Revendicare imobiliară. Decizia nr. 504/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 504/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 504/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA Nr. 504

Ședința publică din data de 4 iunie 2015

Președinte – M. P.

Judecători - C.-M. M.

- A.-M. R.

Grefier - C. G.-A.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta H. I. domiciliată în com. Mărăcineni, ., împotriva deciziei civile nr. 2321 din 23 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții T. D., Chjiriță V. și C. D., toți domiciliați în ., jud. B..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta reclamantă H. I. personal, intimații pârâți T. D., C. V. și C. D. personal și asistați de avocat M. S. din Baroul B., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 32 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat cu 91,00 lei, potrivit chitanței nr._/25.05.2015, anulată și atașată la dosar.

Recurenta reclamantă H. I., personal, arată că nu are alte cereri, solicită cuvântul în fond, cerere formulată și de apărătorul intimaților pârâți.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Recurenta reclamantă H. I., personal, învederează instanței că susține motivele scrise de recurs, arată în esență că la instanța de fond se contestă titlul de proprietate depus la dosar pentru că sunt specificate dimensiunile laturilor.

A mai arătat că în apel s-a depus la dosar un raport de expertiză care trebuia efectuat de o comisie formată din trei experți, însă unul dintre aceștia nu a participat la efectuarea lucrării, motiv pentru care a cerut restituirea onorariului, însă cererea i-a fost respinsă.

Totodată, a mai arătat că expertiza efectuată de expertul oprea M. în mod greșit a fost înlăturată, a formulat obiecțiuni, iar în expertiza întocmită de expertul V. nu s-a răspuns obiecțiunilor.

Solicită admiterea recursului și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru a se pronunța asupra tuturor probelor solicitate. Solicită cheltuieli de judecată.

Avocat M. S. pentru intimații pârâți T. D., C. V. și C. D., solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării depusă la dosar, în care a răspuns tuturor motivelor.

Referitor la motivul de nelegalitate invocat de apelantă, arată că este neîntemeiat, tribunalul a dat o deosebită atenție probelor solicitate; mai mult, a fost efectuată în cauză și o cercetare la fața locului, în al cărei proces verbal au fost menționate toate susținerile recurentei și prin care s-a constatat gardul existent și împrejurarea că deschiderea la drum este mai mare decât a avut inițial, situație față de care la următorul termen de judecată recurenta nu a mai insistat în administrarea celorlalte probatorii.

A mai arătat că în decizia atacată tribunalul a reținut și motivat corect pe parcursul soluționării apelului, motivarea deciziei fiind detaliată, menționând inclusiv dimensiunile laturilor terenului, cu excepția actului de donație.

Referitor la raportul de expertiză întocmit de expertul V., arată că aceasta reflectă în mod exact situația existentă pe teren.

Solicită, deci, respingerea recursului ca nefondat.

Solicită cheltuieli de judecată.

În replică, recurenta reclamantă H. I., arată că în ceea ce privește cercetarea la fața locului, a depus la dosar hotărârea prin care a arătat că a făcut un schimb de teren cu o vecină.

CURTEA

Prin sentința civilă nr._ din 13.10.2014 pronuntată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis in parte cererea principala având ca obiect revendicare, formulată de reclamanta H. I. în contradictoriu cu pârâții T. D., C. V., C. D..

S-a respins cererea reconventionala.

S-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietatile partilor prin omologarea raportului de expertiza V. T. din 08.09.2014 pe aliniamentul dat de punctele 1-27-26-25-24-23-15.

S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecata efectuate de parti.

Prima instanță a avut în vedere următoarele:

Reclamanta H. I. a chemat in judecata pe paratele T. S., C. V., C. D. solicitand pronuntarea unei sentinte prin care sa se dispuna obligarea paratilor la lasarea in deplina poprietate si linistita posesie a imobilului teren extravilan in suprafata de 244,65 mp proprietatea reclamantei, teren situat in . ; granituirea celor doua proprietati invecinate si cheltuieli de judecata.

In motivarea in fapt reclamanta a invederat ca, este proprietara terenului in suprafata de 3254 mp din . vecinatati: N- N. M., S- T. S., E- defunct B. M., V- drum.

Reclamanta a susținut că a dobandit acest teren prin sentinta civila nr. 3287/06.06.2007 pronuntata de Judecatoria Buzau in dosar nr. 5699/2006.

In anul 2000 paratii au cotropit proprietatea reclamantei pe latura sudica, pe toata lungimea de 407,75 ml, intrand in terenul acesteia cu aproximativ 0,6 ml in total cu suprafata de 244,65 mp pe care o revendica.

In drept sunt invocate disp. art. 480 Cod civil.

