Pretenţii. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 135/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 16439/55/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 135

Ședința publică din 10 octombrie 2013

PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: M. G.

GREFIER: S. C.

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta Societatea de asigurare – Reasigurare A. S.A. București, prin Sucursala A., împotriva sentinței civile nr. 1564/PI/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele P. (P.) C.-G., P. A.-D. și P. R. F., pentru pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. M. I. pentru reclamantele intimate P. (P.) C.-G. și P. A.-D., avocat M. A. pentru pârâta apelantă Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. București, prin Sucursala A., nefiind prezentă pârâta intimată P. R. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei la Secția I Civilă, având în vedere natura litigiului.

Reprezentantul reclamantei intimate lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.

Reprezentantul pârâtei apelante, deși apreciază că este un litigiu între profesioniști, care atrage competența Secției a II-a a Curții de Apel Timișoara, lasă la aprecierea instanței aprecierea competenței în soluționarea cauzei.

Nefiind formulate alte cereri, instanța apreciază că litigiul poate fi soluționat, sub aspectul competenței, la Secția I Civilă a Curții de Apel Timișoara, și, nefiind formulate alte cereri, constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în apel, cu referire și la aspectul legat de acoperirea cheltuielilor de deplasare de la locul accidentului, respectiv dacă acestea sunt acoperite de polița RCA.

Avocat M. A., pentru pârâta apelantă, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, în conformitate cu jurisprudența națională și practica CEDO, fără cheltuieli de judecată.

Avocat C. M. I., pentru reclamantele intimate P. (P.) C.-G. și P. A.-D., solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, conform concluziilor scrise, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Susține că polița RCA este acoperitoare și pentru cheltuielile de deplasare de la locul accidentului până la locul unde a fost lăsat autoturismul.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 14.01.2013 (în urma declinării competenței de la Judecătoria A. prin Sentința civilă nr._/04.12.2012), reclamantele P. C. G., nascută P. și P. A. D. au solicitat instanței obligarea pârâtelor P. R. F. și A. A. SA, Suc. A., la plata sumelor de: 350.000 Euro cu titlu de daune morale, suma de 30.441,16 lei cu titlu de daune materiale către P. C. G. și suma de 1.100 lei cu titlu de rentă viageră; de 150.000 Euro cu titlu de daune morale către P. A. D., (este eroare materială strecurată la redactarea acțiunii în sensul menționării tot a reclamantei P. C. G.) daune decurgând din cauza penală K.Nr. 1168/11 a Judecătoriei de primă instanță Vranje, Republica Serbia, având ca obiect evenimentul rutier din data de 07.09.2011, în care mama reclamantelor a decedat și reclamanta P. C. G. a fost grav rănită, persoana vinovată fiind pârâta P. R. F., cu cheltuieli de judecată, invocând în drept dispozițiile art.19, art. 20 din Codul de procedura penală; art.15 lit „o" din Legea nr.146/1997; art.24 alin.1 lit.b, art.26 alin.1 lit.a,b, art.49 din Ordinul nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În motivarea cererii lor, reclamantele arată că la data de 07.09.2011 s-au deplasat împreuna cu mama lor C. D. C., P. Gijovanica I. și pârâta P. R. F., cu autoturismul marca Volksvagen polo, cu nr._, proprietatea mamei lor,pe drumul din spre Vranje către Presevo și întrucât pârâta de ordinul 1 a depășit viteza legală, fiind obosită, a adormit la volan, nefiind astfel capabilă să conducă în siguranță și cu toate că era conștientă că nu se încadrează în regulile de circulație și că în acest fel pune în pericol circulația publică, viața și bunurile persoanelor pe care le transporta, în satul Juința, a pierdut controlul automobilului, care a trecut peste linia continua pe sensul contrar, ieșind de pe sosea și ajungând in șanțul de pe partea stânga, s-a răsturnat pe acoperișul mașinii.

Reclamantele arată că, urmare a acestui accident, mama lor C. D. C. a decedat pe loc, în urma rănilor suferite: . de coloană vertebrală, contuzia măduvei spinării, . oaselor iliace, a oaselor gambei drepte, fracturi multiple ale coastelor și pătrunderea aerului în cavitatea toracică dreapta, cauzând oprirea activității inimii și a plămânilor.

În cauza penală K.nr.116S/11 a Judecătoriei de primă instanța Vranje, Republica Serbia, definitivă, pârâta de ordinul 1 a fost condamnată la 5 luni de închisoare cu executare pentru faptele de mai sus. Datorită distantei foarte mari, a costurilor ridicate și a stării precare de sănătate a reclamantei P. C. G., reclamantele nu au înțeles să se constituie părți civile în dosarul penal de mai sus, alegând să solicite daunele materiale și morale pricinuite, prin acțiune civilă separată, apreciind că prioritar, la momentul dat a fost recuperarea, însănătoșirea pe de o parte, iar pe de altă parte, să se ocupe de funeraliile mamei lor.

