Cereri. Decizia nr. 663/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 250/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.663
Ședința publică din 25 Aprilie 2013
PREȘEDINTE: A. M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR:M. G.
GREFIER:D. K.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea B. A. împotriva deciziei civile nr. 246/R/19.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații A. R. și A. F..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea contestatoarei, lipsă, avocat B. C., lipsă fiind intimații.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus prin registratura instanței de către apărătoarea contestatoarei, cerere de amânare a judecății cauzei în vederea pregătirii apărării.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar delegație pentru asistență juridică gratuită, solicitând acordarea unui termen de judecată, motivat de faptul că nu a avut timpul necesar studierii acestuia.
Instanța, luând act de cererea de amânare formulata de apărătorul desemnat din oficiu, pentru pregătirea apărării, motivat de faptul că nu a avut timpul necesar în acest sens, Curtea o respinge ca nefondată, având în vederea atât dispozițiile art. 320 alin. 1 Cod pr. civilă, potrivit cu care „contestația se judecă de urgență și cu precădere” cât și dispozițiile art. 156 alin. 1 Cod pr. civilă ce permite instanței acordarea unui singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată. În speță, față de data pronunțării încheierii de admitere a cererii de ajutor public judiciar în beneficiul contestatoarei, și data înmânării către apărătorul desemnat în acest sens, respectiv 18.04.2013, Curtea apreciază că partea a avut timpul necesar pentru pregătirea apărării, iar cererea de amânare este nejustificată.
La reapelare, se prezintă în reprezentarea contestatoarei, lipsă, avocat B. C., în reprezentarea intimaților, lipsă, prezentându-se avocat I. D..
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația formulată.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, susținând că temeiul de drept invocat este art. 318 alin. 1 Teza I Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea contestației în anulare ca nemotivată. Se susține că, contestația în anulare formulată nu cuprinde niciunul din cele patru motive ale contestației în anulare și nu există nici un fel de eroare materială, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
P. decizia civilă nr. 246/R/19.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, s-a constatat nul recursul declarat de pârâta B. A. M. împotriva deciziei civile nr. 365/A/10.10.2012 pronunțata de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Împotriva acestei hotărâri, pârâta B. A. M., prin mandatar B. G. a formulat la 27.02.2013 contestație în anulare, susținând că se impune suspendarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ până la soluționarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Judecătoriei A., având ca obiect acțiune succesorală.
Contestația în anulare nu a fost motivată în drept.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestator, raportat la dispozițiile art. 317-319 Cod pr. Civila, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 Cod procedură civilă (necompetența sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 Cod procedură civilă (greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Contestația în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare reprezintă o condiție esențială pentru admiterea contestației în anulare de drept comun, conform art. 317 alin.1 C.pr.civilă, care arată în mod expres ipotezele în care pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În sensul art. 318 alin. 1 Cod procedura civila ”greșeala materială” înseamnă greșeala de ordin procedural, de asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale si care determina soluția pronunțată. Legea are in vedre greșeli cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. În aceasta categorie intra greșeli comise prin confundare unor date esențiale ale dosarului cauzei.
P. urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Prevederea cuprinsă în art. 318 Cod procedură civilă se referă la erori materiale evidente, în legătura cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită ca netimbrată a acestuia, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Legea nu a urmărit să deschisă parților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
A da posibilitatea parților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile lor litigioase, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Motivul invocat de contestatore în susținerea prezentei contestații, respectiv suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil aflat pe rolul Judecătoriei A., unde se dezbate acțiunea succesorală, nu se circumscrie în niciuna dintre ipoteze reglementate strict și imperativ de art. 317-318 Cod pr. civilă, astfel încât va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B. A. împotriva deciziei civile nr. 246/R/19.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații A. R. și A. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. Dr. L. L. M. G.
aflat în C.M., semnează
Vicepreședinte
E. N.
GREFIER,
D. K.
Red. M.G/05.06.2013
Tehnored. D.K/2ex/15.05.2013
Instanța de recurs. Curtea de Apel Timișoara: Judecători: M. L., D. C. și C. R.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 932/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 137/2013. Curtea de... → |
|---|