Legal citati paratii C. V. si C. D. au depus intampinare si cerere reconventionala la data de 08.04.2009 si acte, prin care au solicitat respingerea actiunii avand in vedere urmatoarele considerente:

Paratul T. S. a decedat in anul 1996 si in urma partajului voluntar autentic_/05.05.1997 BNI V. C. –Buzau, terenul in litigiu a revenit fiului acestuia numitul T. D. care are calitate procesuala pasiva si care se invecineaza pe o latura a proprietatii sale cu reclamanta, urmand a fi introdus in cauza ca parat.

În ceea ce priveste solicitarea reclamantei, avand ca obiect revendicare au solicitat respingerea acesteia ,intrucat reclamanta este cea care a acaparat din suprafata paratilor de 1000 mp si a lui T. D. de 4000 mp, o suprafata ce are deschidere la drumul public de 2,5 ml, pe o lungime de 398 ml.

Prin actul de partaj voluntar, paratul T. D. a dobandit suprafata de 5000 mp in tarlaua 26, Maracineni, act de partaj ce a avut la baza documentatia tehnica efectuata in baza titlului de proprietate nr._/81/08.06.1994 avand ca titular pe defunctul T. S., din care rezulta ca acesta a detinut in tarlaua 26 extravilan Maracineni ,suprafata de 5000 mp avand ca vecinatati: N- mostenitorii defunctei S. I., S- mostenitorii defunctului B. N., E- drum, V- S. E. .

T. D. a vandut fiicei și ginerelui său din suprafata de 5000 mp o suprafata de 1000 mp, identificata potrivit planului de situatii ,iar suprafata detinuta de T. D. a fost imprejmuita cu gard in anul 1997 dupa efectuarea partajului voluntar. In aprilie 2005, numitul H. C., sotul reclamantei, a distrus acest gard, fiind sesizate organele de urmarire penala, insa parchetul a apreciat ca acest litigiu sa se solutioneze pe cale civila prin granituire. Cu ocazia distrugerii acestui gard, reclamanta a acaparat din terenul de 4000 mp proprietatea lui T. D. cat si din suprafata paratilor C. V. si C. D. de 1000 mp, o suprafata de teren prin micsorarea deschiderii la drumul public.

Pe cale de cerere reconventionala au solicitat revendicarea suprafetei acaparate de reclamantă in mod fortat prin distrugerea gardului, suprafata pe care o va preciza dupa efectuarea expertizei tehnice.

La termenul de judecata din data de 08.04.2009, instanta a stabilit cadrul procesual in sensul că a introdus in cauza in calitate de parat pe numitul T. D., fiul defunctului T. S..

La termenul de judecata din data de 10.06.2009, instanța a încuviințat pentru parti probatorii constand in: inscrisuri, interogatorii, cate 2 martori si expertiza specialitatea topo.

A fost audiat martorul B. N. propus de reclamantă, care a declarat că acest conflict este din anul 1994 ,cand reclamanta a observat ca i-a fost ocupata o suprafata de teren pe o latime de 5 ml in interior. Reclamanta s-a adresa Comisiei Locale Maracineni care i-a pus in vedere paratului T. D. sa mute aliniamentul gardului, insa nici in prezent gardul nu este trasat potrivit hotarului din actele de proprietate, gardul intrand in interiorul proprietatii reclamantei pe o latime intre 0,50 ml si 1 ml, iar pe aceasta suprafata paratul a plantat pomi. In anul 1997, paratul a distrus fundatia turnata de reclamanta si paratul a fost avertizat de primarie si de politie sa nu mai intre pe terenul reclamantei; instanta a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Maracineni sa ne comunice relatii cu privire la situatia terenului extravilan din tarlaua 26, identificat in titlul de proprietate nr._/81/08.06.1994, daca persoanele indreptatite au fost puse in posesie pe baza de masuratoare, daca exista procese verbale de punere in posesie pentru reclamanta si parati, la care s-a raspuns prin adresa nr._/04.12.2009 in sensul ca, persoanele indreptatite au fost in tarlaua 26 extravilan Maracineni ,au fost puse in posesie potrivit art 27 din Lg 18/91.

La termenul de judecata din data de 09.12.2009 au fost audiati martorii S. V. si G. I., propusi de parati din a caror declaratii instanta a reținut că terenurile au fost masurate la inceputurile anilor 1990 de catre Comisia Locala de Fond Funciar ,ca detine teren in aceasta . ,lot care are o deschidere de 12,55 ml pe o lungime de 398 ml. si ca partile ar trebui sa respecte masuratorile efectuate de comisie; G. I. care efectueaza cu tractorul lucrari agricole declara ca, pe teren se afla un gard daramat si lasat acolo si ca a efectuat lucrari atat pe terenul paratului T. D. ,cat si pe terenul reclamantei ,iar gardul îl incurca si vorbind cu cei doi a inteles ca intre ele exista un conflict privind hotarul ; a facut parte din comisia de fond funciar si in anii 1990 ,persoanelor indreptatite le-au fost eliberate adeverinte si s-a delimitat in teren . ,fiind aplicati tarusi pentru vecinatati ; precizeaza ca nu cunoaste deschiderea pe care partile o au la drum si ca pe terenul paratului din spatele casei se afla cultivati pomi fructiferi si vita de vie; in . fost puse partile in posesie a fost posibila respectarea vechiului amplasament pentru toti mostenitorii ,intrucat a existat teren suficient .