Reclamanta P. C. G. arată că a suferit răni corporale grave, dintre care amintește: . A321 (burst split) corp LI amielica (Scor ASIA E) S32,01; politraumatism prin accident rutier. întrucât vătămările suferite au fost de o gravitate foarte mare, neputând fi transportată a fost internată la spitalul din Nis din Serbia pe perioada 07.09._11, unde a fost supusă mai multor intervenții și tratamente medicale, iar la data de 11.09.2011, a fost transportată cu o ambulanță până la punctul de trecere al Frontierei-Moravița, de unde a fost preluată de o ambulanță românească și internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., până la data de 17.09.2011, în vederea efectuării unui tratament de specialitate.

La data de 17.09.2011, datorită agravării stării sale de sănătate, reclamanta P. C. G. arată că a fost transferată la Spitalul Clinic Județean de Urgenta Timișoara, până la data de 03.10.2011, unde a fost supusă unor intervenții dificile: Spondilosindeza posterioara T11-T12-L2-L3 + laminectomie decompresiva LI + hemilaminectomie inferioară T12 + fixare posterioară T 11-L3. în prezent are o tijă în coloana vertebrală, de la mijloc în jos, care va rămâne acolo pentru totdeauna și mai multe șuruburi de susținere și fixare, pe care reclamanta a fost nevoită a le achita (9.184,1 lei conform facturii fiscale nr._/27.09.2011.

Daunele materiale le-a cuantificat la suma totală de 30.441,16 lei fiind compuse din: -9.184,1 lei reprezentând materiale sanitare necesare intervenției chirurgicale la coloana vertebrală,conform facturii fiscale nr._/27.09.2011,( șurub poliaxial S5P30, L. G094; șurub de blocare S5L35, lot G415; șurub de blocare S5L45, lot H420; șurub de blocare S5L35, lot G709; șurub de blocare S5L45,lot H711; dispozitiv blocare .;dispozitiv blocare LC, L. G310; dispozitiv blocare LR, L. G374; tijă hexagonală RH140,L. E427; dispozitiv Cross C.; ceara pentru os), -169,6 lei, reprezentând materiale sanitare conform facturii fiscale nr._/27.09.2011; -2.265,9 lei (echivalentul a 500 euro calculat la un curs de 1 euro= 4,5318 lei), reprezentând cheltuieli ocazionate cu "atenții" medici, asistente, etc, pe parcursul spitalizării; -360 lei reprezentând transport A. - Timișoara pentru efectuarea a trei controale; - 2.000 lei reprezentând tratamente și în special calmante; -800 lei reprezentând contravaloarea a 16 drumuri A. Timișoara. Pe întreaga perioadă cât a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, sora sa, respectiv cealaltă reclamantă a vizitat-o zilnic.,-1.200 lei reprezentând contravaloare alimente pe întreaga perioadă cât a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgenta Timișoara;-1.200 lei monument funerar ; -756 lei - închiriat capela, săpat groapa, catafalcare, transport funerar,etc, conform F 6171/16.09.2011 achitată cu BF_; -150 lei fizioterapie conform ch 29;- 35 lei - mica publicitate conform BF 15/14.09.2011;-2.265,9 lei (echivalentul a 500 euro calculat la un curs de 1 euro=4,5318 lei), reprezentând transportul mamei reclamantelor decedată din Serbia in România;- 154,66 lei (contravaloarea a 3905,8 dinari sârbești, 1 leu = 0,0396 dinari), reprezentând contravaloarea transportului autoturismului de la locul accidentului la un loc de depozitare);-9.900 lei echivalentul a 200.000 dinari (1 leu =0,0396 dinari) daunele produse asupra autoturismului, conform Sentinței pronunțată în cauza penală K.nr.1168/11 a Judecătoriei de primă Instanța Vranje, Republica Serbia.

Reclamanta mai arată că nu este recuperată nici în prezent, având dureri insuportabile, dificultăți locomotorii, pierderea capacității de muncă, etc iar, față de starea sa de sănătate precară, în prezent este încadrata în gradul de invaliditate 2 conform Deciziei Medicale asupra Capacității de Muncă nr. 973/23.03.2012, emisă de Casa Naționala de Pensii Publice Casa Teritorială de Pensii A., Cabinetul de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă nr.1.

Astfel, reclamanta P. C. G. mai arată că în prezent singurul venit pe care îl realizează este în cuantum de 390 lei/lună, iar raportat la venitul mediu net pe economie și la imposibilitatea reclamantei de a avea un serviciu în care să fie remunerată corespunzător posibilităților sale și a capacității sale de muncă solicită obligarea pârâtelor în solidar la achitarea diferenței de 1.100 lei, diferența dintre venitul mediu net pe economie și venitul său actual, calculat de la data producerii accidentului și până la data la care se va stabili că poate să lucreze în condiții normale; că daunele materiale solicitate sunt compuse din cheltuielile pe care reclamanta le-a efectuat pentru ameliorarea stării de sănătate și pentru înmormântarea mamei, iar daunele morale sunt reprezentate, pe de o parte, de suferințele inimaginabile la care a fost supusă, atât în momentul producerii evenimentului rutier cât și în prezent, iar pe de altă parte, de pierderea mamei, nemaiputându-se bucura de atenția și afecțiunea singurului părinte care veghea asupra sa, împrejurări care nu pot fi suplinite de nici o alta persoană și că, imediat după producerea accidentului, operațiile la care a fost supusă, procedurile și tratamentele post operatorii și nu numai au avut un impact negativ asupra psihicului și fizicului său, suferința fiind amplificată de pierderea părintelui.

