Partaj judiciar. Decizia nr. 1381/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1381/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 692/220/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 1381
Ședința publică din 22 Octombrie 2013
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. N. împotriva deciziei civile nr. 160/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta B. A. I., având ca obiect partaj judiciar-ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cauza fiind solicitată la amânări fără discuții, se prezintă avocat S. A. în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 397 lei taxă judiciară de timbru și 9 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța eliberată la data de 27.06.2013 pentru suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 395 lei și timbre judiciare în sumă de 6 lei.
Avocata reclamantului solicită amânarea judecării cauzei, în vederea citării pârâtei intimate la domiciliul din satul Sculea, nr.217, oraș Gătaia, jud. T., astfel cum rezultă din dosarele Judecătoriei Timișoara și Tribunalului T., considerând că pentru acest termen de judecată procedura nu a fost îndeplinită cu aceasta, în raport de împrejurarea că a fost citată la domiciliul procedural ales, respectiv la cabinetul avocatului care este posibil să nu o mai reprezinte în cauza de față.
Față de cererea reprezentantei reclamantei și având în vedere lipsa părții adverse, instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la ordinea de pe lista de ședință, în vederea respectării principiului contradictorialității.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. A. în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei arată că nu are cereri de formulat sau de invocat excepții, astfel că instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
În expunerea motivelor, d-na avocat arată că soluția instanței de apel este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, referindu-se la faptul că i s-a recunoscut pârâtei un drept de coproprietate asupra construcției noi la care aceasta nu a avut nicio contribuție.
În ceea ce privește cele reținute de instanța de apel cu privire la creditul angajat de pârâtă, arată că scopul contractării creditului de către pârâtă nu a fost pe deplin dovedit în cauză și nici destinația banilor și că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că din cele 23 rate, 11 depuneri în numerar au fost efectuate de către reclamant.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 160/27.02.2013, Tribunalul T. – Secția I Civilă a admis apelul reclamantului B. N. împotriva sentinței civile nr. 382/21.03.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a luat act de tranzacția încheiată între el și una din pârâte, B. N.-A., pe care și-a însușit-o, cu următorul conținut ce face parte integrantă din hotărâre: „În scopul lichidării pe cale amiabilă a stării de coproprietate cu privire la imobilul înscris în CF nr._ Gătaia (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1890 Sculia, cu nr.top._/1) compus din casa, anexe gospodărești și teren intravilan în suprafață de 1475 mp asupra căruia subsemnatul B. N. dețin cota de 10/16 din care cota de 8/16 cu titlu de drept de proprietate tabulară prin cumpărare și cota de 2/16 drept de proprietate dobândit prin moștenire de la defuncta soție B. M., în calitate de soț supravietuitor-moștenire legală iar subsemnata B. N.-A., în calitate de fiică, dețin cota de 3/16 părți cu titlu de moștenire din același imobil, de comun acord înțelegem sa stingem prezentul litigiu din dosarul sus menționat în următoarea modalitate:
I.Subsemnata pârâtă intimata B. N.-A. sunt de acord să fie atribuită reclamantului apelant B. N. cota mea de proprietate de 3/16 parte din imobilul supus partajului, cota dobândită prin moștenire legală, cu plata unei sulte în favoarea subsemnatei de către reclamantul apelant B. N., in suma 3000 Euro(treimii euro) sau echivalentul în lei la data plății.
II. Subsemnatul reclamant apelant B. N. sunt de acord să îmi fie atribuită cota de 3/16 parte cu plata sultei de 3000 Euro(treimii euro) sau echivalentul în lei la data plații. Subsemnata B. N.-A. ca urmare a încheierii prezentei tranzacții accept să primesc suma de 3000 Euro(treimii de euro) sau echivalentul in lei, cu titlu de sultă, sultă ce urmează a fi achitata pana la data de 20.02.2018.
III.Noi părțile semnatare ale prezentei tranzacții de comun acord am stabilit ca sulta mai sus convenită să fie achitată în termen de 5 ani de zile de la data semnării prezentei tranzacții, respectiv la data de 20.02.2018.
IV.Părțile convin ca până la achitarea sultei, subsemnata B. N.-A. să locuiesc . imobilului moștenit de la mama mea, parte din imobil pe care recunosc că o folosesc și în prezent.
