1075 Cod Civil, Legea nr. 50/1991, Ordinul nr. 839/2009 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Prin sentința civilă nr._/16.10.2014 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea și a obligat pârâtul la desființarea construcției având destinația de magazie identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții civile efectuat de expert Ț. A. C., construcție situată în Ploiești, .-46, jud. Prahova, sens în care a stabilit termen de desființare a construcției 60 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și, totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 808,15 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/25.01.2011, pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, reținându-se că a executat lucrări de construcții constând într-o magazie-depozit, fără a poseda autorizație de construire, dispunându-se totodată sistarea lucrărilor și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației, în baza unei expertize tehnice.
A mai arătat instanța de fond că din raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea construcții întocmit de expert T. A. C. inclusiv completare, a rezultat că pârâtul a executat o construcție metalică provizorie (stâlpii metalici nu au fundații din beton, aceștia fiind încastrați direct în platforma de beton), având destinația de magazie cu dimensiunile în plan 5,50 m x 15,50 m, respectiv o suprafață totală de 85,25 mp., că structura de rezistență este alcătuită din cadre metalice din țeavă (stâlpi și grinzi), învelitoarea acoperișului este alcătuită din tablă cutată galvanizată care se sprijină pe dulapi de lemn, iar pereții (închiderile laterale) sunt executați din tablă cutată galvanizată, precum și că se impune obținerea unei autorizații de construire conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991 pentru lucrările executate fără autorizație conform procesului-verbal nr._/25.01.2011.
A concluzionat prima instanță că, în cauză, întrucât pârâtul nu s-a conformat celor stabilite în procesul-verbal de contravenție în termenul prevăzut, respectiv până la 30.06.2011, înseamnă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 32 alin. 1, 2 din Legea nr. 50/1991 pentru a fi obligat pârâtul la desființarea construcției edificată fără autorizație de construcție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. D., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea întregirii cadrului procesual, arătând că obligația de a demola construcția a fost stabilită numai în sarcina sa, deși construcția reprezintă bun comun cu soția sa, S. Getuța C., caz în care, în condițiile în care nu va demola de bună – voie construcția în termenul stabilit de instanță, reclamantul va fi în imposibilitate de a pune în executare această sentință cât timp obligația nu este opozabilă și celuilalt coproprietar, terț față de obiectul cauzei.
Prin decizia civilă nr. 2192//19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin procesul – verbal de contravenție nr._/25.01.2011, pârâtul S. D. a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei, constatându-se că a încălcat prevederile art. 26 lit. a din Legea nr. 50/1991, motivat de faptul că a executat lucrări de construcții constând într-o magazie – depozit, fără a poseda autorizație de construcție.
Prin același proces – verbal de contravenție s-a dispus și sistarea lucrărilor de construcție și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației de construire conform situației din teren, în baza unei expertize tehnice.
Potrivit raportului de expertiză tehnică construcții întocmit de expert Ț. A. C., inclusiv completare, construcția la care face referire procesul – verbal de contravenție nr._/25.01.2011 este o construcție metalică (stâlpii metalici nu au fundații din beton, ci sunt încastrați direct în platforma de beton), având destinația de magazie cu o suprafață totală de 85,25 mp, structura de rezistență fiind alcătuită din cadre metalice din țeavă, învelitoarea acoperișului este alcătuită din tablă cutată galvanizată sprijinită pe dulapi din lemn, iar pereții sunt executați din tablă cutată, galvanizată, construcție pentru edificarea căreia era obligatorie obținerea unei autorizații de construcție în temeiul art. 3 lit. h din Legea nr. 50/1991 și anexei 2 la lege, conform căreia anexele gospodărești în care sunt incluse și magaziile se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, autorizație pe care pârâtul nu a obținut-o nici în prezent.