Reclamanta P. A. D., arată la rândul său că, în urma evenimentului rutier din data de 07.09.2011, a suferit vătămări corporale, concretizate în traumatism al capului și nasului, că daunele morale solicitate sunt justificate pe de o parte prin suferința fizică la care a fost supusă în urma accidentului, iar pe de altă parte prin moartea mamei, imediat după producerea nefericitului eveniment rutier, a fost consultată de un medic, după care a fost dusă la un centru de refugiați, unde a primit și tratament, la centrul de refugiați a stat 4 zile, cât timp sora sa a fost internată în spital, că chiar dacă la data producerii accidentului, avea doar vârsta de 22 de ani, a trebuit să aibă grija de sora sa, să facă rost de sumele de bani necesare intervențiilor și tratamentelor la care aceasta a fost supusă ,lipsa mamei fiind foarte greu de suportat, durerea sufletească provocată de nefericitul accident fiind greu de descris în cuvinte, cu atât mai mult cu cât, aceasta s-a stins din viață sub privirile sale neputicioase.

În cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, reclamantele susțin faptul coexistenței răspunderii civile delictuale, bazată pe art.998 din Codul Civil, a celui care prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile legii, că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a situației intervenite, sens în care a înregistrat la pârâta de ordin 2, cererile nr.243/16.01.2012 și nr.244/16.01.2012 prin care a solicitat achitarea daunelor morale și materiale suferite, întrucât pârâta de ordin 2 nu a înțeles să răspundă solicitărilor reclamantelor, la data de 08.08.2012 prin adresa nr.3337 a revenit cu solicitarea de a răspunde.

Prin adresa nr.3356/09.08.2012, pârâta a comunicat oferta acesteia, după cum urmează:"-Dosarul AR1012DA_0 lei pentru vătămări corporale -P. C. G.;-Dosarul AR1012DA000801 -se respinge orice pretenție privind despăgubirile morale urmare decesului mamei C. D. C. cu motivația că . răspundere civilă, identitatea între asigurat si victimă, anulează vocația la despăgubiri a petentelor", reclamantele arătând că au refuzat oferta pârâtei de ordin 2, apreciind-o ca fiind o ofertă neserioasă, neputând satisface nici măcar în parte prejudiciile suferite atât de ordin material cat mai ales de ordin moral, fiind nevoite a promova prezenta acțiune, scutită de taxe de timbru, potrivit art.15 lit.„o" din Legea nr.145/1997 și art.24 lit.„o" din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 sunt scutite de taxele de timbru, potrivit legii: „cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluționării dosarului penal sau prin acțiune civilă separată, introdusă la instanța civilă potrivit dispozițiilor art. 19 și 20 din Codul de procedura penală..."

Pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A București, prin Sucursala A. a depus întâmpinare în ședința publică din 04.12.2012 în fața Judecătoriei A. (f 44 dosar judecătorie), întemeindu-și poziția pe dispozițiile art.49,50 al.2 din Legea nr.136/1995, Ordinul C.S.A.5/2010 prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., excepție soluționată în sensul trimiterii cauzei spre soluționare Tribunalului A..

Pe fond, pârâta a arătat că, în cauza dedusă judecății își găsesc aplicabilitatea dispozițiile Ordinului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.5/2010 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de autovehicule, raportat la data accidentului 07.09.2011, iar asigurătorul RCA plătește despăgubiri nu pe baza delictuală ci în baza contractului de asigurare RCA în conformitate cu termenii și condițiile stabilite prin Ordinul CSA ,care se constituie în clauzele contractului de asigurare RCA.

În privința daunelor materiale si morale solicitate de reclamante, ca prim aspect solicită instanței să rețină faptul că acestea, pentru a putea fi acordate de asigurătorul de răspundere civilă auto, nu trebuie să depășească limita maximă de despăgubire prevăzută de Ordinul C.S.A. aplicabil, în această limita maximă fiind incluse atât pretențiile materiale cât și pretențiile morale solicitate de partea civilă.

Referitor la daune materiale solicitate de reclamante în urma accidentului rutier, pentru justa stabilire a acestora de către instanță - nu este suficientă simpla enumerare a cheltuielilor efectuate, fiind obligatorie dovedirea cu documente fiscale (facturi. chitanțe,bonuri etc) a prejudiciului suferit; prin urmare, se solicită a se respinge ca neîntemeiate acele pretenții ale reclamantelor care nu vor fi probate cu documente justificative, iar în măsura în care, vor fi depuse înscrisuri în probarea daunelor materiale, instanța va trebui să aibă în vedere dispozițiile art.49 pct.1 din Ordinul C.S.A. nr.5/2010, conform cărora: în caz de vătămare corporală :a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămata, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de baza minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economic”, pe cale de consecință, reclamantele trebuie să dovedească cu înscrisuri toate daunele materiale ce vor fi acordate de instanța de judecată pentru ca despăgubirea plătită de asigurător să fie una legală, iar în cazul în care nu se face această dovadă, asigurătorul nu poate fi obligat să le suporte.