La termenul de judecata din data de 09.12.2009, instanta a stabilit obiectivele expertizei topo respectiv: identificarea suprafetelor de teren ale partilor functie de titlurile de proprietate ce le-au fost eliberate in baza Lg 18/91; trasarea liniei de hotar dintre cele doua proprietati; sa se stabileasca daca vreuna din parti a acaparat vreo suprafata de teren ce-i revenea celeilalte parti; expertul sa consulte planul parcelar al zonei daca exista si titlurile de proprietate cu toate formele de publicitate tinand seama ca, titlul de proprietate eliberat pe numele defunctului T. S. a fost transcris in registrul de transcriptiuni si inscrisptiuni in anul 1995.

Prima expertiza a fost efectuata de expert F. L. depusa la dosar la data de 10.03.2010, cu privire la care toate partile au formulat obiectiuni.

Obiecțiunile au fost soluționate prin completarea raportului de expertiză. Lucrarea nu a fost avizată de către OCPI și instanța a constatat că nu se lămuresc împrejurările concludente ale cauzei, motiv pentru care s-a dispus retragerea onorariului și a fost numit expert O. M. pentru a efectua expertiza încuviințată și având aceleași obiective.

Cu privire la expertiza O. M. părțile au formulat obiecțiuni, motiv pentru care instanța a dispus efectuarea aceleiași lucrări și de către experții V. T. și C. S..

La solicitarea instantei, OCPI Buzau a comunicat prin adresa nr._/14.01.2013 că in tarlaua 26 nu există plan parcelar intocmit si validat de Comisia Locala de Fond Funciar Maracineni si a transmis documentele care au stat la baza atribuirii numerelor cadastrale nr. 381 si 160 de pe UAT Maracineni, tarlaua 26 si documentatia cadastrala ce a stat la baza transcrierii dreptului de proprietate de catre Judecatoria Buzau sub nr. 4190-4192/05.05.1997 ,referitor la titlul de proprietate nr._/81/08.06.1994 eliberat pe numele lui T. S..

La termenul de judecata din data de 13.11.2013 s-a depus raportul de expertiza O. M.-completare, iar la termenul de judecata din data de 29.01.2014 s-a depus raportul de expertita V. T..

Toate partile au formulat obiectiuni si la acest raport de expertiza care au fost inaintate dlui expert V. T. pentru a raspunde.

Expert C. S. a depus la data de 24.04.2014 o cerere, in care a menționat că limitele proprietatilor trebuiau stabilite dupa 1990 la momentul punerii in posesie, acestea nu au fost stabilite, terenurile fiind cultivate pana in anul 2008 fara a exista semne fixe intre proprietati –garduri, stalpi.

In perioada 1999-2005 documentatiile cadastrale au fost intocmite conform declaratiilor proprietarilor, insa de cele mai multe ori limitele din documentatie nu coincideau cu limitele la punerea in posesie datorita lipsei elementelor fixe si rotatiei clturilor pe de o parte si datorita erorilor de masurare pe de lata parte in urma cu 15 ani neexistand baza materiala actuala nici la experti nici la OCPI, astfel fara a exista un plan parcelar definitiv pentru tarlaua 26, autoritatile locale au emis autorizatii de construire, au fost realizate investitii si terenul a fost trecut in intravilanul .> S-a mai arătat ca potrivit regulamnetului de intocmire a documentatiilor cadastrale, aprobat prin Ordinul 634/2006, pentru terenurile care la data de 01.01.1990 erau situate in extravilan ,in tarlalele unde nu au fost intocmite planurile parcelare definitive, se intocmesc „ plan de incadrare in ., datorita lipsei planului parcelar”, mentiune ce inscrie in Cartea Funciara proprietarul declarand in mod obligatoriu „ am fost informat si sunt de acord cu privire la consecintele ulterioare ale lipsei planului parcelar conform art. 26/1 alin 5 din Ordinul ANCPI nr. 415/2009”, intrucat planul parcelar urmeaza a fi intocmit la un moment nedefinit in viitor, insa ofera posibilitatea Comisiei Locale de a corecta / modifica coordonatele punctelor de frantura ,cu alte cuvinte se poate modifica pozitia in teren a suprafetei dobandite in proprietate, deci inclusiv hotarul comun dintre proprietati.

