Obligaţie de a face. Decizia nr. 1385/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1385/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 27752/325/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1385
Ședința publică 22 octombrie 2013
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva deciziei civile nr. 330/A/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, având ca obiect obligația de a face.
La primul apel nominal făcut în ședința publică, pentru reclamantul recurent se prezintă avocat I. A., lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care la solicitarea reprezentantei reclamantului, instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea acesteia să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică, pentru reclamantul recurent se prezintă avocat I. A. iar pentru pârâții intimați se prezintă consilier juridic S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei împreună cu timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantului solicită instanței admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 330/29.04.2013 a Tribunalului T., pe care o consideră netemeinică și nelegală iar în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 C.pr.civ., să dispună casarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecarea apelului, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată.
În prezentarea succintă a motivelor, învederează că instanța de apel, în ședința publică din 22.03.2013 a stabilit termen în cunoștința ambelor părți prezente, pentru data de 20.05.2013 - aspect care rezultă și din caietul grefierului -, iar ulterior, a schimbat termenul pentru data de 29.04.2013, fără a mai dispune citarea părților, situație în care le-a fost încălcat dreptul de a-și formula apărarea.
Față de cele arătate, consideră că motivul de recurs se încadrează în prevederile art. 312 C.pr.civ.
Reprezentanta pârâților arată că înțelege să lase soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/06.07.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara și C. L. Timișoara.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată sub nr._, la data de 27.10.2010, reclamantul S. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria M. Timișoara și C. L. Timișoara, obligarea acestora la încheierea unui contract de închiriere pentru apartamentul nr.2, din Timișoara, ..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, titular al contractului de închiriere pentru spațiul arătat mai sus, a fost defunctul Sargu V..
Reclamantul a arătat că a locuit din anul 2000 cu defunctul, între cei doi existând relații gen tată-fiu, reclamantul prestând întreținere defunctului. Întrucât acesta a decedat, reclamantul nu a mai fost trecut în contractul de închiriere.
În drept au fost invocate prevederile art. 27 alin. 1 Legea nr. 114/1996.
Prima instanță a avut în vedere prevederile art. 27 din Legea nr. 114/1996, republicată, potrivit cărora în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, precum și în cazul titularului de contract, nerezident, care, fără a fi detașat, nu a mai folosit locuința mai mult de 2 ani, fără întrerupere, închirierea continuă, după caz:
a) în beneficiul soțului sau al soției, dacă a locuit împreună cu titularul;
b)în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta;
c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
Față de cele arătate, s-a constatat că în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost înscris în contractul de închiriere.
De asemenea, raportat la faptul că reclamantul domiciliază în imobil din anul 2000, iar decesul titularului de contract a avut loc în 2006, prima instanță a apreciat că, în cazul în care dorea, defunctul avea posibilitatea legală de a-l înscrie pe reclamant în contractul de închiriere.
În condițiile prezentate, văzând prevederile legale mai sus menționate, instanța de fond a respins ca nefondată cererea formulată.
Împotriva sentinței civile nr._/06.07.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel reclamantul S. A., solicitând admiterea apelului și schimbarea soluției instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că, instanța de fond a greșit în analiza cauzei cu privire la textul legal aplicabil, reținând că nu se încadrează în prevederile art. 27 din Legea nr. 114/1996. În acest sens, s-a învederat că pe calea acțiunii introductive, la data de 30.09.1989 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 5362/1989, între I.C.R.A.L. Timișoara și Sargu V. privind închirierea apartamentul nr. 2 din imobilul situat în Timișoara, ., pentru o perioadă de 5 ani, raporturile de locațiune continuând ulterior în temeiul legii și a tacitei relocațiuni.
Apelantul a menționat că potrivit certificatului de deces . nr._, la data de 17.03.2006 a avut loc decesul titularului locațiunii Sargu V.. Instanța de fond a interpretat greșit temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 27 alin. 1 din Legea 114/1996, în condițiile în care a locuit permanent din anul 2000 în imobilul situat în Timișoara, ., . fostul titular al contractului de închiriere, Sargu V..
Reclamantul a arătat că l-a cunoscut pe defunctul Sargu V. în anul 1997 când a început să-l viziteze și să-i acorde întreținere, relațiile dintre ei devenind familiale, de genul celor dintre tată și fiu. Decesul acestuia a condus la imposibilitatea trecerii sale pe fișa locativă a contractului de închiriere. A purtat o corespondență permanentă cu pârâții, iar în anul 2006, prin adresa nr. D_/23.05.2006 i s-a comunicat de către aceștia, mamei sale că se încadrează în prevederile HCL nr. 349/2000, privind cazurile sociale.
Prin decizia civilă nr. 330/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul formulat de apelantul S. A., împotriva sentinței civile nr._/06.07.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara și s-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Tribunalul a confirmat, astfel, soluția primei instanțe cu motivarea că, întrucât reclamantul nu a fost înscris în contractul de închiriere, dispozițiile art. 27 lit.c din Legea 114/1996, nu sunt aplicabile în cauză.
În ceea ce privește faptul că între reclamant și fostul titular al contractului de închiriere a existat o relație foarte apropiată, instanța de apel a reținut că această împrejurare este lipsită de relevanță, sub aspectul aplicării prevederilor art. 27, lit. b din Legea nr. 114/1996, întrucât reclamantul nu are calitatea de descendent sau ascendent, așa cum legea prevede, în mod expres.
Împotriva deciziei civile nr. 330/29.04.2013 a declarat recurs reclamantul S. A. care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și rejudecarea apelului.
În motivare, a arătat că instanța de apel a judecat cauza cu încălcarea prevederilor procedurale, în sensul că în ședință publică a stabilit termen în cunoștința ambelor părți prezente pentru data de 20.05.2013, așa cum rezultă și din caietul grefierului din data de 22.03.2013 iar ulterior, a schimbat termenul pentru data de 29.04.2013, fără a mai dispune citarea părților.
Învederează că, decizia pronunțată s-a dat cu lipsă de procedură iar în urma discuțiilor purtate cu reprezentanta Primăriei M. Timișoara, i s-a confirmat că și instituția pe care o reprezintă avea termen în cunoștință în data de 20.05.2013 iar în 29.04.2013, aflându-se în sala de judecată pentru alte dosare în care reprezenta Primăria M. Timișoara, a fost nevoită să pună concluzii și în dosarul de față, fiind surprinsă de această situație.
Reclamantul susține că la termenul din 22.03.2013, ambele părți au solicitat un termen mai lung pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă și tocmai de aceea s-a acordat termen în data de 20.05.2013, așa cum este consemnat și în caietul grefierului, citând cele notate: „se solicită termen pentru soluționare pe cale amiabilă...nu se opune”.
La același termen, 22.03.2013 s-a prezentat avocatul său care a depus și delegație și care a solicitat acordarea unui termen pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă, lucru cu care instanța de judecată a fost de acord, însă la începutul lunii mai, când s-a prezentat la primărie pentru a încerca soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a aflat că apelul fusese judecat.
De asemenea a arătat că în dovedirea celor susținute înțelege să depună copie legalizată de pe caietul grefierului din ședința din 22.03.2013, din care rezultă că a fost acordat termen în data de 20.05.2013, ulterior fiind șters și preschimbat în 29.04.2013, fără însă ca instanța să citeze părțile.
Reclamantul a învederat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și pe fond.
În drept, invocă art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.pr.civ.
Examinând decizia civilă atacată, prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 C.pr.civ. și față de dispozițiile art. 299 și următoarele C.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. - ce vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitate de art. 105 al.2 C.pr.civ. -, Curtea constată că nu este incident în cauză.
Conform încheierii de ședință din 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ – raportat la împrejurarea că reprezentanta reclamantului a solicitat acordarea unui termen în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, solicitare cu care a fost de acord și reprezentanta intimaților – instanța a admis cererea de amânare și a stabilit termen de judecată la 29.04.2013. Cum reprezentanții părților au fost prezenți și au luat cunoștință de termenul acordat, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 153 C.pr.civ. nu a mai dispus citarea părților pentru termenul din 29.04.2013, când a fost pronunțată hotărârea atacată prin prezentul recurs.
Susținerea recurentului că inițial, în prezența reprezentanților părților, s-a fixat termen la 20.05.2013 iar ulterior instanța a revenit și a hotărât să acorde un termen mai scurt, respectiv 29.04.2013, fără să mai fie citate părțile în acest sens, nu poate fi primită.
Trebuie precizat că, în ceea ce privește consemnarea în caietul grefierului și în încheierea de ședință a altei date de amânare a cauzei, acest aspect ar putea fi datorat unei erori de consemnare, or încheierile de ședință pot fi rectificate în condițiile art. 281 C.pr.civ. din oficiu sau la cererea unei părți.
Mai mult, reclamantul avea și posibilitatea declanșării procedurii de înscriere în fals – cu privire la încheierea menționată – însă, în cauză, nu s-a făcut dovada unui astfel de demers.
Cu privire la celelalte motive de recurs invocate de recurent (art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ.) se constată că nu sunt incidente în cauză, hotărârea atacată fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 27 pct. 7 lit. c din Legea nr. 114/1996, conform cărora după decesul titularului contractului de închiriere, închirierea continuă în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 al. 1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva deciziei civile nr. 330/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. A. împotriva deciziei civile nr. 330/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. M.L./15.11.2013
Tehnored. O.I. 2 ex./15.11.2013
Prima instanță: Judecătoria Timișoara - jud. A. S.
Instanța apel: Tribunalul T. – jud. Ș. L., jud. A. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 698/2013. Curtea de... | Expropriere. Decizia nr. 818/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