V. Subsemnata pârâtă intimată recunosc că nu am avut nici un fel de contribuție la edificarea extinderii construcției vechi moștenite, și anume la construcția nouă, edificată după decesul mamei mele, construcție care a fost ridicată numai prin contribuția exclusivă a tatălui meu,reclamantul apelant B. N..
VI.Ca urmare a prezentei tranzacții subsemnata B. N.-A. sunt de acord ca B. N. să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra cotei de 3/16 în cartea funciară nr._ Gătaia compus din casă, anexe gospodărești și teren intravilan în suprafață de 1475 mp cu titlu de sistare stare coproprietate.
VII. Prin semnarea prezentei tranzacții ce reprezintă voința noastră liber exprimată subsemnații declarăm că am lichidat în modalitatea mai sus arătată starea de coproprietate în ceea ce ne privește pe noi asupra imobilului în litigiu și înțelegem să nu mai avem nici un fel de pretenție trecută, prezentă sau viitoare cu privire la acest imobil.
VIII. Subsemnații convenim ca prezenta tranzacție încheiată în trei exemplare originale să facă parte integrantă din dispozitivul hotărârii ce urmează fi pronunțata în dosarul nr._ al Tribunalului T..”
Prin aceeași decizie reclamantul B. N. a fost obligat să-i plătească pârâtei reclamante reconvenționale B. A.-I. suma de 24.267,75 lei reprezentând contravaloarea cotei ei de 3/16 din întregul imobil ce valorează 129.428 lei, fiind menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
În ceea ce privește modul în care instanța de apel a decis asupra partajului dintre reclamant și fiica sa cu care nu a încheiat tranzacție s-a avut în vedere că critica apelantului că intimata B. A.-I. nu a contribuit la edificarea corpului nou de construcție, este nefondată. S-a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că intimata reclamanta reconvențională a contribuit la edificarea acestui nou corp de construcție, stabilindu-se că această stare de fapt este confirmată de depozițiile martorilor M. R. și D. D. precum și de împrejurarea că intimata a luat un credit de la B. Post în anul 2007 în sumă de 3000 Euro. Instanța de apel a opiniat că nu există niciun motiv pentru a înlătura depozițiile acestor martori. S-a constatat că martorii apelantului pârât reconvențional audiați atât în fața primei instanțe cât și în apel nu au înlăturat această stare de fapt.
În plus, s-a ținut cont de faptul că martorul apelantului, L. M., a declarat că a fost ajutat de intimată la această lucrare și că nu știe proveniența banilor cu care s-au cumpărat materialele și manopera.
S-a mai observat că martorii apelantului au recunoscut că au fost plătiți de apelant, că acesta a cumpărat materialele de construcție, însă nu cunosc de unde proveneau acești bani.
În contextul arătat, instanța de apel a stabilit că starea de fapt reținută de prima instanță nu poate fi înlăturată.
De asemenea, s-a apreciat că nu se pot reține nici susținerile apelantului că în mod greșit prima instanță a inclus în valoarea totală a corpului vechi de clădire îmbunătățirile pe care el le-a făcut singur, după decesul soției, avându-se în vedere că acesta nu a solicitat în mod expres în petitul acțiunii acest lucru.
Din cuprinsul petitelor acțiunii principale, tribunalul a reținut că apelantul reclamant nu a solicitat acest lucru și că deși în considerente a vorbit despre aceste îmbunătățiri, nu le-a solicitat nici măcar în considerente și în acest sens nici nu le-a cuantificat.
În aceste împrejurări în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța de apel a concluzionat că nu se putea pronunța din oficiu cu privire la aceste îmbunătățiri.
Astfel, s-a stabilit că, în mod corect prima instanța a recunoscut intimatei reclamante reconvenționale o cotă de coproprietate de 3/16 din corpul de clădire nou edificat.
Totodată s-a apreciat că critica apelantului în legătură cu valoarea stabilită prin raportul de expertiza în primă instanță a corpului de clădire nou edificat în cuantum de 121.495 lei, este fondată.