La stabilirea despăgubirilor în decesul unor persoane, pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A mai arată că, se au în vedere următoarele: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c)veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct.1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;".

Astfel, instanța va trebui să verifice dacă daunele materiale solicitate de reclamante se încadrează la punctul 2 literele a,b, si din art.49 Ordinul 5/2010, iar în caz contrar să le respingă față de asigurător, acesta din urmă acordând despăgubiri doar pentru cheltuielile expres prevăzute în actul normativ aplicabil în materie . Tot ceea ce nu este probat cu documente justificative nu poate fi suportat de asigurător.

Referitor la despăgubiri morale, potrivit Ord. CSA nr.5/2010, acestea pot fi acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența din Romania, cu toate că legea nu stabilește criterii de cuantificare a daunelor morale, acestea trebuie să constituie o justă compensare a suferințelor prilejuite de victima accidentului și nicidecum o îmbogățire fără just temei, la fel ca și despăgubirile materiale, cele morale trebuie să fie justificate.

Astfel, persoana care pretinde despăgubiri morale trebuie să dovedească: împrejurările producerii accidentului, modalitatea de raportare la eveniment; atitudinea avuta înainte și după eveniment, valorile morale lezate; intensitatea cu care a fost percepută trauma suferită și deoarece legea nu prevede criterii de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, revine instanței dificila sarcină de a sonda psihicul uman și de a acorda prin aproximare despăgubirile cuvenite, fără a intra în sfera îmbogățirii fără just temei.

Pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare A. S.A București invocă un studiu complex al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Uniunea Națională a asigurătorilor din Romania, luând în calcul hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de toate curțile de apel din țară în cursul anilor 2009-2011, prin care arată că, s-a ajuns la două concluzii paradoxale: practica instanțelor a fost extrem de neunitară, raportul despăgubirilor acordate pentru cazuri identice a fost de 1 lei la 333 lei;- despăgubirile morale acordate urmare infracțiunilor produse din culpă au fost cu 52% mai mari decât cele acordate urmare infracțiunilor produse cu intenție, concluzie surprinzătoare ce nu poate fi explicată decât prin faptul că, în cazul infracțiunilor din culpă, despăgubirile au fost acordate arbitrar, fără o justificare temeinică, pe principiul că "asigurătorul are de unde plăti ". Pe baza studiului despăgubirea medie calculată în perioada 2009-2011 acordată de toate curțile de apel din România a fost: pentru vătămări corporale despăgubirea medie lei/zi de îngrijiri medicale, în situația "cu infirmitate permanentă " a fost de 419 lei/zi de îngrijire medicală; pentru copil major (descendent de gradul I- fiu/fiică) ca urmare a decesului părintelui ( mama / tata) -36.434 lei.

Față de datele enunțate mai sus, pârâta solicită ca instanța să analizeze situația de fapt, probele administrate și să acorde despăgubiri într-un cuantum rezonabil, apropiat de limitele de mai sus și ținând cont și de împrejurările concrete ale producerii accidentului :1. infracțiunea a fost produsă din culpă și nu cu intenție; autoarea accidentului, numita P. R. F. a suferit vătămări foarte grave;2- reclamantele au consimțit să fie transportate de pârâta de ordinul II P. R. ;3 - toți ocupanții autoturismului avariat erau prieteni și cunoștințe de familie.

Pârâta mai solicită a se constata că pretențiile solicitate sunt într-un cuantum extrem de ridicat, în situația în care se vor acorda despăgubirile cerute într-un cuantum cel puțin apropiat de cel solicitat ar fi o evidentă îmbogățire fără justă cauză, neputându-se vorbi de repunerea victimelor în situația de dinainte de accident.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere ca urmare a aplicării de către instanță a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și social.

Toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile o baza echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimelor. Nu se contestă suferința provocată reclamantelor urmare accidentului de circulație dar nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie. Pentru aceste considerente, pârâta solicită cenzurarea pretențiilor reclamantelor cu privire la despăgubirile morale solicitate, context în care consideră că, pe lângă despăgubirile materiale solicitate ce urmează a fi probate prin documente justificative să se acorde drept daune morale sumele de câte 420 lei/ zi de îngrijire medicală reclamantei P. (P.) C. G. pentru vătămări corporale suferite, plus prestația periodică solicitată calculată până la sistarea stării de infirmitate; precum și suma globala de 40.000 lei, urmare decesului mamei sale numita C. D. C.; și 40.000 lei urmare decesului mamei reclamantei P. A. D..

Prin sentința civilă nr. 1564/PI/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele P. C. G., nascută P. CNP_ și P. A. D., împotriva pârâtilor P. R. F., Societatea de Asigurare –Reasigurare A. SA prin SUC A., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr._, în sensul obligării pârâtelor, în solidar, să plătească reclamantei P. C. G., născută P., CNP_, suma de 29.527,79 lei cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 10.500 lei reprezentând despăgubirea medie/zi de îngrijiri medicale pe perioada internării, respectiv câte 420 lei/zi pentru cele 25 de zile, -intervalul 09 septembrie-03 octombrie 2011-, suma de 710 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică începând cu data de 04 octombrie 2011 și până la încetarea stării de nevoie a reclamantei P. C. G., precum și suma de 250.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale.

