Legea 10/2001. Decizia nr. 990/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 990/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 990/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 990
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Președinte – V. G.
Judecător –V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții R. M. C. (fostă Leasevici) – moștenitoarea defunctului R. G. M., domiciliată în București, ..29, ., ., C. I. M. în nume propriu și moștenitoare legală a lui P. G., domiciliată în București, ..55, sector 1 și S. L. C. prin mandatar S. A. M. – Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 251 din 18 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița, F. A., domiciliată în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, P. F., B. E., ambele domiciliate în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.34, județ Dâmbovița, . . în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.34 A, G. F., domiciliată în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.34B, G. (P.) C. F., domiciliată în Târgoviște, Calea Ploiești, nr.57, județ Dâmbovița, A. M. E., domiciliată în Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița, I. M., domiciliată în ., S. A. C., domiciliată în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, A. B., domiciliat în Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița și Elveția, La Levratte 26, 1260 Nyon și P. Dâmbovița – prin prefect, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr.1, județ Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 9 iunie 2015 și ulterior la data de 16 iunie 2015, dând următoarea decizie:
C u r t e a
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 7182/30.08.2002, reclamanții P. G., C. I.-M., S. E., S. L. C. și R. M. au chemat în judecată pe pârâții P. Municipiului Târgoviște, Andreevici Olimpiada, G. F., R. E., P. F., C. I., . . și P. C. solicitând să se constate că sunt proprietarii imobilului situat în Târgoviște, ..32-34, format din 1182 mp. teren și o casă cu anexe, cu suprafața desfășurată de 346 mp., obligarea pârâților de a lăsa bunurile în proprietate și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare sau a oricărui alt act translativ de proprietate, privitoare la acel imobil, către chiriași sau alte persoane.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că bunul a aparținut autorului lor Nacian C., ai cărui moștenitori sunt potrivit certificatelor depuse la dosar și întrucât avea calitatea de pensionar, fost procuror general, era exceptat de la orice fel de naționalizare, potrivit legislației de la data preluării imobilului. S-a reținut că proprietatea bunului rezultă din autorizația de construcție nr. 231/27.03.1934, din procesul-verbal de preluare din 12.12.1957, din comunicarea Sfatului Popular Târgoviște cu nr. 4111/20.12.1958 și din transcrierea la Tribunalul Târgoviște.
De asemenea, s-a arătat că P. Târgoviște a fost notificată conform Legii nr.10/2001 dar nu a răspuns, astfel încât s-a solicitat constatarea nulității absolute a oricărui act de înstrăinare, constatarea dreptului de proprietate al reclamanților și restituirea imobilului – casă și teren aferent în natură.
Pârâta G. F. a formulat întâmpinare în sensul respingerii cererii pe considerentul că nu s-au efectuat procedurile de restituire conform art.20 și următoarele din Legea nr.10/2001, iar în cazul în care solicitarea se privește ca fiind admisibilă, se cerere aplicarea dispozițiilor art.15 pct.1 din Legea nr.10/2001. A menționat că deține locuința indicată în acțiune, respectiv camerele anexe, în baza unui contract de închiriere cu P. Târgoviște care a deținut și deține în prezent spațiul ce i s-a atribuit. S-a apreciat că actul de închiriere este valabil și urmează a se face aplicarea prevederilor OG nr.40/1999, în sensul prelungirii pe durata de 5 ani, în condițiile în care pârâta nu are posibilități materiale pentru a-și cumpăra alt imobil, iar în ipoteza restituirii bunului în natură către reclamanți, este de acord ca aceștia să-i pună la dispoziție un spațiu similar cu același confort și dotări.
P. municipiului Târgoviște a formulat întâmpinare, arătând că dosarul având ca obiect Legea nr.10/2001 este incomplet, reclamanților punându-li-se în vedere să depună actele doveditoare ale proprietății, solicitarea fiind prematură, iar pentru capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare s-a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, conform art.1 Cod pr.civilă.
La termenul de judecată din 13.11.2002 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 1551 Cod pr.civilă, întrucât reclamanții nu au depus diligențe pentru comunicarea adreselor exacte ale pârâților.
P. cererea de repunere pe rol înregistrată la 3.11.2003 reclamanții au declarat că își retrag cererea de chemare în judecată față de F. G. și C. I., stăruind în continuarea judecății cu ceilalți pârâți, cărora le-au indicat adresele, atașând adresa nr. 8062/15.05.2003 a Serviciului de cadastru Imobiliar al Primăriei municipiului Târgoviște, în care s-au individualizat contractele în baza cărora pârâții dețin imobilul în litigiu.
P. sentința civilă nr.619/10.12.2003, Tribunalul Dâmbovița a respins ca prematură contestația întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, admițând excepția de necompetență materială pentru petitele privind constatarea dreptului de proprietate, revendicare și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Soluția, păstrată prin decizia civilă nr.871/24.03.2004 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr.1362/2004, a fost casată împreună cu soluția instanței de apel, cu trimiterea spre rejudecare la tribunal, prin decizia nr.516/19.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 7652/2004, potrivit căreia lipsa răspunsului la notificare în termenul prevăzut de art.23 din Legea nr.10/2001 atrage competența tribunalului pentru soluționarea fondului litigiului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3375/11.04.2006 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, iar pârâta . . întâmpinare în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru suprafața de 234 mp. teren curți-construcții, situat în intravilanul municipiului Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.34, cu nr. cadastral provizoriu 3081 și pentru constatarea nulității absolute a contractului prin care a cumpărat acest imobil.
Instituția Prefectului și P. municipiului Târgoviște au înaintat în copie ordinele prefectului și contractele de vânzare-cumpărare sau închiriere, după caz, eliberate în beneficiul pârâților.
În data de 27.09.2006, pârâta G. (fosta P.) C. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamanților, arătând că a devenit proprietara terenului de 346 mp. din Calea Câmpulung, nr.34 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1775/6.04.2001, încheiat cu F. G. care îl deținea în proprietate din 1972, bunul a fost întabulat în Cartea Funciară prin încheierea 1691/19.04.2001 și a edificat totodată o locuință conform certificatului de urbanism nr. 260/03.05.2001și autorizației de construire nr. 270/06.07.2001.
La rândul său, pârâta P. F. a cerut prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamanților pe considerentul că a dobândit în proprietate apartamentul din Calea Câmpulung, nr.34 în anul 2001, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu P. municipiului Târgoviște, aprobat prin HCL nr. 40/2001, spațiul de locuit fiindu-i atribuit în urma evacuării sale dintr-un imobil revendicat că către fostul proprietar, apartamentul nefiind racordat la utilități datorită restanțelor acumulate de fostul chiriaș.
Întrucât pârâtul C. I. a decedat în ședința din 27.03.2008 a fost introdusă în cauză succesoarea sa I. M., iar la termenul ulterior a fost introdusă A. M., în aceeași calitate de moștenitor.
P. sentința civilă nr.211/29.01.2011, tribunalul a constatat perimarea judecății iar, prin decizia civilă nr. 174/23.01.2013, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de Leasevici M. C., a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ședința publică din 28.03.2013, în dosarul nr._ format după casarea sentinței nr.211/20.01.2011, în conformitate cu art.164 Cod pr.civilă, s-a dispus conexarea dosarului nr._ la cel menționat.
În cauza ce face obiectul dosarului nr._ , reclamanții C. I. Mihela (în nume propriu și ca moștenitoare a numitei P. G.), Leasevici M. C., în calitate de succesoare a lui R. G. M. și S. L. C., toți în calitate de moștenitori ai lui Nacian C. au solicitat în contradictoriu cu P. municipiului Târgoviște anularea dispoziției nr. 9813/30.12.2010 de respingere a notificării nr. 34/2001, recunoașterea dreptului de proprietate și restituirea în natură, liber de orice sarcini, a imobilului teren de 1182 mp. și construcție de 546 mp. situat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 34, liber la data notificării sau compensarea cu alte bunuri ori despăgubiri, precum și anularea tuturor actelor de înstrăinare ce vizează parțial sau total imobilul descris.
Precizându-și cererea dedusă judecății la termenul din 28.06.2011, reclamanții au stăruit în anularea celor două dispoziții, pretinzând în principal restituirea în natură a imobilelor, constatarea unui titlu mai vechi și mai bine concretizat pe care aceștia îl dețin comparativ cu titlurile pârâților, iar în subsidiar atribuirea în natură doar a imobilelor libere (cel deținut cu titlu de chiriei de către pârâta G. F.) și obligarea pârâtei fie la compensarea cu alte bunuri, fie la plata despăgubirilor bănești, corespunzător Legii nr.10/2001 și Legii nr. 247/2005.
Raportat la precizările cererii introductive, la termenul de judecată din 29.06.2011 au fost conceptați în calitate de pârâți și P. I C. F., B. A. și B. E. (succesorii E. R.), Andreevici Olimpiada, G. F. și . .> Cauza a fost suspendată la 23.11.2011 potrivit art.1551 Cod pr.civilă pentru că reclamanții nu au indicat numele și adresele moștenitorilor pârâtei Andreevici Olimpiada. Ulterior s-a conceptat și citat succesorul A. B..
În cel de-al doilea ciclu procesual, în dosarul nr._ , după administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1588 din 3 octombrie 2013, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de G. (P.) I. C. F., a admis excepția prescripției dreptului de a cere constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâții au dobândit părți din imobil și respinge ca prescris acest capăt de cerere, și a respins cererea de constatare a nulității ordinelor prefectului emise în beneficiul pârâților cumpărători ai locuinței
P. aceeași sentință, instanța a respins în fond cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții . . I. C. F., a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cu pârâții C. I. și F. G. și a respins cererea în constatarea dreptului de proprietate al reclamanților precum și solicitarea de revendicare a imobilelor.
Totodată, instanța a admis contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001 formulată de reclamanții Leasevici M. C., C. I. M. și S. L. C., prin mandatar S. A. M., a dispus restituirea în natură a suprafeței de 128 mp. teren și a unității locative deținute de pârâta G. F. în baza contractului de închiriere, a constatat îndreptățirea reclamanților la compensarea prin puncte pentru suprafața de 1039 mp. teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște și pentru clădirea în suprafață construită de 268 mp. (excluzând unitatea locativă restituită în natură) și a obligat pârâtul Municipiul Târgoviște la 1800 lei cheltuieli de judecată către reclamantul S. L. C..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantii Leasevici M. C., C. I. M., S. L. C. precum și pârâta G. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia nr. 906/25.09.2014, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamanții Leasevici M. C. (în nume propriu și în calitate de moștenitor legal a numitei P. G.), C. I. M. (în nume propriu și în calitate de moștenitor legal a numitei P. G.) și S. L. C., s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținându-se în ceea ce privește apelul declarat de reclamanți că principala critică formulată de aceștia vizează faptul că prima instanță le-a încălcat dreptul la apărare prin a admiterea excepției privind prescripția dreptului de a cere nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare (contractul de vânzare-cumpărare nr._/15.12.1998, contractului de vânzare-cumpărare nr._/24.05.2000, contractul de vânzare-cumpărare nr._/28.02.2001, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1775 din 6.04.2001, contractul de vânzare cumpărare nr.1608/17.05.2001), fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților.
Deși din examinarea actelor și lucrărilor dosarului a reieșit că această excepție nu a fost pusă niciodată în discuția părților, prin sentința apelată prima instanță a soluționat-o, admițând-o.
Procedând în acest fel prima instanță a încălcat nu numai unul dintre principiile generale ale dreptului procedural civil, acela al contradictorialității, ci și un drept fundamental al oricărei persoane, dreptul la apărare, consfințit și garantat de art. 24 din Constituție.
În consecință, față de disp. art. 297 c.proc.civ., pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție asupra soluției ce se va pronunța asupra excepției invocate după punerea acesteia în discuția părților, Curtea a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal în vederea pronunțării asupra excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare (contractul de vânzare-cumpărare nr._/15.12.1998, contractului de vânzare-cumpărare nr._/24.05.2000, contractul de vânzare-cumpărare nr._ dn 28.02.2001, contractul de vânzare cumpărare nr. 1775/06.04.2001, contractul de vânzare cumpărare nr.1608/17.05.2001) invocată prin întâmpinare de pârâta P. Târgoviște după punerea acesteia în discuția părților.
Din aceleași considerente, față de împrejurarea că pârâta G. F. nu a indicat alte motive de fapt și de drept ale cererii de apel formulate, văzând disp. art. 295 (1) c.proc.civ., potrivit cărora instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, putând invoca din oficiu doar motivele de ordine publică, în lipsa oricărei alte încălcări a normelor procesuale și de drept material aplicabile în speță, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, în baza art. 297 c.proc.civ. Curtea a admis și calea de atac exercitată de această pârâtă, a anulat sentinț și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal în vederea pronunțării asupra excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare (contractul de vânzare-cumpărare nr._/15.12.1998, contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 24.05.2000, contractul de vânzare-cumpărare nr._/28.02.2001, contractul de vânzare cumpărare nr. 1775/06.04.2001, contractul de vânzare cumpărare nr.1608/17.05.2001) invocată prin întâmpinare de pârâta P. Târgoviște după punerea acesteia în discuția părților.
Instanța de trimitere, prin sentința civilă nr. 251 din 18 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._ , a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de G. (P.) I.C. F., a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001 prin care pârâții au dobândit părți din imobil și a respins ca prescris acest capăt de cerere, respingând totodată și cererea de constatare a nulității ordinelor prefectului emise în beneficiul pârâților cumpărători ai locuinței.
Totodată, a fost respinsă în fond cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții . . I. C. F., s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cu pârâții C. I. și F. G. și a fost respinsă cererea în constatarea dreptului de proprietate al reclamanților precum și solicitarea de revendicare a imobilelor.
Pe fond, a fost admisă contestația și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 128 mp. teren și a unității locative deținute de pârâta G. F. în baza contractului de închiriere, constatându-se că reclamanții sunt îndreptățiți la compensarea prin puncte pentru suprafața de 1039 mp. teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște și pentru clădirea în suprafață construită de 268 m.p.(excluzând unitatea locativă restituită în natură).
Totodată, a fost obligat pârâtul Municipiul Târgoviște la 2800 lei cheltuieli de judecată către reclamantul S. L. C., reprezentând onorariu expert și onorariu avocat și la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta C. I.-M., reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia de casare nr. 906/25 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a admis apelul reclamanților, s-a anulat sentința primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, cu precizarea de a se pune în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr._/15.XII.1998;_/24.V.2000;_/28.II.2001; 1775/6.IV.2001 și 1608/17.V.2001, invocată prin întâmpinare de pârâta P. Târgoviște, pentru a nu se încălca dispozițiile principiilor fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al contradictorialității și al dreptului la apărare, garantat de art.24 din Constituție.
În funcție de răspunsul la această excepție de procedură, instanța în fond după casare, a apreciat toate capetele de cerere solicitate de reclamanți prin acțiunea introductivă la instanță și cererile ce au constituit obiectul dosarelor conexate la prezenta acțiune, respectiv revendicarea suprafeței de 1142 mp teren, casă în suprafață de 342 mp și nulitatea celor cinci contracte de vânzare-cumpărare referitoare la aceste imobile.
În conformitate cu dispozițiile deciziei de casare, tribunalul a ridicat în fața părților, în ședința publică din 11 februarie 2015, excepția invocată de pârâta P. municipiului Târgoviște prin întâmpinare, de prescripție a dreptului la acțiune privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobilul ce se revendică prin prezenta acțiune, în anii 1998, 2000 și 2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că la prezentul dosar cu nr._ s-au atașat și conexat mai multe dosare ce constituie obiectul următoarelor cauze: dosarul nr.2130/1999 al Judecătoriei Târgoviște având ca obiect revendicarea casei și a terenului aferent de 600 mp. municipiul Târgoviște; 977/2002 al Judecătoriei Târgoviște cu același obiect; dosarul nr.7182/2002 al Judecătoriei Târgoviște prin care se revendică suprafața de 1182 mp, casa edificată pe acest teren și nulitatea actelor de vânzare-cumpărare încheiate în anii 1998, 2000 și 2001; dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița având ca obiect contestare dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001 și dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița având ca obiect Legea nr.10/2001, suspendat din 25.V.2008, la care a fost conexat dosarul nr.7182/2002, în care se solicită pentru prima dată nulitatea celor cinci contracte de vânzare-cumpărare ale aceluiași imobil casă și teren aferent municipiul Târgoviște.
P. urmare, în baza art.137 Cod pr.civilă, tribunalul a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune și nulitatea actelor de vânzare-cumpărare încheiate în 1998, 2000 și 2001, în raport de data introducerii dosarului nr. 8182/2002 la Tribunalul Dâmbovița, respectiv 30 august 2002 și dispozițiile speciale ale art.45(5) din Legea nr.10/2001 a caselor naționalizate, potrivit cărora, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate (absolută sau relativă), dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, Legea nr.10/2001 a intrat în vigoare la data de 14.II.2001, termenul de prescripție de 1 an împlinindu-se la data de 14.II.2002, care a fost prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001 cu câte 3 luni, în total 6 luni, așa încât termenul de prescripție se împlinește la 14.VIII.2002.
Cum cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 30 august 2002 peste termenul de prescripție de 1 an și 6 luni, respectiv data de 14 august 2002, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001 ș în consecință a respins acest capăt de cerere ca prescris.
Totodată, a avut în vedere la calculul termenului de 1 an și 6 luni, data introducerii acțiunii 30 august 2001 și nu data plicului 14 august 2001, întrucât data înregistrării cererii la tribunal învestește instanța cu soluționarea cauzei este dată certă de la care se calculează termenul dreptului la acțiune în realizarea ori constatarea unui drept de proprietate.
Nu s-a impus anularea contractelor de vânzare-cumpărare din anii 1998, 2000 și 2001 dintre părți și terțe persoane, întrucât la data încheierii lor era în vigoare Legea nr.112/1995, iar aceste vânzări succesive au fost valabile la data perfectării lor, conform art.45 (1) din Legea nr.10/2001, părțile contractante fiind de bună-credință, în cauză nefiind motive pentru constatarea nulității absolute.
Actele juridice de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință, iar în prezenta cauză nu s-au făcut dovezi în acest sens.
P. urmare, nu s-a restituit în natură, ci doar prin echivalent, imobilele înstrăinate în baza Legii nr.112/1995, cu respectarea condițiilor cerute de lege (art.7 (1).
Tot în baza art.137 Cod pr.civilă, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta G. (fostă P.) I. C.-F., întrucât aceasta deține o parte din imobil a cărui restituire în natură s-a solicitat de reclamanți, împreună cu acțiunea în revendicare a aceluiași imobil, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1775/6.IV.2001, vânzători fiind F. G. și F. I. A., ceea ce justifică legitimarea sa procesual pasivă.
Urmare a admiterii excepției dreptului de a cere constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în perioada anilor 1998, 2000 și 2001, prin care pârâții au dobândit părți din imobilul revendicat, tribunalul a respins cererea în constatarea nulității acestor contracte de vânzare-cumpărare ca prescris, iar ca o consecință directă a acestui fapt, a respins și cererea privind constatarea nulității ordinelor prefectului emise în beneficiul pârâților cumpărători ai imobilelor.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cu pârâta C. I. și F. G..
Pe fond, tribunalul a reținut că obiectul dosarului nr._ în fond după casare îl constituie plângerea în baza Legii nr.10/2001 a caselor naționalizate, privitor la soluționarea notificării nr.34/2001, constatarea dreptului de proprietate pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1182 mp și construcția edificată pe acesta în suprafață de 346 mp, obligarea pârâților de a-l lăsa în deplină proprietate și folosință acest imobil către reclamanți, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare și a ordinelor prefectului cu privire la imobilul de mai sus.
De asemenea, în cauza cu nr._ reclamanții, în calitate de succesori ai defunctului Nacian C., au solicitat anularea dispozițiilor nr. 9813/30.XII.2010 și nr.1959/1.IV.2011 ale Primăriei municipiului Târgoviște, prin care li s-a respins notificarea de revendicare a aceluiași imobil, fără a fi analizată în fond, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate pentru bunul revendicat și în principal restituirea sa în natură, anularea tuturor actelor de înstrăinare, iar în subsidiar, atribuirea în natură doar a imobilului liber, compensarea cu alte bunuri ori plata despăgubirilor bănești în baza Legii nr.10/2001 privind casele naționalizate.
Același obiect îl constituie și dosarul nr.7182/2002 al Tribunalului Dâmbovița, respectiv revendicarea terenului în suprafață de 1142 mp, a casei de pe acesta în suprafață de 342 mp și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare ce privesc acest imobil.
Având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.33/2008, dată în interesul legii și obligatorie pentru instanțele judecătorești, tribunalul apreciază că nu se pot invoca simultan prevederile Legii speciale nr.10/2001 privind casele naționalizate și dispozițiile dreptului comun prevăzute de art.480 cod civil privind revendicarea acestor imobile, întrucât legea specială este derogatorie de la dreptul comun.
Pe de altă parte, nu se poate cere în același timp constatarea dreptului de proprietate pentru un imobil în baza art.111 Cod pr.civilă și revendicarea aceluiași imobil, întrucât sunt cauze juridice contradictorii ce se anulează reciproc, obiectul lor fiind preconstituirea dreptului de proprietate pentru un imobil pentru care nu există titlu de proprietate și respectiv compararea mai multor titluri de proprietate pentru același imobil, așa încât tribunalul a respins cererea privind constatarea dreptului de proprietate pentru acest imobil și revendicarea imobilelor precizate mai sus.
Din analiza comparativă a obiectelor dosarelor precizate mai sus, tribunalul a reținut pe fond că reclamanții au solicitat anularea dispozițiilor nr. 9813/30.XII.2010 și 1959/1.IV.2011 emise de P. Târgoviște, restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 1142 mp și casă în suprafață construibilă de 342 mp, în baza dispozițiilor Legii speciale nr.10/2001 a caselor naționalizate, cu cheltuieli de judecată aferente.
Din verificarea actelor de stare civilă a părților, respectiv a certificatelor de moștenitor ale acestora, a rezultat că reclamanții sunt succesori pe linie colaterală ai defunctului Nacian C., care la data de 27.III.1934 a obținut autorizație de construire a unui imobil pe . naționalizat prin procesul verbal din 12.XII.1957 al Sfatului Popular al orașului Târgoviște, în baza Decretului nr.92/1950, compus din suprafața de 1182 mp și clădire în suprafață de 546 mp.
Chiar dacă defunctul nu a deținut un act originar de proprietate pentru acest imobil, autorizația de construire și procesul-verbal de preluare a imobilului către stat din 12.XII.1957 au făcut dovada proprietății acestuia asupra imobilului revendicat de succesorii defunctului.
P. urmare, în baza art.2(1) din Legea nr.10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în condițiile preluării abuzive a imobilului de la autorul lor, exclus de la naționalizare, în calitate de procuror general de Curte la C..
Pentru recuperarea imobilului preluat abuziv de stat în anul 1957, reclamanții au formulat notificarea către deținătorul imobilului - P. municipiului Târgoviște, sub nr.34/2011, pârâta P. municipiului Târgoviște refuzând restituirea imobilului prin dispozițiile contestate cu nr.9813/30.XII.2010 și nr.1959/1.IV.2011 pe motiv că imobilul este exceptat de la restituirea în natură, conform art.7 alin.11 din Legea nr.10/2001 și alin.5 din același text, întrucât imobilul casă și teren aferent a fost înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, reclamanții putând beneficia doar de măsuri reparatorii prin echivalent.
Întra-adevăr, imobilul în discuție a fost înstrăinat înaintea apariției Legii nr.10/2001 prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/1998,_/2000 și 1262/2001 către A. Olimpiada, R. E. și P. F., iar partea neînstrăinată este deținută cu contractul de închiriere nr._/11.VI.2009 de către G. F..
