Pretenţii. Decizia nr. 1511/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1511/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 1511/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1511

Ședința publică din data de 19 octombrie 2015

Președinte - E.-S. L.

Judecător - V.-A. P.

Grefier - N. M.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta . TECHNIK SRL, cu sediul în București, . sector 6, împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. M. și M. N., ambii domiciliați în B., ., ., județul B. și pârâtele . - SOCIETATE DE asigurare REASIGURARE, cu sediul în București, .. 14, sector 1 și C. I. SA - SOCIETATE DE ASIGURARE REASIGURARE SUCURSALA B., cu sediul în B., ., .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-pârâtă . Technik SRL, reprezentată de avocat T. B., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/15.10.2015, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este timbrat cu 50 lei, taxă judiciară de timbru, conform art.25 OUG 80/2013, în baza documentului de transfer bancar emis de Unicredit Bank, anulat la dosar.

Se mai învederează că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar întâmpinare de către intimații-reclamanți, înregistrată sub nr._ din 14.10.2015.

Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului apelantei-pârâte.

Avocat T. B., pentru apelanta-pârâtă, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de intimații-reclamanți de la dosar și nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat T. B., având cuvântul pentru apelanta-pârâtă, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că s-au încălcat dispoziții imperative ale legii, care ocrotesc un interes public și i-au creat o vătămare, încălcări sancționate cu nulitatea absolută.

Astfel, la dosar nu există dovada comunicării cererii de chemare în garanție și a înscrisurilor, situație care-i creează apelantei o vătămare, deoarece, prin întâmpinarea depusă, C. a recunoscut existența asigurării, despre valabilitatea poliției de asigurare, iar în cazul în care cererea de chemare în garanție ar fi fost comunicată, societatea de asigurare C. ar fi pus concluzii de admitere. Încheierea apelată nu cuprinde consemnarea susținerilor apelantei referitoare la necomunicarea cererii de chemare în garanție și nici răspunsul instanței în sensul că „s-a comunicat cu adresă”, existând astfel neconcordanță între înregistrarea audio și cele consemnate în încheierea de ședință.

În mod greșit, s-a consemnat în încheierea apelată, fără ca această afirmație să fie făcută în ședința publică, că apelanta ar fi avut asigurare la Societatea Astra, fiind încălcate, din nou, dispoziții imperative ale legii.

Solicită, în principal, admiterea apelului, anularea încheierii și trimiterea spre rejudecare a cererii de admitere în principiu a chemării în garanție a Societății de Asigurare C..

În subsidiar, arată că instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție pentru două motive neîntemeiate, respectiv că apelanta nu are contract de asigurare cu C. și că are poliță de asigurare cu Astra, lucruri nereale.

Arată că a deținut autoturismul implicat în accidentul rutier în calitate de utilizator, în baza unui contract de leasing, proprietarul vehiculului și locator al contractului de leasing fiind firma care a încheiat polița de asigurare de răspundere civilă auto cu Societatea de Asigurare C. I..

Dispozițiile legale incidente instituie o răspundere specială în cazul daunelor produse terților de către autoturisme, și anume răspunderea asigurătorilor pentru plata daunelor cauzate terților prin intermediul vehiculelor asigurate.

Această răspundere civilă specială a asigurătorului există și atunci când vehiculul implicat în accident nu este condus de proprietar, ci de un utilizator al acestuia, cum s-a întâmplat în prezenta cauză. Mai mult, răspunderea civilă a asigurătorului pentru daunele produse terților există și atunci când autovehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat, conform art. 51 teza finala Legea nr. 136/1995.

De asemenea, invocă prevederile OG nr. 51/1997 – art. 9 lit. f și art. 10 lit. d, care prevăd că locatorul plătește polița, precum și doctrină în același sens, instanța de fond interpretând greșit și considerând că apelanta nu era acoperită de poliția de asigurare.

Cu toate înscrisurile de la dosar s-a demonstrat existența raporturilor juridice între apelantă și C. I., raporturi recunoscute de aceasta din urmă prin întâmpinare.