La data de 29.08.2014 expetul V. T. a depus lucrarea de expertiza, din care rezulta ca nici una din parti nu a cotropit suprafata de teren detinuta in proprietate de cealaltă si propune ca hotarul sa ramana cel existent pe teren, apreciind ca propiectul de plan parcelar din anul 1996 s-a intocmit fara a se tine seama de situatiile de pe teren, de investitiile efectuate, generand conflicte intre parti, fiind eliberate carti funciare pe un proiect ce in prezent nu mai este valabil.

Partile au formulat obiectiuni si la acest raport de expertiza, insa instanta le-a respins ca neantemeiate.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma sustinerilor partilor a probatoriului administrat constand in inscrisuri, interogatorii, martori, expertize specialitatea topo, prima instanță a constatat urmatoarea situatie de fapt:

Referitor la capatul de cerere avand ca obiect revendicare instanta a apreciat ca actiunea formulata este neantemeiata ,urmand a fi respinsa avand in vedere urmatoarele considerente:

Practica judiciara a creat pentru actiunea in revendicare un sistem probator propriu in cadrul caruia titlului de proprietate i-a fost conferita valoarea unui fapt generator de prezumtie ,iar posesiunii i s-a atasat o semnificatie probatorie.

Astfel au fost create mai multe reguli: daca partile prezinta titluri emanand de la autori diferiti, se da eficienta titlului mai vechi cu conditia ca si posesiunea sa fie mai bine caracterizata ; cand titlurile provind de la acelasi autor se da preferinta titlului transcris mai întai, daca exista obligativitatea transcrierii ; daca nici unul din titluri nu este transcris se da prioritate titlului cu data mai veche; reclamantul triumfa in proces daca poseda titlul de la un tert, anterior posesiunii paratului ,iar acesta nu poseda nici un titlu; actiunea se respinge si paratul ramane in posesie daca numai el poseda titlul; actiunea in revendicare imobiliara întemeiata pe existenta unui titlu de proprietate este imprescriptibila .

In speta dedusa judecatii, titlul de proprietate al reclamantei nr._/28/04.07.1994 emis de Comisia Judeteana Buzau de Fond Funciar pe numele defunctului B. I. N., s-a consolidat prin hotararile instantei respectiv sentinta civila nr. 644/2005 a Judecatoriei Buzau, decizia nr. 31/2006 a Tribunalului Buzau si sentinta civila nr. 3287/2007 definitiva si irevocabila pronuntata de Judecatoria Buzau in dosar nr. 5699/2006 prin care in urma partajului succesoral i-a fost atribuit in deplina proprietate si pasnica posesie lotul nr. 1 prin omologarea raportului de expertiza topo M. I. ,respctiv suprafata de 3254 mp situata in . vecinatati: N- N. M. pe 409,84 ml, S- T. S. pe 407,75 ml, E- defunctul B. M. pe 7,89 ml si V- drum pe 7,85 ml.

Atat din sustinerile partilor cat si din precizarile efectuate de expertul C. S. si V. T., si adresa nr. 9192/06.03.2014 emisa de OCPI Buzau, instanta a reținut că, in tarlaua 26, nu exista plan parcelar intocmit si validat de Comisia Locala de fond funciar Maracineni, astfel ca, mentiunile din cartile funciare eliberate sunt incerte datorita lipsei planului parcelar ,iar proprietarii la momentul intocmirii documentatiei au declarat ca sunt de acord cu privire la consecintele ulterioare ale lipsei planului parcelar.

In ceea ce priveste titlul de proprietate al paratilor- reclamanti, acesta este materializat in titlul de proprietate nr._/81/08.06.1994, emis de Comisia Judeteana Buzau de fond funciar, transcris sub nr. 1042/07.09.1995, actul de partaj voluntar autentic nr. 1174/05.05.1997, contractul de donatie autentic nr. 1265/15.05.1997 la BNI Visinoiu M. E. –Buzau prin care paratul T. D. vinde catre paratii C. V. si C. D. suprafata de 1000 mp din cei 5000 mp pe care îi detine in urma actului de partaj voluntar, suprafata ce rezulta din titlul de proprietate nr._/81/08.06.1994 emis pe numele defunctului T. S..

Rezulta din rapoartele de expertiza efectuate in cauza ca nici una din parti nu a cotropit vreo suprafata de teren din proprietatea celeilate ,astfel ca, pentru aceste considerente si in temeiul disp. art. 480 si 1169 Cod civil, instanta a respins ca neintemeiat capatul de cerere avand ca obiect revendicare formulat de reclamanta si pentru aceleasi considerente va respinge si cererea reconventionala formulata de paratii –reclamanti.