În privința pârâților C. I. și F. G., prin cererea de repunere pe rol din 3.XI.2003 în dosarul cu nr.7182/2002, reclamanții au renunțat la judecata cu aceștia, așa încât, tribunalul a luat act de această renunțare.
Cu privire la pârâta G. (P.) I. C.-F., tribunalul a reținut că aceasta a achiziționat o parte din terenul în discuție prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1775/6.IV.2001 de la F. G. și F. A.-T., respectiv 346 mp curți-construcții, bunul înstrăinat fiind dobândit prin schimb de terenuri cu fostul Consiliu Popular al orașului Târgoviște, conform contractului de schimb autentificat sub nr.997/1972, transcris sub nr.514-515 la fostul notariat de Stat Dâmbovița.
Așa fiind, pentru terenul înstrăinat vânzătorii predaseră în schimb fosta lor proprietate iar, pe de altă parte, reclamanții au renunțat la judecata cu pârâtul F. G., împrejurare din care a rezultat că acesta din urmă împreună cu soția sa au transmis în mod valabil dreptul de proprietate asupra terenului pârâtei G. I. C.-F..
S-a apreciat neîntemeiată susținerea reclamanților în sensul că actul prin care pârâta G. C.-F. a cumpărat imobilul este lovit de nulitate absolută, deoarece aceasta a cumpărat de la persoane fizice ce au justificat la rândul lor cu act autentic imobilul vândut iar, pe de altă parte, conform art.45 din Legea nr.10/2001 sunt susceptibili de sancțiunea nulității actele de înstrăinare a imobilelor încheiate de autorități-entități deținătoare ca urmare a preluării abuzive, ipoteză ce nu s-a verificat în cazul acestei pârâte.
De asemenea, pârâta . . cu actul autentic nr.1608/17.V.2001 de la vânzătoarea C. A. suprafața de 234 mp teren, ..34, imobilul vândut fiind obținut prin contractul de schimb autentificat sub nr.395/19.II.1970 încheiat cu Consiliul Popular al municipiului Târgoviște, schimb valabil potrivit legislației în care a fost perfectat.
În consecință, atât pârâta G. I.C.-F., cât și pârâta . . de subdobânditori de bună-credință, neputându-li-se imputa lipsa de diligență în verificarea regimului juridic al bunurilor achiziționate, în condițiile legii.
În condițiile menținerii ca valabile a actelor de vânzare-cumpărare prin care pârâții au cumpărat succesiv părți din imobilul autorului reclamanților, după ce acesta fusese preluat abuziv de stat, s-a apreciat că nu se poate restitui în natură imobilul revendicat, cu excepția suprafeței de 128 mp liberă de orice sarcină și a unității locative deținută cu contract de închiriere de pârâta G. F., pârâta beneficiind în continuare de dispozițiile OUG nr.40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinație de locuință.
Nu s-a putut obliga pârâta P. municipiului Târgoviște la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii, câtă vreme aceasta nu a manifestat o asemenea inițiativă și nu s-a dovedit că aceasta ar avea la dispoziție alte bunuri ori servicii pentru a fi puse la dispoziția reclamanților.
De asemenea, nu s-a putut restitui în natură nici diferența de 91 mp. identificată în expertiza topografică aflată în folosința pârâtei P. Târgoviște și evidențiată prin adresa nr.5055/23.VII.2013 a Direcției Administrarea Patrimoniului Public și Privat al municipiului Târgoviște ca având suprafața de 74 mp, întrucât aceasta constituie domeniul public al municipiului Târgoviște, respectiv drum DSN - străzi nenominalizate, potrivit planului urbanistic local.
P. urmare, s-a apreciat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, potrivit art.2 lit.a din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată ulterior prin Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire în natura sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, prin puncte, pentru suprafața de 1039 mp. situată în Târgoviște reprezentând teren intravilan curți-construcții care nu este liberă de sarcini, precum și pentru suprafața de 268 mp construibilă.
În natură, s-a dispus și restituirea diferenței de 128 mp liberă de orice sarcini de la 1167 mp la 1039 mp. acordată ca despăgubiri.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art.274 Cod pr.civilă, pârâta P. municipiului Târgoviște a fost obligată la plata sumei de 2800 lei cheltuieli de judecată către reclamantul S. L.-C. reprezentând onorariu expert și onorariu avocat și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta C. I.-M. reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe reclamanții R. M. C. (fostă Leasevici) – moștenitoarea defunctului R. G. M., C. I. M. în nume propriu și moștenitoare legală a lui P. G. și S. L. C. au declarat apel.
Susțin apelanții că greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare solicitate de reclamanți în baza art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Legea nr.10/2001 a intrat în vigoare la data de 14.02.2001, iar termenul de prescripție privind constatarea nulității actelor de înstrăinare făcute în defavoarea persoanelor îndreptățite se împlinea la data de 14.02. 2002, termen care a fost prelungit prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/ 2001 cu câte 3 luni, astfel că termenul de prescripție se împlinește la data de 14.08.2002.
Cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a contracte lor de înstrăinare în discuție a fost depusă prin serviciul poștal la data de 13.08.2002 (conform ștampilei poștale de expediere aflată pe plicul trimis la instanța din Târgoviște din dosarul inițial atașat nr.7182/2002).
Tribunalul Dâmbovița, contrar dispozițiilor legale stipulate în art.104 Cpr.civ. anterior, aplicabil în cauză („Actele de procedură trimise prin poștă Instanțelor de judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui") are în vedere data introducerii acțiunii la 30.08.2002 și nu data de pe ștampila de expediere aflată pe plicul poștal de 13.08.2002 (?!). în opinia instanței, data înregistrării cererii la tribunal este cea care investește instanța cu soluționarea cererii, aceasta fiind o dată certă, de la care se calculează termenul dreptului la acțiune privind constatarea nulității contractelor în discuție.
Motivarea instanței de fond este în afara dispozițiilor legale sus menționate (art.104 C.pr.civ.), contrară practicii constante, unitare și îndelungate a instanțelor judecătorești și este de natură a produce grave prejudicii dreptului de proprietate al reclamanților.
Admițând greșit această excepție, instanța de fond nu a putut să rezolve cu obiectivitate capătul din cererea reclamanților privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în favoarea pârâților persoane fizice (art.46 alin.2 din Legea nr. 10/2001) și nici capătul de cerere privind anularea ordinelor prefectului privind constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite acelorași pârâți, deoarece aceștia nu puteau invoca prevederile art.36 alin.2 și 6 din Legea nr. 18/1991.
Solicită admiterea apelul, anularea sentința și evocând fondul respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în litigiu.
Totodată, solicită admiterea cererii privind constatarea nulității absolute a acestor contracte, după cum urmează:
1. în ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr._/15.12. 1998 încheiat între pârâții: P. Târgoviște, pe de o parte și Andreevici Olimpiada, pe de altă parte.
Conform art.45 alin.4 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.
În sus menționatul contract se face precizarea că „imobilul a intrat în posesia statului cu Decretul nr.92/1950". De asemenea prin întâmpina rea depusă de pârâtă (dos. nr._ ), aceasta afirmă că l-a cunoscut pe autorul nostru încă din anul 1953 dând detalii despre viața acestuia. Aceste aspecte duc la concluzia că părțile contractante au cunoscut modalitatea în care au fost preluate imobilele de la autorul apelanților și, cu toate acestea, cu rea-credință au încheiat respectivul contract a cărei nulitate absolută solicită să se constatate.
Totodată, apelanții solicită anularea și a ordinul prefectului Dâmbovița nr.237/30.05.2002 (dos.nr._ ) emis cu mult timp după deschiderea procesului și notificării celor îndreptățiți, prin care pârâtei i se atribuie în coproprietate indiviză 28,72% (135 mp) din terenul aferent clădirii. Această atribuire s-a făcut la cererea pârâtei și la propunerea Primăriei Târgoviște, cu sfidarea atât a dosarelor aflate pe rolul instanței prin care au cerut restituirea imobilelor (dos.nr.977/2001 atașat), cât și a notificării făcute în temeiul Legii nr.10/2001. Or, la baza acestui ordin al prefectului a stat contractul de înstrăinare a construcției a cărei nulitate au cerut-o.
În consecință, apelanții susțin că se impune restituirea în natură a imobilelor (construcție și teren) ce au făcut obiectul acestor acte juridice, beneficiar al acestora fiind în momentul de față pârâtul Andreevici B. în calitate de unic moștenitor al defunctei Andreevici Olimpiada.
Se mai susține că au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. l2611/24.05.2000 (dos._ ) încheiat între pârâtele P. Târgoviște și pârâta R. E. decedată pe parcursul procesului și reprezentată în cauză de pârâta B. E..
Imobilul menționat în acest contract constituia obiect litigios dedus judecății încă din anul 1998 situație cunoscută de P. Târgoviște, iar pârâta R. E. care a acționat cu aceeași rea-credință la încheierea contractului, putea să se intereseze de situația juridică a imobilului care în acel moment era dedus judecății și nu putea fi înstrăinat.
În ce privește Ordinul Prefectului Dâmbovița nr.236/30.05.2002 (dos._ ) acesta a fost emis cu mult timp după ce reclamanții au deschis procesul (inclusiv dos.977/2001 atașat) și au notificat deținătorii și cu toate acestea pârâta devine proprietara indiviză a 106 mp teren aferent clădirii cumpărate.
Pentru aceleași considerente, solicită restituirea în natură a imobilelor (construcție și teren) ce au făcut obiectul celor două acte juridice a căror desființare au solicitat-o.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr._/28.02.2001 (dos._ ) încheiat între pârâtele P. Târgoviște și pârâta P. F., se susține că este vorba despre o înstrăinare realizată ca și în actele menționate mai-sus. Acest contract are menționat pe verso la garant pe nimeni altul decât pe fiica cumpărătoarei - P. C. (actuala G.) - membră a Comisiei locale Târgoviște de fond funciar (a se vedea interogatoriul f.214- 215 dos_ ). Reclamanții au solicitat încă din data de 10.03.2000 în baza Legii nr.1/2000 restituirea imobilului în suprafață de 1182 mp ce a aparținut autorului lor. În această situație se poate concluziona că pârâta cumpărătoare în calitate de mamă a numitei G. (fostă P.) C. era la curent cu faptul că imobilele erau obiect litigios de restituire pentru foștii proprietari și acestea nu mai puteau fi obiect de înstrăinare, cu toate acestea cele două părți contractante cu rea-credință încheie acest contract care este lovit de nulitate absolută.
Ordinul Prefectului Dâmbovița nr.349/21.08.2002 prin care se acordă pârâtei coproprietatea indiviză de 108 mp aferentă clădirii s-a obținut urmare demersurilor făcute de fiica sa P. (actuala G.) C. (cererea nr.4404/7.05.2002 semnată de P. C. și nu de P. F. aflată la dosar) situație recunoscută la interogatoriu de pârâta G.. Acest ordin a fost emis cu mult timp după ce reclamanții au deschis procesul de restituire în natură a imobilelor, cu luarea la cunoștință de această situație de către beneficiara ordinului care a sfidat cererea apelanților și mai ales dispozițiile legale ce interziceau obținerea unor astfel de acte juridice, ceea ce impune restituirea în natură a imobilelor ce au făcut obiectul celor două acte juridice.
Cu referire la contractul de vânzare-cumpărare nr.1775/6.04.2001 încheiat între pârâții G. (fostă P.) C. și F. G. (decedat și reprezentat de F. A. T.) apelanții solicită să se constatate că este lovit de nulitate absolută motivat de împrejurarea că a fost încheiat în perioada în care au solicitat în fața instanței de judecată restituirea sa. Cu aceeași nulitate este lovit și contractul de schimb nr.997/1972 intervenit între F. G. și P. Târgoviște, deoarece la acea dată statul român nu era proprietar al acestor imobile preluate anterior abuziv de la autorul lor.
Contractul de vânzare-cumpărare nr.1608/17.05.2001 încheiat între pârâții . . A. (decedată și reprezentată de I. M. și A. M. E.), de asemenea solicită să se constate și nulitatea acestuia motivat de faptul că a fost încheiat în perioada în care reclamanții se judecată în legătură cu imobilul la instanța de judecată. Cu aceeași nulitate este lovit și contractul de schimb nr.395/19.02.1970 intervenit între C. A. și Consiliul Popular al municipiului Târgoviște, la acea dată statul român nefiind proprietar al imobilelor ce fuseseră preluate abuziv de la autorul apelanților.
În ce privește pârâta G. F., se arată că aceasta deține imobilele (construcție și teren) cu titlu de chiriaș (contract de închiriere nr. 12053a/28.06.1999 încheiat cu pârâta P. Târgoviște), iar respectivele imobile urmează a fi restituite în natură reclamanților.
În baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, apelanții solicită anularea dispoziției nr.9813/30.12.2010 și a completării la aceasta prin dispoziția nr. 1959/1.04.2011 emise de pârâta P. Târgoviște prin care a fost respinsă notificarea reclamanților nr.34/2001.
Se susține că admiterea acestei cereri se impune față de argumentele menționate în precedent, imobilele au aparținut autorului apelanților, au fost preluate abuziv prin Decretul nr.92/1950, iar principiul statuat de Legea nr.10/2001 este ca în astfel de situații aceste imobile să fie restituite în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Printr-o altă critică se arată că greșit prima instanță a redus cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii de avocat solicitate de la instanța de fond.
Conform art.274 alin.3 C.pr.civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prima instanță a redus arbitrar onorariile justificate cu chitanțe depuse la dosar, fără a face nicio motivare în acest sens, așa cum cere textul de lege menționat. în plus, onorariile sunt pe deplin justificate atât față de valoarea pricinii deduse judecății, a muncii depuse de avocați, pe de o parte, iar pe de alta parte sunt într-un cuantum potrivit activității desfășurate, impunându-se restituirea integrală a onorariilor de avocat.
În concluzie, solicită admiterea apelul și pe fond, în principal să admiterea acțiunii, anularea dispoziția nr.9813/30.12.2010 și completarea la aceasta nr. 1959/01.04.2011 emise de P. Târgoviște care a respins notificarea nr. 34/2001, constatarea nulității absolută a contractelor de înstrăinare în litigiu, anularea ordinelor prefectului cum s-a arătat și restituirea în natură a imobilelor situate în Târgoviște, ..34, 34 A și 34 B. În subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că aceste imobile sau parte din acestea nu pot fi restituite în natură, apelanții solicită acordarea de despăgubiri bănești echivalente acestor imobile.
Totodată, solicită restituirea integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii de avocat a căror dovadă s-a făcut cu chitanțele depuse la instanța de fond.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis în limitele și pentru considerentele următoare:
Curtea constată că apelanții au invocat, în principal, trei motive de apel, și anume: greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001, greșita respingere a acțiunii în constatarea nulității Ordinelor Prefectului Dâmbovița nr. 237/30.05.2002, 236/30.05.2002 și nr. 349/21.08.2002, respectiv a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1775/06.04.2001, de schimb nr. 997/1972 și contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1608/17.05.2001 și de schimb nr. 395/19.02.1970, respectiv micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Raportat la aceste motive de apel, Curtea constată că au intrat în puterea lucrului judecat soluția pronunțată de instanța de fond referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de G. C. F., renunțarea la judecată cu pârâții C. I. și F. G., respectiv admiterea contestației formulate în temeiul Legii 10/2001 în sensul anulării dispozițiilor nr.9813/30.12.2010 și nr.1959/1.04.2011 emise de P. municipiului Târgoviște și restituirea în natură a suprafeței de 128 mp. și a unității locative deținute de pârâta G. F..
De asemenea, nu a constituit obiect al apelului nici suprafața de 91 mp, identificată în expertiza topografică administrată în fața instanței de fond, aflată în administrarea Primăriei municipiului Târgoviște, ce face parte din domeniul public al municipiului Târgoviște și cu privire la care instanța de fond a constatat că nu poate fi restituită în natură.
În ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la greșita admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, acțiunea în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare întemeiate pe dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001 se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a legii. Acest termen a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001, termenul de prescripție împlinindu-se la data de 14.08.2002.
În cauză, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 30.08.2002, dar a fost depusă la oficiul poștal, comform ștampilei de pe plicul atașat, la data de 13.08.2002.
Or, potrivit dispozițiilor art. 104 din Codul de procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
P. urmare, raportat la dispozițiile art. 104 din codul de procedură civilă și și la mențiunea de pe plicul atașat cererii de chemare în judecată, Curtea constată că acțiunea a fost introdusă înlăuntrul termenului legal de prescripție, astfel că în mod greșit instanța de fond a admis excepție prescripției dreptului la acțiune și a respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001 ca prescris.
Având în vedere că instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.1 din Codul de procedură civilă în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 102/2010, Curtea va admite apelul și va desființa în parte sentința, respingând excepția prescripției dreptului la acțiune și trimițând cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001, precum și a capetelor de cerere ce au legătură cu acesta, respectiv: anularea Dispozițiilor nr. 9813/30.12.2010 și nr. 1959/01.04.2011, emise de P. municipiului Târgoviște și constatarea că reclamanții sunt îndreptățiți la compensarea prin puncte pentru suprafața de 1039 mp teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște și pentru clădirea în suprafață construită de 268 mp, excluzând unitatea locativă restituită în natură, în limitele imobilelor ce fac obiectul celor 3 contracte de vânzare-cumpărare menționate. Curtea reține că soluția ce se va pronunța asupra capătului de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001 influențează soluția ce se va da și acestor capete de cerere aflate în strânsă legătură.
Curtea nu va putea dispune anularea sentinței și evocarea fondului, astfel cum au solicitat apelanții, întrucât o atare soluție este prevăzută de art. 297 alin.1 din Codul de procedură civilă în forma modificată prin Legea nr. 102/2010, dispozițiile acestei legi aplicându-se exclusiv proceselor începute după data intrării ei în vigoare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza și cererea apelanților referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de apel neputând analiza acest motiv de apel ca efect al desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la greșita respingere a cererii în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1775/06.04.2001 și de schimb nr. 997/1972 și contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1608/17.05.2001 și de schimb nr. 395/19.02.1970, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Apelanții-reclamanți și-au întemeiat cererea în constatarea nulității acestor contracte de vânzare-cumpărare și de schimb pe dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001.
Ori, astfel cum corect a reținut instanța de fond, aceste dispoziții legale speciale se referă exclusiv la acte de înstrăinare încheiate de către entitatea deținătoare a imobilului preluat în proprietatea statului și terțe persoane, situație ce nu se regăsește în prezenta cauză.
În acest sens, se reține faptul că pârâta G. (P.) I. C.-F. a achiziționat o parte din terenul în discuție prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1775/6.IV.2001 de la F. G. și F. A.-T., respectiv 346 mp curți-construcții. Acest bun a fost dobândit prin schimb de terenuri cu fostul Consiliu Popular al orașului Târgoviște, conform contractului de schimb autentificat sub nr.997/1972, transcris sub nr.514-515 la fostul Notariat de Stat Dâmbovița.
De asemenea, intimata-pârâtă . . cu actul autentic nr.1608/17.V.2001 de la vânzătoarea C. A. suprafața de 234 mp teren, ..34. Acest imobil a fost dobândit de vânzătoare prin contractul de schimb autentificat sub nr.395/19.II.1970 încheiat cu Consiliul Popular al municipiului Târgoviște.
P. urmare, Curtea constată că actele de înstrăinare a căror nulitate se solicită de către reclamanți nu au foszt încheiate de entitatea deținătoare a imobilului, situație în care nu se încadrează în dispozițiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, în mod corect instanța de fond respingând acest capăt de cerere.
Neîntemeiat este și motivul de apel referitor la nulitatea Ordinelor Prefectului Dâmbovița nr. 237/30.05.2002, 236/30.05.2002 și nr. 349/21.08.2002, prin care s-au atribuit în coproprietate diverse suprafețe de teren aferente părților de construcție cumpărate prin contractele de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001, întrucât aceste ordine au fost emise în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, neputând fi anulate în cadrul procedurii prevăzute de Legea 10/2001.
În ceea ce privește respingerea capetelor de cerere în constatarea dreptului de proprietate al reclamanților și solicitarea de revendicare a imobilelor, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică raportat la dispozițiile art. 111 din Codul de procedură civilă cu privire la caracterul subsidiar al acțiunii în constatare față de acțiunea în realizarea dreptului. Cât privește revendicarea imobilului, Curtea reține că acesta face obiectul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, neputând fi invocate simultan atât dispozițiile art. 480 din Codul civil, cât și prevederile speciale ale Legii 10/2001.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul și va desființa în parte sentința în sensul că va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr._/15.12.1998, nr._/24.05.2000 și nr._/28.02.2001 și va trimite cauza spre rejudecare.
Curtea va menține dispozițiile sentinței cu privire la: respingerea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de G. C. F., respingerea cererii de constatare a nulității ordinelor prefectului, renunțarea la judecată cu pârâții C. I. și F. G., respingerea capetelor de cerere în constatarea dreptului de proprietate al reclamanților și solicitarea de revendicare a imobilelor, respectiv admiterea contestației formulate în temeiul Legii 10/2001 în sensul anulării dispozițiilor nr.9813/30.12.2010 și nr.1959/1.04.2011 emise de P. municipiului Târgoviște și restituirea în natură a suprafeței de 128 mp. și a unității locative deținute de pârâta G. F..
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va analiza fondul cererii privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare din 1998, 2000 și 2001, precum și capetele de cerere ce au legătură cu acesta, respectiv: anularea Dispozițiilor nr. 9813/30.12.2010 și nr. 1959/01.04.2011, emise de P. municipiului Târgoviște și constatarea că reclamanții sunt îndreptățiți la compensarea prin puncte pentru suprafața de 1039 mp teren situat în intravilanul municipiului Târgoviște și pentru clădirea în suprafață construită de 268 mp, excluzând unitatea locativă restituită în natură, în limitele imobilelor ce fac obiectul acestor contracte de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții R. M. C. (fostă Leasevici) – moștenitoarea defunctului R. G. M., domiciliată în București, ..29, ., ., C. I. M. în nume propriu și moștenitoare legală a lui P. G., domiciliată în București, ..55, sector 1 și S. L. C. prin mandatar S. A. M. – Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 251 din 18 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .-3, județ Dâmbovița, F. A., domiciliată în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, P. F., B. E., ambele domiciliate în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.34, județ Dâmbovița, . . în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.34 A, G. F., domiciliată în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.34B, G. (P.) C. F., domiciliată în Târgoviște, Calea Ploiești, nr.57, județ Dâmbovița, A. M. E., domiciliată în Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița, I. M., domiciliată în comuna Aninoasa, ., S. A. C., domiciliată în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, A. B., domiciliat în Târgoviște, ., . și Elveția, La Levratte 26, 1260 Nyon și P. Dâmbovița – prin prefect, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr.1, județ Dâmbovița și în consecință:
Desființează în parte sentința în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr._/15.12.1998, nr._/24.05.2000 și nr._/28.02.2001 și trimite cauza spre rejudecare.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la: respingerea excepției lipsei calității procesual pasive invocată de G. C. F., respingerea cererii de constatare a nulității ordinelor prefectului, renunțarea la judecată cu pârâții C. I. și F. G., respingerea capetelor de cerere în constatarea dreptului de proprietate al reclamanților și solicitarea de revendicare a imobilelor, respectiv admiterea contestației formulate în temeiul Legii 10/2001 în sensul anulării dispozițiilor nr.9813/30.12.2010 și nr.1959/1.04.2011 emise de P. municipiului Târgoviște și restituirea în natură a suprafeței de 128 mp. și a unității locative deținute de pârâta G. F..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16 iunie 2015.
PreședinteJudecător
V. GheorgheVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
VG/FA
19 ex./17.06.2015
d.f. Trib. Dâmbovița nr._
j.f. I. S.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 621/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
