Partaj judiciar. Decizia nr. 1118/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1118/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 6878.2/325/2007*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1118/R
Ședința publică din 19.09.2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenții reclamanți pârâți Popat Z. I. și Popat L. în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă P. M. Timișoara și intimatele V. A. C. și Vuscan C. în calitate de succesoare ale defunctului intervenient principal V. T. împotriva Deciziei civile nr.233/A din 28.03.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia judecării în fond a recursului, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 12.09.2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru data de 19 septembrie 2013.
Se constată depuse la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 19.09.2013 concluzii scrise formulate de intimații Consiliul Local al M. Timișoara și Primarul M. Timișoara.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
P. Decizia civilă nr.233/A din 28.03.2012, Tribunalul T. a respins apelul declarat de către apelantul-intervenient în interes propriu V. T. (a cărui poziție procesuală a fost preluată de ai săi moștenitori V. A. C. și Vuscan C. pe calea transmisiunii legale urmare a decesului survenit pe durata derulării activității jurisdicționale circumscrisă căii de atac a recursului aferentă celui dintâi ciclu procesual) contra sentinței civile nr. 8523/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L. și cu intimata-pârâtă reclamantă reconvențională P. M. Timișoara, a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă reclamantă reconvențională P. M. Timișoara contra aceleiași sentințe, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte cererea principală formulată de către reclamanții-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L. în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională P. M. Timișoara, a admis cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională P. M. Timișoara în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L., a dispus lichidarea stării de coproprietate ce poartă asupra SAD nr. 2 având în compunere 1 încăpere la parter si 4 încăperi la subsol, cu 7,09% pc. și teren în întindere de 29/405 m.p.; cum și asupra SAD nr. 3, având în compunere 1 încăpere la parter si 1 încăpere la demisol, cu 3,64% pc.. și 15/405 m.p. teren, aflate ambele în compunerea imobilului situat administrativ în municipiul Timișoara, pe . .. de conscriere 5, înscris în CF_ Timișoara cu privire la care reclamanții-pârâți reconvenționali - copartajanți Popăț Z. I. și Popăț L. au o cotă de 12/32 parte, iar pârâta-reclamantă reconvențională copartajantă P. M. Timișoara de 20/32 parte, prin atribuirea celui dintâi spațiu - SAD 2 în valoare de 242.400 lei reclamanților-pârâți reconvenționali și a celui de-al doilea spațiu - SAD 3 în valoare de 141.530 lei pârâtei-reclamante reconvenționale, a obligat reclamanții-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L. la plata către pârâta reclamantă reconvențională P. M. Timișoara a sumei de 98.426 lei cu titlu de sultă, a respins în rest demersul judiciar inițiat pe cale principală, a păstrat sentința apelată în limita soluției ce poartă asupra cererii de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 6878/325/08.05.2007 reclamanții Popăț Z. I. și Popăț L. au chemat în judecată pe pârâta P. M. Timișoara solicitând instanței ca, prin hotărâre judecătorească, să dispună sistarea stării de indiviziune în sensul atribuirii către reclamanți a imobilelor situate în Timișoara, . în CF_ Timișoara, cu nr. cadastral 353/XVIII si în CF_ Timișoara, cu nr. cadastral 353/XIX, cu obligarea lor la plata unei sulte către pârâtă, raportat la valoarea de circulație a imobilelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt coproprietari asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare menționate mai sus, în cotă de 12/32 din imobilul înscris în CF_ Timișoara, cu nr. cad. 353/XVIII si în cotă de 12/32 parte din imobilul înscris în CF_ Timișoara, cu nr. cad. 353/XIX.
Reclamanții au mai arătat că au solicitat Primăriei M. Timișoara vânzarea cotei de 20/32 parte din spațiul cu altă destinație 2 din imobil înscris în CF_ Timișoara și a cotei de 20/32 parte din spațiul cu altă destinație 3 din imobilul înscris în CF_ Timișoara, însă prin adresa nr. D_-_/23.04.2007 pârâta le-a comunicat că nu este de acord cu vânzarea cotelor solicitate de ei. Totodată, reclamanții arată că în prezent dețin posesia și folosința acestor imobile.
Față de refuzul pârâtei de a le vinde cotele din imobilele solicitate, reclamanții au promovat prezenta acțiune.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 728 Cod Civil.
În cauză s-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenientul V. T. (fila 44 dosar), admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 09.10.2007, prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei P. M. Timișoara să-i atribuie prin vânzare-cumpărare spațiul cu altă destinație (SAD) 2 din imobilul înscris în CF_ Timișoara si SAD 3 din imobilul înscris în CF_ Timișoara, respectiv să-i vândă cota de proprietate a Statului Român.
Față de cererea de intervenție, pârâta P. M. Timișoara a formulat întâmpinare (fila 55 dosar) prin care a solicitat respingerea petitului din această cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei de a-i atribui intervenientului prin contract de vânzare-cumpărare spațiul cu altă destinație (SAD 2) din imobilul înscris în CF_ Timișoara.
P. M. Timișoara a formulat si o cerere reconvențională prin care a solicitat atribuirea în proprietatea Statului Român a cotei de 12/32 parte din SAD 3, cu plata sultei către reclamanții Popăț Z. I. și Popăț L. și înscrierea dreptului de proprietate a Statului Român asupra întregului SAD 3 ( adică în cotă de 1/1) înscris în CF_ Timișoara, nr. top. 353/XIX, CF col. 131 Timișoara, urmare a sistării stării de indiviziune.
Și reclamanții au formulat întâmpinare la cererea de intervenție formulată de intervenientul V. T. (fila 50 dosar) prin care au invocat excepția lipsei de interes a intervenientului si pe fond, respingerea cererii de intervenție ca netemeinică si nelegală.