Potrivit dispozitiilor art. 560 cod civil aplicabil raporturilor juridice deduse judecatii, proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportand in mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

In cauza de fata, s-a reținut ca proprietatile partilor sunt invecinate, iar intre acestea s-a creeat o stare conflictuala evidenta, ce rezulta din faptele si sustinerile lor.

F. de aceasta situatie, apreciind ca fiecare proprietar are dreptul la stabilirea corecta a liniei de hotar, vazand si concluziile raportului de expertiza specialitatea topo intocmit de expert judiciar V. T., instanta a apreciat ca intemeiat acest capat de cerere din actiunea reclamantei, pe care l-a admis si a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților situate în tarlaua 26, ., in punctele 1-27-26-25-24-23-15 omologand acest raport de expertiza.

In temeiul disp. art. 276 Cod proc civila a compensat in totalitate cheltuielile de judecata efectuate de parti .

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta H. I. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin primul motiv de apel s-a arătat că sentința nu este motivată iar motivarea existentă este ineficientă din punct de vedere juridic. Astfel, nu au fost analizate probele administrate în cauză și nu se menționează motivele pentru care a fost ales raportul de expertiză V. T. și de ce sunt înlăturate celelalte rapoarte.

S-a mai invederat că prima instanță a respins obiecțiunile reclamantei la rapoartele de expertiză fără să precizeze motivele care au stat la baza acestei măsuri.

Printr-o altă critică s-a solicitat admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței, întrucât prima instanță nu a apreciat corect probatoriul și a făcut o greșită aplicare a legii. În continuare s-a precizat că chiar fără efectuarea unei alte expertize existau elemente suficiente pentru admiterea acțiunii introductive.

S-a arătat că la baza susținerilor părților litigante s-a aflat titlul de proprietate care constau în sentințe de partaj succesoral dar diferențe dintre hotărârea judecătorească depusă de reclamantă și cea a pârâtilor este una fundamentală deoarece hotărârea reclamantei avea la bază o expertiză care a delimitat terenurile partajate, pe când în situația pârâților este vorba despre o hotărâre de expedient care nu a fost verificată de către instanță decât sub aspecte formale. Este clar, menționează reclamanta, instanța ar fi trebuit să țină cont de raportul de expertiză care a stat la baza sentinței de partaj depusă de reclamantă. Partajul voluntar pe baza căruia s-a pronuntat hotărârea pârâtilor trebuia înlăturat deoarece părtile nu au ținut cont de planul parcelar, situație în care deschiderea la drumul public este mai mare decât în realitate. În măsura în care fiecare dintre autorii părților au deținut titluri de proprietate care nu menționează dimensiunile laturilor terenurilor, instanța trebuia să țină cont de schițele de plan parcelar indicate de reclamantă, din acest motiv se impune înlăturarea expertizelor întocmite de expert V. T., cu atât mai mult cu cât deschiderea terenului deținut de pârâți nu a fost niciodată cea indicată de către expert.

A mai susținut apelanta că linia de hotar inventată de expertul V. T. nu este susținută de probele de la dosar și nici de legislația în vigoare care definește granița cel puțin în funcție de picătura streșinii. Nu există nicio infirmare a planului parcelar, existând numeroase adrese care îl confirmă precum adresa OCPI de la fila 46 în care se arată că „schița din tarlaua 26, existentă în arhiva unității noastre a stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr._/28 autor defunct B. I. N., respectiv adresa Primăriei Mărăcineni de la fila 82 în care se menționează că eliberarea titlurilor pentru părțile din litigiu s-a făcut conform schiței de punere în posesie a căreia copie o atașăm”.

A învederat apelanta că singurul raport de expertiză care ține cont de planul parcelar și de situația reală, deși are unele scăpări este raportul de expertiză completare depus la fila 17 pentru termenul din 13.11.2013 întocmit de expert O. M., solicitând ca linia de hotar să fie4 stabilită în funcție de concluziile acestuia, având în vedere și terenul ocupat de părțile adverse în suprafață de 384 mp.

Prin decizia civilă nr. 2321 din 23 martie 2015, Tribunalul B. a respins apelul ca nefondat și a obligat apelanta H. I. către intimații T. D., C. V. și C. D., la 2000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a rețin ut următoarele:

Critica privind nemotivarea sentinței este nefondată.

Potrivit art. 261 Cod civil hotărârea trebuie să conțină, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din examinarea sentinței apelate tribunalul a constatat că prima instanță a făcut o expunere detaliată a cererilor părților, a probelor administrate și a susținerilor acestora. După prezentarea în considerente a conținutului cererilor, a probelor administrate și a concluziilor părților, instanța a sintetizat motivele pe care și-a întemeiat soluția arătând și analizând titlurile de proprietate ale părtilor, relevanța acestora, menționând concluziile rapoartelor de expertiză și punând în evidență motivele pentru care a validat concluziile expertului V. T..

