Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 791/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 19043/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 791
Ședința publică din 28 mai 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. împotriva deciziei civile nr. 72/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații L. A. și O. de C. și Publicitate Imobiliară T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 21.05.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 28.05.2013.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată că:
Prin sentința civilă nr._ din 18.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins plângerea formulata de petenta L. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut că, potrivit actului de adjudecare din 15.05.2012 emis de către B. J. C. M. în cadrul dosarelor nr.1537/ex/2011 și 1539/EX/2011-conexate petenta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, nr.cad._, iar la data de 26.06.2012 a solicitat intabularea dreptului său de proprietate în CF.
Prin încheierea nr._/06.06.2012 s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate al petentei în baza actului de adjudecare din dosare nr.1537/ex/2011 și 1539/EX/2011, conexate, emis de B. J. C. M., pe motiv că nu s-a făcut dovada achitării impozitului datorat pentru transferul dreptului de proprietate prevăzut de art. 771 Cod Fiscal, iar prin încheierea nr._/09.07.2012 a OCPI T. s-a respins cererea de reexaminare a încheierii nr._/06.06.2012 ca fiind inadmisibilă față de prev. art. 771 al. 6 Cod procedură civilă.
Conform art. 77 alin. 6 Cod fiscal, pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
S-a apreciat că nici obligația ce revenea petentei în temeiul art. 1517 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu a fost îndeplinită întrucât nu a făcut dovada depunerii documentației aferentă transferului.
Împrejurarea că obligația declarării venitului obținut din transferul dreptului de proprietate în vederea calculării impozitului aferent precum și obligația plății acestuia revine contribuabilului, respectiv debitorului, iar nu petentei nu conduce la concluzia ca înscrierea dreptului de proprietate ar fi condiționată de dovada plății impozitului doar atunci când ar fi solicitată de înstrăinătorul dreptului de proprietate, iar nu și atunci când este solicitată de dobânditor, în speță adjudecatar, deoarece prevederile art.771 al. 6 din Legea nr.571/2003 (Codul Fiscal) sunt clare și impun soluția respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitării impozitului și aceasta indiferent de titularul cererii de înscriere.
Împotriva sentinței civile nr._/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara a declarat apel petenta L. A. care, în complet de divergență, cu majoritate de voturi, a fost admis prin decizia civilă nr. 72/5.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; a fost schimbată în tot sentința apelată și, rejudecând, a admis acțiunea formulată de reclamanta L. A. împotriva pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice T. și Biroul de cadastru si publicitate imobiliară Timișoara, având ca obiect plângere de carte funciară și, în consecință, a anulat Încheierea Biroului de cadastru si publicitate imobiliară Timișoara nr._/09.07.2012; a dispus înscrierea în Cf nr._ Timișoara a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului cu nr. top._, cu titlu de adjudecare în procedura executării silite.
Tribunalul a reținut în esență că, din coroborarea dispozițiilor art. 17 alin. 1, art. 136 alin. 1 Cod fiscal, de regulă, cu excepția donațiilor și a succesiunilor, impozitul pe transferul dreptului de proprietate se datorează de cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate, iar, pe de altă parte, atribuțiile recuperării acestui impozit revin statului, prin organele fiscale.
Cu alte cuvinte, dobânditorul imobilului este terț față de raportul juridic de drept fiscal având ca obiect obligația de plată a impozitului pe transferul dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, art. 77 ind. 1 al. 6, teza finală, din Legea 571/2003 prevede că, în cazul în care nu se face dovada achitării acestui impozit, registratorii de la birourile de carte funciară vor respinge cererea dobânditorului de intabulare în cartea funciară a dreptului său de proprietate, până la plata impozitului.
În speța de față, reclamanta este adjudecatară în procedura executării silite a imobilului înscris în CF_ Timișoara, nr. top._.
În soluționarea cauzei s-a apreciat că se impune a se verifica în ce măsură dispozițiile art. 77 ind.1 alin.6, teza finală, din Legea nr. 571/2003 aduc sau nu atingere dreptului de proprietate al reclamantei.
Restrângerea exercitării dreptului de proprietate al dobânditorului este prevăzută de lege - art. 77 ind. 1 al. 6, teza finală, din Legea 571/2003, în scopul asigurării plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate imobiliară.
Dispozițiile art. 77 ind. 1 al. 6, teza finală, din Legea 571/2003 corespund exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Tribunalul a apreciat că, a condiționa intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al unui dobânditor de îndeplinirea obligațiilor de către părțile unui raport juridic față de care el este terț, reprezintă o sarcină excesivă, cu consecința ruperii raportului de proporționalitate între dreptul de proprietate al dobânditorului și interesul Statului de a recupera impozitul pe transferul dreptului de proprietate imobiliară.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 1 al. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie interpretate în sensul că, pentru a asigura plata impozitului pe transferul dreptului de proprietate, statul poate reglementa prin lege folosința bunurilor celui care datorează acest impozit, în speța de față debitorul executat silit.
Împotriva deciziei civile nr. 72/5.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului.
În motivare, a arătat că hotărârea pronunțată s-a dat cu aplicarea greșită a legii, întrucât, raportat la conținutul art.77 indice 1 Cod fiscal, rezultă că inclusiv in cazul acestui transfer de proprietate se datorează impozitul, iar intenția legiuitorului a fost aceea ca, în cazul registratorului să nu impună si obligația de a verifica cine face plata acestui impozit, cine justifica din perspectiva acestor prevederi calitatea de contribuabil.
Mai mult, prin adoptarea prevederilor art.77 ind. 1 Cod fiscal, legiuitorul a completat în mod expres si cu caracter special, procedura ce constituie cadrul comun in materia înscrierilor in CF, adăugând încă o condiție la intabularea dreptului de proprietate, aceea a prezentării dovezii achitării impozitului prev. de art.77 ind.1 din Codul fiscal, neavând relevanță din perspectiva legiuitorului fiscal cine face plata.
Nici invocarea jurisprudenței CEDO, in sensul aprecierii ca fiind excesivă obligația impusa de lege in exercitarea acestui drept, nu este in măsura să conducă la înlăturarea aplicării acestui text.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Petenta L. A. a formulat cererea de înscriere a dreptului său de proprietate în C.F.în baza actului de adjudecare din dosarul nr. 1537/ex/2011 și 1539/ex/2011 conexate, emis de B. J. C..
Atât cererea de intabulare a petentei, cât și plângerea împotriva încheierii de C.F. au fost respinse cu motivarea că prevederile art.771 al. 6 din Lg. nr.571/2003 (Codul Fiscal) sunt clare și impun soluția respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitării impozitului și aceasta indiferent de titularul cererii de înscriere. Pe de altă parte, cerința legală privitoare la înscrierea în cartea funciară nu impune ca plata impozitului să se efectueze de către dobânditor ci se limitează la a solicita doar dovada plății acestuia, indiferent de persoana care a efectuat plata, astfel că nu pot fi reținute apărările petentei privind responsabilitatea recuperării acestor sume.
Curtea consideră că acest text legal a fost, însă, corect interpretat și aplicat în cauză de către instanța de apel.
Astfel, art. 77 ind.1 din Codul fiscal prevede:
(1) „La transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit…”
(6) „… Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau după caz a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, conțin la pct. 1512 o . definiții ale unor termeni:
a) Prin contribuabil, în sensul art. 771 din Codul fiscal, se înțelege persoana fizică căreia îi revine obligația de plată a impozitului. În cazul transferului dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, etc.
e) Prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer…, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătorești și altele asemenea.
Raportând titlul de proprietate al petentei și modalitatea în care a devenit proprietară la textele legale citate anterior, instanța constată că nu petenta este contribuabilul care are obligația să achite impozitul prevăzut de art. 771 alin. 1 Cod fiscal.
Astfel, transferul dreptului de proprietate nu s-a făcut printr-un act juridic încheiat între fostul proprietar și actualul proprietar.
Titlul de proprietate al petentei este actul de adjudecare încheiat în urma licitației prin care s-a finalizat executarea silită, iar contribuabilul și respectiv cel căruia îi revine obligația de plată a impozitului este, așa cum prevăd și Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, cel din patrimoniul căruia se transferă dreptul de proprietate.
Prin transferul de proprietate care a avut loc în cazul de față, petenta nu a obținut venituri ce se impun a fi impozitate.
De altfel, așa cum s-a menționat anterior, în cazul de față transferul de proprietate nu s-a făcut în mod voluntar, cu scopul de a se obține venituri, ci prin executare silită, pentru acoperirea unui credit nerambursat de debitor, iar dispozițiile art. 47 alin. 1 și art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, care reglementează procedura de înscriere în cartea funciară, nu prevăd obligativitatea pentru cel care formulează cererea de înscriere de a face dovada plății impozitului pe transferul de proprietate.
Pe de altă parte, a condiționa intabularea dreptului de proprietate al unui proprietar – al cărui titlu nu este contestat – de lipsa dovezii plății impozitului de către un terț poate reprezenta o atingere adusă dreptului său de proprietate și o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă și art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă raportat la art. 77 ind.1 alin. 1 și 6 din Codul fiscal, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr. 72/2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații L. A. și O. de C. și Publicitate Imobiliară T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice
T. împotriva deciziei civile nr. 72/05.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red.M.L./03.06.2013
Tehnored L.P./13.06.2013
Primă instanță: A.M. B. –Judecătoria Timișoara
Instanța de apel: L.V.; L.D. – Tribunalul T.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 501/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
