Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1654/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1654/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 1661/208/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 1654
Ședința publică din 27.11.2013
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. G. împotriva deciziei civile nr. 38/R/07.03.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta DIRECȚIA A. BANAT (actual ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. BANAT), pârâții P. A., B. A., G. S., G. I., N. Ș., T. R., ORAȘUL B. HERCULANE, C. L. B. HERCULANE și ORAȘUL B. HERCULANE PRIN PRIMAR și intervenienții I. I. și I. N., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile reclamantului au avut loc în ședința publică din 20.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 27.11.2013.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin Încheierea din 10.06.2009 dată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ a fost disjunsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Direcția A. Banat, cererea fiind înregistrată la aceeași instanță sub nr. dos_, calitatea procesuală a intervenției fiind calificată ca fiind cea de reclamantă.
Prin cererea astfel formulată și disjunsă, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. G., T. R., N. Ș., G. S., G. I. și B. A.:
- constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2464/2003 și 2344/2003 încheiat la BNP A. având ca obiect terenul înscris în CF 105 cant. 221 Pecinișca nr. top 219, în suprafață de 719 mp, ca fiind bun public al Statului Român;
- rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B66-67 și B68-69
- respingerea acțiunii principale ca rămasă fără obiect.
În motivare a invocat că în baza Decretului 409/1955 a fost emisă Decizia nr. 141/11.10.1986 prin care actuala Direcția A. Banat (Oficiul de Gospodărire a A. la acea dată) a primit în administrare o suprafață de 1608 mp „situată administrativ în perimetrul construibil al localității Pecinișca” prin dezmembrare din CF nr. 207 cant. 910 Pecinișca de 525 ha și 6604 mp pășune și islaz proprietatea Statului Român, fiind transcrisă ulterior în CF 1422 Pecinișca, suprafața de 1608 mp a intrat în proprietatea publică de interes național a statului, iar reclamanta a dobândit un drept de administrare și a construit aici un canton hidrotehnic.
Prin sentința civilă nr. 514/10.02.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 2598/C/2005 s-a dispus rectificarea acestei suprafețe prin alipirea unei noi suprafețe de teren de 742 mp provenită din albia Râului C..
După efectuarea unor expertize în alte dosare s-a constat de către experți că parcelele nr. top 216/2, 217/2, 218/2, 219 și 220/2 fac parte din suprafața inițială de 1608 mp teren menționată pe care se află edificat cantonul evidențiat și aflat în Inventarul privind patrimoniul public al Statului conform HG 1705/2006, anexa 12 nr. MF64993, aspect reținut și prin sentința sus-menționată. Aceeași constatare a stat și la baza pronunțării deciziei civile nr. 508/R/04.11.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. prin care instanța a constatat nulitatea absolută a unui alt contract de vânzare – cumpărare încheiat de pârâtul P. G. pentru ./2 situată lângă . al prezentului litigiu, inclusă și ea în . menționată.
Astfel, cu rea credință, foștii proprietari G. S., G. I. și B. A. au înstrăinat celorlalți pârâți o suprafață de teren ce face parte din domeniul public pentru a eluda dispozițiile Legii nr. 10/2001 și, respectiv, pe cele ale Legii nr. 213/1998.
La termenul din 09.12.2009, în cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei intervenientul Orașul B. Herculane care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, invocând temeinicia susținerilor reclamantei.
Cererea a fost admisă în principiu la termenul din 10.02.2010.
La termenul din 10.02.2010 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu și accesorie în interesul pârâtului P. G. intervenientul I. I. care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
La termenul de judecată din 24.03.2010 intervenientul I. N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtului P. G. solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
Cererile au fost precizate la termenul de judecată din 21.04.2010 ca fiind formulate în interesul pârâtului; la același termen, cererile astfel precizate au fost admise în principiu.
La termenul de judecată din 24.06.2011, intervenientul I. I. a arătat că renunță la judecarea cererii de intervenție.