Potrivit art. 32 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1990, dacă persoanele sancționate contravențional nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul – verbal de contravenție, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza organele judecătorești pentru a dispune fie încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, fie în desființarea construcțiilor realizate nelegal, urmând ca în cazul admiterii instanța să stabilească termenele limită de executare a măsurilor.
Așadar, a stabilit instanța de apel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că pârâtul S. D. a fost sancționat contravențional cu suma de 1000 lei pentru edificarea unei construcții, constând într-o magazie cu o suprafață de 85,25 mp, fără a obține autorizație de construire potrivit Legii nr. 50/1991, punându-i-se în vedere să sisteze lucrările și să depună documentația în vederea obținerii autorizației de construire conform situației din teren, obligație neîndeplinită de către pârât care nu a obținut nici în prezent autorizația de construire.
Ca atare, atât timp cât pârâtul a construit o magazie pentru edificarea căreia era obligatorie obținerea unei autorizații de construire în conformitate cu dispozițiile imperative ale Legii nr. 50/1991 și, deși, prin procesul - verbal de contravenție i s-a pus în vedere să depună documentația necesară obținerii unei asemenea autorizații, obligație neîndeplinită de către pârât, înseamnă că lipsa autorizației de construire atrage obligarea pârâtului la desființarea construcției executată în mod nelegal, a motivat tribunalul.
Astfel, judecătorii apelului au stabilit că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâtul la desființarea construcției cu destinația de magazie, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmită de expert Ț. A. C., cât timp acesta nu a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a efectua demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construire.
Criticile apelantului în sensul că magazia pe care a fost obligat să o demoleze reprezintă bun comun cu soția sa care nu a avut calitatea de parte în cauză, astfel că hotărâre nu îi este opozabilă, situație în care se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea întregirii cadrului procesual, în caz contrar reclamantul aflându-se în imposibilitate de a pune în executare hotărârea în situația în care nu o va executa de bună – voie, sunt neîntemeiate, a arătat instanța de apel, întrucât prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, sancțiunea aplicată și măsurile vizând sistarea lucrărilor și depunerea documentației s-au dispus numai față de pârât, proces - verbal ce nu a fost contestat de acesta pe motiv că măsurile prevăzute trebuiau dispuse și față de soția sa în calitate de coproprietar al construcției, astfel încât în mod corect reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea în judecată numai a numitului S. D., în calitate de pârât.
De altfel, nici pe parcursul judecării cauzei pârâtul, deși a fost legal citat, nu a formulat nicio cerere de introducere în cauză, în calitate de coproprietar al magaziei edificată în mod nelegal, și a soției sale, astfel încât nu poate invoca o asemenea împrejurare nouă direct în calea de atac a apelului, instanța de fond având obligația să soluționeze cauza în raport de cadrul procesual fixat de reclamant și cu respectarea principiului disponibilității părților, a stabilit instanța de control judiciar.
Aceasta, deoarece, a motivat instanța de apel, ar însemna ca orice persoană, în raport de obligația impusă în sarcina sa prin hotărâre judecătorească, să susțină ulterior, în calea de atac, că obligația respectivă trebuia instituită și în sarcina altor persoane, ceea ce este inadmisibil, în speță pârâtul neputându-se prevala de propria culpă constând în neefectuarea demersurilor pentru introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, și a soției sale, în virtutea pretinsului drept de coproprietate al acesteia asupra construcției în litigiu, pentru a obține protecția unui drept constând în desființarea, cu orice preț, a hotărârii instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S. D., criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea întregirii cadrului procesual.
Recurentul a apreciat că acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat doar obligarea sa la demolarea construcției este nelegal formulată, întrucât potrivit actelor de proprietate și celor de stare civilă, bunurile imobile situate la adresa din Ploiești, .-46 sunt bunuri comune ale soților, hotărârea nefiindu-i opozabilă și soției sale. D. urmare, în condițiile în care nu va da curs obligației de demolare în termenul stabilit, reclamantul va fi în imposibilitate de a pune în executare sentința, dat fiind că nu îi este opozabilă și celuilalt coproprietar.