Cum singura poliță depusă la dosar a fost cea încheiată cu C. I., precum și că nici una din părți nu a invocat existența unei alte polițe și nu a făcut referire la vreo altă firmă de asigurare, în mod greșit prima instanță a reținut existența unei polițe la Astra.

În aceste condiții, în subsidiar, se solicită admiterea apelului, modificarea încheierii în sensul admiterii în principiu a cererii de chemare în garanție. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._ / 09.03.2015 reclamanții M. M. și M. N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele . TECHNIK S.R.L., în calitate de comitent, pentru fapta săvârșită în timpul serviciului de prepusul G. M., S.C. C. I. SA - SOCIETATE DE ASIGURARE REASIGURARE SUCURSALA B. și . - SOCIETATE DE ASIGURARE REASIGURARE, obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 400.000 lei reprezentând daune morale, respectiv 10.000 lei reprezentând daune materiale pentru reclamanta M. M.; obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 200 000 lei reprezentând daune morale, respectiv 5000 lei reprezentând daune materiale pentru reclamantul M. N., toate rezultate din producerea unui accident de circulație de către prepusul primului pârât.

La data de 6 aprilie 2015, pârâta S.C. T. A. Service Technik S.R.L. ( în continuare "T."), a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Societății de Asigurare-Reasigurare C. I. SA.

În motivarea cererii de chemare în garanție pârâta a precizat că a deținut autoturismul Citroen Berlingo (înmatriculat_ și implicat în accidentul rutier din data de 19 decembrie 2012) în calitate de utilizator, în baza contractului de leasing operațional nr. 202/29 iunie 2010 (anexa nr. 3 a prezentei).

Această răspundere civilă specială a asigurătorului există și atunci când vehiculul implicat în accident nu este condus de proprietar, ci de un utilizator al acestuia, cum s-a intâmplat în prezenta cauză. Mai mult, răspunderea civilă a asigurătorului pentru daunele produse terților există și atunci când autovehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat - art. 51 teza finala Legea nr. 136/1995.

Dispozițiile legale incidente sunt:

- Art. 48 ¹ din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România: "Contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedește cu polița de asigurare/documentul Carte V..";

- Art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România: "Asigurătorul acordă despăgubiri, (...) pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule (...)";

- Art. 51 din Legea nr. 136/1995: "Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.";

- Art. 55 din Legea nr. 136/1995: "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite."

- Art. 1 alin. 2 Ordin CSA nr. 14/2011: "Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse pr& accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului."

Limitele de despăgubire valabile la data producerii accidentului sunt cele reglementate de art. 24 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011 care stipuleaza ca acestea sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt:

a)pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

b)pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României."

Aceste limite legale de despăgubire sunt superioare pretențiilor invocate de către reclamanți.

Art. 26 din același act normativ reglementează și prejudiciile care sunt acoperite de asigurare: "Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat (...) se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale (...) inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale (...) d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.".

Susține pârâta că daunele invocate de către reclamanți (daune materiale, daune morale, cheltuieli de judecată) se subscriu în totalitate categoriilor de prejudicii acoperite de asigurarea RCA.

Având în vedere că a demonstrat:

-existența contractului de asigurare valabil la data producerii accidentului pentru vehiculul implicat (înmatriculat_ ), prin prezentarea poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./25/C25/HP nr._ (anexa nr. 1 a prezentei) cu Societatea de Asigurare-Reasigurare C. I. SA,

- că, în calitate de utilizator al autoturismului asigurat implicat în accident, polița de asigurare RCA și răspunderea civilă RCA a asigurătorului sunt incidente;

- că pretențiile reclamanților nu depășesc limitelor legale de despăgubire,

- că pretențiile reclamanților se încadrează în totalitate categoriilor de prejudicii ce se despăgubesc prin asigurarea de răspundere civilă RCA, solicita admiterea cererii de chemare în garanție în cazul în care se va admite total/parțial cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, să dispuneți obligarea chematului în garanție la plata pretențiilor acordate de către instanță și a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces (cheltuieli aferente cererii principale și cheltuieli aferente cererii de chemare în garanție).