Cât privește criticile aduse modului de soluționare a cauzei, tribunalul a colnstatat că acestea sunt nefondate.

În primul rând apelanta a învederat că instanța nu a ținut seama de faptul că între cele două hotărâri judecătorești depuse de părți există o diferență fundamentală, deoarece hotărârea pe care și-a întemeiat reclamanta pretențiile a avut la bază o expertiză prin care s-au delimitat terenurile partajate, pe când în cazul pârâților nu s-a efectuat nicio expertiză, fiind vorba de un partaj voluntar.

Este adevărat că prin sentința civilă nr. 3287 /2007 s-a atribuit apelantei suprafața de 3254 mp în urma unui partaj succesoral și că au fost menționați vecinătățile și dimensiunile laturilor acestui teren, dar tribunalul a constatat că în titlul de proprietate ce a făcut obiectul acestui partaj nu au fost menționate decât vecinătățile iar nu și dimensiunile laturilor.

De altfel și actul de partaj voluntar în urma căruia pârâtului T. D. i-a revenit suprafața de 5000 mp în tarlaua 26 are la bază un titlu de proprietate emis defunctului T. S. în care se menționează numai vecinătățile iar nu și dimensiunile laturilor. Cele două titluri de proprietate, ca de altfel toate titlurile emise de Comisia Judeteană B. în tarlaua 26 de pe raza comunei Mărăcineni nu au avut la bază un plan parcelar care să delimiteze suprafețele atribuite persoanelor în favoarea cărora s-au efectuat reconstituirile.

Astfel, la solicitarea Judecătoriei B., OCPI B. a comunicat cu adresa nr. 1028/14.01.2013 că în tarlaua 26 nu a existat un plan parcelar întocmit și validat de către Comisia locală de fond funciar Mărăcineni, care să fie înaintat pentru verificare și introducere în baza de date. Au fost transmise cu aceeași adresă documentele care au stat la baza atribuirii numerelor cadastrale 381 și 160 de la UAT Mărăcineni tarlaua 26, documente din care rezultă că atribuirea numerelor cadastrale s-a făcut pe baza unor înscrisuri depuse de către părți, întocmite din inițiativă personală și care nu atestă existența vreunui plan parcelar.

În mod nejustificat apelanta susține în motivarea apelului că ar fi existat un plan parcelar iar expertiza V. T. nu ține cont de acesta, cu atât mai mult cu cât prin adresa nr. 9192/6.03.2014 OCPI B. i-a comunicat personal acesteia că nu există plan parcelar întocmit și validat de Comisia locală de fond funciar Mărăcineni. OCPI B. a înăintat apelantei din arhiva sa, o schiță din tarlaua 26 care a stat la baza întocmirii titlului de proprietate nr._/28- autor moștenitorii defunctului B. I. N..

Analizând această schiță rezultă că proprietatea reconstituită defunctului T. S. se învecinează cu proprietatea moștenitorilor defunctului B. N. pe o lungime de 398 m, ambele având deschidere la calea de acces, cale de acces care este comună tutor proprietarilor din tarlaua respectivă. Această schiță nu precizează, însă, și lățimile la stradă ale celor două proprietăți învecinate.

Interogate la cererea pârâților, apelanta a precizat că deschiderea la drumul public al terenului defunctului B. N. a fost de 7,84 m.l. De asemenea a mai recunoscut că terenul pârâților a fost împrejmuit cu gard și că în anul 1995 aceasta a demolat gardul respectiv. Pe de altă parte, din actul de partaj voluntar depus de către pîrîți rezultă într-adevăr că terenul dobândit de către T. D., în urma partajului defunctului T. S., este în suprafață de 5000 mp având formă dreptunghiulară cu lungimile de 398 m.l., inclusiv pe latura cu moștenitorii defunctului B. N., iar lățimile de 12,56 m.l., inclusiv în punctul cardinal est reprezentat de drum.

Cu aceste dimensiuni terenul care a revenit pârâtului T. D. a fost înscris la cartea funciară.

În mod neîntemeiat invocă reclamanta apelantă existența unui plan parcelar, în realitate fiind vorba despre o schiță întocmită de Comisia locală Mărăcineni în procedura premergătoare emiterii titlurilor de proprietate.

Atât raportul de expertiză V. T. cât și concluziile expertului C. S. pun in evidență faptul că nu au existat planuri parcelare întocmite în vederea punerii în posesie cu privire la terenurile care au aparținut fostului CAP Mărăcineni. Astfel, s-a arătat de către experți că în perioada anilor 1999-2005 documentațiile cadastrale au fost intocmite conform declarațiilor proprietarilor, însă de cele mai multe ori limitele din documentații nu au coincis cu limitele stabilite la punerea în posesie.

Cu ocazia cercetării locale efectuate de către tribunal în cursul judecării apelului s-a constatat existența unui gard despărțitor pornind de la stradă între proprietățile părtilor în litigiu, gard edificat de către pârâții C. V. și C. D.. Examinarea gardului a pus în evidență faptul că a fost edificat în aceeași perioadă.

Tribunalul a constatat că raportul de expertiză întocmit de V. T. a avut în vedere actele prezentat de părți prin care își dovedesc dreptul de proprietate și a constata în mod corect realitatea existentă. Potrivit raportului de expertiză pârâții C. D. și V. dețin o suprafață de 977 mp deși potrivit contractului de donație ar trebui să dețină o suprafață de 1000 m.p.

De asemenea tribunalul a constatat că prin actul de donație aceștia au dobândit un teren care la stradă avea dimensiunea de 12,56 m.l. în timp ce pe teren expertul a identificat o lățime de 9,11 m.l.

Tribunalul a constatat că forma terenului dobândit de defunctul T. S. era una dreptunghiulară, fiind determinate numai lungimile, respectiv acestea măsurând 398 m.l., inclusiv pe latura cu moștenitorii defunctului B. N., astfel încât dacă i-au fost atribuită suprafața de 5000 m.p., așa cum rezultă din titlul de proprietate, în mod obligatoriu lățimea terenului la cele două capete ar trebui să fie mai mare decât dimensiunea de 8,50 m.l. așa cum în mod constant a susținut apelanta reclamantă că ar trebui să măsoare lățimea la stradă a terenului pârâților.

Pe de altă parte în mod indubitabil lățimea la stradă în punctul cardinal est al terenului defunctului B. N. a fost de 7,84 m.l. în timp ce în prezent apelanta reclamantă deține un teren a cărei lățime, în expertiza V. T., este de 12,74 m.l.

În mod judicios prima instanță de judecată nu a validat raportul de expertiză completare depus de expert O. M. deoarece la întocmirea acestuia expertul a avut în vedere întreaga suprafață de 6509 m.p. dobândită de moștenitorii defunctului B. N. prin titlul de proprietate nr._/28/1994, fără a ține seama de împrejurarea că succesorii acestuia au partajat terenurile iar reclamantei apelante i-a revenit u suprafață de 3254 mp., având o lățime de 7,85 m.l. la stradă.

Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins apelul ca nefondat, conform prevederilor art. 96 Vechiul Cod de procedură civilă.

Ca parte căzută în pretenții a obligat apelanta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta H. I., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, modificarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea apelului, cu toate consecințele de rigoare, respectiv în sensul de a admite în totalitate cererea de chemare în judecată, în ambele situații cu obligarea părților adverse în solidar la plata cheltuielilor de judecată efectuate la toate gradele de jurisdicție, pentru motivele, raportate la prevederile art. 304, al. 1, pct. 5 ,7, 8 și 9 C., cu mențiunea că prezentul recurs se referă și la încheierile interlocutorii pronunțate în cauză după cum urmează:

În ceea ce privește admiterea recursului și casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, a solicitat a se avea în vedere următoarele aspecte:

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor, avînd în vedere, că a făcut referire și la încheierile interlocutorii.

Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra criticii privind modul în care au fost respinse cererile de probatorii sau au fost ignorate total. Este o nepronunțare evidentă, care nu poate fi contestată.

De asemenea nu s-a pronunțat în ceea ce privește încălcarea rolului activ iar referitor la critica vizînd nemotivarea sentinței, analiza este una formală, care nu poate echivala cu o reală pronunțare.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de probatorii formulate inclusiv în scris. Deși din încheierea de dezbateri rezultă că a adus numeroase argumente pentru care se impunea completarea și refacerea, instanța a dispus că se va pronunța odată cu fondul, dar ulterior a uitat acest aspect, fiind și acesta un motiv de nulitate.

A mai arătat recurenta că nici motivarea deciziei nu este una corespunzătoare, deoarece sunt analizate trunchiat apărările sale și există contradicții în motivare (de exemplu în ceea ce privește schița și planul parcelar, deschiderea la drumul public, analizarea actelor prin care părțile au dobîndit dreptul de proprietate, analizarea modului în care sunt valorificate expertizele întocmite în cauză, etc.).

Motivarea în drept lipsește cu desăvîrșire, deși erau aspecte importante de rezolvat, singura referire fiind la art. 96, care nu are legătură cu prezenta cauză.

