Obligaţie de a face. Decizia nr. 1640/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1640/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 30126/325/2012
ROMÂNIAoperator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1640/R
Ședința publică din 21 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR :Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER :M. S. L.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă Asociația de proprietari .. 2 Timișoara în contradictoriu cu intimatul reclamant G. E. împotriva Deciziei civile nr.487/A din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul T., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. A. în reprezentarea recurentei lipsă și avocat Strați C. în reprezentarea intimatului lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că intimatul a depus la dosar, prin Registratura instanței, Întâmpinare, exemplarul doi al acesteia fiind comunicat reprezentantului recurentei.
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța ._ PJ din 22.10.2013 reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și 0,30 lei timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța privind achitarea onorariului de avocat și somația emisă recurentei de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara –Direcția Poliției Locale sub nr. 7276 din 07.11.2013, învederând că i-a parvenit prin e-mail, neputând să o semneze pentru conformitate cu originalul.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei a solicitat admiterea recursului și, ca urmare a acesteia, modificarea în totalitate a deciziei civile și a sentinței civile a primei instanțe și, pe fond, ca urmare a rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în prima instanță.
Reprezentantul pârâtului a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile recurate, cu cheltuieli de judecată în prima instanță și în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.487/A din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul T. a fost respins apelul declanșat de către apelanta Asociația de Proprietari .. 2, contra sentinței civile nr. 3074/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul E. G..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 02.11.2012, reclamantul E. G. a solicitat obligarea pârâtei Asociatia de P., .. 2 la efectuarea tuturor lucrărilor necesare pentru repararea acoperisului imobilului, iar in subsidiar aceste reparatii sa fie efectuate de reclamant pe cheltuiala piritei, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 29.02.2012 a cumpărat imobilul din Timisoara .. 2, ., ultimul etaj. La sfârșitul verii a inceput renovarea lui, intrucât se infiltrase apa in pereți, dovadă faptul că de pe acoperișul clădirii lipseau țigle.
Reclamantul a arătat că a incercat de mai multe ori să discute cu asociația pentru repararea acestui acoperiș insă nu a obținut niciun răspuns.
Reclamantul a invocat prevederile art. 4 al. 1, art. 45 al. 3 din Legea nr. 230/2007.
In dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar contract de vânzare-cumpărare, extras Cf, copii fotografii si a solicitat interogatoriul piritei.
Prin sentința civilă nr. 3074/28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulata de reclamantul E. G. în contradictoriu cu pârâta Asociatia de P., .. 2.
A fost obligată pirita la efectuarea lucrarilor de reparatii a acoperisului la imobilul din Timisoara . iar in caz de refuz s-a incuviințat ca aceste reparatii sa fie efectuate de reclamant pe cheltuiala piritei.
Cu cheltuieli de judecata in suma de 1.008,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietar asupra . imobilul situat in Timisoara . potrivit extrasului Cf nr._-C1-U16.
Din inscrisurile aflate la dosar precum si din raportul de expertiza tehnica intocmit de ing T. Ladislau, depuse la dosar de catre pirita, instanta a reținut ca acoperisul imobilului se afla . de degradare.
Astfel, in adresa Primariei mun. Timisoara din 09.07.2010 se arata ca s-a constatat prăbușirea parțială a planșeului de lemn deasupra . acoperișului și potențiala prăbușire a turnului clădirii datorită structurii de rezistență afectate de infiltrațiile de apă.
In cuprinsul raportului de expertiza se arata ca starea tehnica a acoperisului in ansamblu este nesatisfacatoare iar portiunea care a cedat, din cauza umezelii si actiunii datorate ciupercii fitopage si insecte, este rezultatul unei proaste administrari. Invelitoarea are o stare generala nesatisfacatoare si necesita reparatii de urgenta.
In cuprinsul interogatoriului pirita a recunoscut ca reclamantul a purtat numeroase discutii cu privire la necesitatea repararii acoperisului in cadrul Asociatiei, la Falt si Primarie.
In adresa comunicata Asociatiei de catre Primaria Timisoara la data de 27.09.2010 aceasta si-a exprimat acordul cu privire la efectuarea lucrarilor de reparatii cu respectarea legislatiei in vigoare.
Faptul ca imobilul face parte din categoria monumentelor istorice nu prezinta relevanta in cauza de fata intrucit reparatiile trebuie efectuate si in aceasta situatie dar cu respectarea cerintelor impuse de legislatie pentru aceasta categorie. Astfel pirita este obligata sa faca demersurile pentru a obtine in prealabil toate avizele necesare efectuarii acestor lucrari.
Potrivit art. 4 din Legea 230/2007, Asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune care, pe lângă drepturi, impune obligații pentru toți proprietarii. Consecințele neluării măsurilor de organizare și funcționare cu privire la administrarea și gestiunea proprietății comune sunt în răspunderea juridică a tuturor proprietarilor sau a reprezentanților acestora, după caz.
Potrivit art. 45 alin. 3: „Proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune”.
Avind in vedere dispozitiile citate mai sus se apreciază ca obligatia de a repara si intretine partile comune ale imobilului revine asociatiei.
F. de cele aratate, prima instanta a admis actiunea reclamantului si a obligat pirita la efectuarea lucrarilor de reparatii a acoperisului la imobilul din ..
Avind in vedere dispozitiile art. 1528 cod civil, instanta a incuviintat ca aceste reparatii sa fie efectuate de reclamant pe cheltuiala piritei.
In baza art. 274 cod proc civila, instanța a obligat pirita sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 1.008,3 lei reprezentind taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului pârâta Asociația de Proprietari .. 2 Timișoara, solicitând admiterea căii de atac și, ca urmare a acesteia, modificarea în totalitate a sentinței civile apelate și, pe fond, ca urmare a rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În susținerea căii de atac, se arată că sentința apelată este nelegală și netemeinică, instanța de fond neaplicând dispozițiile legale în materie de construcții monumente istorice.
În motivarea soluției adoptate, Judecătoria Timișoara aduce ca argumente starea de degradare a acoperișului imobilului, stare pe care apelanta nu a contestat-o. Mai mult decât atât, la baza argumentării stau chiar înscrisurile depuse de apelantă, care dovedesc starea de degradare a clădirii. La dosar se află o adresă a Primăriei mun. Timișoara precum și o expertiză tehnică în specialitatea construcții, care dovedesc starea imobilului. De asemenea, a arătat prin răspunsul la interogatoriu că a purtat discuții cu reclamantul referitoare la starea imobilului în cauză.
Starea de degradare a unei clădiri nu este însă un motiv suficient ca acesta să poată fi reparat, în condițiile în care acesta este monument istoric, fiind supus altor rigori decât clădirile obișnuite. Astfel, apelanta a depus la dosarul cauzei un inscris din care reiese acest statut al clădirii, fapt care face ca orice intervenție asupra acesteia să se poată face doar în condițiile legii speciale. În mod nelegal se reține în hotărârea apelată faptul că nu este relevant că este vorba de un monument istoric și că reparațiile trebuie efectuate. În această situație apelanta nu înțelege rațiunea pentru care este necesară o hotărâre judecătorească care să o oblige la a efectua demersurile legale în acest sens, tocmai pentru că a dovedit existența acestor demersuri. Sentința pronunțată, prin stabilirea unei obligații alternative, permite reclamantului-intimat să efectueze reparații abuzive, cu nerespectarea Legii monumentelor istorice. De altfel, acesta a și demarat astfel de reparatii in ultimele săptămâni, fără a solicita vreo autorizație in acest sens.
Potrivit art. 23 al Legii nr. 422/2001 a monumentelor istorice, intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și cultelor sau după caz, de către serviciile deconcentrate ale acestora. Autorizația de construire se face numai pe baza acestor avize. Repararea clădirii nu se poate face decât cu respectarea unor norme de arhitectură a zonei istorice protejate, cu supervizarea unor persoane specializate în reabilitarea monumentelor istorice. In atare situație, o acțiune cu obiect obligația de a face nu are a fi admisă, fiind vorba de proceduri speciale prealabile de urmat, stabilirea unei asemenea obligații fiind lipsită de conținut în lipsa acestora.
După pronunțarea sentinței apelate, apelanta s-a adresat o solicitare Primăriei Timișoara referitoare la repararea imobilului, iar aceasta a răspuns, prin adresa din 6.03.2013 că va demara lucrările necesare.
De asemenea, a adresat o cerere de sprijin financiar către Direcția de Urbanism, biroul reabilitare și conservare clădiri istorice ale Timișoarei -Infrastructură municipală faza II, prevedere acordarea unui sprijin financiar în valoare de 5.000.000 de euro Primăriei Municipiului Timișoara pentru reabilitarea imobilelor monument istoric - proprietate privată sau publică - din cele trei cartiere istorice: Cetate, Iosefin și Fabric. Din cele 5.000.000 de euro, 3.000.000 euro reprezintă un împrumut pe termen de 30 de ani, cu o perioadă de grație de 10 ani și dobândă de 2%, iar 2.000.000 euro reprezintă grant. Prin răspunsul instituției, au fost invitați spre a demara procedurile necesare în vederea includerii clădirii în acest program.
În drept, s-au invocat prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., art. 284 alin. 1 și 5 C.pr.civ., art. 287 alin. 1 și 2 C.pr.civ., art. 288 C.pr.civ., art. 292 C.pr.civ., art. 296, 297 C.pr.civ.
În temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa de la dezbateri.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluate, cu observarea particularităților pricinii și a probatoriului administrat, tribunalul a constatat că reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate pentru cele ce urmează.
Tribunalul observă că pârâta-apelantă nu contestă starea de degradare a acoperișului imobilului și nici împrejurarea că este direct afectat apartamentul reclamantului-apelant. De altfel, probe în susținerea alegațiilor reclamantului a produs chiar pârâta-apelantă (a se vedea înscrisurile depuse atât la dosarul de fond cât și în apel ce se coroborează cu interogatoriul luat în cauză.) Se invocă însă în calea de atac nerespectarea dispozițiilor legii speciale cu nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice; în alți termeni, că repararea acoperișului rămâne subsumată obținerii avizelor necesare cerute de legea specială antemenționată.
În adevăr, art. 23 alin. 1 din legea cu nr. 422/2001 spune că „Interventiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza si cu respectarea avizului emis de catre Ministerul Culturii si Patrimoniului N. sau, dupa caz, de catre serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Patrimoniului N.”, după care, în alin. 2, enumeră intervențiile ce pot fi efectuate, sancționând cu nulitatea absolută efectuarea acestora fără obținerea autorizațiilor prevăzute în alin.(3).
Numai că, din interpretarea per a contrario a alin. 2 apartenent art. 24 din același act normativ (potrivit căruia „Toate interventiile care se efectueaza asupra monumentelor istorice, altele decat cele de schimbare a functiunii sau a destinatiei, de intretinere sau de reparatii curente, indiferent de sursa lor de finantare si de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialisti si experti atestati si sub inspectia si controlul propriu ale Ministerului Culturii si Patrimoniului N., respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Patrimoniului N., in conditiile legii.”) rezultă cu îndestulătoare evidență că pentru lucrările de reparații curente nu este necesară obținerea avizelor prevăzute de lege.
Or, în speță se pune problema efectuării unor reparații urgente și curente, constând, cu precădere, în cele evidențiate în raportul de expertiză aflat în compunerea dosarului de fond și întocmit chiar la solicitarea pârâtei-apelante Asociația de Proprietari .. 2 (a se vedea filele 37-40), iar nu a unor intervenții de natura celor enumerate în deja anunțatul art. 23 alin. 2 din legea cu nr. 422/2001 și, pentru care, în adevăr, este necesară obținerea avizelor și autorizațiilor cerute de lege.
De altă parte, este perfect legală soluția judecătoriei de a obliga pârâta-apelantă la efectuarea acestor reparații urgente și curente, de vreme ce acoperișul se circumscrie coproprietății forțate a tuturor proprietarilor de apartamente din imobilul respectiv, din fondul de reparații constituit în condițiile de exigență ale art. 45 alin. 3 din legea cu nr. 230/2007.
De aceea, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ., a respins ca nefondat apelul declanșat de către apelanta Asociația de Proprietari .. 2 contra sentinței civile nr. 3074/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul E. G..
Împotriva Deciziei civile nr. 487/A din 20._ pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs pârâta Asociația de Proprietari din Timișoara, .. 2, solicitând admiterea recursului și, ca urmare a acesteia, modificarea în totalitate a deciziei civile și a sentinței civile a primei instanțe recurate și, pe fond, ca urmare a rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta arată că decizia Tribunalului T. este netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Raționamentul instanței este greșit, întrucât reparațiile nu sunt curente ori de întreținere ci unele capitale. Reparația capitală este definită ca fiind înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor etc. Or, este evident că schimbarea acoperișului clădirii este o reparație capitală, iar nu una curentă. în situația de față nu este vorba de schimbarea câtorva elemente ale acoperișului, ci de înlocuirea totală a acestuia, aspect care afectează întreg ansamblul construcției.
Atât sentința apelată cât și decizia recurată sunt nelegale și netemeinice, instanțele neaplicând dispozițiile legale în materie de construcții monumente istorice.
În motivarea soluției adoptate, Tribunalul T. aduce ca argumente starea de degradare a acoperișului imobilului, stare pe care pârâta nu a contestat-o. Mai mult decât atât, la baza argumentării stau chiar înscrisurile depuse de pârâtă, care dovedesc starea de degradare a clădirii. La dosar se află o adresă a Primăriei mun. Timișoara precum și o expertiză tehnică în specialitatea construcții, care dovedesc starea imobilului. De asemenea, pârâta a arătat prin răspunsul la interogatoriu că a purtat discuții cu reclamantul referitoare la starea imobilului în cauză. Starea de degradare a unei clădiri nu este un motiv suficient ca acesta să poată fi reparat, în condițiile în care acesta este monument istoric, fiind supus altor rigori decât clădirile obișnuite. Astfel, pârâta a depus la dosarul cauzei un înscris din care reiese acest statut al clădirii, fapt care face ca orice intervenție asupra acesteia să se poată face doar în condițiile legii speciale.
Potrivit art. 23 al Legii nr. 422/2001 a monumentelor istorice, intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și Cultelor sau după caz, de către serviciile deconcentrate ale acestora. Autorizația de construire se face numai pe baza acestor avize. Repararea clădirii nu se poate face decât cu respectarea unor norme de arhitectură a zonei istorice protejate, cu supervizarea unor persoane specializate în reabilitarea monumentelor istorice.
Recurenta apreciază că în atare situație o acțiune având ca obiect obligație de a face nu poate fi admisă fiind vorba de proceduri speciale prealabile de urmat, o stabilirea unei asemenea obligații fiind lipsită de conținut în lipsa acestora.
În drept, art. 299-303, art„ 304 pct. 9, 305-316 C.pr.civ.
Reclamantul intimat G. Emanuelle a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de către parata-recurenta "Asociația de proprietari .. 2" si păstrarea ca temeinică si legala a deciziei civile nr. 487/A/20.06.2013 pronunțata de către Tribunalul T..
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenta pârâtă a invocat aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Curtea constată că pârâta a fost obligată la efectuarea lucrărilor de reparații a acoperișului la imobilul din Timișoara ., iar in caz de refuz s-a încuviințat ca aceste reparații sa fie efectuate de reclamant pe cheltuiala pârâtei. Așadar prin această hotărâre s-a stabilit faptul că pârâtei îi incumbă obligația de a efectua reparațiile la acoperișul imobilului în discuție. Necesitatea efectuării acestor reparații nu este contestată nici de pârâtă, așa cum de altfel se arată inclusiv în cuprinsul cererii de recurs.
În mod corect a reținut tribunalul că reparațiile necesare pentru acoperișul imobilului sunt cele din raportul de expertiză întocmit de ing. T. Ladislau care a constatat că învelitoarea acoperișului are o stare generală nesatisfăcătoare în ansamblu, iar porțiunea care a cedat necesită operații de urgență. Așadar, contrar susținerilor recurentei, din probele administrate în cauză rezultă caracterul urgent al reparațiilor ce trebuie efectuate la acoperiș, împrejurare corect reținută de instanța de apel.
Curtea constată că nu sunt întemeiate susținerile recurentei referitoare la nerespectarea dispozițiilor legii monumentelor istorice nr.422/2001. Așa cum s-a arătat mai sus, instanțele doar au stabilit obligația pârâtei de a rezolva această urgență, însă nu fără respectarea dispozițiilor imperative ale Legii nr.422/2001 privind procedura efectuării unor asemenea reparații. Cu alte cuvinte, pârâta, sau reclamanta, pe cheltuiala pârâtei, vor trebui să efectueze toate demersurile necesare pentru a se realiza reparațiile acoperișului și să respecte toate dispozițiile incidente din legea monumentelor istorice.
Prin urmare criticile recurentei referitoare la încălcarea legii monumentelor istorice prin admiterea acțiunii reclamantei nu sunt întemeiate din moment ce nu s-a dispus încălcarea vreunei obligații ce decurge din această lege. Mai mult, tocmai prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la efectuarea și finalizarea demersurilor pentru reparațiile în discuție instanțele au dat curs obligației legale de a se proteja clădirile monument istoric prin stoparea acțiunii de degradare a acestora, acțiune ce ar fi continuat în lipsa efectuării reparațiilor necesare.
În consecință, se constată că tribunalul a aplicat în mod judicios textele legale care reglementează intervențiile asupra monumentelor istorice, astfel încât în speță nu este incident motivul de casare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. privind aplicarea greșită a legii.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., curtea de apel va respinge recursul pârâtei formulat împotriva Deciziei civile nr.487/A din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul T..
În baza art.274 C.pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat conform chitanței de la fila 14 din dosar, ținând cont că asupra cheltuielilor de judecată din primă instanță s-a pronunțat judecătoria, iar reclamantul nu a formulat apel..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Asociația de Proprietari din Timișoara, ..2 în contradictoriu cu intimatul reclamant G. E. împotriva Deciziei civile nr.487/A din 20.06.2013 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.11. 2013.
PREȘEDINTE, A.-M. N. | JUDECĂTOR, L. L. | JUDECĂTOR, M. G. |
GREFIER, M. S. L. |
Red. A-M N. / 16.12.2013
Tehnored. M.S.L. / 2 ex. /16.12.2013
Instanța de fond –Judecătoria Timișoara, judecător D. Ș.
Instanța de apel-Tribunalul T., judecători A. A., C. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 10-10-2013,... → |
|---|