A susținut recurentul că instanța de apel a menținut situația, apreciind în mod netemeinic și nelegal că ar fi culpabil pentru neintroducerea în cauză în calitate de parte și a celuilalt coproprietar, deși tot instanța de apel a precizat că reclamantul stabilește cadrul procesual, iar pârâtul are o poziție de apărare.
A apreciat recurentul că dispozițiile procedurale invocate de instanță vin în contradicție cu Constituția, în sensul că dreptul de proprietate al coproprietarului este încălcat prin motivarea instanței de fond, stingându-se în mod grav și ireparabil proprietatea coproprietarului, deși față de soția sa nu a existat niciun demers judiciar.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă.
Intimatul-reclamant P. M. Ploiești nu a formulat întâmpinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate si a textelor de lege aplicabile spetei, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Critica esentiala vizeaza imprejurarea ca, in mod gresit, instanta de apel nu a dat curs solicitarii sale de a se intregi procesul civil pornit de catre P. mun. Ploiesti, prin introducerea in cauza si a sotiei sale, care este coproprietarul imobilului a carui demolare se solicita.
Verificand sustinerile recurentului, Curtea constata, insa, ca acestea sunt neintemeiate, motiv pentru care le va inlatura, ca atare.
In acest sens, Curtea retine ca, in fata instantei de fond, recurentul-parat nu a formulat o cerere de introducere in cauza a sotiei sale, astfel incat o astfel de solicitare apare inadmisibila in calea de atac a apelului, fata de disp. art. 294 al. 1 VCPC, dispozitii care prevad ca:”In apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi.”.
Asadar, recurentul-parat avea la dispozitie posibilitatea de a solicita, doar fata primei instante, chemarea in judecata a sotiei sale in conformitate cu disp art. 57-67 VCPC, dupa cum si aceasta din urma putea formula o cerere de interventie voluntara potrivit disp. art. 49 si urm.VCPC.
Cum recurentul-reclamant nu a uzat de aceasta posibilitate legala reglementata de legiuitor, acesta nu mai poate sustine in calea de atac a recursului ca instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala.
Cat priveste critica recurentului privind imprejurarea ca, prin punerea in executare a hotararii de demolare a constructiei, s-ar incalca dreptul de proprietate al sotiei sale, care are calitatea de coproprietar, Curtea constata ca acesta nu justifica interes in sens procesual civil in sustinerea acestui motiv de recurs.
Astfel, Curtea reaminteste ca una dintre conditiile de exercitare ale actiunii civile( ale oricarei forme concrete de manifestare a actiunii civile) este interesul, adica acel folos practic urmarit de cel ce a pus in miscare actiunea civila, respectiv oricare din formele procedurale ce intra in continutul acesteia.
In doctrina s-a statuat ca interesul trebuie sa fie legitim, sa fie nascut si actual si sa fie personal si direct, or, in speta, folosul practic urmarit nu il vizeaza pe recurent, care a recurs la aceasta forma procedurala (respectiv calea de atac a recursului), deci interesul nu este personal.
Prin urmare, atat timp cat, procesul verbal de contraventie a fost incheiat pe numele recurentului si hotararea privind demolarea constructiei urmeaza a fi pusa in executare fata de acesta, sustinerea privind incalcarea dreptului de proprietate al altei persoane nu justifica interesul reglementat de legiuitor pentru sustinerea unei forme a actiunii civile.
F. de toate aceste considerente, Curtea constata ca recursul este nefondat, motiv pentru care, in temeiul disp. art. 312 VCPC, il va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. D. domiciliat în Ploiești, .-46, jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 2192/19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2015.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Red. VIS
Tehnored.CC
2 ex/_12 nov. 2015.
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. M. A.
d.a. nr._ Tribunalul Prahova
j.a.C. M., R. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 685/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Servitute. Decizia nr. 692/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
