Expropriere. Decizia nr. 590/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 1014/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 21.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 590/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta M. E. și pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 283/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, pentru expropriere (despăgubiri).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanta recurentă, doamna avocat Stanoiev L. și, în reprezentarea pârâtului recurent, domnul avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. U. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială, carnetul de rentier agricol, însoțit de un set de înscrisuri, pentru a face dovada că la data exproprierii terenul era cultivat, și note scrise.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul pârâtului, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în scris, respectiv modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii în totalitate, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea recursului reclamantei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 20.02.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanta M. E. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și a solicitat anularea hotărârii de stabilirea a despăgubirilor nr. 39/60/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 2478 mp, respectiv suma de 24.780 euro, raportat la valoarea de 10 euro/mp.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului situat în Pecica, înscris în CF nedefinitivă nr._ Pecica, nr. cad._ în suprafață de 2.478 mp, din care i s-a expropriat o suprafață de 2.478 mp, necesară pentru construirea autostrăzii A.-Nădlac.
La 8.10._, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin procesul-verbal nr. 206/309 s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, cu care a arătat că nu este de acord, întrucât despăgubirile sunt infime față de valoarea de circulație a terenului și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior altor persoane, calculată la o valoare cuprinsă între 4,34 euro și 10 euro/mp. A arătat că 10 euro/mp reprezintă și valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din aceeași categorie de folosință din jurul orașului Pecica.
A invocat în susținerea acțiunii art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, care prevede că despăgubirile se compun din valoarea reală a terenului expropriat și prejudiciul cauzat proprietarului prin măsura exproprierii.
În drept, a mai invocat și art. 9 pct. 10 din HG nr. 941/2004.
Prin sentința civilă nr. 283/19.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. E. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.39/60/10.10.2011 și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3.515 lei, cu titlul de despăgubiri.
A respins în rest pretențiile reclamantei.
A obligat pârâtul la plata față de reclamantă și a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin hotărârea nr. 39/60/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanta M. E. a suprafeței de 2478 mp din terenul situat în Pecica, jud. A., .._.
Reclamanta contestă această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie față de valoarea reală de circulație a ternului, precum și față de sumele oferite pentru alte terenuri expropriate în baza unor legi anterioare.
Potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator.
Acțiunea formulată se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Prin urmare, a reținut prima instanță, în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care prevăd:
„Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul numit de instanță și câte unul nominalizat de reclamanți și de pârât.
Conform raportului de expertiză întocmit de cei trei experți, valoarea de circulație a suprafeței de teren expropriată, în suprafață de 1773 mp. arabil în extravilanul Orașului Pecica, este de_ lei, echivalentul a 6808 euro, la un curs valutar de 4,58 lei/1 euro.
La stabilirea acestei valori, a reținut prima instanță, experții au luat în considerare diverse estimări, aprecieri personale și calcule sofisticate, prezentate sumar și mult prea sintetic, aproape imposibil de decriptat și de înțeles, la efectuarea expertizei luând în calcul oferte de vânzare, dar refuzând să ia în considerare prețul de vânzare a unor terenuri asemănătoare din perioada apropiată exproprierii, fiind de notorietate în zona Județului A. că terenurile arabile extravilane se vând cu prețuri variind între 1.000 de euro și 6.000 de euro/hectar.
Edificator în acest sens este și Raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011. Acest raport stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
O dreaptă sau justă despăgubire presupune să i se acorde proprietarului expropriat prețul pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, respectiv prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă nu doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut bunul în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului – vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 Cod proc. civ., a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total, au fost depuse la dosar 19 contracte, prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, în perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Din analiza acestor contracte, instanța a constatat că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, între 0,6 – 0,9 lei/mp, dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole chiar la prețuri mai ridicate, potrivit adresei nr. 221/08.05.2012, emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat în situații mai rare și valori de 2900 – 3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp, preț pe care prima instanță l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 2.478 mp expropriată de la reclamantă.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 2478 mp cu un preț de 0,3 euro/mp, rezultă o valoare de 3.345 de lei.
Prima instanță a făcut referire și la contracte de vânzare- cumpărare cu prețuri mai mari, care însă nu au fost reținute ca și comparabile pentru că nu se încadrau în dispozițiile art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994.
Sintagma de ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
Concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr.33/1994.
În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, instanța nu poate ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.
În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S..
Afirmația experților că în realitate părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de probe, astfel că atât timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul, nu se pune problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamantei pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comision.
Prin urmare, a concluzionat că în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamantei trebuie inclusă și suma de 167 lei, reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile, întrucât din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că, la momentul exproprierii, terenul ar fi fost cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanta nu ar mai fi putut să culeagă recolta.
Nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atât timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamanta nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal, care anterior exproprierii să fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Prima instanță a mai reținut că argumentele și susținerile reclamantei legat de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 neputând fi înlăturat pe acest considerent.
Împotriva sentinței civile nr. 283/29.01.2013 a Tribunalului A. au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta, cât și pârâtul.
Reclamanta a declarat apel, însă instanța, din oficiu, în baza art. 2821 alin. 1 Cod proc.civilă, față de valoarea obiectului litigiului, care nu depășește suma de 100.000 lei, califică în recurs calea de atac declarată de reclamantă.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că prima instanță i-a admis acțiunea în parte, obligând pârâtul la 3.515 lei despăgubiri.
Argumentarea primei instanțe cu privire la admiterea în parte a acțiunii are la bază doar adresa BNP D., instanța luând în considerare valoarea de 300 euro/ha ca fiind elocventă pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate, înlăturând concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că valoarea de despăgubire pentru terenul expropriat este de_ euro, această valoare cuprinzând atât valoarea de circulație, cât și daunele cauzate proprietarului.
Prima instanță, în baza rolului activ, a administrat probe în favoarea pârâtului, fără ca acesta să fi solicitat administrarea vreunei probe sau să fi contestat vreuna din probele administrate, dispunând din oficiu depunerea unor contracte de vânzare-cumpărare de teren pe raza localității Pecica, contracte care nu prezintă relevanță în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile tranzacționate sunt similare celor ce fac obiectul prezentului dosar.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a avut în vedere tocmai situația terenului expropriat, prima instanță neluând însă în considerare aceste aspecte, deși, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, avea obligația de a compara rezultatul expertizei efectuate în cauză cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
La stabilirea despăgubirilor datorate de către pârât nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, acestea stabilind doar niște valori orientative și nicidecum niște valori care să determine valoarea reală a terenurilor, compusă din valoarea de circulație și din prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, așa cum prevede art. 26 al. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.
În fine, au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor conform raportului de expertiză.
În motivarea recursului pârâtului, s-a susținut că despăgubirile propuse reclamantei prin hotărâre cuprind valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat prin expropriere.
De asemenea, a arătat că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare și care a stat la baza propunerii făcute prin hotărâre este unul corect, fiind respectate dispozițiile Legii nr. 255/2010.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin Hotărârea nr. 39/60/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica i s-a expropriat reclamantei M. E. un teren în suprafață de 2478 mp, pentru care i s-au stabilit despăgubiri de 1766,81 lei.
Nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, reclamanta contestă hotărârea prin acțiunea din dosarul de față.
Conform art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (alin. 1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (alin. 3).
Art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art. 1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede prin alin. 1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
Prin alin. 2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Deși prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisie de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, nici experții și nici instanța nu s-au conformat dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din aceeași lege, care impun stabilirea valorii reale a imobilului expropriat în funcție de prețul cu care se vând „imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Prin raportul de expertiză s-a prezentat și o variantă bazată pe metoda comparațiilor prețurilor de piață, însă au fost luate în considerare oferte de vânzare, iar nu prețul din tranzacții ale unor terenuri similare cu cel expropriat. De altfel, unul dintre cei trei experți a semnat raportul de expertiză cu observații (filele 193 și 194), arătând că abordarea prin piață nu este corect aplicată prin raportul de expertiză, întrucât „comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat”.
Pe de altă parte, varianta pe care o propune în concluzie comisia de experți este alta decât cea impusă de Legea nr. 33/1994, aceea a metodei capitalizării rentei funciare.
Prima instanță a înlăturat, în privința valorii imobilului expropriat, ambele variante din raportul de expertiză și a făcut propriul calcul al despăgubirilor, bazându-se pe adresa nr. 221/8.05.2012 a B.N.P. D. (fila 195), care conține doar date generale privind tranzacțiile de terenuri arabile în zona Pecica în perioada 2010-2012, instanța încălcând astfel art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care impun stabilirea despăgubirilor de către o comisie de experți, cu respectarea anumitor condiții.
Procedând astfel, prima instanță practic nu a cercetat fondul cauzei, impunându-se trimiterea spre rejudecare, ocazie cu care se va suplimenta raportul de expertiză, urmând a se stabili cuantumul despăgubirilor prin respectarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, dispoziții cu caracter imperativ în această materie.
Experții vor face evaluarea (valoare teren și prejudiciu) prin metoda comparației directe cu tranzacțiile unor terenuri similare celui expropriat, având în vedere inclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 și 5 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursurile declarate de reclamanta M. E. și pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 283/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În consecință, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta M. E. și pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.- Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 283/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 26.04.2013;
Tehnored. C.J.- 15.05.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: L. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 59/2013. Curtea de Apel... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 319/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