Având în vedere că din raportul de contraexpertiză efectuat de trei experți în apel a rezultat că valoarea acestui corp nou de clădire este de 60.408 lei, tribunalul a redus valoarea acestui corp nou de clădire de la suma de 121.495 lei la suma de 60.408 lei iar pe cale de consecință a redus și suma pe care apelantul trebuia să o plătească intimatei B. A.-I., reprezentând cota ei de 3/16, după cum urmează: valoarea totală a imobilului supus partajului s-a stabilit la 129.428 lei, respectiv casa aripa veche împreună cu anexele gospodărești la o valoare de 49.845 lei, aripa nouă la o valoare de 60.408 lei iar terenul la 19.175 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B. N. solicitând modificarea ei în parte, în sensul admiterii integrale a apelului său, respectiv în ceea ce privește contribuția pârâtei B. A.-I. la corpul nou aferent imobilului precum și la cuantumul sultei, considerând că se cuvine a-i fi plătită ca sultă acesteia doar suma de 12.939 lei. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ. iar în fapt pe mai multe argumente.
S-a susținut în acest sens că soluția instanței de apel este nelegală întrucât i-a fost recunoscut pârâtei B. A.-I. un drept de coproprietate asupra construcției noi la care ea nu a avut nicio contribuție.
Astfel cum probele dosarului au dovedit, construcția nouă a fost edificată, în exclusivitate, de reclamant și actuala sa soție, ea nefăcând parte din masa succesorală a defunctei sale soții, mama pârâtelor.
Reclamantul a menționat apoi că noul corp de clădire a fost edificat cu credite bancare contractate de el de la B.R.D., C.E.C. și Raiffeisen Bank precum și de actuala sa soție cu care a conviețuit în concubinaj și la momentul începerii lucrărilor.
Deși instanța de apel a reținut în considerentele deciziei sale că pârâta B. A.-I. a contractat în 2007 un credit bancar de 3000 euro, reclamantul consideră că scopul acestui împrumut nu a fost pe deplin dovedit în cauză, mai mult, o parte din rate au fost achitate băncii chiar de reclamant.
Totodată, pârâta a recunoscut că fundația casei noi a fost făcută în 2006, deci anterior încheierii contractului de creditare.
Reclamantul este de acord să o despăgubească pe această pârâtă însă, doar cu suma ce reprezintă contravaloarea cotei de proprietate din vechiul imobil rămas la decesul mamei ei - fosta lui soție – și, aceasta, pentru că, din analiza coroborată a declarațiilor martorilor și a înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că pârâta B. A.-I. nu a contribuit cu nimic la noul corp de clădire.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 al. 2 C.pr.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că deși temeiul de drept al recursului reclamantului l-a constituit art. 304 pct. 9 C.pr.civ. (referitor la interpretarea și/sau aplicarea greșită a legii), toate criticile acestuia vizează – așa cum se arată și în concluziile cererii sale – interpretarea greșită a probelor dosarului sau ignorarea unora din ele în privința aspectului contribuției pârâtei B. A.-I. la edificarea noului corp de clădiri al imobilului în litigiu, considerându-se că o atare contribuție nu a fost dovedită.
Recursul nu vizează niciun aspect de nelegalitate a hotărârii în privința dispunerii partajului succesoral (respectiv sub aspectul stabilirii gradului de rudenie între părți, al cotelor legale din moștenire ce le revin sau al criteriilor legale de atribuire a bunurilor în procesul de partaj), singurele discuții fiind cele care vizează greșita apreciere – în opinia reclamantului – a situației de fapt rezultată din ansamblul probatoriu.
Curtea constată că o dată cu abrogarea prin O.U.G. nr. 138/2000 a art. 304 pct. 11 C.pr.civ. (ce făcea din greșita interpretare a probelor un motiv de recurs) și prin Legea nr. 219/2005 a art. 304 pct. 10 C.pr.civ. (ce consacra ca motiv de recurs omisiunea examinării probelor sau a apărărilor), aceste aspecte ce țin de pretinsa netemeinicie a unei hotărâri nu mai pot face obiectul discuției în recurs, în această fază procesuală controlul judiciar fiind limitat doar la verificarea aspectelor de pretinsă nelegalitate a acesteia, lucru care însă, în dosarul de față nu a servit ca temei al recursului reclamantului B. N..
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul B. N. împotriva deciziei civile nr. 160/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. N. împotriva deciziei civile nr. 160/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. CALAICLAUDIA R. M. L.
Grefier,
O. IOȚCOVICI
Red.D.C./30.10.2013
Tehnored.O.I./2 ex/04.11.2013
Instanță fond: Judecătoria D. – jud. L. C.-I.
Instanța apel: Tribunalul T. – jud. D. H., jud. L. D.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 216/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 839/2013. Curtea de... → |
|---|