Nici criticile de fond nu sunt analizate, spre exemplu critici privind influența prevederilor Codului civil asupra situației de fapt (picătura sreașinii, distanța graniței față de construcții, etc.), critici privind modul de valorificare al expertizelor întocmite în cauză, critici cu privire la evaluarea restului probatoriului, etc. Motivarea insuficientă și ineficientă sau nemotivarea, neanalizarea tuturor motivelor de apel, nepronunțarea asupra acestora și a cererilor de probe, precum și lipsa de rol activ, reprezintă motive de nulitate, încălcîndu-se prevederile art 123, art. 261, 6 din CEDO, impunîndu-se casarea cu trimitere spre rejudecare.

Referitor la soluția admiterii recursului și modificării deciziei recurate, a solicitat a se avea în vedere următoarele argumente:

A învederat că a arătat faptul că în expertiza V. T. nu se efectuează o grănițuire efectivă și nu se finalizează celelalte aspecte la care trebuia să răspundă, existând doar un răspuns parțial în varianta A. A arătat în continuare că menține ideea că expertiza O. M. este cea mai apropiată de realitate, deoarece a avut în vedere toate terenurile aflate în litigiu.

A solicitat a se aprecia și a se omologa raportul de expertiză - completare, depus la fila 17, pentru termenul din 13.11.2013, întocmit de către expert O. M., urmare a omologării acestui raport de expertiză și a schiței aferente, și, în funcție de concluziile acestora, să se stabilească linia de hotar, dar și terenul ocupat de către părțile adverse, în suprafață de 384 mp (și experta F. L. stabilește că are în minus suprafața de 592 mp), ceea ce ridică un evident semn de întrebare fată de concluziile expertului V. T., care "își dă cu părerea", încercând să favorizeze părțile adverse, motive pentru care a solicitat înlăturarea acestei expertize.

De asemenea, a solicitat a se avea în vedere și răspunsurile la interogatoriul luat lui T. D., care recunoaște că are un teren în lungime de 590 ml, iar așa-zisa schița a partajului prevede 398 ml.

A mai arătat că instanța de apel nu a dat eficiență nici schițelor de plan depuse la dosarul cauzei, care prevăd deschiderea la drum și că trebuie reapreciată și situația juridică a dobîndirii proprietăților, după cum trebuie apreciată și posesia cel mai bine caracterizată, solicitând a fi ignorată stabilirea liniei de hotar prin forță, ceea ce nu poate fi un argument împotriva părților adverse.

Intimații pârâți, legal citați, au depus la dosar întâmpinare, prin care au răspuns punctual motivelor de recurs invocate și au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Curtea, examinând sentința recurată în raport de catele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă este acela că, deși din încheierea de dezbateri rezultă că aceasta a dispus în sensul că se va pronunța odată cu fondul asupra necesității completării și refacerii probelor cerute de apelanta-reclamantă, ulterior instanța de apel nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestora.

Nepronunțarea asupra cererii de încuviințare a unor probe în apel constituie o încălcare a disp. art. 298 rap. la art. 295(2) c.proc.civ., fiind o cauză de casare a hotărârii recurate, conform art. 304 pct. 9 c.proc.civ.

Din examinarea încheierii de dezbateri din data de 23.03.2015 pronunțată în cauză de Tribunalul B. reiese că asupra cererii apelantei-reclamante de refacere și completare a probatoriului instanța de apel a dispus în sensul urmează a se pronunța asupra acesteia cu ocazia examinării criticilor cuprinse în cererea de exercitare a căii de atac.

Or, din cuprinsul considerentelor deciziei recurate rezultă fără putință de tăgadă că instanța de apel nu a făcut niciun fel de referire la probele solicitate, că nu s-a pronunțat în niciun fel asupra cererii apelantei-reclamante de refacere și completare a probatoriului, încălcând dispozițiile legale ce stabilesc imperativul pronunțării asupra oricărei cereri formulate de părți, respectiv disp. art. 298 rap. la art. 295(2) c.proc.civ.

Așadar, subzistând cauza de casare prev. de art. 304 pct. 9 c.prociv., în baza art. 312 c.proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamanta H. I. împotriva deciziei civile nr. 2321 din 23 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B., va casa această decizie și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului B. – Secția I civilă în vederea pronunțării asupra cererii de probatorii formulată în apel de către reclamantă. Astfel, urmează a nu mai fi examinate celelate motive de recurs ce vizează modul de soluționare a fondului apelului, acestea urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta H. I. domiciliată în com. Mărăcineni, ., împotriva deciziei civile nr. 2321 din 23 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții T. D., Chjiriță V. și C. D., toți domiciliați în ., jud. B..

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului B. – Secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 4 iunie 2015.

Președinte, Judecători,

M. P. C.-M. M. A.-M. R.

Grefier,

C. G.-A.

Red. MP

2 ex./29.06.2015

d.f._ – Judecătoria B.

j.f. D. P.

d.ap._ – Tribunalul B.

j.. P.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 504/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI