Acţiune în constatare. Sentința nr. 2798/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2798/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 1297/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 79
Ședința publică din 21 mai 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâta C. A. împotriva sentințelor civile nr. 2798/PI/23.10.2012 și nr. 619/PI/19.02.2013 pronunțate de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. și P. M. Timișoara, C. A., C. E., C. V. și K. L. S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. I. L. în reprezentarea apelantei C. A., c.j. S. V. în reprezentarea instituțiilor intimate, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta apelantei învederează instanței că a auzit că intimatul C. V. ar fi decedat, dar nu deține niciun document în acest sens, context în care instanța apreciază a fi nedovedită afirmația.
Văzând că nu sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea ambelor apeluri formulate, completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2798/23.10.2012, astfel cum a solicitat în cererea de completare și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive cu consecința respingerii acțiunii formulate de instituțiile intimate.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta instituțiilor intimate solicită respingerea ambelor apeluri și arată că în mod corect a fost pronunțat dispozitivul sentinței.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2798/23.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanții C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara, în contradictoriu cu pârâții C. A., C. E., C. V. și intervenient K. L. S., având ca obiect constatare nulitate absolută; a obligat reclamantul să plătească pârâtei C. A. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr._/29.09.2010 pronunțată in dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. A., a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții C. L. Timișoara si P. municipiului Timișoara în contradictoriu cu pârâții C. A., C. A., C. E. si C. V.; a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulata in favoarea reclamanților de către intervenienta K. L. S. prin mandatar G. S. ca neîntemeiata, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 06.12.2010 parata C. A., solicitând modificarea acesteia in sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
In fata instanței de recurs, la termenul de judecată din 11.11.2011, a fost indicată de către reclamanții CLMT si P. M. Timișoara valoarea terenului ce formează obiectul prezentului litigiu, la data introducerii acțiunii, pe baza evaluării întocmite de către expert ANEVAR P. O., ca fiind 1.291.080 lei. La același termen de judecata, fata de valoarea terenului, instanța a calificat apel calea de atac incidenta in speța, conform mențiunilor din practicaua prezentei hotărâri, punând in discuție totodată, ca motiv de apel de ordine publica, potrivit art. 295 al. 1 teza a II-a C.pr.civ. coroborat cu art. 158 al. 5 si 159 pct. 2 C.pr.civ. (in forma avuta la momentul soluționării cauzei in prima instanța), competenta de soluționare a cauzei in prima instanța.
Prin decizia civilă nr. 854/A/11.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă C. A. împotriva sentinței civile nr._/29.09.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. L. al M. Timișoara, P. M. Timișoara, cu intimații-pârâți C. A., C. E. și C. V. și cu intimata-intervenientă K. L. S., prin mandatar G. S.; a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului T..
Pe rolul Tribunalului T. – Secția I Civilă cauza s-a înregistrat sub nr. dosar_ la data de 22.02.2012.
În fața instanței de fond, pârâta C. A. a depus întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe cale de consecință, să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva; să se dispună obligarea reclamantei sa stabilească cadrul procesual având in vedere ca a chemat in judecata in calitate de parate doua persoane cu numele Cirpaci A. si cu domicilii diferite; cu cheltuieli de judecată.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Procedând la analizarea cu prioritate a excepțiilor invocate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul a reținut că, reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și calitatea procesual pasivă a pârâtului. Sancțiunea privind lipsa calității procesuale este respingerea acțiunii.
În prezenta cauză - având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrierilor inițiale și subsecvente în C.F._ Timișoara, precum si restabilirea situației anterioare de carte funciara - se constată că in cartea funciara a imobilului nr._ Timișoara sub B4 apare înscrierea dreptului de proprietate a unei persoane pe nume C. A. cu drept de restabilire situație anterioara prin restituire.
Din procesul penal derulat anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, rezulta ca numita C. A. nu a existat decât fictiv, ca urmare a manoperelor dolozive ale pârâtei C. E., astfel că parata C. A. (domiciliată in Timișoara, .. 22, jud. T. ) nu justifică o calitate procesuala pasiva in speța, motiv pentru care s-a admis ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia, iar acțiunea a fost respinsă din acest motiv față de această parte.
Examinând excepția autorității de lucru judecat a prezentei acțiuni civile fata de sentința penala nr. 2456 din 08.10.2008 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitiva prin decizia penala nr. 1007/R/2009 a Curții de Apel Timișoara, tribunalul a reținut că este întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 22 alin.1 C. pr. pen. hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Din acest punct de vedere, se constată că într-o primă judecată s-a stabilit în mod irevocabil - prin sentința penala nr. 2456 /08.10.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă, prin care s-a dispus achitarea inculpatei pârâte C. E. pentru infracțiunile de instigare la fals intelectual, participație improprie la fals intelectual, uz de fals si fals in declarații, prin admiterea pe latura civila a acțiunii părții civile K. L. S. - restabilirea situației anterioare a CF_ Timișoara in sensul radierii din foaia de proprietate a înscrierii de sub B4 si a tuturor înscrierilor ulterioare si reînscrierea dreptului de proprietate a Statului R. ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului din Timișoara, ., jud. Timis.
Or, această statuare a instanței nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în cauză (art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. 2 din Codul civil), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. 2 din Codul civil).
Văzând că obiectul prezentei cauze a fost definitiv soluționat în cadrul procesului penal, tribunalul a admis - apreciind ca fiind întemeiată - excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților pe acest considerent, fără a mai analiza fondul cauzei.
Conform dispozițiilor art. 274 alin.1 C.pr.civ., a obligat reclamantul - aflat în culpă procesuală - să plătească pârâtei C. A. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței justificative depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 619/PI/19.02.2013 pronunțată în același dosar, Tribunalul T. a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2798/23.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, formulată de pârâta C. A..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâta C. A. a formulat, la data de 07.12.2012, o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2798/23.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, arătând că, în considerentele sentinței, la pagina 3, alineatul penultim, instanța a constatat ca aceasta nu își justifică calitate procesuala pasivă în speță, motiv pentru care a admis ca fiind întemeiata excepția lipsei calității procesual pasive a numitei C. A., iar acțiunea a fost respinsă din acest motiv față de aceasta parte, excepție ce trebuia să se regăsească și în dispozitivul sentinței, sentinței îi lipsește și numărul de dosar. Se mai arată că aceeași completare se impune completarea dispozitivului și față de admiterea excepției puterii de lucru judecat.
Analizând cererea formulată în cauză, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, deoarece, conform dispozițiilor art. 281 indice 2 C.pr.civ.: „Dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor”.
Raportat la motivele invocate de către pârâtă și normele legale incidente, s-a reținut că instanța s-a pronunțat asupra tuturor petitelor formulate, nefiind necesară o completare a dispozitivului sentinței civile evocate. Instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către părți în cuprinsul considerentelor sentinței, argumentând soluția dată, neavând nici o obligație de a reitera în dispozitiv soluția pronunțată asupra excepțiilor, ci doar soluția pronunțată asupra petitelor acțiunii, conform normelor legale mai sus enunțate.
Împotriva ambelor acestor hotărâri, a declarat apel,în termenele prevăzute de lege, pârâta C. A., cereri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 2 aprilie 2013, în dosarul nr._ .
În drept, art. 282 și următoarele Cod proc.civ.
Prin cererea de apel declarată împotriva sentinței civile nr. 2798/23.10.2012, pârâta a cerut să se constate că instanța nu s-a pronunțat în dispozitiv cu privire la excepția ridicată de dânsa, admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul de a trece în dispozitiv admiterea excepției ridicate de dânsa, cu consecința respingerii acțiunii față de pârâta C. A. domiciliată în Timișoara, .. 22 având CNP_.
Solicită ca în dispozitiv să fie trecută cu aceste date de identificare, deoarece în dosar mai există o pârâtă cu același nume și prenume, dar cu altă adresă.
Solicită cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că, cu toate că în considerentele sentinței apelate, la pagina 3 alin. penultim, instanța admite ca fiind întemeiată excepția lipsei de calitate procesual pasivă ridicată de către dânsa și respinge acțiunea față de ea, această concluzie nu se mai regăsește în dispozitivul sentinței.
În dispozitiv, instanța se mărginește să respingă acțiunea reclamanților împotriva pârâților și a intervenientului și să oblige reclamantul și nu pe reclamanți să-i plătească suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Arată că acest dosar se poartă între ei din anul 2005 având ca nr. vechi_, au trecut 7 ani în care solicită reclamanților să facă dovada calității sale, deci să expună împrejurările de fapt sau de drept din care să rezulte îndreptățirea lor să o cheme în judecată, dar nici nu se sinchisesc de obligația procedurală pe care o au.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 619/PI/19.02.2013, pârâta C. A. a cerut admiterea apelului și să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2798/23.10.2012 așa cum a solicitat în cererea de completare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a reluat apărările invocate în cauză deja, precum și mersul dezbaterilor, arătând că instanța a pronunțat sentința civilă nr. 2798 prin care a respins acțiunea reclamantei, fără a mai analiza fondul cauzei, dar și fără a cuprinde în dispozitiv că a admis atât excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatei, cât și excepția autorității de lucru judecat.
Din considerente rezultă că respinge acțiunea făcută de reclamantă împotriva sa ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Având în vedere că din dispozitivul hotărârii lipsesc tocmai pronunțările asupra celor două excepții admis, respectiv a faptului că admițând excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatei C. A., respinge acțiunea reclamantului față de dânsa și că admițând excepția autorității lucrului judecat respinge acțiunea, a solicitat completarea dispozitivului.
Arată că cererea de completare a dispozitivului i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 619/PI.
Consideră că pretenția sa ca admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a subsemnatei C. A. și respingerea acțiunii față de dânsa ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală este perfect îndreptățită și legală.
D. dacă cele solicitate de dânsa sunt cuprinse în dispozitiv, va putea beneficia de autoritate de lucru judecat în viitor și poate va scăpa de încă 8 ani de judecată cu Primăria, fără nici un rost.
În drept, art. 281 ind.3 Cod proc.civ.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 295 Cod proc.civ., față de prevederile art. 261 și art. 281 ind. 2 Cod proc.civ., curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate, Tribunalul T. făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, raportat la particularitățile speței.
Se observă, ca aspect prioritar, faptul că prin ambele căi de atac ce fac obiectul pricinii se invocă nepronunțarea expresă, prin dispozitiv, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. A..
Curtea constată că, într-adevăr, pârâta C. A. a invocat excepția arătată, pe care tribunalul a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii promovate împotriva acesteia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Acest lucru rezultă în mod direct din considerentele sentinței pronunțate, nefiind necesar ca, în dispozitiv, să fie consemnată în mod expres soluția admiterii excepției și motivul respingerii acțiunii față de această pârâtă, întrucât aceste aspecte nu vizează soluția pronunțată, ci considerentele ce au fundamentat-o, fiind vorba, practic, de motivarea soluției.
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 și 6 Cod proc.civ., nu este necesar ca, în dispozitivul unei hotărâri judecătorești să se menționeze expres soluția dată asupra unei excepții, ce este o apărare, ci soluția asupra cererilor părților, iar considerentele ce au fundamentat soluția trebuie să se regăsească în motivarea hotărâri.
În speță, aceste dispoziții legale au fost respectate întrutotul, în dispozitiv fiind consemnată soluția asupra acțiunii (de respingere), iar în considerente, au fost dezvoltate motivele ce au condus la această soluție, respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâtei C. A. și excepția autorității lucrului judecat.
Este adevărat că, în practica judiciară, există instanțe ce consemnează distinct în dispozitiv soluția dată asupra excepțiilor invocate de părți, însă, față de normele procesuale aplicabile în speță, acest lucru nu este necesar și nu poate echivala cu o nepronunțare a instanței, cum eronat afirmă apelanta, atâta timp cât în cuprinsul considerentelor se consemnează argumentele ce au condus la soluția dată. Ambele variante sunt corecte, însă nemenționarea soluției asupra unei apărări, cum este cazul excepției în discuție, nu este un motiv de nelegalitate a hotărârii, cu atât mai mult cu cât nu doar dispozitivul intră în puterea lucrului judecat, ci și considerentele, fiind indiscutabil că aspectele statuate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească nu pot fi contrazise ulterior, prin altă hotărâre, nemaiputând fi repuse în discuție.
Nu este necesar, potrivit prevederilor art. 261 Cod proc.civ. precitate, menționarea adresei și CNP-ului unei părți în dispozitiv, astfel că, nici sub acest aspect, nu poate fi schimbată sentința atacată.
În ceea ce privește completarea dispozitivului, din economia prevederilor art. 282 ind. 2 Cod proc.civ., rezultă că se poate apela la această procedură specială în ipoteza în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, ceea ce nu este cazul în speță.
Tribunalul s-a pronunțat asupra petitelor acțiunii, iar, așa cum am arătat, excepția invocată de pârâtă este o apărare procesuală, ce nu poate fi privită, în niciun caz, ca o cerere distinctă (principală), accesorie, conexă sau incidentală, asupra căreia instanța să se pronunțe în mod distinct.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 282 și următoarele, curtea, constatând că ambele apeluri declarate de pârâta C. A. sunt neîntemeiate, în baza art. 296 Cod proc.civ., le va respinge.
În baza art. 274 Cod proc.civ., față de soluția dată în cauză, nu va acorda părților cheltuieli de judecată în apel, apelantei ca necuvenite, iar intimaților ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de pârâta C. A. împotriva sentințelor civile nr. 2798/PI/23.10.2012 și nr. 619/PI/19.02.2013 pronunțate de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. și P. M. Timișoara, C. A., C. E., C. V. și K. L. S..
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. C.R./21.06.2013
Tehnored L.P./26.06.2013
Ex.2
Primă instanță: C.P. – Tribunalul T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 672/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 932/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