Reclamanții au formulat și întâmpinare la cererea reconvențională (fila 66 dosar) prin care au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca tardiv formulată, si pe fond, respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
P. sentința civilă nr. 8523/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții Popăț Z. I. și Popăț L., împotriva pârâtei P. M. Timișoara si în consecință s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra spațiilor SAD 2 compus din 1 încăpere la parter si 4 încăperi la subsol si individualizat in CF_ Timișoara, nr. cad. 353/XVIII.( fila 21 dosar) în valoare este de 321.059 lei si SAD 3 compus din 1 încăpere la parter si 1 încăpere la subsol și individualizat in CF_ Timișoara, nr. cad. 353/XIX ( fila 20 dosar) in valoare este de 173.366 lei prin atribuirea acestora în totalitate reclamanților, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer Keller Gottfried si a planului de situație ,ce fac parte integrantă din sentință, au fost obligați reclamanții la o sultă față de pârâtă pentru cota sa de 20/32 din imobil de 366.799 lei (100.802 Euro), a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional P. M. Timișoara împotriva reclamanților-pârâți reconvențional Popăț Z. I. si Popăț L., a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. T. domiciliat în Timișoara, ., nr. 5, jud. T., nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că în conformitate cu raportul de expertiză întocmit de inginer Keller Gottfried, imobilul ce face obiectul litigiului este situat în Timișoara, amplasat la intersecția străzilor A. Pacha si Eugeniu de Savoya, având regim de înălțime S+P+3 E. (fila 94 dosar).
Spațiile cu altă destinație decât locuințe - SAD - în litigiu, sunt amplasate la subsolul si parterul clădirii, iar cele 3 etaje sunt locuințe (16 apartamente).
Imobilul în totalitate este o clădire veche de peste 75-80 de ani, cu fundație de beton si pereți din cărămidă arsă.
SAD 2 este compus din 1 încăpere la parter si 4 încăperi la subsol si este individualizat in CF_ Timișoara, nr. cad. 353/XVIII (fila 21 dosar).Valoarea este de 321.059 lei.
SAD 3 este compus din 1 încăpere la parter si 1 încăpere la subsol și este individualizat in CF_ Timișoara, nr. cad. 353/XIX (fila 20 dosar).Valoarea este de 173.366 lei.
Totalul valorii imobilului este de 494.425 lei.
Componența si valorile sunt determinate de expert în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică (fila 144 dosar) si în planul de situația anexă raportului de expertiză, ce face parte integrantă din prezenta sentință (fila 101 dosar).
Terenul tot este proprietatea Statului Român.
Din spațiul cu altă destinație identificat mai sus, intervenientul V. T. are închiriată o suprafață de 29,83 mp( 2 încăperi) conform Actului adițional nr. 1/24.04.2007 încheiat cu P. Timișoara pentru o perioadă de 15 ani, în considerarea calității acestuia de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989.( fila 28 dosar). Acesta a solicitat Primăriei Timișoara să-i vândă spațiul închiriat, însă aceasta a refuzat întrucât întregul imobil a fost revendicat în baza L 10/2001 de către foștii proprietari.
P. Dispoziția nr. 1670/15.06.2006 a Primarului M. Timișoara (fila 13 dosar) din imobilele individualizate mai sus, s-a restituit cota de 12/32 părți foștilor proprietari Decker I. M. si Bohn Renate.
Aceste proprietare, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 530/11.02.2007 autentificat de notar public C. M. E., vând numiților Popăț Z. I. si Popăț L. cota lor de proprietate de 12/32 părți din imobil.
Rezultă că reclamanții Popăț au o cotă de proprietate de 12/32, iar Statul Român o cotă de 20/32 din SAD 2 si SAD 3.
Reclamanții au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra acestor spații prin atribuirea lor în proprietate în totalitate, cu obligarea la sultă către Statul Român pentru cota de proprietate pe care o deține.
Conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză reiese că aceste spații cu altă destinație decât aceea de locuință sunt cu un grad inferior de finisare, fără apă caldă sau rece, fără grup sanitar propriu, fiind folosit grupul sanitar din curtea clădirii.
Imobilul (SAD 2 si SAD 3 ) este amplasat in zona istorică a Timișoarei, nu este comod partajabil în natură, nu permite modificări interioare si exterioare care să asigure o folosință corespunzătoare.
Toate încăperile de la subsol nu îndeplinesc nici cele mai elementare norme igienico-sanitare pentru activitate comercială sau de prestări servicii. Nu se poate obține o autorizație sanitară de funcționare.
Concluzia expertului este că litigiul dintre părți poate fi soluționat numai prin atribuirea spațiilor în totalitate unuia dintre coproprietari prin sistarea stării de indiviziune cu obligarea la sultă către celălalt.
Având în vedere poziția părților cât și conținutul raportului de expertiză, instanța a apreciat că se impune sistarea stării de indiviziune asupra acestor spații, urmând ca în baza prevederilor art. 728 cod civil să fie admită acțiunea reclamanților Popăț Z. I. si Popăț L. împotriva pârâtei P. M. Timișoara si a dispune sistarea stării de indiviziune asupra spațiilor SAD 2 si SAD 3 prin atribuirea acestora în totalitate reclamanților.
În baza prevederilor art. 742 Cod Civil, instanța a obligat pe reclamanți la o sultă față de pârâtă pentru cota sa de 20/32 din imobil de 366.799 lei (100.802 Euro).
Stabilind această modalitate de sistare a stării de indiviziune, instanța a avut în vedere faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură, că este situat într-o clădire veche, care nu a suferit reparații de zeci de ani, iar utilizarea lui în continuare conform destinației necesită investiții majore. Singurele reparații si modernizări efectuate la aceste spații au fost făcute de reclamanți la subsolul din . funcționează ..
Pe de altă parte, reclamanții au făcut dovada cu extrasul de cont emis de Raiffeisen Bank Agenția Timișoara că dețin în cont suficientă valută pentru a achita sulta la care vor fi obligați către P. Timișoara.( fila 149 dosar).
Stabilind această modalitate de sistare a stării de indiviziune, care in opinia instanței este cea mai echitabilă, proprietari asupra întregului spațiu cu altă destinație devin reclamanții Popăț Z. I. și Popăț L..
În baza prevederilor art. 11 alin. 4 din contractul de închiriere nr. 742/1999 (fila 36 dosar) încheiat între P. Timișoara si intervenientul Vrăniațu T., care menționează că „locațiunea încetează de drept, odată cu schimbarea titularului dreptului de proprietate asupra spațiului”, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. T..
Față de modalitatea în care s-a admis sistarea stării de indiviziune, instanța a respins ca neîntemeiată si cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional P. M. Timișoara în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvențional Popăț Z. I. si Popăț L. prin care a solicitat atribuirea întregului imobil în proprietatea Statului Român.
Instanța a constatat că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 8523/24.06.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au declarat apel pârâta P. M. Timișoara si intervenientul V. T..
Apelanta P. M. Timișoara a solicitat schimbarea sentinței în sensul sistării stării de indiviziune prin partajarea în natură conform cererii reconvenționale, arătând că deține cota de 20/32 din imobile, astfel trebuie să i se atribuie acestea, mai ales că sunt închiriate unor terțe persoane, sau chiar părților din cauză.
Instanța nu a admis nici cererea de atribuire a SAD nr. 3, deși concluziile expertului s-au referit doar la imposibilitatea de partajare a fiecăruia dintre spații, iar nu acestea între ele, mai ales că partajarea în natură se impune ori de câte ori aceasta este posibilă, sultele fiind doar modul subsidiar de echivalare valorică a loturilor, conform art. 673 indice 5 alin. 2 C.proc.civ.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Apelantul intervenient a solicitat modificarea hotărârii, admiterea cererii de intervenție, arătând că potrivit art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 341/2004, în calitate de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989, beneficiază de dreptul la cumpărarea spațiului comercial pe care îl deține, cu prioritate și fără licitație, iar acest drept este confirmat și de acordul la vânzare al Primăriei M. Timișoara exprimat în întâmpinarea și cererea reconvențională din dosar.
Instanța s-a aflat în eroare când a atribuit întregul imobil reclamanților Popăț Z. I. și Popăț L., încălcând dispozițiile art. 673 indice 5 alin. 2 C.proc.civ. Fiecare unitate locativă are intrare separată din stradă, funcționalitate independentă una de cealaltă și constituie un corp constructiv separat, motiv pentru care au și fost apartamentate în două spații distincte încă din anul 1998 de proprietarul Statul Român.
A mai arătat că folosește în exclusivitate cele două încăperi din SAD 3, iar reclamantul folosește o încăpere din SAD 2, restul fiind deținute de .>
Instanța face trimitere la concluziile raportului de expertiză, dar acesta nu stabilește că bunurile supuse partajului nu sunt comod partajabile în natură. Expertul s-a pronunțat în sensul că nici SAD 2 și nici SAD 3 nu pot fi partajate fiecare în parte în alte subunități, astfel că spațiile trebuie atribuite în structura pe care o au în prezent.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Deși legal citați, intimații reclamanți Popăț Z. I. și Popăț L. nu au depus întâmpinare.
La termenul din 19.11.2008 instanța a admis cererea de suplimentare a expertizei, răspunsul expertului fiind depus la filele 31-33, completat la filele 44-61.
La termenul din 10.03.2009 instanța a respins cererea de efectuare a unei noi expertize formulată de apelanta pârâtă P. M. Timișoara.
P. decizia civilă nr. 264/A/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul T. in dosar nr._, au fost respinse apelurile declarate de pârâta apelantă P. M. Timișoara și intervenientul apelant V. T., împotriva sentinței civile nr.8523/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați Popăț Z. I. și Popăț L., ca nefondate și a fost respinsă cererea formulată de intimații reclamanți având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva deciziei civile nr. 264/A/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul T. in dosar nr._, a declarat recurs pârâta P. M. Timișoara, prin Primar, solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la instanța de apel în vederea efectuării contraexpertizei solicitate în apel de instituția pârâtă și respinsă în mod eronat și nelegal, iar, în subsidiar, solicită modificarea deciziei în sensul admiterii apelului lor, al schimbării sentinței instanței de fond, cu sistarea stării de indiviziune prin partajarea în natură, conform cererii lor reconvenționale ce se impune a fi admisă.
In motivare, s-a arătat că nu s-au opus acțiunii de sistare a stării de indiviziune, în condițiile respectării dreptului de proprietate al Statului Român, prin stabilirea unor variante de partajare în natură. Reclamanții Popăț Z. I., Popăț L. dețin o cotă-parte de 12/32 din spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință SAD 2 și SAD 3, drept dobândit prin cumpărare de la foștii proprietari cărora li s-a restituit această parte din imobil în baza Legii nr. 10/2001.
SAD 2 este compus din o încăpere la parter și 4 încăperi la subsol, iar SAD 3 este compus din o încăpere la parter și una la subsol. Cele două spații sunt grevate de contracte de închiriere, iar titularul unuia dintre aceste contracte, intervenientul V. T. a solicitat cumpărarea spațiului, vânzarea nefiind realizabilă deoarece imobilul a fost revendicat în baza Legii nr. 10/2001.
Recurenta a solicitat, prin cererea sa reconvențională, atribuirea spațiului SAD 3, față de faptul că deține o cotă mai mare de proprietate. Se arată că este normal ca, fiecare spațiu în parte să nu poată fi comod partajabil în natură, în alte subdiviziuni, însă, fiind două unități locative distincte, independente din punct de vedere funcțional și constructiv, partajul se poate realiza prin atribuirea a câte un SAD, către fiecare parte.
Art. 673 ind. 5 alin. 2 C.pr.civ. acordă prioritate partajării în natură, când acest lucru este posibil, sulta fiind un mod de echivalare valorică a loturilor.
Instanța de apel nu a ținut cont de obiecțiunile formulate de ei cu privire la expertiză și suplimentul la expertiză efectuate în cauză, din conținutul cărora nu s-a putut desprinde poziția expertului cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea de partajare în natură a spațiilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., art. 728 C.civ., art. 119 și urm., art. 212 și art. 274 C.pr.civilă.
Intimații Popăț Z.-I. și Popăț L. au solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea prezentului recurs, ca netemeinic și nelegal, întrucât, în mod corect cele două instanțe au reținut că imobilul nu este comod partajabil în natură, față de amplasamentul încăperilor ce compun cele 2 SAD-uri. De asemenea, față de îmbunătățirile considerabile pe care doar reclamanții le-au făcut, partajarea prin atribuire către ei a întregului imobil este soluția corectă, mărimea cotei-părți nereprezentând un criteriu absolut sau prioritar. Se mai arată că, din extrasul de cont depus la dosar, au dovedit că dețin suma necesară plății sultei către Primărie.
Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii.
Intimatul-intervenient V. T. a decedat la data de 8.05.2009, fiind introduse în cauză, în condițiile art. 243 pct. 1 C.pr.civ., numitele V. A. C. și V. C., în calitate de moștenitoare ale defunctului-intervenient (filele 27 și 19).
P. decizia civilă nr. 59/R/26.01.2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, in dosar nr._, a fost admis recursul declarat de pârâta P. M. Timișoara, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 264/A/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații Popăț Z. I., Popăț L. și V. T. (decedat), continuat prin moștenitorii V. A. și V. C..
A fost casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T., nefiind acordate cheltuieli de judecată.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 12.02.2010, sub nr. dosar_ și, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 836/A/9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de apelul declarat de apelanta-pârâtă P. M. Timișoara, a fost admis apelul declarat de apelantul-intervenient V. T., prin moștenitori V. A. C. și Vuscan C., a fost desființată sentința civilă nr. 8523/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ și, în consecință, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Popăț Z. I. și Popăț L. împotriva pârâtei P. M. Timișoara, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă reconvențional P. M. Timișoara împotriva reclamanților-pârâți reconvențional Popăț Z. I. si Popăț L., s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra SAD nr. 2 situat în Timișoara, .. 5 compus din 1 încăpere la parter si 4 încăperi la subsol, cu 7,09% pc și teren în folosință cu 29/405 mp prin atribuirea lui în natură în întregime intimaților-reclamanți Popăț Z. I. și Popăț L., cu obligarea acestora la plata sumei de 119.610 lei către pârâta P. Municpiului Timișoara cu titlu de sultă, reprezentând echivalentul valoric al cotei de 20/32 din valoarea imobilului, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al intimaților-reclamanți Popăț Z. I. și Popăț L. în cotă de 1/1 asupra SAD nr. 2 situat în Timișoara, .. 5, înscris în CF nr._-C1-U8 Timișoara, cu titlu de ieșire indiviziune, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra SAD nr. 3 situat în Timișoara, .. 5 compus din compus din 1 încăpere la parter si 1 încăpere la subsol cu 3,04% pc și teren în folosință 15/405 mp prin atribuirea lui în natură în întregime apelantei-reclamantă reconvențional P. M. Timișoara, cu obligarea acesteia la plata sumei de 69.661, 87 lei către intimații-reclamanți Popăț Z. I. și Popăț L. cu titlu de sultă, reprezentând echivalentul valoric al cotei de 12/32 din valoarea imobilului, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român în cotă de 1/1 asupra SAD nr. 3 situat în Timișoara, .. 5, înscris în CF nr._ Timișoara, nr. top 353/XIX, CF col 131, cu titlu de iesire indiviziune, au fost compensate cele două sulte până la concurența celei mai mici dintre ele, respectiv până la suma de 49.948,13 lei, sumă pe care o vor achita intimații-reclamanți Popăț Z. I. și Popăț L. către apelanta-reclamantă reconvențional P. M. Timișoara, cu același titlu, a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, a fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul V. T., prin moștenitori V. A. C. și Vuscan C., a fost obligată pârâta P. M. Timișoara a atribui prin vânzare-cumpărare intervenientului, prin moștenitorii arătați, SAD nr. 3 situat în Timișoara, .. 5 compus din compus din 1 încăpere la parter si 1 încăpere la subsol cu 3,04% pc și teren în folosință 15/405 mp în cotă de 1/1, a fost respinsă în rest ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu, au fost compensate în parte cheltuielile de judecata efectuate si dovedite de parti si au fost obligați intimații-reclamanți Popăț Z. I. și Popăț L. la plata către apelanta-parata P. M. Timișoara a sumei de 1452,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a luat act că intervenientul V. T., prin moștenitori V. A. C. și Vuscan C. nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 386/A/09.11.2011 pronunțată de Tribunalul T., reclamanții Popat Z. și Popat I., prin apărător ales av. K. F., au declarat recurs în termen legal la data de 27.12.2011, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul T., cu cheltuieli de judecată.
P. recursul declarat la data de 28.12.2011, pârâta P. M. Timișoara, prin Primar a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului declarat de intervenientul V. T., prin moștenitori, cu consecința respingerii acțiunii civile.
P. decizia civilă nr. 700/01.03.2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursurile declarate de reclamanții Popăț Z. I. și Popăț I. de pârâta P. M. Timișoara, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 836/A/9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
A casat decizia civilă recurată și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanții Popăț Z. I. și Popăț L. au investit instanța de fond - Judecătoria Timișoara, la data de 8 mai 2007, cu o acțiune în sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor din Timișoara .. 5 (fostă . acestor imobile în proprietatea lor, cu obligarea sultei cuvenite către pârâta P. M. Timișoara raportat la valoarea de circulație a imobilelor.
P. decizia civilă de casare nr. 59/R/26.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a reținut cu putere de lucru judecat că, există contradicții și neclarități în raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, ce se impun a fi clarificate prin efectuarea unei contraexpertize, eventual, din 3 experți.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod pr. civ. „… în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în discuție este obligatoriu pentru instanța de trimitere, iar neconformarea atrage casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii. În caz de casare cu trimitere, instanța care urmează că rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat. Astfel, nu este admisibil ca, după ce instanța de recurs a statuat în drept asupra necesității suplimentării probatoriului prin efectuarea unei contraexpertize, cu indicarea efectuării acesteia de către 3 experți, pornind de la neconcordanțele și neclaritățile privind situația imobilului dedus judecății, instanța de trimitere să procedeze la efectuarea unei noi expertize întocmită de către un singur expert.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât în decizia de casare s-a reținut că expertul ce a efectuat prima expertiză, nu a avut o poziție constantă cu privire la obiectivul ce viza posibilitatea utilizării spațiilor distincte, exprimând două puncte de vedere diferite.
Trebuie menționat că și expertiza tehnică întocmită după casarea cu trimitere spre rejudecare de către expert ing. B. D., ajunge la concluzii ce nu lămuresc pe deplin pricina sub aspectul situației de fapt a imobilului în cauză, chiar în contradicție cu concluziile primei expertize efectuate în fond, în raport de care reclamanții au și formulat în fața tribunalului, în temeiul art. 212 Cod pr. civ. o cerere de efectuare a unei contraexpertize, de trei experți, apreciată de instanță ca nerelevantă în raport cu probele administrate deja.
Concluzionând, Curtea a reținut că instanța de apel, în rejudecare după casare, a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspectul modului de încuviințare și efectuare a contraexpertizei dispuse prin decizia de casare și care, pentru lămurirea deplină a instanței relativ la situația de fapt a imobilului și posibilitățile de partajare, precum și pentru o completă soluționare raportat la obiectivele formulate de părți și la contradicțiile și neclaritățile din rapoartele de expertiză efectuate de cei doi experți, se impunea a fi efectuată de trei experți.
Nu în ultimul rând, instanța de trimitere va trebui să aibă în vedere exigențele ce țin de caracterul echitabil al procedurii judiciare, din perspectiva art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, judecata cauzei într-un termen rezonabil având în vedere că de la data învestirii instanței și până acum au trecut mai mulți ani, fără să se realizeze progrese considerabile în clarificarea raportului juridic dedus judecății.
Toate aceste omisiuni ale instanței fondului în ceea ce privește cercetarea efectivă a circumstanțelor cauzei pendinte, converg spre reiterarea ideii că, în procesul de elaborare a unei hotărâri judecătorești, ca act final al oricărei judecăți, instanța trebuie să pună de acord, prin motivare, faptele alegate, probele administrate în cauză, respectiv consecințele desprinse din operațiunea de apreciere a acestora, în raport de regulile de drept pe care le-a identificat ca fiind aplicabile raportului juridic litigios.
Instanța de trimitere va trebui să îndeplinească această obligație de valorificare a probatoriului, nu numai prin operațiunea de încuviințare și administrare a probelor considerate pertinente și concludente cauzei de față (realizată deja, în mare parte, în etapele procesuale anterioare), ci și prin operațiunea de apreciere a acestora pe baza intimei convingeri a judecătorilor și în condițiile prevăzute de lege, operațiune care presupune și trebuie să se materializeze în redarea considerentelor de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului, cuprinsă în dispozitiv.
Este nevoie așadar de o preocupare reală din partea instanței de judecată de a pune de acord, prin motivare, datele ce rezultă din cuprinsul înscrisurilor existente la dosar, expertizele administrate în cauză, cu susținerile părților (redate în paragrafele anterioare - care prezintă punctual și persuasiv elemente de fapt concrete ce se impun a fi cercetate, valorificate, înlăturate de instanță, în mod argumentat).
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza toate celelalte critici de nelegalitate formulate prin recurs, întrucât fiecare din aceste dispoziții de drept material/procedural presupune clarificarea prioritară a deplinei situații de fapt.
În consecință, în baza art. 299, 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1, 3 și 6 Cod pr. civ., pentru o judecare unitară a pricinii, a admis ambele recursuri declarate împotriva deciziei civile nr. 836/A/9 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a casat decizia civilă recurată și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul T. pentru rejudecarea apelurilor.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului T., sub nr._ . În acest dosar, respectându-se cu rigoare îndrumările date de Curtea de Apel Timișoara, obligatorii în virtutea art. 315 c. proc. civ. s-a dispus efectuarea unei noi expertize, de către trei experți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, cu observarea dispozițiilor art. 315 c. proc., a particularităților pricinii, dar și a probatoriului administrat, tribunalul a reținut următoarele:
În speță, tema pretențiilor și a probațiunii poartă asupra lichidării stării de coproprietate asupra a două imobile - spații cu altă destinație, stare de coproprietate ce s-a născut ca urmare a retrocedării cotei de 12/32 din cele două spații antecesorilor reclamanților-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L., pe calea procedurii speciale configurate legislativ de legea reparatorie cu nr.10/2001. context în care devine îngăduită concluzia că, solicitând, pe calea prezentului demers judiciar principal, atribuirea în întregime a celor două spații succesorilor în drepturi cu titlu particular a foștilor proprietari tabulari, se urmărește ceea ce nu s-a putut obține pe calea legii speciale - și anume dreptul de proprietate exclusivă asupra celor două imobile. De altfel, și în cea dintâi decizie de casare, s-a reținut că prin atribuirea întregului imobil, cu privire la care statul are o cotă-parte ideală majoritară, celorlalți coproprietari persoane fizice, „ poate fi privită ca un act de dispoziție, prohibit de lege, astfel că, această chestiune trebuie tratată cu rezerva cuvenită” (citat din decizia de casare cu nr. 59/R/28.01.2010 a Curții de Apel Timișoara).
De altă parte, tribunalul mai observă că în cea de-a doua decizie de casare, instanța de recurs este preocupată exclusiv de necesitatea efectuării unei noi expertize de către trei experți (cu toate că în cea dintâi decizie de casare nu s-a ordonat imperativ acest lucru, numărul experților fiind lăsat la atitudinea instanței de apel - aspect ce rezultă cu îndestulătoare evidență din interpretarea termenului „eventual”, și care putea fi perceput cel mult ca o sugestie, iar nu ca o dispoziție obligatorie pentru judecătorul fondului). Cu privire la incidența art. 315 alin. 3 din codul de procedură civilă, tribunalul observă că are a lua în considerare criticile iterare în fața sa (ca „instanță a cărei hotărâre a fost casată”, iar nu cele inserate în declarațiile de recurs (a se vedea în acest sens și M Tabârcă, codul de procedură civilă ediția 2007, pag. 903).
Acestea fiind spuse, și raportându-se la criticile aduse sentinței judecătoriei prin calea de atac promovată în cauză de către apelanta-pârâtă reclamantă reconvențională P. M. Timișoara în cel dintâi ciclu procesual și care vizează exclusiv modalitatea de lichidare a stării de coproprietate dintre copartajanți, tribunalul apreciază, contrar primei instanțe, că criteriile legale de atribuire consacrate de art. 673 ind. 9 c. proc. civ. pledează în favoarea apelantei - deținătoare a unei cote majoritare de 20/32 din ambele imobile. Împrejurarea că reclamanții-apelanți ar fi adus îmbunătățiri sau că ar putea exploata mai bine cele două spații nu se pot constitui în argumente suficiente, care să aibă aptitudinea de a conduce la soluția la care s-a oprit judecătoria - de atribuire a ambelor imobile către copartajanții cu o cotă-parte ideală minoritară, în absența acordului celuilalt coproprietar. Cu atât mai mult, cu cât prevederile art. 741 C.civ. consacrând principiul împărțirii în natură a bunurilor, impun ca, de câte ori este posibil, lichidarea stării de coproprietate să se realizeze, în natură (a se vedea în acest sens, Plenul Tribunalului Suprem, Decizia de Îndrumare cu nr. 4/1967, în CD 1967 pag. 23, și în RRD nr. 6/1967, pag. 123, CSJ, dec. civ. nr. 49/1990, în Dreptul nr.9._+0,pag. 239).
Context în care, văzând și concluziile lucrării de specialitate efectuate în dosarul pendent de către trei experți și potrivit cărora este posibilă partajarea în natură a imobilelor fără a fi necesară dezmembrarea lor în prealabil (de vreme ce fiecare spațiu are acces separat), tribunalul va atribuie fiecăruia dintre copartajanți a câte unui spațiu, luând în considerare opțiunea coproprietarului cu o cotă majoritară pentru SAD3, și care se verifică a fi apelanta-pârâtă reclamantă reconvențională P. M. Timișoara (a se vedea cererea reconvențională prin care aceasta a optat pentru lichidarea în natură a stării de coproprietate prin atribuirea pentru sine a SAD3, și către reclamanții-pârâți reconvenționali a SAD 2, cu obligarea celor din urmă la o sultă corespunzătoare).
De aceea, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ. a admis apelul declarat de către apelanta-pârâtă reclamantă reconvențională P. M. Timișoara contra sentinței civile nr. 8523/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea principală formulată de către reclamanții-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L. în contradictoriu cu pârâtă reclamantă reconvențională P. M. Timișoara, a admis cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională P. M. Timișoara în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L. și-n consecință, în temeiul art. 728 c. civ. în corelație cu art. 673 ind. 1 și 673 ind. 9 - ambele apartenente legii procedurale civile, a dispus lichidarea stării de coproprietate ce poartă asupra SAD nr. 2 având în compunere 1 încăpere la parter si 4 încăperi la subsol, cu 7,09% pc. și teren în întindere de 29/405 m.p.; cum și asupra SAD nr. 3, având în compunere 1 încăpere la parter si 1 încăpere la demisol, cu 3,64% pc.. și 15/405 m.p. teren, aflate ambele în compunerea imobilului situat administrativ în municipiul Timișoara, pe . .. de conscriere 5, înscris în CF_ Timișoara cu privire la care reclamanții-pârâți reconvenționali - copartajanți Popăț Z. I. și Popăț L. au o cotă de 12/32 parte, iar pârâta-reclamantă reconvențională copartajantă P. M. Timișoara de 20/32 parte, prin atribuirea celui dintâi spațiu - SAD 2 în valoare de 242.400 lei reclamanților-pârâți reconvenționali și a celui de-al doilea spațiu - SAD 3 în valoare de 141.530 lei pârâtei-reclamante reconvenționale.
Cum reclamanții-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L. au cotă mai mică de 12/32 din fiecare spațiu, au fost obligați la plata către pârâta reclamantă reconvențională P. M. Timișoara a sumei de 98.426 lei cu titlu de sultă (valoarea imobilelor fiind aceea stabilită de către cei trei experți în lucrarea de specialitate ordonată în cauză, și necontestată sub acest aspect).
Respectând cu rigoare disponibilitatea procesuală (și care presupune cu necesitate ca judecătorul să se pronunța numai asupra a ceea ce s-a solicitat), tribunalul nu a ordonat și înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate exclusivă astfel dobândite, de vreme ce subiecții procesuali implicați în disputa procesuală pendinte nu au formulat astfel de petite, nici pe cale principală și nici pe cale incidentală.
A respins în rest demersul judiciar inițiat pe cale principală, vizând atribuirea în întregime a celor două imobile către reclamanții-pârâți reconvenționali Popăț Z. I. și Popăț L., pentru considerentele ce preced.
În ceea ce privește apelul declarat de către apelantul-intervenient în interes propriu V. T., tribunalul a reținut că în speță nu se mai justifică nici un interes legitim în susținerea cererii de intervenție în interes propriu. Și aceasta pentru că vocația intervenientului la cumpărarea spațiului deținut cu contract de închiriere se privește a fi una in personam (și nu in rem), în considerarea calității de revoluționar a celui dintâi. Cum acesta a decedat pe durata derulării activității jurisdicționale circumscrisă căii de atac a recursului aferentă celui dintâi ciclu procesual, poziția sa procesuală fiind preluată de ai săi moștenitori V. A. C. și Vuscan C. pe calea transmisiunii legale, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că dreptul prioritar la cumpărarea spațiului cu altă destinație SAD 3 deținut în locațiune a încetat la data decesului, nefiind transmisibil pe cale succesorală. Context în care se impune respingerea căii de atac promovată de apelantul-intervenient în interes propriu V. T. (a cărui poziție procesuală a fost preluată de ai săi moștenitori V. A. C. și Vuscan C. pe calea transmisiunii legale urmare a decesului survenit pe durata derulării activității jurisdicționale circumscrisă căii de atac a recursului aferentă celui dintâi ciclu procesual) contra aceleiași sentințe și păstrarea sentinței apelate în limita soluției ce poartă asupra cererii de intervenție în interes propriu.
Împotriva Deciziei civile nr.233/A din 28.03.2012 a Tribunalului T. au formulat recurs reclamanții pârâți Popat Z. I. și Popat L. solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei atacate in sensul respingerii apelului declarat de P. mun.Timișoara, cat si a apelului formulat de Vraniantu T. prin moștenitori Vraniantu A. C. si Vuscan C. si, in consecința, admiterea acțiunii dispunând sistarea stării de indiviziune asupra spatiilor SAD 2 si SAD 3, prin atribuirea acestora in totalitate reclamanților recurenți (varianta 4 din răspunsul la obiecțiuni) conform raportului de contraexpertiza întocmit de experții V. I., N. E. si C. C., cu obligarea acestora la plata unei sulte in valoare de 239.956 lei in favoarea Statului R..
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că prin decizia civila atacata, instanța de apel, in mod eronat nu a ținut cont de concluziile contraexpertizei si nici de răspunsul la obiectiuni, intocmite de către experții N., V., C., la datele de 29.11.2012 si respectiv 20.02.2013, cata vreme, soluția pronunțata in cauza, respectiv varianta de partajare pe care instanța a acordat-o prin hotărâre nu se regăsește in concluziile acestei contraexpertize. Astfel ca, daca instanța de casare ar fi considerat ca era îndestulătoare expertiza efectuata de expert B., nu ar mai fi ordonat efectuarea unei contraexpertize, de care instanța de apel nu s-a prevalat, pronunțând o soluție fara a tine cont de probațiunea administrata in speța.
Astfel, modalitățile de partajare propuse de cei trei experți au fost următoarele:
Varianta 1:
•L. 1 compus din SAD 3.1+SAD3.2+SAD2.5- ce revine recurenților
•L. 2 compus din SAD2. l+SAD2.2+SAD2.3+SAD2.4-ce revine Primăriei Timișoara, situație in care Statul R. trebuie despăgubit cu sulta in valoare de 62.6551ei, si trebuie efectuata apartamentarea.
Varianta 2:
•L. 1 compus din SAD3.l+SAD3.2.-ce revine recurenților
•L. 2 compus din SAD2. l+SAD2.2.+SAD2.3+SAD2.4+SAD2.5-ce revine Primăriei Timișoara, situație in care recurenții trebuie despăgubiți cu suma de 24441ei.
Varianta 3:
• L. 1 compus din SAD3.l+SAD3.2+SAD2.5+SAD2.4-ce revine recurenților
• L. 2 compus din SAD2. l+SAD2.2+SAD2.3-ce revine Primăriei Timișoara, situație in care Statul R. trebuie despăgubit cu suma de 97.535 lei si trebuie efectuata apartamentarea.
Varianta 4:
•SAD 2 si SAD 3 revin unei singure parti, iar sultele sunt următoarele: Statul R.-239.956 lei, recurenții 90.9001 lei, Popat Z.-53.074 lei.
Se solicită instanței a avea în vedere împrejurarea că recurenții au optat pentru varianta 4 din expertiza in sensul atribuirii întregului imobil către aceștia, cu plata unei sulte in favoarea Statului R., cata vreme, imobilul nu este comod partajabil in natura, fiind situat ., care nu a suferit reparații de zeci de ani, iar utilizarea lui in continuare conform destinației necesita investiții majore, singurele reparații si modernizări efectuate fiind făcute de recurenți la subsolul clădirii unde funcționează societatea acestora. Mai mult, recurenții dispun de rezerve financiare suficiente pentru a achita sulta, astfel cum au făcut dovada si in fata primei instanțe cu un extras de cont, ce confirma existenta sumei necesare achitării sultei. Totodată,, nici P. mun.Timișoara, nici chiriașii nu au adus îmbunătățiri, modernizări imobilului, nici cele mai stricte lucrări de întreținere si reparații, aspecte confirmate de planșele foto depuse de experți.
Recurenții au mai susținut că soluția instanței de apel îi prejudiciază atât timp cât SAD 2 este format dintr-o camera la parter, 3 camere la subsol si o încăpere la demisol, iar SAD 3 este compus dintr-o camera la parter si 1 camera la demisol, deci spatiile acordate sunt situate pe 3 nivele diferite, astfel ca, nu se atribuie in natura spatii echilibrate ca valoare comerciala pentru fiecare din parti, reducând aria activităților de comerț si prestări servicii care se pot desfășura in spatii mici, pentru ca suprafața utila este redusa, totodată, prin aceasta partajare spatiile nu au suficient spațiu pentru un grup sanitar efectiv obligatoriu spatiilor comerciale.
Totodată, se solicită a se avea în vedere imposibilitatea de partajare a SAD 2 de SAD 3, CÂTĂ vreme, cele doua spatii sunt formate din incaperi care se afla pe doua nivele de inaltime, subsol si parter, care nu se situează unele peste altele, respectiv un spațiu are o incapere la parter, iar la subsol se afla incaperi ce aparțin celuilalt SAD, sau invers. Mai mult, la SAD 2, cea de-a patra incapere de la subsol nu are nicio legătura cu celelalte, având un singur acces direct din .>
În concluzie, au solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii
atacate, dispunând sistarea stării de indiviziune asupra spatiilor SAD 2 si SAD 3 prin atribuirea acestora in totalitate recurenților conform raportului de contraexpertiza întocmit de experții V. I., N. E. si C. C., cu obligarea la plata unei sulte in valoare de 239.956 lei in favoarea Statului R..
În drept au invocat dispoz. art.304 pct.9 C.pr.civ.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenții au invocat în primul rând împrejurarea că instanța de apel nu a ținut cont de concluziile contraexpertizei și nici de răspunsul la obiecțiuni formulat de cei trei experți desemnați în cauză, varianta de partajare acordată prin hotărâre neregăsindu-se în concluziile acestei contraexpertize.
Analizând lucrarea de specialitate efectuată în fața instanței de apel, astfel cum a fost aceasta completată, Curtea constată că cei trei experți au răspuns obiectivului stabilit de instanță din oficiu, arătând în mod clar că este posibilă partajarea în natură prin atribuirea părților a câte un SAD cu stabilirea corespunzătoare a sultelor, raportat la cotele de proprietate (f.43 din dosarul instanței de apel). Faptul că experții au propus atribuirea către recurenți a spațului SAD 3, iar instanța de apel a atribuit acest spațiu pârâtei intimate nu reprezintă un aspect de nelegalitate a deciziei întrucât partajarea efectivă în natură a imobilului și împărțirea spațiilor ce-l compun reprezintă atributul instanței de judecată ce este ținută a aplica dispoz. art.673 ind.9 C.pr.civ. Mai mult, în varianta atribuirii către recurenți a spațiului SAD 3, iar către pârâta intimată a spațiului SAD 2, aceasta din urmă ar fi trebuit să achite sultă. Or, chiar prin cererea de recurs recurenții au reiterat susținerea acestora că dispun de sumele necesare plății sultei în eventualitatea atribuirii către aceștia în întregime a imobilului în litigiu. Pe de altă parte, pentru varianta de partajare însușită de instanța de apel nu este necesară efectuarea de lucrări de apartamentare, în timp ce pentru varianta 1, pentru formarea celor 2 loturi, este necesară apartamentarea spațiului SAD 2 (f.46 din instanței de apel). De asemenea, și pentru varianta 3 propusă de experți prin răspunsul la obiecțiuni ar fi fost necesară apartamentarea spațiului SAD 2 (f.77 din instanței de apel).
Așadar în speță nu se poate reține greșita interpretare și aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art.673 ind.9 C.pr.civ. cu privire la modul de partajare a imobilului, cu motivarea că acesta trebuia atribuit în întregime recurenților, atât timp cât dispoz. art.673 ind.5 alin.2 C.pr.civ. prevăd principiul împărțirii în natură a imobilului supus partajării.
Conform art. 673^9 C.pr.civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea (și care trebuie dovedite, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză), iar potrivit art. 673^10 C.pr.civ. numai în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța îi poate atribui întregul bun. Or, în prezenta cauză cei trei experți au arătat că este posibilă partajarea în natură a bunului.
Nu este întemeiată nici susținerea recurenților conform căreia spațiile atribuite în natură nu sunt echilibrate ca valoare comercială din moment ce experții au evaluat fiecare spațiu, iar recurenții sunt cei care trebuie să plătească sultă pârâtei intimate.
Controlul efectuat de instanță în calea de atac a recursului este limitat la aspectele de legalitate ale deciziei din apel, respectiv dacă formarea și atribuirea loturilor s-a făcut pe baza altor criterii decât cele stabilite prin lege, respectiv dispozițiile art.673 ind.9 C.pr.civ. Or, în speța de față, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale menționate, folosind drept criterii pentru formarea loturilor elemente care rezultă din lege.
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, nu va acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți pârâți Popat Z. I. și Popat L. în contradictoriu cu intimata pârâtă reclamantă P. M. Timișoara și intimatele V. A. C. și Vuscan C. în calitate de succesoare ale defunctului intervenient principal V. T. împotriva Deciziei civile nr.233/A din 28.03.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. A.M.N. – 01.10.2013
Tehnored. ..10.2013
Judecătoria Timișoara - Judecător: P. Z. L.
Tribunalul T. - Judecători: A. A., C. B.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1654/2013. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 135/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