Totodată, pârâtele au fost obligate, în solidar, să plătească reclamantei P. A. D. suma de 70.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale și să plătească reclamantelor suma de 6.360 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 07.09.2011, în jurul orei 12.00, astfel cum rezultă din Sentința penală K.nr.116S/11 a Judecătoriei de primă instanță din Vranje- Republica Serbia, definitivă, filele 9-10, pe drumul dinspre Vranje către Presevo Serbia, pârâta P. R. F., conducând autoturismul marca Volksvagen Polo, cu nr_, proprietatea defunctei C. D. C. - mama reclamantelor- a depășit viteza legală și fiind foarte obosită, a pierdut controlul automobilului, care a trecut peste linia continua pe sensul contrar, ieșind de pe sosea și ajungând în șanțul de pe partea stângă, privind dinspre Vranje, s-a răsturnat pe acoperișul mașinii, mama lor decedând pe loc, în urma rănilor suferite: . de coloană vertebrală, contuzia măduvei spinării, . oaselor iliace, a oaselor gambei drepte, fracturi multiple ale coastelor și pătrunderea aerului în cavitatea toracică dreapta .

În autoturism, la data accidentului, se aflau ambele reclamante, care au suferit vătămări corporale diferite sub aspectul gravitătii lor, aspect ce reiese din cuprinsul aceleiasi Sentințe penale K.nr.116S/11.

Prin Sentința penală de mai sus, pârâta P. R. F. a fost condamnată la 5 luni de închisoare cu executare pentru faptele de mai sus, reclamantele neconstituindu-se părți civile în dosarul penal de mai sus.

Autoturismul marca Volksvagen Polo, cu nr_, proprietatea defunctei C. D. C., la data accidentului, - 07.09.2011- era asigurat de răspundere civilă auto obligatorie, potrivit poliței RCA ./02/x1/SP, cu valabilitate din data de 07.05._11, încheiată cu Societatea de Asigurare Reasigurare A. SA – Sucursala A. de la filele 25 dosar.

Reclamantele, inițial, s-au adresat Societătii de Asigurare-Reasigurare A. SA – Sucursala A. pentru acordarea daunelor în urma accidentului rutier, însă prin adresa nr.3356/09.08.2012, de la filele 37 dosar, se reține că, pârâta a comunicat oferta acesteia, după cum urmează: ,,-Dosarul AR1012DA000800-36.000 lei pentru vătămări corporale - P. C. G.;-Dosarul AR1012DA000801- se respinge orice pretenție privind despăgubirile morale urmare decesului mamei C. D. C. cu motivația că . răspundere civilă, identitatea între asigurat si victimă, anulează vocația la despăgubiri a petentelor”, ofertă neacceptată de reclamante .

Reclamanta P. C. G., aflată în mașină, în vârstă de 23 ani la momentul accidentului, conform scrisorii medicale de la filele 33, a suferit următoarele vătămări corporale: . A321 (burst split corp LI amielica (Scor ASIA E) S32,01; politraumatism prin accident rutier .

Inițial, aceasta a fost internată la spitalul din orașul Nis-Serbia pe perioada 07.09._11, unde a fost supusă mai multor tratamente medicale, iar la data de 11.09.2011, a fost transportată cu o ambulanță până la punctul de trecere al Frontierei-Moravița, de unde a fost preluată de o ambulanță românească și internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., până la data de 17.09.2011, în vederea efectuării unui tratament de specialitate.

Din Scrisoarea medicală de la filele 33, instanța reține că, la data de 17.09.2011, reclamanta P. C. Giorgina a fost transferată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, până la data de 03.10.2011, unde a fost supusă următoarelor intervenții: Spondilosindeza posterioară T11-T12-L2-L3 + laminectomie decompresiva LI + hemilaminectomie inferioară T12 + fixare posterioară T 11-L3, în prezent această reclamantă având tijă în coloana vertebrală, de la mijloc în jos, și mai multe șuruburi, toate în valoare de 9.184,1 lei conform facturii fiscale nr._/27.09.2011 de la fila 13.

Legislația aplicabilă:

Art.49 din CAPITOLUL II,, Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului,, din ORDINUL Nr.5 din 17 mai 2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, (abrogat prin art.1 din Ordinul nr.14 / 29 noiembrie 2011) La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele:

1. în caz de vătămare corporală:

a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România;

2. în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;

c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;

d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

ART. 24

(1) Asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere Asigurărilor sunt:

a) pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2010, la un nivel de 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse în anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2010, la un nivel de 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru accidente produse în anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României,,

Această dispoziție din art.24 nu presupune insa acordarea daunelor în cuantumul maxim prevăzut de lege, ci este de la sine înțeles că este necesară aprecierea lor în funcție de împrejurările concrete reținute în cauză, cu respectarea acestor limite legale.