In dovedirea cererii de chemare în garanție, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și anume polița RCA și contractul de leasing operațional menționate anterior.

Examinând cererea de chemare în garantie, prin încheierea din 14 septembrie 2015, Tribunalul B. a constatat că aceasta este inadmisibila și a respins-o, reținând că între S.C. T. A. Service Technik S.R.L. și Societatea de Asigurare-Reasigurare C. nu exista raporturi juridice .

În motivarea soluției de respingere, tribunalul arată că potrivit art. 72 din C.proc. civ. partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.

Polița de asigurare ./25/C25/HP nr._ este încheiată intre S.C. NEW KOPEL ROMÂNIA S.R.L. proprietarul autovehiculului si Societatea de Asigurare-Reasigurare C. I. S.A.

Ca urmare, pârâta S.C. T. A. SERVICE TECHNIK S.R.L. nu se poate îndrepta împotriva asiguratorului pentru următoarele considerente:

Autorul accidentului care este răspunzător de daunele ce se pretind de reclamantă în cererea de chemare în judecata a avut asigurare de răspundere civilă auto RCA la . SA ,iar aceasta societate trebuie să o despăgubească pe reclamantă.

În cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 1357 Noul Cod Civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.

Răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este, deci, o răspundere directă, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului.

Prin despăgubirea prejudiciului suferit de terț, victimă a accidentului de circulație, asigurătorul nu face o plată pentru făptuitor și nici alături de acesta, ci își îndeplinește obligația proprie, asumată prin contractul de asigurare, el suportând în mod efectiv și definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului său.

Asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul primelor de asigurare ce le încasează, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații ar trebui să răspundă față de terțe persoane păgubite prin accidente produse de vehicule, asupra bunurilor, integrității corporale sau vieții unor terțe persoane.

Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului de asigurare cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, precum și de răspunderea comitenților, pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor.

Împotriva încheierii din 14 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., pârâta S.C. T. A. Service Technik S.R.L a declarat apel, susținând că:

În speță, prin încheierea din data de 14 septembrie 2015, instanța a încălcat dispoziții imperative ale legii care ocrotesc un interes public și a creat o vătămare societății, în virtutea art. 174 alin. 2 Cod proc.civ, aceste încălcări fiind sancționate cu nulitatea absolută.

Astfel: a. prin lipsa de la dosar a dovezii de comunicare a cererii de chemare în garanție și a altor înscrisuri, este imposibil de stabilit dacă C. (chemata în garanție) a primit sau nu actele și dacă a fost respectat termenul de comunicare astfel încât să își poată exercita dreptul la apărare.

Soluționarea în acest context a cererii de admitere în principiu a chemării în garanție aduce vătămare directă societății. Aceasta deoarece, în întâmpinarea CtTY la cererea de chemare în judecată (aflată la dosarul cauzei), asigurătorul recunoaște expres valabilitatea poliței de asigurare RCA invocată de ea, apelanta: când este menționat autorul accidentului (G. Măricel, salariatul apelantei) C. folosește expresia "asiguratul nostru" - p. 2 alin. 3 și ultim alineat, p. 3 alin. 1; când se vorbește despre valabilitatea poliței de asigurare RCA, C. indică în mod clar și neechivoc faptul că nu contestă că "răspunde pentru asiguratul său în condițiile legii" - p. 6 alin. 10.

b. prin neconsemnarea în încheierea atacată a faptului că apelanta a arătat că nu există dovada de comunicare și neconsemnarea răspunsului dat de instanță se încalcă principiul legalității (art. 7 Cod proc.civ), principiul dreptului la apărare (art. 13 alin. 3 Cod proc.civ) și principiul contradictorialității (art. 14 alin. 1 Cod proc.civ).

c. prin neconsemnarea în încheierea atacata a susținerii societății că nu există o altă poliță de asigurare RCA în afara celei emise de C. {susținere esențială în apărare, care este dovedită cu înregistrarea audio) se încalcă principiul dreptului la apărare și cei al contradictorialității.

Această situație - neconcordanța între înregistrarea audio și încheierea atacată - constituie și o încălcare a dispozițiilor imperative ale art 232 alin. 1 și art. 233 alin. 1 lit i) Cod proc.civ. fiind imposibil de verificat cu ajutorul încheierii atacate care au fost susținerile societății și argumentele instanței.

d. prin consemnarea în încheiere a susținerii instanței că ea, apelanta, deține o poliță RCA emisă de S.C. Asigurare Reasigurare ASTRA S.A., fără ca această afirmație să fi fost făcută în ședința publică (a se analiza înregistrarea de la termenul din 14 septembrie 2015),fără a se identifica prin număr și dată o astfel de poliță RCA emisă de ASTRA, fără a li se da posibilitatea de a se apăra față de această susținere, instanța a încălcat atât dispozițiile art. 232 alin. 1, art. 233 alin. 1 lit i) Cod proc.civ, cât și principiul dreptului la apărare și cel al contradictorialității.

Este lesne de observat că pretinsa existență a unei alte polițe RCA deținută de societate nu este o simplă susținere eronată (care ar fi putut fi îndreptată prin procedura instituită de art. 442 și urm Cod proc.civ - îndreptarea hotărârii), ci a constituit argumentul esențial pentru care instanța, prin încheiere interlocutorie, a decis respingerea ca inadmisibilă a chemării în garanție. Față de această situație, sigura cale de îndreptare a greșelii este anularea încheierii atacate.

În concluzie, față de încălcările normelor imperative ale Codului de procedură civilă dovedite anterior și sancționate cu nulitatea absolută a încheierii atacate, se solicită, în principal, admiterea apelului, anularea încheierii din data de 14 septembrie 2015 și trimiterea spre rejudecare a cererii de admitere în principiu a chemării în garanție a C..

În subsidiar argumentelor de anulare prezentate mai sus, apelanta a înțeles să formuleze și critici pe fondul soluției date de instanță cererii de chemare în garanție.

Pentru început, se poate observa că, pe fond, instanța a utilizat două argumente pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii: între apelantă și C. nu ar exista raporturi juridice; apelanta ar avea o altă poliță de asigurare - la ASTRA, nu la C.-Astra fiind aceea care ar trebui să despăgubească pe reclamanți.

Ambele argumente ale instanței sunt eronate.

1. Cu privire la primul argument: între apelantă și C. nu ar exista raporturi juridice, arată aceasta că a deținut autoturismul Citroen Berlingo (înmatriculat_ și implicat în accidentul rutier din data de 19 decembrie 2012) în calitate de utilizator, în baza contractului de leasing operațional nr. 202/29 iunie 2010 [anexa nr. 5 a apelului).

Proprietar al vehiculului și locator în contractul de leasing mai sus amintit a fost S.C. NEW KOPEL ROMÂNIA S.R.L. Proprietarul este acela care încheiat polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./25/C25/HP nr._ (anexa nr. 6 a apelului) cu Societatea de Asigurare-Reasigurare C. I. S.A., actualmente cu sediul în București, .. 5-7, parter-demisol, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cod unic de identificare_.

Dispozițiile legale incidente sunt:

Art. 51 din Legea nr. 136/1995: "Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.";

Art. 1 alin. 2 Ordin CSA nr. 14/2011: "Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului."

Art. 2 pct. 3 Ordin CSA nr. 14/2011: "utilizator al vehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosință a unui vehicul."

Doctrina juridică relevantă: citează din lucrarea profesorului F. D., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, București, 2001:

Privitor la părțile contractului de asigurare: "în materia asigurării de răspundere civilă mai putem menționa persoana cuprinsă în asigurare - a cărei responsabilitate civilă fată de terții păgubiți este acoperită prin asigurare - deși nu are calitatea de asigurat, contractant sau terț beneficiar (...). De exemplu, conducătorul autovehiculului (care nu este deținătorul lui) a cărui responsabilitate este acoperită prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru paguba cauzată prin accidentul de autovehicul contractată de deținătorul lui." - p. 451;

Privitor la interesul asigurării (interes care în speță se regăsește numai în cazul societății pârâte pentru plata despăgubirilor): "în asigurarea de răspundere civilă legea nu menționează expres necesitatea interesului asigurat, dar el se subînțelege și constă în evitarea micșorării patrimoniului asiguratului (și/sau altei persoane cuprinse în asigurare) ca urmare a angajării răspunderii lor civile față de terțe persoane păgubite prin fapte ilicite" - p. 453;

Privitor la efectele juridice ale asigurării: "Potrivit legii, despăgubirile sunt datorate de asigurător nu numai atunci când asiguratul este responsabil de accidentul auto (...) dar și "în cazul în care cei care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul (art. 51 alin. 1)." - p.500;

Tot privitor la interesul persoanei cuprinse în asigurare, interesul formulării cererii de chemare în garanție, efectele juridice ale contractului de asigurare și regresul împotriva asigurătorului urmare a plății despăgubirilor de către alte persoane cuprinse în asigurare (cazul apelantei): "Dacă condițiile opozabilității hotărârii nu sunt îndeplinite (...) iar persoana responsabilă a fost obligată la plata despăgubirilor, există posibilitatea plății de bunăvoie a despăgubirilor (stabilite prin hotărâre) de către asigurător. În caz contrar, se impune angajarea unui nou proces între persoana responsabilă obligată la plată (persoana asigurată sau altă persoană cuprinsă în asigurare) și asigurător, pentru ca despăgubirile datorate persoanei păgubite să fie suportate de către asigurător în condițiile contractului de asigurare obligatorie. "

Concluzia textelor legale și doctrinare prezentate este una singură: între utilizatorul autovehiculului asigurat RCA (denumit în doctrină "altă persoană cuprinsă în asigurare")și asigurător există raporturi juridice depline si directe, prin efectul legii.

Utilizatorul: este persoană automat cuprinsă în contractului de asigurare, prin efectul legii; are interesul juridic în contractul de asigurare (evitarea riscului diminuării patrimoniului său ca urmare a angajării răspunderii civile față de terții păgubiți prin accident.; are beneficiul protecției instituite de lege atunci când se prevede obligativitatea asigurătorului de a plăti despăgubirile și "în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul (art. 51 alin. 1); are dreptul la regres împotriva asigurătorului dacă achită despăgubirile datorate persoanei prejudiciate.

Ad absurdum, dacă s-ar primi interpretarea instanței ar însemna că: soțul sau soția unei persoane, proprietară exclusivă a autoturismului, ar trebui să încheie încă o poliță RCA pentru a conduce aceeași mașină, în caz contrar, circulând fără poliță RCA valabilă; firmele de leasing auto care, în calitate de proprietari, încheie polițele RCA {practică generalizată de foarte mult timp), își forțează utilizatorii să circule fără polițe RCA valabile; ori de câte ori, altcineva decât proprietarul circulă cu o mașină, o nouă poliță RCA ar trebui să fie încheiată; terții prejudiciați prin accidente auto beneficiază de protecția legii doar dacă au "șansa" să îi accidenteze proprietarii autovehiculelor.

În concluzie, în speță, între apelanta T. și asigurătorul C. există raporturi juridice.

Această concluzie este întărită și de: poziția C. exprimată prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată (aflată la dosarul cauzei), în care: când este menționat autorul accidentului (G. Măricel, salariatul societății) C. folosește expresia "asiguratul nostru" - p. 2 alin. 3 și ultim alineat, p. 3 alin. 1; când se vorbește despre valabilitatea poliței de asigurare RCA, C. indică în mod clar și neechivoc faptul că nu contestă că "răspunde pentru asiguratul său în condițiile legii" - p. 6 alin. 10, poziția reclamanților care, în cererea de chemare în judecată (fila nr. 4), arată că C. are calitatea de "firma asigurătoare" pentru autoturismul implicat în accident și condus de salariatul apelantei;

2. Cu privire la al doilea argument: apelanta ar avea o altă poliță de asigurare - la ASTRA, nu la C. -ASTRA fiind aceea care ar trebui să despăgubească pe reclamanți.

Singura poliță de asigurare depusă de către societate odată cu întâmpinarea și cererea de chemare în garanție este polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./25/C25/HP nr._ (anexa nr. 6 a apelului, respectiv anexa nr. 1 a întâmpinării) încheiată cu Societatea de Asigurare-Reasigurare C. I. S.A., actualmente cu sediul în București, .. 5-7, parter-demisol, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, cod unic de identificare_.

În finalul motivelor de apel se menționează că nici una dintre părțile procesului nu a invocat (prin cererea de chemare în judecată sau prin întâmpinare) existența unei alte polițe de asigurare emisă de o altă societate, în speță de către S.C. Asigurare- Reasigurare ASTRA S.A.

Existența vreunei alte polițe nu a fost vreodată pusă în discuția părților sau adusă la cunoștința noastră pe parcursul procesului.

În aceste condiții, nu au nici o explicație pentru: afirmația instanței cuprinsă în încheierea atacată (afirmație care nu a fost făcută în ședința publică din 14 septembrie 2015 -ase confrunta cu înregistrarea audio) că apelanta ar deține o poliță RCA emisă de ASTRA și neidentificarea pretinsei polițe RCA emisă de ASTRA prin număr și dată de emitere. Situația procesuală a C. care nu ar mai fi parte în proces dacă nu ar fi asigurătorul implicat (care și recunoaște valabilitatea poliței sale).

În concluzie, susținerea instanței că apelanta ar avea o polița RCA emisă de ASTRA și nu una emisă de C. este eronată, poate și din cauză că nu a fost pusă în discuția părților și ignoră probe aflate la dosar și susțineri ale reclamanților (prin cererea de chemare în judecată) și ale pârâtei C. (prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată).

Față de cele prezentate mai sus, în subsidiar argumentelor privind anularea încheierii atacate, se solicită casarea acesteia și admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.

După cum se poate constata, condițiile de admisibilitate a chemării în garanție sunt îndeplinite: apelanta, care a formulat cererea este pârâtă în proces; cererea a fost formulată în primă instanță, odată cu întâmpinarea și a fost timbrată conform dispozițiilor instanței; justifică interesul legal al formulării cererii pentru cazul în care ar cădea în pretenții; justifică dreptul de a solicita chematului în garanție să plătească eventualele sume cu care ar cădea în pretenții prin existența poliței RCA care face dovada contractului de asigurare;

Intre cele două cereri - cea de chemare în judecată și cea de chemare în garanție - este o evidentă legătura de dependență și subordonare justificată prin dreptul persoanei cuprinse în asigurare (utilizatorul autovehiculului) de a obține din partea asigurătorului plata despăgubirilor achitate victimei.

Intimații-reclamanți M. M. și M. M. au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au solicitat să se ia act că sunt de acord cu motivele de apel, drept pentru care solicită admiterea acestuia, anularea hotărârii și schimbarea în tot a încheierii din data de 14.09.2015 în sensul admiterii cererii de chemare în garanție .

În motivarea întâmpinării se arată că este vorba de o greșeală de judecată, respectiv atât despre o aplicare și interpretare greșită a legii, cât și de o neobservare a probelor aflate la dosarul cauzei. Nu poate fi vorba despre existența niciunui raport juridic cu . nu există nicio dovadă la dosarul cauzei în acest sens și niciuna dintre părți nu a făcut referire la această societate de asigurări.

Curtea, examinând încheierea apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, reține în fapt următoarele:

Potrivit art. 72 din NCPCIV partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubiri.

Cererea făcută de pârât se va depune în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării înaintea primei instanța .

În ceea ce privește procedura de judecată a cererii de chemare în garanție legea (art. 64 din NCPCIV) prevede în primul rând obligația instanței de a comunica celui chemat în garanție cererea și copii de pe înscrisurile care o însoțesc, precum și copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare și de pe înscrisurile de la dosar. După ascultarea chematului în garanție și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a cererii, printr-o încheiere motivată.

În speță, cererea de chemare în garanție a fost formulată odată cu întâmpinarea din data de 6 aprilie 2015 de către S.C. T. Service Technik S.R.L., în contradictoriu cu Societatea de Asigurare-Reasigurare C. I. S.A.- București, aceasta fiind comunicată inițial doar celor doi reclamanti M.. Ulterior, în ședința publică din data de 29 iunie 2013, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în garanție și către chemata în garanție prin adresă, întrucât aceasta avea termen în cunoștință.

Din cuprinsul întâmpinării la acțiunea principală, depusă de SAR C. I. S.A. la fila 81 dosar de fond reiese că aceasta are sediul social în București, .. 5-7, sector 1 și sediul ales în București, . nr. 25, sector 5.

Verificând cuprinsul adresei de înaintare a cererii de chemare în garanție din data de 30.06.2015 (fila 133 dosar de fond) Curtea reține că aceasta a fost comunicată în mod greșit Sucursalei B. a S.A.R. C. I. SA, în loc de a fi comunicată societății-mamă ( aceasta fiind cea chemată în garanție) cu sediul social în București, .. 5-7, sector 1 și sediul ales în București, . nr. 25, sector 5.

Admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție nu putea fi discutată decât după comunicarea cererii de chemare în garanție pârâtului chemat în garanție, pentru asigurarea principiului contradictorialității, principiului legalității precum și al dreptului la apărare.

Potrivit art. 174 C.pr.civ. nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.

În cauză, prin discutarea admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție a pârâtei SAR C. I. S.A- București, în lipsa comunicării cererii către chemata în garanție s-a adus atingere principiilor mai sus –menționate și nu s-au respectat dispozițiile imperative privind procedura de judecată a cererii de chemare în garanție.

În consecință, Curtea reține că actul de procedură, respectiv încheierea de admitere în principiu a cererii de chemare în garanție, este lovit de nulitate, întrucât prin nerespectarea cerinței legale s-a adus apelantei – pârâte o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 64 alin. 4 din NCPCIV, Curtea urmează să admită apelul și să anuleze încheierea de ședință din data de 14.09.2015 pronunțată de Tribunalul B., trimițând cauza aceleiași instanțe de fond pentru rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta . Technik SRL, după comunicarea acesteia societății chemate în garanție.

La rejudecare, tribunalul urmează a avea în vedere și criticile apelantei privind neconsemnarea în cuprinsul încheierii a unor afirmații importante pentru soluționarea cererii, făcute de către apelantă, potrivit dispozițiilor art. 233 alin. 1 lit. i din NCPCIV.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de pârâta . TECHNIK SRL, cu sediul în București, . sector 6, împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. M. și M. N., ambii domiciliați în B., ., ., județul B. și pârâtele . - SOCIETATE DE ASIGURARE REASIGURARE, cu sediul în București, .. 14, sector 1 și sediul ales în București, . nr. 25, sector 5 și C. I. SA - SOCIETATE DE ASIGURARE REASIGURARE SUCURSALA B., cu sediul în B., ., . și în consecință:

Anulează încheierea de ședință din data de 14.09.2015 pronunțată de Tribunalul B. și trimite cauza aceleiași instanțe de fond pentru rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta . Technik SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

E.-S. L. V.-A. P.

Grefier,

N. M.

Red.SEL/tehnored.NM

7ex./21.10.2015

d.f._ Tribunalul B.

j.f. G. I. R.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 648/2015. Curtea de...		Grăniţuire. Decizia nr. 685/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Pretenţii. Decizia nr. 1511/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1511/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI