Acţiune în constatare. Decizia nr. 319/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 319/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 125/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 319
Ședința publică din 27.02.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. A. V. împotriva Deciziei civile nr. 800 din 13.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. M. TIMIȘOARA – INSTITUȚIA ARHITECTULUI ȘEF și C. G. V., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, pentru intimatul pârât P. M. TIMIȘOARA – INSTITUȚIA ARHITECTULUI ȘEF c.j. S. V., pentru intimatul pârât C. G. V. av. F. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 26.02.2013, de către reclamant note de ședință prin care solicită casarea cu rejudecare și a deciziei 296/A/30.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul_/325/2010
Instanța comunică pârâților notele de ședință.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului formulat cu trimitere spre rejudecare la prima instanță pe fond, fără cheltuieli de judecată
Reprezentanta intimatului pârât P. M. TIMIȘOARA – INSTITUȚIA ARHITECTULUI ȘEF solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond pentru motivele arătate în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatul pârât C. G. V. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 800 din 13.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul G. A. V. împotriva Sentinței civile nr._/28.06.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. Timișoara – Instituția Arhitectului Șef și C. G. V., obligând apelantul să plătească intimatului C. G. V. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Astfel, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care, prin Sentința civilă nr._/2012, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit extrasului Cf. nr._-C1-U3 pârâtul C. G. V. este proprietar asupra imobilului cu nr. top_-_/III situat în Timișoara ..
Conform acțiunii precizate, reclamantul solicită să se constate prin expertizare neconcordanța dintre extinderea imobilului situat în Timișoara . proiectat în baza documentației cuprinse în proiectul nr. 36/2001 cât și a autorizației de construire nr. 338/2002 și stadiul real executat aflat la aceasta adresa.
În temeiul art. 111 C. pr. civ. „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept”.
În cazul de față reclamantul solicită constatarea unei stări de fapt și anume dacă lucrarea de extindere a imobilului s-a realizat conform documentației și autorizației de construire.
Având în vedere textul de lege citat precum și obiectul precizat al cererii reclamantului, instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată de acesta este inadmisibila, fiind respinsă ca atare.
Prin apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, reclamantul a solicitat schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, apelantul a învederat că instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pe dispozițiile art. 111 C. pr. civ. interpretat eronat, întrucât toate documentele depuse la dosar atestă faptul că a depus toate diligențele necesare pentru constatarea neregulilor imobilului litigios.
Totodată, apelantul a învederat că acțiunea sa este o acțiune în constatare.
În drept, a invocat prevederile art. 282 și urm. C. pr. civ.
Prin întâmpinare, intimatul pârât C. G. V. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimatul a învederat că apelantul reclamant are demarate pe rolul instanțelor de judecată timișorene peste 20 de litigii, toate inițial având obiect diferit, însă în fapt tinde să soluționeze aceleași chestiuni care au fost dezlegate anterior prin hotărâri definitive și irevocabile.
Referitor la apelul promovat în cauza pendinte, intimatul a învederat că reclamantul solicită constatarea unei stări de fapt, iar nu existența sau inexistența unui drept, excepție peremptorie care face de prisos analiza pe fond a cauzei. Or, pe bună dreptate la termenul de judecată din 21.06.2012 raportat la dispozițiile art. 111 C. pr. civ. instanța de fond a pus în discuție inadmisibilitatea acțiunii.
Intimatul pârât a mai învederat că reclamantul apelant nu dovedește prin motivele invocate că are un interes legitim, actual și născut în promovarea acestei acțiuni, simpla întemeiere a acțiunii pe dispozițiile art. 111 C. pr. civ. nefiind suficiente pentru admiterea demersului judiciar.
În drept, a invocat prevederile art. 115-118 C. pr. civ.
Tribunalul a apreciat apelul declarat de reclamant ca neîntemeiat, pentru argumentele de mai jos.
Așa cum a reținut și instanța de fond, iar apelantul reclamant nu contestă în calea de atac, obiectul acțiunii se referă la constatarea unei stări de fapt, anume că stadiul fizic al lucrărilor realizate la imobilul intimatului C. G. V. este în contradicție cu documentația de execuție avizată și autorizată.
Art. 111 C. pr. civ. consacră inadmisibilitatea acțiunii în constatare, iar concluzia este întărită și de faptul că reclamantul G. A. V. nu are un interes actual, legitim în constatarea contradicției menționate.
Încercând să contracareze această soluție prin răspunsul la întâmpinare depus în calea de atac apelantul reclamant G. A. V. a arătat că interesul este dat de faptul că îi este lezat dreptul de proprietate, iar ulterior, după constatarea solicitată, poate iniția o acțiune penală.
Rezultă că reclamantul urmărește să își preconstituie probe pentru un demers ulterior, or, pentru acest motiv, acțiunea în constatare rămâne inadmisibilă, după cum dacă s-ar admite acțiunea, dreptul de proprietate al reclamantului nu ar fi restabilit dacă ar fi încălcat.
Prin urmare, în baza art. 296 C. pr. civ. tribunalul a respins apelul.
În baza art. 274 C. pr. civ. a obligat apelantul reclamant la plata sumei de 1000 lei către intimatul pârât C. G. V. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G. A. V., solicitând admiterea recursului și schimbarea în tot a deciziei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, reclamantul recurent a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii recurate, arătând că în mod eronat instanța de apel a interpretat acțiunea sa, reținând că a solicitat constatarea unei stări de fapt și nu existența sau inexistența unui drept, față de încălcările grave săvârșite de pârât asupra dreptului său de proprietate.
Că, prin nerespectarea prevederile autorizației de construire nr. 338/2001, de către pârâți, i se încalcă grav dreptul său de proprietate, cât și la conviețuire normală în imobil, așa cum rezultă din constatările poliției, aflate la dosarul cauzei.
În continuare, recurentul a învederat că este inadmisibilă din punct de vedere moral cantonarea instanței pe inadmisibilitatea acțiunii în constatare, potrivit art.111 C. pr. civ., deoarece dreptul său de proprietate, generat de art. 27 și 44 alin 2 din Constituție, i-a fost încălcat.
A susținut, de asemenea, că este nedovedit faptul că ar fi demarat circa 20 de litigii pentru aceleași chestiuni, precizând și că este eronată aprecierea instanței potrivit căreia ar urmări preconstituirea unor probe.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat C. G. a solicitat, în principal, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea lui ca neîntemeiat, cu motivarea că decizia atacată este legală și în deplină concordanță cu jurisprudența și doctrina.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, potrivit art. 137 C. pr. civ., Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece motivele invocate prin cererea de recurs fac posibilă încadrarea lor, potrivit art. 306 alin 3 C. pr. civ., în cazul de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 111 C. pr. civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului, pentru argumentele ce în continuare sunt enunțate.
Potrivit art. 111 C. pr. civ. „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”.
Din economia textului precitat, rezultă, așadar, că cererea în constatare are un caracter subsidiar față de cererea în realizare, urmând a se respinge ca inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului.
De asemenea, reiese că dispoziția înscrisă în art. 111 C. pr. civ. nu poate fi folosită pentru constatarea unei stări de fapt.
În speță, prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat să se constate dacă lucrarea de extindere a imobilului în litigiu se află în concordanță cu documentația cuprinsă în proiectul nr. 36/2001 și autorizația de construire nr. 338/2002, ceea ce conduce, în mod neechivoc, la concluzia că acesta a solicitat să se constate o stare de fapt, așa cum au apreciat corect ambele instanțe.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că decizia atacată este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziției art. 111 C. pr. civ., astfel că, în baza art. 312 alin 1 C. pr. civ., va respinge recursul reclamantului.
Fiind parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 C. pr. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G. A. V. împotriva Deciziei civile nr. 800 din 13.11.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului C. G. V. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2013
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. OG/ 28.02.2013
Teh. AMT/2 ex./08.03.2013
Primă instanță: Judecătoria Timișoara –jud. D. Ș.
Instanță apel: Tribunalul T. – A. C., M. R.
| ← Expropriere. Decizia nr. 590/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1600/2013. Curtea... → |
|---|