Instanța, din actele de la dosar și probele testimoniale administrate, reține faptul că reclamanta P. C. Giorgina nu este recuperată nici în prezent și are si acum dureri, iar conform Deciziei medicale asupra Capacității de Muncă nr.973/23.03.2012, emisă de Casa Naționala de Pensii Publice- Casa Teritorială de Pensii A.-Cabinet Expertiză Medicală a Capacității de Muncă de la filele 31 dosar Judecătoria A., rezultă în totalitate pierderea capacității de muncă, în prezent aceasta fiind încadrata în gradul de invaliditate 2 .

În privința daunelor materiale pentru reclamanta P. C. G., născută P., instanta de fond va retine doar suma de 29.527,79 lei fiind compuse din: 9.184,1 lei conform facturii fiscale nr._/27.09.2011 de la fila 13 ( șurub poliaxial S5P30, L. G094; șurub de blocare S5L35, lot G415; șurub de blocare S5L45, lot H420; șurub de blocare S5L35, lot G709; șurub de blocare S5L45, ot H711; dispozitiv blocare .;dispozitiv blocare LC, L. G310; dispozitiv blocare LR, L. G374; tijă hexagonală RH140,L. E427; dispozitiv Cross C.; ceară pentru os), -169,6 lei, reprezentând materiale sanitare conform facturii fiscale nr._/27.09.2011 de la fila 15,chitanta nr.337/19.09 2011, in valoare de 6.024,54 lei, chitanta nr.341/27.09 2011, in valoare de 513,40 lei, de la fila 14 reprezentând contravaloare implant, -756 lei reprezentând contravaloare închiriat capela, săpat groapa, catafalcare, transport funerar,etc, conform facturii fiscale nr. 6171/16.09.2011 achitată cu BF ;-150 lei fizioterapie conform chitantei nr. 29 de la fila 20 ; -35 lei-mica publicitate conform BF 15/14.09.2011, factura fiscala nr.611/03.11.2012, in valoare de 148 lei reprezentând contravaloare servicii medicale de la fila 9 dosar Tribunalul A., 154,66 lei (contravaloarea a 3905,8 dinari sârbești de la fila 19), reprezentând contravaloarea transportului autoturismului de la locul accidentului la un loc de depozitare; -2.265,9 lei (echivalentul a 500 euro calculat la un curs de 1 euro=4,5318 lei), reprezentând transportul mamei reclamantelor decedată din Serbia in România -la fila 18,- 226,59 lei, reprezentând contravaloarea a 50 euro reprezentând servicii decedat (de la fila 41/42 Tribunalul A., echivalentul a 50 euro calculat la un curs de 1 euro/ 4,5318 lei adica 226,59 lei ), si 9.900 lei, echivalentul a 200.000 dinari (1 leu = 0,0396 dinari) daunele produse asupra autoturismului, conform Sentinței pronunțată în cauza penală K.nr.1168/11 a Judecătoriei de primă Instanța Vranje, Republica Serbia .

Totodata va acorda si suma de 10.500 lei reprezentând despăgubirea medie/zi de îngrijiri medicale pe perioada internării, respectiv câte 420 lei/zi pentru cele 25 de zile,- pentru intervalul 09 septembrie-03 octombrie 2011-, precum si suma de 710 lei/lună cu titlu de despăgubire periodică, începând cu data de 04 octombrie 2011 și până la încetarea stării de nevoie a reclamantei P. C. G., la aprecierea acestei despăgubiri periodice, retinandu/se salariul obtinut conform criteriilor din art 49 pct 1 al Ord 5/2010, coroborat cu adeverintele nr.168 si 169 / 2013 de la filele 26/27.

În privința daunelor morale, Tribunalul A. retine ca, in sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecintele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Instanța apreciază că se justifică acordarea daunelor morale doar în cuantum de 250.000 lei, pentru reclamanta P. C. G., născută P. cu titlu de despăgubiri morale si suma de 70.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale, pentru P. A. D. ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite ca urmare a accidentului.

Astfel, reclamanta C. G., la vârsta de 23 de ani, a rămas cu capacitatea de muncă pierdută în totalitate, încadrabilă în gradul II de invaliditate; cu statut de pensionar de invaliditate, consecințe dramatice care îi va afecta negativ participarea la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară accidentului.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, se reține că aceste daune, trebuie să aibă, într-adevăr, un efect compensatoriu, fără însă să constituie în același timp, un venit nejustificat, raportat la deficiențele funcționale consecutive leziunilor traumatice suferite .

Totodată, internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, spitalizarea îndelungată, intervențiile chirurgicale repetate, prejudiciul constând în privarea de avantajele unei vieți normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie să-1 facă in viitor pentru a-și păstra condițiile de viață pe care le-a avut anterior vătămării, suferința de a fi privată de o viață normală corespunzătoare - toate acestea pretind acordarea unei compensații bănești corespunzătoare, stabilită într-un cuantum suficient pentru a constitui o justă reparație.

Apoi, instanța mai reține din certificatul de deces (fila 28), faptul că mama reclamantelor, victima C. D. C., s-a născut la data de 10.09.1967, având vârsta de 43 ani la momentul decesului.

Pierderea mamei de catre reclamante, a produs acestora o traumă psihică greu de depășit, astfel încât cererea acestora de acordare a daunelor morale este întemeiată in cuantumul de mai sus .

Din acest punct de vedere, instanța apreciază că daunele morale se evaluează în manieră individuală, față de fiecare parte, după cum individuală este și încercarea sufletească.

În privința prejudiciului de afectiune invocat de victimele indirecte, prin Rezolutia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei nr.75 adoptata la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal, se statuează expres că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordata părinților, soțului si copiilor victimei pentru că, doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane sa fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului", aceasta soluție fiind conformă atât cu interpretarea traditionala a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constanta a jurisprudenței europene.

Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană, lezează direct si nemijlocit sentimentele de dragoste si afectiune, cum este si cazul de față.

În ceea ce priveste suma solicitata cu titlu de daune morale, instanța retine că, evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenta lor este evidenta, de regula nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotarâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman si a reacțiilor sale.

Din depoziția martorului audiat în cauză B. A. V. (f. 22- 23), instanța reține că între reclamante și mama lor, victima accidentului, a existat o relație foarte strânsă, astfel ca,suferința produsă moștenitorilor este incomensurabilă și de aceea și ireparabilă, pierderea mamei producând un prejudiciu moral enorm.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.998 – 999 cod civil pentru plata despăgubirilor, prejudiciul fiind, actual si nereparat, fapta ilicită aparținând asiguratului R.C.A al pârâtei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu fiind vădit, astfel că, in baza Legii nr.136/1995 modificată, Ordinul CSA nr.5/2010,va admite în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantele reclamantele P. C. G., nascută P. și P. A. D..

Împotriva

Împotriva a Sentinței civile pronunțate de Tribunalul A., pârâta Societatea de A. – Reasigurări A. SA București, prin Sucursala A., a declarat apel în termen legal la data de 07.06.2013, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile în sensul diminuării daunelor materiale și morale acordate reclamantelor P. (P.) C.-G. și P. A. D..

Prin concluziile scrise depuse de intimatele P. C.-G. și P. A. D., prin apărător ales – av. C. M. I., acestea au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, care, la pronunțarea hotărârii, a avut în vedere întreg ansamblul probator administrat, respectiv înscrisuri și martorii audiați, iar sumele acordate atât cu titlu de daune materiale, cât și cele morale, nu compensează în nici un fel suferința psihică resimțită în urma tragicului eveniment rutier, pierderile fiind ireparabile.

În raport de dispozițiile art. 24 din ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, se subliniază că daunele acordate de prima instanță sunt mult sub nivelul maxim prevăzut de lege, foarte mici față de suferințele inimaginabile ale reclamantelor, de întregul context în care s-a produs tragicul eveniment rutier, și, mai ales, de consecințele extreme ale acestuia, atât în plan personal, cât și afectiv-emoțional, generat de pierderea mamei lor, singurul părinte în viață.

Prin urmare, se subliniază că suferințele psihice la care reclamantele au fost supuse urmare a producerii nefericitului eveniment rutier, sunt incomensurabile și nu pot fi descrise în cuvinte. Martorii audiați în prezenta cauză au reușit într-o foarte mică măsură să relateze aceste suferințe. Chiar dacă au trecut câțiva ani de la producerea accidentului, reclamantele sunt încă foarte marcate de cele întâmplate, nereușind încă să depășească acel moment.

În consecință, intimatele P. C.-G. și P. A. D. au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de pârâta apelantă Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. București, prin Sucursala A.,în raport cu obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse la dosar, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantele P. C.-G. și P. A. D. sunt victime ale accidentului rutier produs în data de 07.09.2011, în jurul orei 12,00, pe drumul dinspre Vranje către Presevo – Serbia, când pârâta P. R. F., conducând autoturismul marca VW Polo cu numărul de înmatriculare_, proprietatea defunctei C. D. C. (mama reclamantelor), în stare de oboseală, a pierdut controlul autoturismului, a depășit linia continuă pe sensul contrar de mers, a ieșit de pe șosea, s-a răsturnat în șanțul de pe partea stângă, pe acoperișul mașinii. În urma acestui accident rutier, mama reclamantelor a decedat pe loc, iar reclamantele, aflate în aceiași mașină, au suferit vătămări corporale grave, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.

Reclamantele, inițial, s-au adresat Societătii de Asigurare-Reasigurare A. SA – Sucursala A. pentru acordarea daunelor în urma accidentului rutier, însă prin adresa nr.3356/09.08.2012, de la filele 37 dosar, se reține că, pârâta a comunicat oferta acesteia, după cum urmează:,,-Dosarul AR1012DA000800-36.000 lei pentru vătămări corporale -P. C. G.; -Dosarul AR1012DA000801- se respinge orice pretenție privind despăgubirile morale urmare decesului mamei C. D. C. cu motivația că . răspundere civilă, identitatea între asigurat si victimă, anulează vocația la despăgubiri a petentelor,, ofertă neacceptată de reclamante .