Prin sentința civilă nr. 2570/11.07.2011 instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția A. Banat Timișoara în contradictoriu cu pârâții: P. G., Tomscu R., N. Ș., G. S., G. I. și B. A.; a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenient Orașul B. Herculane prin primar, județul C.-S.; a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.2464/23.07.2003 si nr.2344/14.07.2003, autentificate de BNP Renee L. A. privitoare la cota de 120/1920 părți fiecare(total 240/1920 părți) din imobilul evidențiat în CF 105 cont.221 Pecinisca nr. top.219 Prolaz arabil de 719 m.p.; a dispus revenirea la situația anterioară de Cf privind imobilele anterior menționate; a respinse cererea de intervenție în interesul pârâtului P. G. formulată de intervenient I. N.; a luat act de renunțarea intervenientului I. I. la cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului P. G.; a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, excepție invocată de pârât P. Gheirghe.
Pentru a dispune astfel, din analiza probelor administrate în cauză (înscrisuri, expertize de specialitate), instanța a reținut că prin contractul de vânzare –cumpărare, autentificat sub nr. 2464/23.07.2003 de BNP A. –R., numiții G. S. și I. și B. A.-prin mandatar G. P. au vândut numitului P. G. căsătorit cu P. A. cota de 120/1920 părți din imobilul înscris în CF nr. 105 cont. 221 Pecinișca nr. top 219 Prolaz Arabil de 719 mp, dobândit prin moștenire, conform CM suplimentar nr. 167/2003 anexat la CM nr. 9/2000 și 159/2003.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2344/2003 la data de 14.07.2003 de BNP A.-R. numiții G. S. și I. și B. A. -prin mandatar G. P., au vândut numitului P. G. căsătorit cu P. A. cota de 120/1920 părți din imobilul înscris în CF nr. 105 cont. 221 Pecinișca, nr. top 219 Prolaz arabil de 719 mp, dobândit prin moștenire conform CM suplimentar 159/2003.
Contractele de vânzare-cumpărare au fost întabulate în CF,iar P. A.-născută N. este în prezent decedată, succesorii acesteia fiind pârâții P. G., T. R. și N. Ș..
Analizând probele administrate în cauză, instanța a constatat că, în baza Decretului nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor proprietatea statului se emite Decizia nr. 141/11.10.1986(fila 16 dosar) prin care s-a transmis dreptul de administrare operativă Oficiului de gospodărire a apelor C.-S.(în prezent Direcția A. Banat-Timișoara) pentru terenul în suprafață de 1608 mp situat administrativ în loc.Pecinișca, prin dezmembrare din . și 6604 mp, înscrisă în CF nr. 207 cont 910 Pecinișca, fără nr. top cu proprietar Statul Român.
Suprafața de teren de 1608 mp se înscrie în CF nr. 1492 Pecinișca; reclamanta a edificat pe acesta un canton hidrotehnic de gospodărire a apelor folosit și ca sediul de formație.
Prin sentința civilă nr. 514/10.02.2006 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 2598/C/2005, s-a dispuns rectificarea suprafeței imobilului de la 1608 mp la 2350 mp, conform raportului de expertiză și schiței de plan anexă, întocmite de expert U. M..
În schița de plan întocmită de acest expert se regăsește și terenul cu nr. top 219 mp Arabil în Prolaz din care cota de 240/1920 părți a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate o solicită reclamanta și pentru care aceasta are interes în promovarea prezentei acțiuni.
Aceeași identificare a imobilului din litigiu reiese și din raportul de expertiză întocmit de expert T. V. care arată că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, parte din imobul notat cu nr. top 219 subparcela identică cu nr. cad. 406 de 119 mp se află în incinta cantonului pentru gospodărirea apelor C.-S., fiind afectată de utilitate publică, făcând parte din suprafața inițială de teren de 1608 mp.
Mai mult, s-a constatat că din aceeași suprafață de 1608 mp, conform schițelor celor 2 experți, face parte și terenul cu nr. top 218/2 CF 2760 Pecinișca, iar pentru suprafața de 232 mp s-a pronunțat Decizia civilă nr. 509/R/ 04.11.2008 a Tribunalului C.-S. în dosar nr. 1779/208/ 2007 (fila 35 ) irevocabilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 329/22.09.2011 a BNP Renee L.-A., imobil cumpărat de același pârât și soția lui.
Chiar dacă pârâtul a depus înscrisurile de la filele 215-230, 345-397, având în vedere probele anterior menționate din care rezultă că suprafața de teren aferentă cotei de 240/1920 părți,cuprinsă în contractul de vânzare cumpărare are destinație de utilitate publică, raportat și la dispozițiile art 948 pct. 4 Cod civil, art 20 din Legea nr. 213/1998, HG nr. 1705/29.11.2006, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantă și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenient Orasul Baile Herculane prin primar; a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr.2464/23.07.2003 si nr.2344/14.07.2003,autentificate de BNP Renee L. A. privitoare la cota de 120/1920 părți fiecare(total 240/1920 părți) din imobilul evidențiat in CF 105 cont.221 Pecinisca nr. top.219 Prolaz arabil de 719 m.p. și a dispus revenirea la situația anterioară de CF privind imobilele anterior menționate.
Pe cale de consecință, s-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului P. G. formulată de intervenient I. N.; a luat act de renunțarea intervenientului I. I. la cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului P. G.; a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, excepție invocată de pârât P. G..
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul P. G. care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr. 38/R/07.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul C. S. a respins apelul declarat de pârât.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pârâtul în motivarea apelului a arătat că prima instanță a respins excepția lipsei de interes a intimatei, fără însă a motiva soluția de respingere.
A învederat că intimata reclamantă nu justifică un interes în promovarea prezentei cereri, prin interes înțelegându-se folosul practic imediat pe care partea îl are pentru a pune în mișcare procedura judiciară. Interesul este o condiție esențială în exercitarea unei acțiuni civile, și acesta trebuie să fie juridic și legitim, născut și actual, să fie direct și personal; or, ultima condiție nu este îndeplinită de către intimata reclamantă.
Prin menținerea sentinței primei instanțe, a arătat apelantul, nu se produce nici o consecință asupra situației juridice a terenului, care să profite intimatei reclamante, întrucât prin revenirea la situația anterioară în cartea funciară terenul revine în proprietatea vechilor proprietari tabulari, respectiv numiților G. S. și I. și B. A..
Cu privire la caracterul de domeniu public al terenului evidențiat în CF. nr. 1492 Pecinișca, %, în suprafață de 2.350 m.p., apelantul a arătat că prin sentința atacată s-a reținut că suprafața de 2.350 m.p, din CF. nr. 1492 Pecinișca face parte din domeniul public al Statului Român, având destinație de utilitate publică, având în vedere prev. art.20 din Legea nr. 213/1998, HG nr. 1705/29.11.2006. În mod greșit s-a reținut destinația de domeniu public a suprafeței de 2.350 m.p. din CF. nr. 1492 Pecinișca.
Astfel, prin Decizia nr. 141/1986 suprafața de 1608 m.p. s-a dezlipit din CF. nr. 207 cont. 910 Pecinișca, proprietatea Statului Român, suprafață care s-a înscris în CF. nr. 1492, autoarea intimatei reclamante dobândind un drept de administrare operativă. La data dezlipirii/înscrierii acestei suprafețe nu s-a întocmit și documentația tehnică aferentă, respectiv identificare topografică, astfel cum rezultă din adresa nr. 95/15.03.2011 emisă de către BCPI Caransebeș. Raportat la înscrisurile existente la dosar, intimata reclamantă a dobândit un drept de folosință doar asupra unei suprafețe de 1.608 m.p., neexistând nici un alt document justificativ pentru o suprafță mai mare de teren ( o eroare de transcriere).
În expertiza efectuată în dosarul sus menționat s-a reținut că terenul în cauză se învecinează doar cu terenuri ale Statului Român și cu râul C., înlăturându-se în mod abuziv faptul că în realitate acest teren se învecinează cu nr. top 216/2 -proprietatea fam. M., nr. top 218/2, 219 și nr. top 220-proprietatea a subsemnatului.
Prin Decizia civilă nr. 3700/17.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, intimata reclamantă a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie numiților M. Ș. și M. S. terenul evidențiat în C.F. nr. 3154, nr. top 216/2. Astfel, prin această hotărâre s-a stabilit că terenul cu nr. top 216/2 este folosit abuziv de către intimata reclamantă, fără a deține nici un titlu.
Or, din punct de vedere juridic, și raportat la această hotărâre, cât și la expertiza topografică efectuată în prezenta cauză, terenul cu nr. top 216/2 se află și în proprietatea Statului Român și în proprietatea fam. M..
Apelantul a mai arătat că, prima instanță a înțeles să ignore toate expertizele extrajudiciare depuse ( efectuate în alte dosare similare ) și care confirmau faptul că terenul cu nr, top 219 nu face parte din domeniul public al statului.
Din aceste expertize rezultă că, într-adevăr au fost naționalizate terenuri în zonă, însă cu nr. top diferite, respectiv nr. top 216/1, 217/1 și 218/1, situate în partea estică a străzii L. Jdrelelor( peste stradă), și care au fost în posesia S.C. HERCULES S.A., și nu a intimatei reclamante.
Din alt punct de vedere, prima instanță a reținut că acest teren face parte din domeniul public, raportat la HG nr. 1705, anexa 12; or, din această hotărâre rezultă că intimata reclamantă are în posesie suprafața totală de 188 m.p., și nicidecum suprafața de 1.608 m,p. sau 2.350 mp.
In acest sens, deși a solicitat (ca obiecțiune la raportul de expertiză) să se justifice concluzia conform căreia acest teren de 2.350 m.p. a fost naționalizat sau expropriat prin anexarea documentelor justificative, nu s-a depus nici un înscris.
De asemenea, conform concluziilor celorlalte expertize, pe acest teren nu se mai află bunuri de utilitate publică, în prezent pe acest teren fiind edificată o construcție de agrement ( exp. G.).
Practic, prin sentința atacată se reține că acest teren face parte din domeniul public al statului, fără a exista o dovadă în acest sens, respectiv fără indicarea actului normativ de naționalizare/expropriere.
Reclamanta Administrația Bazinală de A. Banat a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2570/2012 pronunțată de către Judecătoria Caransebeș.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate a reținut că terenul ce formează obiectul prezentei cauze, cu nr. top 219, înscris inițial în CF nr. 105 Pecinișca, face parte din ., înscrisă în CF nr. 1492 Pecinișca, conform concluziilor contraexpertizei (fila 461, fila 475).
Prin cele două contracte ce formează obiectul cauzei au fost vândute cote-părți din terenul cu nr. top 219. Părțile contractante au realizat o partajare în fapt a terenului atunci când pârâtul P. G. a preluat în fapt suprafața de 90 mp din acest teren (fila 462).
Cu privire la situația juridică a acestui teren, instanța a constatat că potrivit Deciziei nr. 141/11.10.1986 (fila 471) emisă de C. Popular al Județului C.-S., Comitetul Executiv, și a concluziilor contraexpertizei efectuate în cauză, terenul cu nr. top 219 a fost preluat în fapt și drept de către Statul Român care ulterior a constituit un drept de administrare în favoarea antecesoarei reclamantei. Datorită acestei preluări, terenul intră sub incidența Legii 10/2001. Consecința acestui fapt este aceea că persoanele înscrise în cartea funciară anterior acestei preluări au pierdut dreptul de proprietate, drept pe care îl pot redobândi doar prin intermediul procedurii speciale instituite prin Legea 10/2001 (conform considerentelor deciziei CEDO A./România). Până la redobândirea acestui drept, foștii proprietari (chiar înscriși în continuare în cartea funciară) nu pot face acte de dispoziție care să producă efecte depline.
În cauză nu sunt incidente prevederile art. 34 Legea 7/1996 ce protejează pe terțul dobânditor de bună-credință, întrucât actul în baza căruia a dobândit terțul este afectat de o cauză de nulitate absolută, cauză determinată de natura bunului, aflat în domeniul public al statului.
Motivul referitor la lipsa de interes a reclamantei este neîntemeiat, întrucât însăși natura dreptului de administrare aflat în patrimoniul reclamantei îi conferă un interes în protejarea acestuia.
Motivul referitor la neapartenența terenului la domeniul public al statului este neîntemeiat, întrucât terenul reprezintă terenul aferent unui canton hidrotehnic, construcție care conform HG 1705/2006 face parte din domeniul public de interes național. Contraexpertiza efectuată în cauză a stabilit că terenul ce a făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare face parte din terenul înscris în CF 1492 Pecinișca, teren dat în administrarea reclamantei și care reprezintă terenul aferent cantonului hidrotehnic.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâtul, care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a referit la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză și la omisiunea primei instanțe de examinare a raportului de contraexpertiză întocmit.
Criticând decizia dată în apel, a invocat nelegala reținere a preluării de către stat a imobilului, în lipsa vreunei probe în acest sens, raportul de contraexpertiză avut în vedere de tribunal nefiind administrat ca mijloc de probă în primă instanță, conform celor mai sus-arătate.
A criticat respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii, câtă vreme restabilirea situației de carte funciară nu ar avea drept consecință înscrierea dreptului în favoarea acesteia; pe de altă parte, conform HG 1705/2006, doar construcția - canton face parte din domeniul public al statului.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în condițiile art. 308 alin. 2 C. pr. civ.
La termenul de judecată din 23.10.2013, reclamanta a învederat că actuala sa titulatură este ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. BANAT.
La același termen, intervenientul Orașul B. Herculane a solicitat să se ia act de renunțarea la cererea de intervenție formulată în interesul reclamantei.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, interesul conferă calitatea de parte în proces și reprezintă folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare procedura judiciară.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să fie legitim, personal și direct, născut și actual.
Caracterul personal și, respectiv, direct al interesului presupune ca folosul practic urmărit prin sesizarea instanței să aparțină celui ce declanșează procedura judiciară.
În alți termeni, se impune cu necesitate ca efectul validării de către instanță ca fiind întemeiat demersul judiciar să vizeze în mod direct și nemijlocit drepturile ori interesele celui care a sesizat instanța.
Transpunând aceste considerente la situația dedusă judecății în cauza de față, justificarea caracterului personal și direct al interesului reclamantei presupune ca, urmare a constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în litigiu, imobilul – teren ce a făcut obiect al contractelor să intre în patrimoniul părții reclamante.
Or, în cauză, revenirea la situația de carte funciară dispusă ca urmare a constatării nulității absolute a înstrăinărilor cotelor de drept nu ar echivala cu înscrierea asupra acestor cote a vreunui drept în favoarea reclamantei ci reînscrierea dreptului de proprietate al vânzătorilor G. S., G. I. și B. A..
Corespunde realității că, astfel cum susține reclamanta, orice persoană interesată poate invoca nulitatea juridică a unui act juridic, însă interesul trebuie să îndeplinească sus-menționatele condiții pentru ca demersul judiciar concret astfel inițiat să se constituie în legală sesizare a instanței.
Or, după cum s-a arătat, reclamanta nu a justificat în cauză existența interesului născut și actual cerut de lege, criticile recurentului vizând acest aspect fiind întemeiate.
Pentru aceste considerente ce fac inutilă examinarea celorlalte critici ale recurentului, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanța va admite recursul declarat de pârâtul P. G. împotriva deciziei civile nr. 38/R/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ și va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 2570/11.07.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate.
Astfel, excepția lipsei de interes a reclamantei va fi admisă și va fi respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta DIRECȚIA A. BANAT (actual ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. BANAT).
În recurs, intervenientul Orașul B. Herculane prin Primar a învederat că renunța la judecata cererii de intervenție formulată în interesul reclamantei (f 38), ulterior învederând că nu mai susține cererea de intervenție (f 51).
Având în vedere poziția procesuală astfel exprimată și soluția dată cererii reclamantei, în baza disp. art. 49 alin. 1, 3 C.pr. civ., instanța va respinge cererea de intervenție formulată în interesul reclamantei de intervenient ORAȘUL B. HERCULANE prin PRIMAR.
Tot ca urmare a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă și în baza art. 49 alin. 1, 3 C. pr. civ., instanța va admite cererea de intervenție în interesul pârâtului P. G. formulată de intervenientul I. N..
În mod corespunzător, față de disp. art. 274 C. pr. civ., obligația de plată către reclamantă a cheltuielilor de judecată, obligație stabilită în sarcina pârâților, va fi înlăturată.
Având în vedere că reținerea incidenței în cauză a disp art. 246 C. pr. civ. nu a fost criticată, instanța va menține sentința sub aspectul aplicării acestor dispoziții cererii de intervenție formulată de intervenientul I. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. G. împotriva deciziei civile nr. 38/R/07.03.2013 pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosarul nr._ .
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 2570/11.07.2011 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința și în consecință:
Admite excepția lipsei de interes a reclamantei.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta DIRECȚIA A. BANAT (actual ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE A. BANAT).
Respinge cererea de intervenție formulată de intervenient ORAȘUL B. HERCULANE prin PRIMAR în favoarea reclamantei.
Admite cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului P. G. de intervenient I. N..
Menține în rest sentința
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/03.12.2013
Teh. AMT/2 ex./24.12.2013
Prima instanță: Judecătoria Caransebeș – jud. G. D.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S. - jud. C. A., B. S.
| ← Strămutare. Sentința nr. 34/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Partaj judiciar. Decizia nr. 1118/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