În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au evidențiat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale (cum ar fi: demnitatea, onoarea, ori suferința psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs.

Din perspectivă jurisprudențială, trebuie reținut că atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a drepturilor Omului, atunci când au avut de soluționat cauze similare celei de față, s-au raportat nu numai la criteriile de evaluare prestabilite de legislația națională, ci au avut în vedere și o judecată în echitate – aprecierea circumstanțelor particulare ale fiecărei spețe, în esență, prin raportare la consecințele nefaste suportate de cel ce le pretinde.

Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a reținut consecințele extrem de tragice suportate de reclamante în urma accidentului rutiere produs în data de 07.09.2011, atât în plan personal, respectiv vătămările corporale suferite de acestea, și în plus, durerea pricinuită de decesul mamei lor, singurul părinte avut alături, sumele acordate acestora putând fi apreciate ca îndestulătoare (cel puțin sub aspectul neapelării hotărârii instanței de fond de către cele două reclamante, în raport de impactul psihic suferit de cele două surori, vătămate fizic) personal și rămase cu suferința inegalabilă și ireparabilă a pierderii mamei lor în tragicul accident rutier. Fiind vorba de prejudicii morale, ele nu pot fi reparate strict sub echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului și caracterul patrimonial al despăgubirii.

Oricât de subiectiv ar fi caracterul prejudiciului moral, este unanim admis, atât în doctrină cât și în practica judiciară, că repararea acestuia trebuie să ofere victimei o satisfacție cu caracter compensatoriu, astfel încât dimensiunea reparațiunii pentru suferința omenească să fie, dacă nu integrală, măcar pe cât posibil, suficientă și proporțională cu prejudiciul suferit.

Cum, în acest domeniu operează, prin natura lucrurilor, o anumită doză de aproximare, de apreciere, întrucât dauna morală, oricât de profundă, nu se pretează întotdeauna la exacte evaluări pecuniare, Curtea apreciază că sumele acordate celor două reclamante, atât cu titlu de despăgubiri materiale cât și despăgubiri pentru daune morale, nu depășesc limitele funcției reparatorii a acestui tip de răspundere, iar cuantumul daunelor acordate pentru acoperirea prejudiciului moral se înscrie în limitele unei reparații integrale, echitabile și adecvate pentru suferințele încercate de cei în cauză și familiile lor.

De asemenea, cât privește despăgubirile pentru daunele materiale, în raport de înscrisurile depuse la dosar, Curtea apreciază că acestea au fost corect admise, adică doar acele pretenții dovedite, care au avut o legătură directă cu prejudiciul cauzat reclamantelor, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente și a principiilor de drept aplicabile în această materie, respectiv a principiului echității și stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei compensații morale pentru suferințele de același ordin, iar nu a unei compensații patrimoniale.

Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate și păstrând principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate.

În speța dedusă judecății, instanța de fond a făcut o corectă și echitabilă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente, raportându-se în mod concret la particularitățile cauzei, suferințele directe și imediate suportate de cele două reclamante în accidentul produs într-o țară străină, internarea lor, separată una de alta, pe teritoriul unui stat străin, necunoscătoare ale limbii sârbe, și mai ales, durerea sufletească și șocul psihic provocat de decesul – în aceleași împrejurări, al mamei lor, singurul părinte cu care acestea aveau o relație extrem de apropiată.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că apelul declarat de pârâta Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. București, prin Sucursala A. este neîntemeiat și în baza art. 296 Cod procedură civilă, îl va respinge.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală evidentă a pârâtei apelante, va fi obligată să plătească reclamantei intimate P. A.-D. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța nr. 81/02.10.2013, eliberată de Cabinet avocat C. M. I. din cadrul Baroului A. (fila 20).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. București, prin Sucursala A., cu sediul în A., .. 64, jud. A., împotriva sentinței civile nr. 1564/PI/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele P. (P.) C.-G., P. A.-D., cu domiciliul procesual ales în A., .. 5/7, ., jud. A., și P. R. F., domiciliată în A., ./12, ., ., pentru pretenții.

Obligă pârâta – apelantă să plătească intimatei P. A.-D. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. P. M. G.

GREFIER,

S. C.

Red. M.G. – 11.11.2013

Tehnored. S.C. - 6 ex./11.11.2013

Tribunalul A., Judecător: D. M.

Judecătoria A., Judecător: H. B.

Un exemplar se comunică:

Reclamantei apelante

Societatea de Asigurare – Reasigurare A. S.A. București, prin Sucursala A., .. 64, jud. A.

Reclamantelor intimate

P. (P.) C.-G., la dom.proc.ales- A., .. 5/7, .

P. A.-D., idem

Pârâtei intimate

P. R. F., A., ./12, ., .

Red. M.G. – 11.11.2013

Tehnored. S.C. - 6 ex./11.11.2013

Tribunalul A., Judecător: D. M.

Judecătoria A., Judecător: H. B.

← Partaj judiciar. Decizia nr. 1118/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Obligaţie de a face. Decizia nr. 1640/2013. Curtea de Apel... →

Pretenţii. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA